Prima întâlnire cu FEAA...

Deschidere oficială.... pentru părinţi mai mult???

Grupe, serii, module????

Orar????
 TEHNOLOGII
INFORMAŢIONALE
PENTRU AFACERI

TIA
prezentare curs – octombrie 2007
 Agenda curs introductiv

 Programa cursului
 Evaluare
 Laboratoare - grupe
 Discuţii
Obiectivele TIA

Asimilarea conceptelor de bază privind Tehnologiile

Informaţionale şi de Comunicaţie (TIC)

Deprinderi şi abilităţi practice pentru exploatarea TIC

Crearea premiselor pentru obţinerea certificatului ECDL

(European Computer Driving Licence - Permisul
European de Conducere a Calculatorului)
 Programa cursului

•Concepte de bază TIC

•Sisteme de operare
•Reţele de calculatoare
•Procesoare de texte
•Aplicaţii Internet
•Programe de prezentare
•Sisteme informaţionale pentru afaceri
•Criminalitatea informatică, viruşi şi antiviruşi
 Cine suntem noi?
Noi??? Titularii cursului pentru anul I profil economic:
Prof. dr. Dinu Airinei
Prof. dr. Tudorel Fătu
Prof. dr. Ana Grama
Conf. dr. Doina Fotache
Conf. dr. Mircea Georgescu

O echipă de specialişti pregătiţi în cadrul

Catedrei de Informatică Economică,
de la cea mai modernă facultate de economie din ţară:
Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor - FEAA.
 Cine suntem noi?
Titularii lucrărilor de laborator sunt membrii aceleiaşi
Catedre de Informatică Economică
titularii de curs, alături de asistenţii şi lectorii care se
specializează pe domeniul Informatică Economică,
doctori sau doctoranzi în acest domeniu.

Preocupările noastre se “văd” în imaginea digitală a facultăţii:

- site-ul web (www.feaa.uaic.ro)
- portalul cu o ofertă consistentă de cursuri, aplicaţia de
bibliotecă digitală, aplicaţia de tip forum, secretariat şi mail...
(http://portal.feaa.uaic.ro)
Atenţie! Toate anunţurile importante sunt afişate pe portal
1. Sistemul de operare Windows

2. Aplicaţii Internet: navigare Internet, portal, e-mail etc.

3. Procesarea documentelor în Word

4. Prezentări grafice în PowerPoint

5. Utilitare pentru întreţinerea sistemelor de calcul

(defragmentare, arhivare-dezarhivare, devirusare etc.)
 Evaluare
Total =10 puncte
Test final grilă – 5 puncte
5 puncte Examen scris - susţinut în sesiune, la data stabilită de Consiliul
FEAA, cu consultarea reprezentanţilor studenţilor din Anul I.
Evaluare semestrială = 5 puncte

Probă practică - examen susţinut, cu titularul de laborator, la

4 puncte
ultimele două laboratoare din semestru;

Teste neanunţate - date la orele de curs, cu subiecte din materia

1 punct
predată şi discutată anterior testului.

Susţinerea probei practice

- ultimele 2 săptămâni din semestru, în perioada 9 -22 ianuarie

 Alte informaţii

 TIA are 5 credite

 Număr de ore: 2 ore de curs şi 2 ore de laborator, pe săptămână

 Prezenţa nu este obligatorie

 Ponderi în structura notei:

 50 % : activitatea dn timpul semestrului
• 10% - testele neanunţate (curs)
• 40% - proba practică (laborator)
 50 % : examen sesiune (test final)

 Proba practică cu subiecte de sinteză se sunţine în ultimele 2

săptămâni din semestru (9-22 ianuarie 2006)

 Curs
 ????????  ?????? în ???????
 Laboratoarele au fost stabilite potrivit orarului fiecărui titular de
lucrări practice
 Condiţii de promovare a examenului TIA

 Note:
 minim 5.00 la Proba practică
 minim 5.00 la Testul final.

 Prezenţa facultativă nu-l obligă pe student să participe la cursuri şi

laboratoare, dar promovarea examenului TIA, presupune
demonstrarea cunoştinţelor minime necesare, atât la examenul final,
cât si la proba practica .

Atentie! Cei care nu sunt în sala de curs la testele neanunţate, pierd 1

punct din nota finală.

Studenţii care deţin certificatul ECDL, pe modulele corespunzătoare

tematicii din lucrările de laborator, şi probează existenţa acestuia, sunt
consideraţi promovaţi, cu nota 10 (zece), la proba practică.

 Studenţii care deţin cunoştinţe avansate se vor înscrie pentru

pretestarea din săptămâna ...... şi dacă vor proba abilităţile cerute, vor
fi recomandaţi pentru testarea ECDL şi se vor prezenta numai la
proba practică de la finalul semestrului.
 Ce înseamnă ECDL?
Iniţialele ECDL semnifică European Computer Driving Licence şi,
într-o traducere care ar mulţumi prevederile Legii Pruteanu, în
româneşte ar suna Permisul European de Conducere a
Calculatorului.

După cum îi spune şi numele, este vorba de un certificat care

atestă că posesorul are cunoştinţe/abilităţi rezonabile în folosirea
unui calculator.
 La ce foloseşte certificatul ECDL?
În primul rând, la angajare.

Majoritatea posturilor de tip "gulere albe" reclamă în prezent

cunoştinţe minime de operare a calculatorului, Word, Excel etc.

Modalitatea în care aceaste cunoştinţe sunt testate, însă, ridică

destule probleme. Or, un certificat ECDL este unitar, fiind recunoscut
în toate ţările Uniunii Europene, ţări în care, în administraţie şi chiar
într-o serie de firme private, testarea ECDL a angajaţilor este
obligatorie.
 În ce constă testul ECDL în vederea dobândirii
certificatului (permisului) ?

Dobândirea certificatului ECDL presupune testarea a şapte module,

după cum urmează:

•Concepte de bază ale tehnologiei informaţiei

•Utilizarea computerului şi organizarea fişierelor (Windows)
•Procesare de text (Word)
•Calcul tabelar (Excel)
•Baze de date (Access)
•Prezentări (PowerPoint)
•Informaţie şi comunicare (Internet)
 Cum arată certificatul (permisul ECDL) ?

