RADUCA CAMELIA

MARIANA
anul III , grupa 2
Muntii Banatului

Cuprinsi intre Defileul Dunarii in sud, culoarul Timis-Cerna in est, Campia

Lugojului in nord si o succesiune de dealuri in vest, Muntii Banatului
reprezinta subdiviziunea sudica a Carpatilor Occidentali. Ei par o
continuare fireasca a Carpatilor Meridionali spre vest, dincolo de culoarul
Timis-Cerna, in lungul caruia se afla la o altitudine cu 1000 m. mai
scazuta.
Geneza
Această grupă s-a format prin procese intense de cutare şi ridicare a
materialelor de-a lungul orogenezei alpine. Intruziunile granitice s-au format
anterior în timpul orogenezei hercinice.
Muntii Banatului s-au comportat in ultimul timp al fazelor orogenice ca un bloc
rigid suferind numeroase modificari.Prezenta culoarului tectonic Timis-Cerna a
facut ca acest masiv sa apara distinct,izolat de celelalte masive vecine.
Relief si subdiviziuni in Muntii Banatului
Inaltimile Muntiilor Banatului coboara in trepte spre
vest.Partea centrala este ce mai inalta; ea corespunde
Muntiilor Semenic,ce ating 1446m.Ei se invecineaza cu Muntii
Almaj,de care sunt despartiti prin Depresiunea Almaj
(Bozovia).Muntii Almajului sunt mai josi (1224m in
Vf.Svinecea Mare) si mai fragmentati.In vestul lor ,ca o
treapta joasa cu inaltimi ce abia trec peste 700m(alt.maxima
fiind 727m),se afla Muntii Locvei.Muntii Semenic sunt
marginiti la vest de Muntii Aninei(cu alt.de 800-
1000m,culminand cu alt.de 1160m in Vf.Lordisu).La contactul
cu Dealurile Vestice,se afla treapta joasa a Muntiilor
Dognecea(617m).
 In general,Muntii Banatului prezinta un relief domol,zona
cea mai inalta a lor nedepasind limita inferioara a
ghetariilor cuaternari si deci fiind fara aspecte alpestre,
contrastand cu Carpatii Meridionali aflati dincolo de
culoarul Timis-Cerna.
Varietatea relifului este datorata prezentei
carstului,dezvoltat mai ales in Muntii Aninei unde este
reprezentat printr-o gama larga de forme:doline ,uvale,
lapiezuri,printre care si pesteri cum ar fi:Pestera Comarnic
sau Cheile Nerei.
Varietatea reliefului decurge si din extinderea
depresiunilor,a vailor longitudinale si transversale,a
culoarului tectonic, a pasurilor .
 Intre culmile Semenicului si
Almajului se afla Depresiunea
Almaj,denumita si Tara florilor
de mar, ca urmare a extinderii
livezilor.In Vestul Muntiilor
Banatului se intinde
Depresiunea Caras-Ezeris, ce
se continua spre sud-vest cu
depresiunea Oravitei.
Dupa ce traverseaza Depresiunea
Almaj ,Nera isi inscrie un traseu
transversal intre Muntii Aninei si
Muntii Locvei,formandu-si vestitele
chei Spre vest ca un sant alungit
pe directia nord-sud,se afla
culoarul Timis-Cerna.In mijlocul
acestui culoar ,pe cumpana apelor
dintre Timis si Mehadia se gaseste
trecatoarea Domasnea(poarta
Orientala 540m).Intre Muntii
Banatului si cei de pe teritoriul
Iugoslaviei,Dunarea formeaza de
la Bazias la Varciorova cel mai
lung delileu din Europa(134km),a
carei maretie e amplificata in urma
crearii lacului de acumulare si a
barajului Portile-De-Fier.
Arealele calcaroase au un relief carstic foarte reprezentativ: pesteri (Pestera
Comarnic), chei (Cheile Minisului, Cheile Nerei, Cheile Carasului), cursuri
subterane, izvoare carstice, vai seci. Pe flis se dezvolta forme de relief
structural, iar pe sisturile cristaline s-au conservat formale de modelare ciclica
(platformele de eroziune), mai reduse altitudinal decat in Carpatii Meridionali. In
partea de vest si nord Muntii Banatului sunt marginiti de o bordura deluroasa
formata din strate sedimentare friabile (depuneri submarine si litorale din timpul
pliocenului) cvasiorizontale si acumulari de pietrisuri si nisipuri piemontane
 Din punct de vedere climatic,muntii Banatului se inscriu in conditii
generalre ale climatului de munti josi,cu temperaturi medii anuale 2-
6C,precipitatii abundente(800-1200mm/an).
Apar influente de nuanta submediteraneana,evidente mai ales
pentru altitudinile mai joase.Aceste influente sunt concentrate prin
valori ridicate a precipitatiilor,peste 1200mm annual,desi inaltimea
acestor munti nu trece de 1400m.
La nivelul depresiunilor,temperatura medie anuala depaseste
9C,iar precipitatiile sunt bogate(700-1000mm/an) ,Defileul Dunarii fiind
adapostit de muntii a caror temperatura medie a lunii Ianuarie nu
depaseste -1C,iar a lunii Iulie 21-22C.
In culoarul Timis-Cerna apar inversiuni de temperatura,specifice
depresiunilor intramontane.
Cel mai important curs de apa este Dunarea, care intre intrarea sa in tara
(Bazias) si Orsova formeaza o zona de defileu., Defileul Dunarii. In regim
natural Dunarea avea o succesiune de bazinete si sectoare mai inguste (cum
sunt Cazanele), in prezent, datorita construirii S.H.N. Portile de Fier, cursul
Dunarii a fost transformat intr-un lac, foarte lung si ingust, cu numeroase
golfuri in zona confluentelor. Dunarea primeste ca afluenti directi pe Caras (in
exteriorul tarii), Nera (la Bazias) si Cerna (la Orsova).

