Subiecte Reologie 2012 Setul 1) 1. Ce este reologia si obiectivele studiilor reologice.

Reologia este o tiin fundamental pluridisciplinar, consacrat studiului rspunsului intern al materialelor reale la eforturi. Obiectivul reologiei este de a realiza principii generale i presupuneri ce pot fi folosite in deducerea relaiilor cantitative ntre cantitile ce se msoar. Original, termenul de reologie se referea la sistemele fluide. El provine din limba greac: rheos = curent, logos = tiin. Reologia s-a dezvoltat ca o tiin ce studiaz materialele cu proprieti intermediare ntre proprietile corpurilor elastice i cele ale lichidelor vscoase. Aceste materiale considerate ca extremiti sunt studiate cu ajutorul teoriei elasticitii i hidromecanicii lichidelor vscoase. Reologia se intereseaz de un numr mare de materiale: metale i aliaje, plastice i cauciucuri, produse petroliere (bitumuri, asfalturi, uleiuri), soluri (nisip, argil, nmol), roci (naturale i artificiale), sticl, lemn, vopsele, masticuri, cerneal, lipici, creme farmaceutice i cosmetice, produse alimentare, substane biologice. Studiile reologice au ca obiective principale: studiul teoretic al diverselor legi de comportare (studiu macroscopic); studiul influenei structurii materiei asupra acestui comportament: molecule, reea cristalin, granulaie (studiu microscopic); cercetarea experimental a materialelor reale, cercetarea i interpretarea unor fenomene naturale n care intervine curgerea (de exemplu: ghearii, nucleul central al Pmntului i propagarea oscilaiilor seismice, destinderea rocilor etc.). 2. Tensorul tensiunilor, tensorul sferic, deviatorul tensiunilor. 3. Ecuatia caracteristica pentru starea spatiala de tensiune. Invariantii ec. caracteristice. Tensiuni principale.

4. Ce sunt planele de alunecare si expresia tensiunilor ce astioneaza pe aceste plane.

5. Ce sunt planele octaedrice si expresia tensiunilor ce actioneaza pe aceste plane.

6. Legea generalizata a lui Hooke.

7. Energia specifica de deformatie. Energia specifica de deformatie modificatoare de volum. Energia specifica de deformatie modificatoare de forma.

Setul 2) 1. Curba caracteristica a materialului.

2. Relatia de legatura dintre deplasarile u, v, w, si deformatiile specifice x, y, z, precum si lunecarile

specifice.

3. Tensorul deformatiilor. Tensorul sferic al deformatiilor. Deviatorul deformatiilor specifice.

4. Ecuatia caracteristica a deformatiilor specifice principale. Invarianti. Deformatii specifice principale.

5. Ecuatia caracteristica (Cauchy).

6. Ecuatia de continuitate (compatibilitate).

7. Legatura dintre tensorul deformatiilor specifice sic el al tensiunilor.

Setul 3) 1. Fluajul. Functia de fluaj. Revenirea.

2. Relaxarea. Functia de relaxare. Pierderea de tensiune.

3. Modelul reologic al solidului elastic modelul reologic alde tip Hooke.

4. Modelul reologic al corpului vascos de tip Newton.

5. Modelul Maxwell: ecuatia reologica, functia de fluaj, functia de relaxare, timpul de relaxare.

6. Modelul Kelvin: ecuatia reologica, functia de fluaj, functia de relaxare, timpul de intarziere.