Pentru informaţii suplimentare:

http://www.feaa.uaic.ro/ecdl/index.htm
Capitolul 1
CONCEPTE DE BAZĂ
ALE
TEHNOLOGIILOR INFORMAŢIONALE

ŞI DE COMUNICAŢIE (TIC)
Capitolul 1 Concepte de bază TIC

1.1 Tehnologiile informaţionale şi de comunicaţie

1.2 Date, informaţii, cunoştinţe, entropie informaţională
1.3 Calculatoare electronice
1.4 Evoluţia şi clasificarea calculatoarelor electronice
1.5 Microcalculatoare
1.6 Despre reprezentarea internă a datelor
1.7 Echipamente periferice şi suporturi de date
 Tehnologiile informaţionale reprezintă
ansamblul echipamentelor, procedeelor şi
metodelor utilizate pentru a produce a prelucra,
a comunica, a stoca şi a utiliza informaţia, în
funcţie de suportul acesteia (material sau
imaterial), de natura sa (informaţii scrise,
orale, sonore, vizuale, etc.) şi de alte aspecte.
 Noile tehnologii informaţionale şi de comunicaţie
(Information Technology – IT; Information and
Communication Technology – ICT; New Information
Technology – NTI; New Information and
Communication Technology – NICT) se utilizează,
actualmente, în trei direcţii principale pentru a ameliora
performanţele disponibile :

 In comunicare (“telematică”);
 In informare (“informatica”, “inteligenţă artificială”);
 In stocarea şi utilizarea informaţiei (“editarea
electronică”, “arhivarea electronică”, “documentul
electronic”).
 TEHNOLOGII INFORMAŢIONALE ŞI DE COMUNICAŢIE

Utilizarea intensivă a TIC a determinat schimbări esenţiale

în societate şi economie; s-a făcut trecerea de la societatea
informaţională, la societatea cunoaşterii;

Astăzi, omenirea se găseşte în faza societăţii

informaţionale, ca efect al celei de-a doua revoluţie industrială,
în care informaţia şi calculatoarele joacă un rol esenţial;

Dacă prima revoluţie industrială a însemnat transferul

îndemânării omului către maşină, cea de-a doua revoluţie
industrială implică transferul inteligenţei umane către maşină
(calculator).
Progres
social

Generalizarea utilizării NTI şi

Exploatarea proiectarea maşinilor inteligente
Exploatarea maşnilor care “gândesc” şi “raţionează”
maşinii pentru inteligente şi dupa modelul minţii umane
munca brută apariţia NTIC* Al Patrulea Val
generalizarea
Primul Val Al Doilea Val Al Treilea Val reţelelor

REVOLUŢIA REVOLUŢIA REVOLUŢIA REVOLUŢIA

AGRARĂ INDUSTRIALĂ INFORMATICĂ CUNOAŞTERII

Resursa Resursa Resursa Resursa

principală principală principală principală
PĂMÂNTUL CAPITALUL INFORMAŢIA CUNOASTEREA
Timp
1790 1950 1990 2000
 Herbert Simon

Premiul Nobel pentru Economie, în 1978, operează cu paralela

dintre:

• Motorul cu aburi, care a fost declanşatorul Revoluţiei

industriale;
• Calculatorul, ca promotor al Revoluţiei informaţionale.
 Avantajele noilor tehnologii informaţionale

• Reducerea, până la anulare, a duratelor de aşteptare si de

întârziere (datorită, in special, distanţelor, prelucrărilor,
comunicării, etc);
• Simplificarea substanţială a procedurilor de utilizare;
• Reducerea continuă a costurilor de investiţie, exploatare si
mentenanţă;
• Standardizarea procedurilor si echipamentelor in scopul
asigurării compatibilităţii şi interschimbabilităţii acestora
"Calculatoarele electronice nu sunt supraomeneşti. Ele se strică.
Fac greşeli – periculoase uneori. Nu au nimic magic şi cu
siguranţă nu sunt spirite sau suflete din mediul înconjurător.
Cu aceste rezerve, ele rămân însă una din cele mai uimitoare
şi tulburătoare realizări ale omului, pentru că ne amplifică
capacitatea intelectuală, ... şi nu ştim unde ne vor duce până
la urmă propriile noastre minţi."

Toffler, A., Al treilea val, Ed. Politică, Bucureşti, 1983, p. 236

1.2 Date, informaţii, cunoştinţe şi entropia informaţională

Informarea, înţeleasă ca activitatea specific umană, de

acumulare şi transmitere a cunoştinţelor opereaza cu
noţiuni fundamentale, cum ar fi: informaţie, dată,
cunoştinţă etc.

1.2.1.Informaţia
Toate ştiinţele operează cu informaţii, ca elemente ale
cunoaşterii senzoriale şi raţionale.
Informaţia este o reprezentare sinbolică asupra realităţii,
având caracter de noutate şi de utilitate pentru subiecţii
receptori.
Informaţiile se referă la date organizate, date care
fost filtrate şi ordonate după anumite criterii.
Alte definiţii:
• În filozofie, informaţia este tratată la acelaşi nivel cu
noţiunile de substanţă şi energie;
• În cibernetică, informaţia este privită sub trei aspecte :
• Sintactic, ca mod de reprezentare prin
numere, mărimi, sunete, etc;
• Semantic, din punct de vedere al
sensului (semnificaţiei) pentru cel ce o
recepţionează;
• • Pragmatic,
În informatică, informaţia este adică
un şirdinde punctul
caractere de
dintr-un
alfabet dat, ce poatevedere al utilităţii.
fi prelucrat prin proceduri formale (manuale
sau automate);
• În teoria probabilităţii, informaţia este unitatea de măsură
pentru incertitudinea apariţiei unui fenomen.
• Economia politică tratează informaţia ca o resursă
primordială, ca un factor de putere şi încearcă să-i determine
valoarea.
Atributele informaţiei :

• Adăugarea de noi cunoştinţe la fondul deja existent;

• Înlăturarea oricărei incertitudini sau îndoieli pentru cel ce o
recepţionează;
• Utilitatea, pentru receptorul său.
• Caracterul subiectiv : ceea ce poate fi o informaţie pentru o
persoană, poate să nu însemne nimic pentru alta.
Informaţia poate exista, fie internalizată, în intelectul uman, fie
în forme artificiale, pe un suport clasic (de regulă, documente
imprimate pe hârtie) sau pe suport tehnic (magnetic sau electro-
optic).
 Tipologia informaţiilor