Spre nord raurile sunt adunate

de Timis (inclusiv Barzava). In
afara lacului de pe Dunare, in
Muntii Banatului exista cateva
lacuri mici pentru hidroenergie
si alimentare cu apa (pe
Barzava si Timis) si lacuri
carstice semipermanente.
 Cerna dreneaza sudul culoarului tectonic.Din Muntii Aninei izvoraste
Carasul care traverseaza in continuare Depresiunea Caras-Ezeris.In
sudul Muntiilor Banatului,Dunarea isi formeaza defileul ,care intre Bazias
si Gura Vaii prezinta sector de val;e ingusta si de vale largita(La Moldova
Veche si Orsova).De aceea,lacul de acumulare care se intinde in lungul
defileului,e mai ingust in stramtori si mai lat in bazine.

Apele statatoare sunt reprezentate prin acumulari antropice de interes

energetic si de alimentare industriala:pe Barzava lacul Valiug si Gozna,iar
pe Dunare Portiile-De-Fier.

Apele subterane cuprind apele freatice,discontinui ,influentate de

precipitatii.In calcare exista uneori mari aglomerari.
Vegetatia
Asociatia vegetala predominanta este ce de padure.Cuvertura vegetala
resimte influentele climatice,prin restrangerea etajului coiniferelor la cateva
palcuri in Muntii Semenic si extinderea fagului si a padurilor de amestec de
fag si stejar spre poale.
Apar si elemente temofile,submediteraneene :mojdreanul,carpenul
oriental,liliacul salbatic,alunul turcesc.Altitidinal ,etajele nu se delimiteaza
strict,ele se interfereaza in zone de tranzitie,formand paduri de amestec.Pe
alocuri,prin vai reci si umbrite si in depresiuni se produc inversiuni de
vegetatie,esentele termofile urcand pe culmi,iar cele de clima rece
,coborand pe vaile umbrite.
Fauna
Este variata :viezurele,usrsul brun,cerbul,caprioara,jderul etc.Se adauga o
varitate de pasari :ciocanitoarea,cinteza,pitigoiul de munte.Fauna
submediteraneeana este reprezentata prin scorpioni,vipera cu corn,broasca
testoasa.Fauna acvatica cuprinde cleanul si mreana,iar la altitudini mari
apar lipanul si nisipartia.
Solurile
Sunt strans corelate cu roca ,clima si vegetatia.Apar solurile
brun-roscate de padure brune si brun-acide pe culmile inalte
,favorizate de climatul racoros si umed si de existente padurilor.La
inaltimi mai mari,apar podsolurile.Se remarca prezenta
rendzinelor,dezvoltate pe calcare,a lacovistelor si a solurilor
aluvionare de lunca.
Partea superficială terestră se succede de la clasa cambisolurilor-cu
tipurile brun – roşcate şi brune acide-, la clasa spodosolurilor-cu
tipurile brun-acide montane şi podzoluri.
Pe calcare s-au dezvoltat solurile terra rossa.