Diversitatea informaţiilor, volumul în continuă creştere,

formele diferite de exprimare şi alte considerente practice sunt
argumentele pentru clasificarea informaţiilor
1.După forma de exprimare :
• Informaţii analogice;
• Informaţii numerice (digitale);
• Informaţii nenumerice (calitative)
2. După situarea in timp faţă de fenomenele reprezentate :
• Informaţii active (dinamice, operative);
• Informaţii pasive
• Informaţii previzionale
3. După conţinut:
• Informaţii elementare;
• Informaţii complexe;
• Informaţii sintetice.
4. După domeniul de activitate la care se referă
• Informaţii tehnologice;
• Informaţii economice :
 Volum şi diversitate tipologică mare;
 Prelucrări specifice, relativ simple şi
cu mare frecvenţă (calcule aritmetice,
sortări, grupări, comparări, etc);
 Timp de valabilitate relativ redus.
 1.2.2. Data
Informaţia pentru a putea fi percepută, trebuie exprimată într-o
formă concretă. Această formă concretă poartă numele de dată.
Data exprimă o descriere letrică şi/sau cifrică despre un
fenomen, proces, obiect, fapt, eveniment sau o acţiune din cadrul sau
din afara organizaţiei.
Data poate fi considerată componenta primară a sistemului
informaţional. Informaţia este produsul prelucrării datelor care sunt aduse
într-o formă inteligibilă şi folosită într-un anumit scop (“informaţia
presupune torturarea datelor până când acestea se confesează”). O
procesare de date poate genera informaţie numai dacă exista un receptor
care să considere acest rezultat inteligibil şi folositor. Managerul poate fi
bogat în date şi sărac în informaţii.
Datele pot fi generate de două surse : interne şi externe.
Corespondenţa dată-informaţie este considerată un prim nivel în
informatica economică. Acestui nivel îi corespunde un al doilea nivel , acela
al informaţiilor derivate din alte informaţii, pe bază de raţionament, nivel
considerat a fi cel al cunoştinţelor.
 1.2.3 Cunoştinţa

Procesul de sesizare, înţelegere şi însuşire a informaţiilor,

dintr-un anumit domeniu, reprezintă un proces de cunoaştere.
Cunoaşterea este o facultate mentală a omului. Platon, în
lucrarea sa „Republica” a introdus concepţia mentală a cunoaşterii.
P. Drucker consideră că ceea ce înţelegem acum prin cunoaştere
este informatia efectivă în actiune, informaţia orientată spre
rezultate.
Un aspect nou al cunoaşterii este acela de factor economic.
Laurence Prusak consideră cunoaşterea ca reprezentând un capital
intelectual.
Cunoasterea este informaţie cu înţeles şi informaţie care
acţionează. Învăţarea este evolutia cunoaşterii în timp.
 Entropia informaţională.
Noţiunea de cantitate de informaţie a fost introdusă, în
1928, de către R.V.Hartley. Bazele teoriei matematice a informaţiei
au fost puse de către savantul american Claude E. Shannon. Acesta
numeşte măsura informaţiei entropie informaţională, prin analogie
cu entropia din termodinamică ce măsoară , de asemenea, gradul de
nedeterminare a unui fenomen, considerând cantitatea de informaţie
ca funcţie logaritmică a diversificării domeniului evenimentelor.
Cantitatea medie de informaţie, produsă de un singur
eveniment se poate determina prin relaţii matematice şi se va numi
entropie informaţională :
n
H   p k log 2 p k
k 1

H – entropia inormaţională
P – probabilitatea de realizare/existenţă a unui anumit
eveniment/element k în cadrul sistemului
 Entropia informaţională creşte odată cu sporirea
complexităţii sistemului şi se reduce prin perfecţionarea
organizaţiei.
Claude Shannon a propus ca unitate de măsura a
cantităţii de informaţie, informaţia furnizată, prin precizarea
unei variante, din două, egal posibile. Această unitate de măsură
poartă denumirea de BIT (BInary digiT – cifră binară), datorită
faptului că precizarea uneia din cifrele 0 sau 1, ale sistemului
binar, presupuse egal probabile, constituie o informaţie-unitate.
 1.3 CALCULATOARE ELECTRONICE

Un calculator electronic reprezintă un ansamblu de

echipamente (hardware) care, împreună cu un sistem de programe
(software) realizează prelucrarea automată a datelor, furnizate de
utilizatori, în scopul obţinerii informaţiilor.
Echipamentele (hardware) sunt formate din calculatorul
propriu-zis şi echipamentele periferice.. Ele sunt folosite pentru
culegerea, stocarea, prelucrarea, redarea şi transmiterea rezultatelor.
Comenzile sunt date echipamentelor prin intermediul
programelor de bază, de aplicaţii şi intermediare.
 1.3 CALCULATOARE ELECTRONICE
C.E. - ansamblu de echipamente (hardware) care, împreună cu un
sistem de programe (software) realizează prelucrarea automată a
datelor furnizate de utilizatori în scopul obţinerii informaţiilor

Unitate Centrală (UC)

Hardware

Echipamente periferice (EP)

Suporturi de date
Calculatoare
electronice
Programe de bază

Software Programe de aplicaţii

Instrumente software de aplicaţii

 Hardware

Termenul de calculator electronic este echivalent cu

termenul "computer" (în engleză), "ordinateur" (în franceză)
şi se referă la un sistem de calcul care îndeplineşte
următoarele condiţii:
 dispozitivele de lucru sunt realizate din circuite electronice;

 are memorie internă capabilă să memoreze date şi programe;

 efectuează prelucrări în mod automat pe bază de program.

 Hardware

1947, John von Neumann (SUA) - proiectul primului calculator

cu program memorat (EDVAC – Electronic Discrete VAriable Computer)
în care precizează următoarele componente ale unui calculator
electronic:
unitatea artimetică;
unitatea centrală de control;
unitatea de intrare;
unitatea de memorie pentru stocarea datelor şi a instrucţiunilor;
unitatea de ieşire.
 Unitate Centrală (UC)

Hardware
Echipamente periferice (EP)
Suporturi de date

UC = componenta de bază
unitatea aritmetică şi logică (UAL), capabilă să efectueze
operaţiile aritmetice şi logice;
memoria internă (MI), păstrează programele şi
datele în curs de prelucrare;
unitatea de comandă şi control (UCC) , dirijează
funcţionarea întregului ansamblu dând comenzi celorlalte
componente.
 Unitate Centrală (UC)

Hardware
Echipamente periferice (EP)
Suporturi de date

EP = legătura calculatorului cu mediul înconjurător:

EP de intrare - citirea datelor (introducerea datelor în sistem):
ex. tastatură, cititor optic;
EP de ieşire - extragerea rezultatele sub o formă accesibilă omului:
ex. imprimantă, ecran de afişare etc.;
EP de stocaj (de intrare/ieşire) - unităţi de memorie auxiliară:
ex. unităţi de disc magnetic, de bandă magnetică, CD-ROM etc.;
EP de comunicaţie - permit transmiterea datelor la distanţă prin
intermediul liniilor de comunicaţii: ex. cuplor, modem.
STRUCTURA CALCULATORULUI ELECTRONIC
 Programe de bază

Software Programe de aplicaţii

Instrumente software de aplicaţii

Una din caracteristicile calculatoarelor electronice este efectuarea

automată a prelucrărilor pe bază de program înregistrat.

Programul reprezintă un ansamblu de instrucţiuni care realizează

o anumită sarcină.

Ansamblul programelor (software) permite utilizarea echipamentelor.

 Programe de bază

Software Programe de aplicaţii

Instrumente software de aplicaţii

Programele de bază (software de bază) formează, în principal,

sistemul de operare şi este specific fiecărui tip de echipament.
Asigură funcţionarea eficientă a resurselor fizice şi logice ale sistemului.

Programele de aplicaţii (software de aplicaţii) sunt specifice

problemelor rezolvate de utilizatori şi sunt realizate fie de specialişti
în programare, fie de utilizatori.

Software intermediar - instrumente software specializate

(procesoare de texte, programe de calcul tabelar, programe de grafică etc.)
care pot fi utilizate foarte uşor şi rapid în diverse aplicaţii.
 Programe de bază

Software Programe de aplicaţii

Instrumente software de aplicaţii

Dacă iniţial software-ul de bază se identifica cu sistemul de operare,

odată cu noile evoluţii în domeniu apar diverse nuanţări, încât putem
distinge trei mari componente:
sistemul de operare propriu-zis;
programele utilitare;
programele de traducere.
 Programe de bază

Software Programe de aplicaţii

Instrumente software de aplicaţii

Sistemele de operare asigură exploatarea echipamentelor:

încărcătoare de programe destinate introducerii în memorie
a programelor de executat;

monitoare şi supervizoare care asigură înlănţuirea derulării

lucrărilor, controlul operaţiunilor de I/E, semnalizarea incidentelor
de funcţionare;

programe care uşurează realizarea unor operaţii curente cum

sunt: formatare discuri, copiere fişiere, ştergeri fişiere etc.
 Programe de bază

Software Programe de aplicaţii

Instrumente software de aplicaţii

Programele utilitare corespund unor funcţii frecvente:

medierea dialogului om-calculator
operaţii multiple asupra discurilor şi fişierelor;
sortarea fişierelor;
tipărirea rapidă la imprimantă.
 Programe de bază

Software Programe de aplicaţii

Instrumente software de aplicaţii

Programele traducătoare (translatoare) convertesc programele scrise

de utilizatori, într-un anumit limbaj de programare în cod maşină.

Compilatoare: Basic, Cobol, Fortran, Pascal, C.

Traducerea programului sursa se realizează o
singură dată, iar execuţia este independentă
de fazele anterioare
Programe traducătoare

Interpretoare: Basic
Presupune traducerea instrucţiune cu instrucţiune
a programului la fiecare execuţie a acestuia.
Mai puţin eficientă decât compilarea.
 Programe de bază

Software Programe de aplicaţii

Instrumente software de aplicaţii

 Programe de bază

Software Programe de aplicaţii

Instrumente software de aplicaţii

Programele de aplicaţii sunt proiectate pentru a rezolva probleme specifice

utilizatorilor:
contabilitate, gestiune stocuri, gestiune personal etc.
elaborarea planurilor de investiţii, elaborarea planurilor de marketing etc.
calcule tehnice: rezistenţa materialelor, prelucrări statistice.
 Programe de bază

Software Programe de aplicaţii

Instrumente software de aplicaţii

Instrumentele software specializate apărute odată cu

microcalculatoarele permit utilizatorilor să-şi rezolve problemele
fără a cunoaşte metodele de programare:
procesoarele de texte: WORD, WORDPERFECT;
programele de calcul tabelar: LOTUS 1-2-3, EXCEL, QUATTRO PRO;
programele de grafică: COREL DRAW, POWERPOINT,
HARVARD GRAPHICS;
instrumentele software (pachete) integrate: MS OFFICE, WORKS.
Detalii privind structura şi funcţionarea calculatoarelor electronice
 Detalii privind structura şi funcţionarea calculatoarelor electronice

Toate componentele calculatorului funcţionează sub supravegherea UCC.

UCC este legată de celelalte componente prin circuite de comandă prin

care circulă comenzile tot sub forma impulsurilor electrice.

Impulsurile declanşează sau opresc funcţionarea unităţilor de I/E,

unităţii aritmetico-logice, în funcţie de comenzile decodificate din programul
executat.

Instrucţiunile care formează programul de executat sunt prelucrate prin

intermediul unităţii de intrare şi stocate în unitatea de memorie.
Detalii privind structura şi funcţionarea calculatoarelor electronice

Din unitatea de memorie instrucţiunile sunt preluate şi decodificate

de UCC.

După citirea datelor de intrare şi stocarea în unitatea de memorie,

unitatea aritmetico-logică pe baza ordinelor primite de la UCC execută
operaţiile de prelucrare indicate asupra operanzilor identificaţi tot de
UCC prin adrese.

Rezultatele obţinute sunt stocate la adresele indicate în unitatea de

memorie. Ulterior, ele pot fi vizualizate sau extrase sub comanda UCC
prin intermediul unităţii de ieşire.
Unitatea centrală cuprinde unitatea de comandă şi control (UCC),
unitatea aritmetico-logică (UAL), unitatea de memorie (MI).
 MEMORIA INTERNĂ
Unitatea de memorie (memoria principală sau memoria internă)
reprezintă principala resursă a unui sistem electronic de calcul.

memorii bipolare cu circuite integrate LSI, VLSI, WSI (Large Scale

Integration, Very LSI, Wafer Scale Integration) cu tranzistori bipolari

memorii MOS (Metal Oxide Semiconductor) bazate pe tranzistori

cu efecte de câmp.