Resurse naturale
Zona sudică beneficează de resurse (mici) de cărbuni superiori
(antracit) şi fier în Munţii Aninei. Alte resurse naturale sunt pădurile,
pitorescul deosebit al regiunii, solurile din depresiuni (cultivate cu meri
şi duzi), marmura de calitate superioară din Munţii Poiana Ruscă. Tot în
aceşti munţi sunt cele mai însemnate resurse de fier ale ţării. Dunărea
reprezintă o bogăţie naturală deosebită.
Populatia si asezarile omenesti in Muntii Banatului

Culoarul Timis-Cerna si Muntii Banatului au reprezentat in perioada daco-

romana un teritoriu de populare intensa. Dierna (Orsova) si Ad Mediam
(Mehadia) erau puncte de tranzit obligatoriu spre Sarmizegetusa Ulpia
Traiana. In secolele XIII -XIX au exista un intens schimb de populatie intre
Muntii Banatului si Oltenia, in ambele sensuri. In prezent densitatea
populatiei variaza intre 25-50 loc./kmp. in apropierea centrelor urbane
(Resita, Caransebes, Oravita). Sporul natural este foarte redus, frecvent
negativ, ceea ce duce la depopularea unor asezari rurale. Exista un aport
alogen, ceea ce contribuie la realizarea unui echilibru demografic.
 Asezarile rurale, in general mici, au frecvent activitati legate de
cresterea animalelor, activitati miniere sau ale economiei forestiere.
Asezarile urbane sunt: Resita (97.000 loc.), Caransebes (32.000 loc.),
Bocsa (19.000 loc.), Moldova Noua (17.000 loc.). Resita s-a dezvoltat
foarte mult datorita industriei metalurgice; are in prezent functii mai
diversificate, dar o structura urbana influentata de spatiul limitat oferit de
relieful vaii Barzavei. Caransebes este principalul centru urban din
culoarul Timis Cerna cu o industrie mai modesta (in care predomina
prelucrarea lemnului), dar cu functii de transport (nod feroviar, rutier,
aeroport) si culturale. Celelalte orase au fiecare structuri urbane si
functionale proprii, astfel: Bocsa este un oras industrial (industria
constructoare de masini); Moldova Noua este un centru industrial, cu un
port la Dunare (moldova Veche); Orsova, stramutat pe un amplasament
nou si integral reconstruit, are activitati industriale (industria de nave,
prelucrarea bumbacului) si este un port de tranzit; Oravita are un trecut
semnificativ (primul teatru romanesc,centru administrativ, industrie de
prelucrare a cuprului0, dar cu o industrie mai modesta in prezent (textila,
lemn); Anina este un centru minier.
Agricultura
Muntii Banatului contribuie la productia agricola a tarii,desi relieful este
accidentat,panza freatica la suprafata,solurile cu fertilitate slaba.
In culoarul Timis-Cerna si Depresiunea Almaj se extinde bazinul
pomical din Dealurile Banatului,in cadrul caruia marul si prunul predomina.
Zootehnia se sprijina pe cultura plantelor de
nutret(trifoiul,borgeagul),dar si pajistile de fanete naturala,ce se diferentiaza
dupa locul in care se afla.
In ceea ce priveste cresterea animalelor,speciile sunt variate:se cresc
bovine pentru lapte si carne,ovine pentru piei,porcine si pasari.
Efectele prezentei omului asupra mediului din Muntii Banatului
In zona mai inalta a Muntilor Banatului,pentru ca aici nu se poate vorbi
de zona alpina,prezenta omului s-a facut simtita in doua
directii:pastoritul(pentru obiceiuri de acest gen este cunoscuta Depresiune
Almaj,unde pe de alta parte se gasesc numeroase elemente etnografice si
folclorice)si circulatia turistica,prezenta in special in Muntii Aninei unde
relieful carstic este bine dezvoltat,creand un pitoresc deosebit:Cheile
Nerei,ale Minisului si Carasului,pestera Comarnic,dar si in Muntii
Semenic,unde se afla complexul turistic cu acelasi nume,important in
practicarea sporturilor de iarna,situat intre Vf.Semenic si Piatra Goznei.
Turismul dispune de obiective notabile (Defileul Dunarii cu Cazanele, zona
carstica Anina, cheile, amenajarile turistice din Semenic etc.).