Cel mai important parametru al memoriei interne este capacitatea totală

exprimată megaocteţi (megabytes) şi exprimă volumul de informaţii (date
şi programe) care poate fi stocat la un moment dat.
 UNITĂŢI DE MĂSURĂ PENTRU CAPACITATEA MEMORIEI

Unitate de măsură Prescurtare Explicaţii

1 byte (octet) B 8 biţi

1 Kilooctet KB 210 octeţi = 1024 octeţi
1 Megaoctet MB 210 KB = 220 octeţi = 1048576 octeţi

1 Gigaoctet GB 210 MB = 220 KB = 230 octeţi

1 Teraoctet TB 210 GB = 220 MB = 230 KB = 240 octeţi
 MEMORIA INTERNĂ

Din punctul de vedere al utilizatorului:

READ ONLY MEMORY (ROM)

memoria internă rezervată sistemului de operare, inaccesibilă
programatorului obişnuit

RANDOM ACCESS MEMORY (RAM)

memoria internă pentru date şi programe, accesibilă programatorului
pentru derularea lucrărilor sale
 READ ONLY MEMORY
 Memorii programabile PROM (Programable ROM), neînregistrate de
producător, utilizatorul le poate încărca o singură dată. Folosită pentru a
înregistra un program specific utilizatorului, utilizat frecvent de utilizare;

 Memorii de tip EPROM (Erasable PROM), pot fi şterse şi reprogramate

de către utilizator, însă ştergerea nu poate fi selectivă, operaţia distrugând
întregul conţinut al locaţiei de memorie. Dezavantaj eliminat de EEPROM;

 Memorii de tip EEPROM sau E2PROM (Electricaly Erasable PROM) care

pot fi atât citite, cât şi şterse în mod selectiv şi reprogramate de către
sistemul care le utilizează.
 RANDOM ACCESS MEMORY

RAM (Random Access Memory) = memoria de lucru (memoria vie)

asigură stocarea datelor şi programelor şi constituie memoria disponibilă
utilizatorului.

Caracterizează capacitatea unui sistem electronic de calcul (SEC).

Poate înregistra orice tip de date şi este posibilă ştergerea acestora în

scopul reutilizării.

Este însă o memorie volatilă în sensul că îşi pierde conţinutul la

întreruperea alimentării cu energie electrică.
 RANDOM ACCESS MEMORY

Dinamice (DRAM – Dynamic RAM) au nevoie de un mecanism de refresh

pentru a menţine datele stocate. Din acest motiv timpul de acces
este mai mare: 60ns – 70ns. Sunt avantajoase deoarece sunt mai ieftine.

Din punct de vedere al modalităţilor de livrare

Statice (SRAM – Static RAM) nu au nevoie de mecanismul de refresh şi

Sunt mult mai rapide. Timpul de acces este sub 10ns.
Dezavantajul: absorb o putere mai mare şi se încălzesc mai repede.
 UNITATEA ARITMETICO-LOGICĂ

 UAL este unitatea de execuţie care efectuează operaţiile aritmetice şi

logice asupra operanzilor aplicaţi la intrare în conformitate cu o comandă,
un cod de operaţie furnizat de UCC şi redă rezultatul.

 rezultatul operaţiei;
La ieşire UAL furnizează
 indicatorii de condiţii (paritatea rezultatului,
rezultat egal cu zero) sau indicatorii de eroare
(depăşirea capacităţii de reprezentare de către
rezultat).
UNITATEA ARITMETICO-LOGICĂ

dispozitive de lucru = dispozitive aritmetico-logice

(operaţii adunare, scădere, negaţie, reuniune,
intersecţie etc.) sub forma unor circuite speciale care
combină impulsurile electrice reprezentând informaţia sub
formă de cifre binare (dispozitiv aritmetic binar, dispozitiv
aritmetic în virgulă mobilă, dispozitiv aritmetic zecimal);

componente de stocaj intermediar = registrele, ca memorii

specializate de capacitate limitată (1,2 octeţi) ce permit a
înregistra pentru fiecare operaţie operanzii şi rezultatele.
UNITATEA ARITMETICO-LOGICĂ
 UNITATEA DE COMANDĂ ŞI CONTROL

“Inima" calculatorului şi asigură citirea instrucţiunilor din

Memoria internă şi execuţia lor. Coordonează prin semnale de
comandă funcţionarea tuturor celorlalte unităţi ale calculatorului
şi girează schimburile de informaţii între ele.
 UNITATEA DE COMANDĂ ŞI CONTROL

registru de instrucţiuni (RI) - păstrează instrucţiunea curentă,

citită din memorie, pe toată durata execuţiei. Instrucţiunea va specifica,
de regulă, un cod de operaţie şi una sau mai multe adrese de operanzi;

registru contor de program (CP) - păstrează adresa de memorie

de unde a fost extrasă instrucţiunea în curs de execuţie (sau a instruc-
ţiunii următoare din program) şi permite înlănţuirea instrucţiunilor;

decodor de funcţii capabil să recunoască funcţia definită de

instrucţiunea de executat;

orologiu care distribuie în mod regulat impulsuri pentru a sincroniza

operaţiile elementare de efectuat în cursul derulării unei instrucţiuni;

circuite de comandă care permit elaborarea şi transmiterea comen-

zilor corespunzătoare operaţiilor elementare.
UNITATEA DE COMANDĂ ŞI CONTROL
 UNITATEA DE COMANDĂ ŞI CONTROL
Un calculator electronic execută prelucrări pe baza unui program
înregistrat în memoria internă.

Programul constituie o secvenţă de instrucţiuni, scrise întrun limbaj

de programare, care definesc algoritmul de rezolvare a unei probleme.

Pentru a fi executate, aceste instrucţiuni trebuie transpuse în codul

calculatorului. Se derulează astfel operaţiile de interpretare sau compilare
şi editare de legături.

Instrucţiunile scrise în limbajul de programare sunt transformate în

instrucţiuni ce corespund setului de instrucţiuni specific calculatorului.
 UNITATEA DE COMANDĂ ŞI CONTROL
 Instrucţiuni de transfer de date - deplasarea datelor dintr-o zonă în
alta (LOAD – cererea de încărcare a unui registru general de la conţinutul
unei locaţii de memorie; STORE – transferul conţinutului unui registru
jurnal într-o locaţie de memorie; MOVE – transferă conţinutul unui
registru în alt registru).

 Instrucţiuni aritmetice şi logice care indică unităţii de comandă şi

control să solicite unităţii aritmetico-logice efectuarea anumitor operaţii
(ADD – adunare operanzi, AND – conjuncţie, OR – disjuncţie etc.).

 Instrucţiuni de control prin care se dirijează modul de execuţie a

programelor (JUMP – salt în alt punct al algoritmului).
 1.4 EVOLUŢIA ŞI CLASIFICAREA
CALCULATOARELOR ELECTRONICE

1623-1624 - prima maşină de calculat - Wilhelm Shickart,

profesor de astronomie şi matematică, Universitatea din Tubingen.

1642-1644 - a doua maşină de calculat a apărut în anii - Blaise Pascal

1822 - Charles Babbage de la Universitatea din Cambridge

(Marea Britanie) - maşina diferenţială

1833 - Charles Babbage proiectează şi construieşte maşina analitică.

EVOLUŢIA ŞI CLASIFICAREA CALCULATOARE LOR ELECTRONICE

Ciudăţenia lui Babbage

Lucrările lui Babbage au influenţat pe viitorii

constructori ai maşinilor de calcul.

Dacă această maşină avea valenţele calculatoarelor

de astăzi înseamnă că ea era şi programabilă.

Primul ei programator şi primul din istorie este

matematicianul Ada Augusta, contesă de Lovelace,
fiica poetului Byron.
 EVOLUŢIA ŞI CLASIFICAREA CALCULATOARELOR ELECTRONICE

La mijlocul secolului XIX apar lucrările lui George Boole (1848 –

The investigation of the Lows of Thought) care pun bazele unei algebre
speciale ce se va numi mai târziu “algebră booleană”.

1889, inventatorul american Herman Hollerith (1860-1929) pune în

funcţiune, la Baltimore (SUA), prima maşină electromagnetică cu
cartele perforate. În 1890, a fost folosită la prelucrarea datelor la
recensământul populaţiei.

1944 - calculatorul electromecanic MARK I, realizat în SUA de un grup

de cercetători condus de Horward Aiken şi Claire Lake. Proiectarea
acestui “calculator secvenţial automat” a fost inspirată de maşina
analitică a lui Charles Babbage.
 EVOLUŢIA ŞI CLASIFICAREA CALCULATOARELOR ELECTRONICE

Primul calculator electronic - E.N.I.A.C

1945 – Univ. Pennsylvania (SUA) - John W. Mauchly, John Presper Eckert

E.N.I.A.C. - 30 tone, 18000 de tuburi electronice, 70000 de rezistori,

10000 de condensatori şi 60000 comutatoare
1951 - comercializarea calculatoarelor electronice.

UNIVAC I (UNIVersal Automatic Computer) - primul calculator vândut

Biroului de Recensământ al SUA pentru suma de 600.000 dolari
 GENERAŢII DE CALCULATOARE

Parametri calculatoarelor electronice:

tipul circuitelor logice utilizate (tuburi electronice, tranzistori,
circuite integrate);
tipul şi dimensiunea memoriei interne;
tipul şi dimensiunea memoriei externe;
structura unităţii centrale;
viteza de prelucrare;
echipamentele periferice disponibile;
aria de utilizare;
preţul.
 GENERAŢIA I

1944-1958
circuitele logice sunt realizate utilizând tuburile electronice;
memoria este de capacitate redusă (1000-4000 cuvinte). Suport:
tamburul magnetic. Nu se făcea distincţia între memoria internă
şi memoria externă;
viteza de lucru era relativ scăzută: 50-100 operaţii pe secundă;
programele erau scrise în cod maşină;
perifericele utilizate erau lente.
 GENERAŢIA II

1959-1964
tranzistorii înlocuiesc tuburile electronice pentru circuitele logice
memoria sistemelor de calcul se separă în două componente
viteză sporită de lucru: mii şi sute de mii de operaţii pe secundă
fiabilitate sporită, preţuri de comercializare în scădere
raportul preţ/performanţe substanţial îmbunătăţit
apariţia de noi echipamente periferice şi perfecţionarea celor
existente
generalizarea utilizării sistemelor de operare
progrese notabile în domeniul programării calculatoarelor prin
utilizarea limbajelor de programare de nivel înalt
 GENERAŢIA III

1965-1981
extinderea ariei de utilizare şi delimitarea unor clase distincte
de calculatoare
memorii ultrarapide care îmbunătăţesc performanţele memoriei
interne şi se apropie de ritmul de lucru al procesorului
extinderea prelucrărilor conversaţionale şi în timp real
perfecţionarea limbajelor de programare existente
aplicarea principiului microprogramării şi realizarea de firmware,
“software prin hardware”, adică programe speciale încorporate în
hardware.
 GENERAŢIA IV

1981-1989
utilizarea memoriilor semiconductoare de tip MOS (Metal Oxide
Semiconductor) şi MOSFET (Metal Oxide Semiconductor Field Effect
Transistor) în locul memoriilor cu inele de ferită
optimizarea sistemelor de operare
progrese remarcabile în domeniul echipamentelor periferice
dezvoltarea reţelelor de calculatoare şi extinderea prelucrărilor
interactive
din punct de vedere structural apar calculatoare electronice cu mai
multe procesoare
 GENERAŢIA V

 1990….
Termenul de calculatoare din generaţia 5 a fost creat de japonezi pentru
a descrie o nouă generaţie de calculatoare bazate pe principiile inteligenţei
artificiale. Aceste calculatoare folosesc prelucrările paralele, noi principii
de organizare a memoriei interne, noi tipuri de operaţiuni microprogramate
şi limbaje de programare apropiate de limbajul natural.
Din aceste motive ele sunt considerate calculatoare electronice cu arhitectură
“non von Neumann” sau “post von Neumann”.

Realizează trecerea de la prelucrarea electronică a datelor la prelucrarea

inteligentă a cunoştinţelor. Se transformă în sisteme de prelucrare a
cunoştinţelor (KIPS – Knowledge Information Processing Systems).
 Calculatoare

mărimea, viteza de lucru, costul

supercalculatoare, mainframes, minicalculatoare

microcalculatoare
 Supercalculatoare

cele mai puternice, mai rapide şi mai scumpe calculatoare

utilizate în aplicaţii specializate, care solicită un volum foarte mare de

calcule matematice, precum: previziuni meteorologice, cercetări în
domeniul energiei nucleare, explorări petroliere, grafică şi animaţie

1976 - primul supercalculator - Cray-1 - firma Cray Research

 2006 - China va încearca să-şi surclaseze eternii rivali SUA şi Japonia prin
Comanda unui supercalculator care va lucra cu o viteză de peste 1000
De trilioane operaţii pe secundă.

China are în prezent 19

supercalculatoare.

sursa: http:/news.softpedia.com
 Lider pe piaţa supercalculatoarelor

Domină net piaţa prin vinzarea a 259 din

top 500, urmat de HP

IBM Blue-Gene este cel mai rapid

Supercalculator din lume la ora actuală

Produs în colaborare cu Departamentul

Naţional de Energie şi Securitate Nucleară
SUA şi este instalat în Lawrence Livermore
National Laboratory (SUA)

sursa: http:/news.softpedia.com Operează cu peste 136 de trilioane op-sec

 Produs de IBM - MareNostrum - Barcelona
Supercomputing Centre (BSC)

Este utilizat pentru cercetare şi dezvoltare

în aerodinamică, biologie şi genetică

Viteza operaţiunilor pe secundă - 40 teraflops

Ca dimensiune este considerat micuţ în

comparaţie cu alte sisteme de acest gen:
425 m2, 50 000 Kg şi consumă 630 Kw/oră.

sursa: http:/news.softpedia.com
 Mainframe
Cea mai simplă definiţie pentru mainframe este “un calculator mare”.

Puterea de calcul pemite prelucrarea zilnică a milioane de tranzacţii,

aplicaţii în cadrul liniilor aeriene, băncilor internaţionale, companiilor petro
liere şi burselor de valori.

Primii producători de mainframe-uri erau cunoscuţi sub numele de

“IBM şi cei 7 pitici”, fiind vorba de: IBM (evident), Burroughs, Control Data,
DE, Honywell, NCR, RCA şi Univac

Lider este IBM, competitori - Hitachi Data Systems şi Amdahl - produc

sisteme compatibile cu System/390 al IBM, şi Unisys, Sun şi Digital
 Mainframe

Procesor UCP
Terminale
front-end

Unităţi de
bandă
magnetică

Cartridge Role

Unităţi de
disc
magnetic
2005 - IBM a lansat un mainframe nou, soluţia System z9, despre care
se susţine că a fost prima dintr-o generaţie de sisteme al căror obiectiv
este simplificarea managementului sistemelor şi stabilirea unui grad
superior de securitate.

Proiectul z9 reprezintă o investiţie de 1,2

Mld. USD, peste 5,000 dintre inginerii
companiei au lucrat mai bine de trei ani.
Poate procesa până la un mld. de tranzacţii
pe zi, ceea ce dublează practic capacitatea
sistemului IBM anterior, mainframe-ul z990.

Soluţia nouă include şi o cantitate dublă de

memorie în comparaţie cu z990, adică 512
GB şi reprezintă un mainframe complet
configurabil de 54 de sisteme, în
comparaţie cu cele numai 32 ale soluţiei
z990.
 Minicalculatoare

un calculator de dimensiuni medii, ce funcţionează ca un sistem

multiutilizator - poate suporta până la câteva sute de utilizatori

1959 - primului sistem comercial PDP-1, Digital Equipment Corpora

tion (DEC). Sistemul costa numai 20.000 $, un preţ destul de mic pentru
un calculator din vremea aceea.

1960 – consacrarea termenului de minicalculator (minicomputer)

atuurile minicalculatoarelor sunt: conectivitate, stabilitate, toleranţă la

erori, raport preţ/performanţe foarte bun

producători: Hewlett-Packard, IBM, Data General, Wang, Tandem,

Datapoint, Prime
 Minicalculatoare

Terminale

Unităţi de Unitatea centrală Unităţi de bandă

discuri de prelucrare magnetică
 DEC PDP and VAX series
Data General Nova
Hewlett-Packard HP3000 series
Honeywell-Bull Level 6/DPS 6/DPS 6000 series
IBM midrange computers
Norsk Data Nord-1, Nord-10, and Nord-100
Prime Computer Prime 50 series
SDS SDS-92

"http://en.wikipedia.org/wiki/Minicomputer"
 Microcalculatoare

Cele mai răspândite calculatoare electronice.

Un microcalculator este un calculator realizat în jurul unui microprocesor,

care constituie unitatea centrală de prelucrare.

Microprocesorul realizează funcţiunile unităţii de comandă şi control

(UCC) şi unităţii aritmetico-logice (UAL).

Dacă la microprocesor se adaugă dispozitive de alimentare cu energie

electrică, circuite de memorie şi circuite de interfaţă pentru EP
obţinem ceea ce numim un microcalculator.
 Microcalculatoare
PC-uri desktop care au unitatea de
sistem de formă paralelipipedică cu
baza mare jos.

PC-uri tower şi minitower (turn)

unitatea de sistem are forma unui turn.

După forma unităţii de sistem

laptop-uri, formă de geantă diplomat,

cu ecran plat, destinate călătoriilor sau
lucrului în afara biroului.
 Laptop
Laptop-urile au apărut în 1982, ca produs al GRiD Systems.
Perfecţionările au umărit ca direcţii:
 reducerea greutăţii (1 – 3 Kg),

 perfecţionarea tehnologiei de afişare (ecranul),

 creşterea duratei de viaţă a bateriei,

 amplificarea performanţelor sub aspectul puterii de calcul

 (procesor, RAM, hard-disc, unităţi de disc flexibil şi optic).

Topul actual al producătorilor include:

Toshiba, Compaq, Acer, DEC, IBM , NEC, Fujitsu, Sony, Hewlett-Packard.
 Modele Laptop

Model compatibil IBM cu touchpad Model Macintosh (Apple)

 Brand-uri Laptop
Gericom
Acer - TravelMate and Aspire Hewlett Packard - HP Pavilion and HP
Alienware - Area 51m and Sentia Omnibook
Voodoo PC - Envy Hypersonic
Apple Computer - iBook and PowerBook Lenovo - ThinkPad (Formerly
ASUS manufactured by IBM)
Averatec Medion
Bacoc NEC - VERSA
Clevo Panasonic - Toughbook
Compaq - EVO, Armada, and Presario Sony - VAIO
Dell - Inspiron and Latitude Tadpole -- SPARCbook
ECS Toshiba - Dynabook, Portege, Tecra,
Fujitsu Siemens - Lifebook Satellite, Qosmio
Gateway Relion
Zyrex
 Notebook- notepad, writing pad

1988 - firma NEC.

Greutate redusă la jumătate faţă de un laptop, încape într-o

servietă.
 Palmtop

0,5 kg sau chiar mai puţin, pot fi ţinute în palmă,

ecranul are de cele mai multe ori numai 8 linii de afişare
utilizări în magazine sau depozite pentru memorarea stocurilor
sau a vânzărilor, datele respective fiind transmise la centrul de
prelucrare prin intermediul unei linii telefonice.

Producători: Hewlett-Packard, 3Com, NEC, Sony, Telxon, Intermec.

 Personal Digital Assistant
 PDA (Personal Digital Assistant) este un palmtop specializat în
stocarea numerelor de telefon, a programelor de întâlniri de lucru
şi a altor informaţii personale. Unele PDA-uri pot recunoaşte scrisul
de mână, pot avea fax, modem şi capacitaţi de comunicare Internet.

palmOne Tungsten T5
 Personal Digital Assistant

Cele mai populare modele

BlackBerry
hp iPAQ Pocket PC (Originally Compaq iPAQ until HP merged in 2002)
Palm Pilot, Tungsten, LifeDrive, Treo and Zire
Sharp Wizard and Zaurus
Sony CLIÉ
Tapwave Zodiac
AlphaSmart Dana
Dell Axim
GMate Yopy
Fujitsu Siemens Loox 720
Apple Computer Newton
 1. 5 MICROCALCULATOARE

Calea microinformaticii (miniaturizare, costuri scăzute) a fost deschisă

de M.E. Hoff de la firma INTEL din SUA - a inventat primul micropro-
cesor (1971).

Structura standard a unui microcalculator cuprinde microprocesorul,

memoria de lucru (RAM), memoria specială (ROM), interfeţe pentru
periferice de I/E şi magistrale .
MICROCALCULATOARE
 MICROCALCULATOARE

La microprocesor, cu rol de UCP, sunt conectate prin intermediul

magistralelor memoriile de tip ROM sau RAM şi circuitele de interfaţă
pentru a asigura legătura cu echipamentele periferice de I/E.

Magistralele (bus) au rolul de a asigura legăturile între componen-

tele microcalculatorului.

Magistrala de date Magistrala de comenzi

Magistrala de adrese
 MICROCALCULATOARE

Magistrala de date - ansamblu de 8, 16, 24, 32 sau mai multe

linii prin care tranzitează datele la şi de la microprocesor. Sunt trans-
portate instrucţiunile citite din memorie, datele de intrare, rezultatele
de stocat în memorie care ulterior vor fi transmise unităţii de ieşire.

Magistrala de adrese se referă la adresele la care sunt stocate sau de

la care sunt preluate datele din memorie. Magistrală unidirecţională
deoarece adresele sunt emise de un microprocesor pe baza decodificării
instrucţiunilor din program.

Magistrala de comenzi cuprinde de la 6 la 12 linii în funcţie de model

şi transportă semnalele de sincronizare şi control. Aceste semnale sunt
folosite de unitatea de comandă şi control.
 MICROPROCESORUL

Circuit integrat complex ale cărui funcţii sunt comandate prin program.

Circuitul integrat reprezintă o pastilă semiconductoare (chip – în

engleză, puce – în franceză) pe care sunt realizate prin diferite tehnologii
de fabricaţie diode, tranzistori, condensatori şi rezistori, interconectate
eventual printr-o reţea metalizată în scopul realizării unei funcţii specifice.

Pastila semiconductoare este introdusă într-o capsulă de ceramică sau

din material plastic şi este prevăzută cu un set de terminale (pini)
metalice conectate la bornele de intrare, de ieşire şi de alimentare ale
circuitului existent.
 MICROPROCESORUL

Tipul circuitului integrat Nr. Componente

•SSI (Small Scale Integration) •Până la 100

•MSI (Medium Scale Integration) •100–3000

•LSI (Large Scale Integration) •3000–100000

•VLSI (Very Large Scale Integration) •100 000 – 1 000 000

•ULSI (Ultra Large Scale Integration) •peste 1.000.000

 MICROPROCESORUL

Arhitectura CISC (Complex Intruction Set Computer) - specifică

procesoarelor cu un set complex de instrucţiuni, UCP recunoscând
aproximativ 200 de instrucţiuni. La ora actuală arhitecturile CISC
sunt cele mai răspândite.

După setul de instrucţiuni executate de UCP

Arhitectura RISC (Reduced Intruction Set Computer) - specifică

microprocesoarelor care recunosc un număr relativ limitat de
instrucţiuni. Deoarece instrucţiunile sunt simple execuţia lor este
foarte rapidă. Preţul redus şi viteza ridicată de execuţie a instrucţinilor
sunt parametri care le asigură expansiunea în viitor.
 Performanţele microprocesoarelor
lungimea cuvântului, mărimea magistralei, viteza de tact

Lungimea cuvântului este o măsură a numărului de biţi pe care procesorul

îl poate trata simultan

Mărimea magistralei determină numărul de biţi ce pot fi transportaţi

simultan. Microcalculatoarele utilizează de regulă magistralele de 8 respectiv
16, 32, 64, 128 biţi.

Viteza de tact reprezintă rata la care se execută operaţiile elementare

controlate de orologiu. Dacă la primele microprocesoare era de 1-2 MHz, la
ultimele microprocesoare a ajuns de ordinul GigaHz (1 GHz la Pentium III,
3.4 GHz la Pentium IV etc.).
 ISTORIA MICROCALCULATOARELOR

 1973, Franţa - primul microcalculator MICRAL, INTEL 8008

 1975, MITS lansează primul microcalculator de pe piaţa americană –

ALTAIR 8800 – impropriu numit microcalculator (pachet de componente
(kit), pe care utilizatorul trebuia să le asambleze). Costul era de 439$ şi
s-au vândut 2000 de kituri în 1975.

 SUA, Steve Jobs, electronist timid şi excentric, şi Stephen Wozniak

au construit într-un garaj primul calculator personal Apple I. Ei înfiinţează
firma Apple Computer şi impun pe piaţă în 1977 un nou model Apple II,
care a avut un succes deosebit Se marchează astfel era microinformaticii.
Următorul model - Apple III - este fără succes comercial deosebit.
ISTORIA MICROCALCULATOARELOR

Microcalculatorul APPLE II
ISTORIA MICROCALCULATOARELOR

1980 a intrat în luptă IBM – "big blue" – care începe

construirea primului calculator personal al firmei.

1981 se impune pe piaţă noul produs IBM PC ce

devine, în scurt timp, un standard în lumea calcula-
toarelor personale.

La aceasta a contribuit şi faptul că firma a publicat

şi specificaţiile tehnice ale sistemului iar multe firme
vor începe să producă sisteme compatibile IBM PC
 ISTORIA MICROCALCULATOARELOR

Firme precum Compaq, Toshiba, Hewlett Packard, DEC, DELL au realizat

microcalculatoare după aceleaşi principii şi care folosesc acelaşi software.

Calculatoarele compatibile IBM, numite şi clone au reuşit să cucerească piaţa

prin trei argumente: 1) performanţe identice, 2) aceeaşi calitate şi 3) preţ cu
cel puţin 15% mai mic.