SEMENIC
Munţii Semenicului fac parte din grupa
sudică a Carpaţilor Occidentali, culminând
cu Vârful Piatra Goznei (1447 m) şi Vârful
Semenic (1445 m) şi reprezintă un important
nod hidrografic – „castelul de apă al
Banatului” – din care izvorăsc Timişul, Nera,
Bârzava etc. În ceea ce priveşte constituţia
lor geologică, putem separa două zone
cristaline: zona Miniş şi zona Sebeş. Relieful
coboară, de la nord de Vârful Semenic, până
la Vârful Nemanu Mare (1122 m)
În regiunea izvoarelor Timişului se găseşte depresiunea Gărâna, formată
prin eroziune diferenţială. În aceşti munţi nu se întâlnesc urme glaciare, ci
doar efectele modelării preglaciare, depresiuni nivale, văluriri şi vârfuri
piramidale. Alături de Munţii Semenicului, în aceeaşi grupă, se mai găsesc
şi Munţii Aninei şi ai Dognecei, formând nucleul Munţilor Banatului. Întreg
acest ansamblu montan formează o zonă turistică importantă, unde se
poate practica un turism complex. În acest areal se află rezervaţiile
naturale Semenic - Cheile Caraşului şi Cheile Nerei - Beuşniţa, de o mare
valoare şi frumuseţe. Complexul turistic Semenic se găseşte la peste 1400
m altitudine, între vârfurile Piatra Goznei şi Semenic, situat într-un cadru
natural atractiv, beneficiind de amenajări pentru sporturi de iarnă şi căi de
acces.
În afara unui teleferic, există drumuri de acces din Reşiţa - Văliug şi Slatina
Timiş - Trei Ape - Gărâna. Acest al doilea drum face legătura cu linia ferată
Timişoara - Bucureşti prin Slatina-Timiş, de unde pe şoseaua E 70 sunt circa 20
km până la Caransebeş. Zona Semenic are avantajul unei lungi perioade de
zăpadă, ca şi pe Muntele Mic. Sunt destul de puţine locuri în ţară în care
zăpada să persiste, chiar şi 6 luni pe an . Turiştii găsesc aici un schilift şi mai
multe pârtii, iar în ceea ce priveşte cazarea, staţiunea Semenic dispune de
peste 400 locuri de cazare în principal în cabanele Gozna, Nedeea şi Semenic,
ca şi în vilele din zonă.
In zona muntilor Semenic se regasesc urmatoarele rezervatii naturale si arii protejate:
Rezervatia Buhui Marghitas;
Rezervatia Cheile Carasului;
Rezervatia Cheile Girlistei;
Rezervatia Izvoarele Carasului;
Rezervatia Izvoarele Nerei;
Rezervatia Pestera Buhui;
Rezervatia Pestera Comarnic.
 MUNTII POIANA RUSCA

Muntii Poiana Rusca constituie partea de nord-vest a Carpatilor

Meridionali.Se intind pe o suprafata de 2640 kmp. Impreuna cu muntii
Sureanu, Candrel din est si muntii Aninei, Semenic, Dognecei, Almaj si Locva,
Poiana Rusca se
inscrie intr-un brau muntos cu altitudini medii in jur de 700-1000m, care
urmareste curbura Carpatilor Meridionali inconjurand pe la nord-nord-vest
zona axiala inalta cu relief alpin a muntilor Retezat, Tarcu si Godeanu si se
contureaza ca o treapta de relief intermediara intre zonele periferice,
depresionare si partea centrala, mai inalta, a Meridionalilor. Masivul Poiana
Rusca poate fi considerat a fi o punte de legatura intre Carpatii Meridionali si
muntii Apuseni, deoarece spre nord se extind pana in lunca Muresului, care,
intre Deva si Ilia separa muntii Poiana Rusca de muntii Metaliferi, in timp ce
spre est si vest, intre Carpatii Meridionali si muntii Apuseni, se interpun
zonele joase Lugoj, Strei si depresiunea Transilvaniei.
Catre nord, Poiana Rusca se invecineaza cu muntii Metaliferi si cu dealurile
Lipovei.Limita nordica urmareste lunca Muresului intre Deva si Dobra, de
unde continua spre vest-sud-vest in lungul vailor Ohaba, Icuta si Bega pana
in apropierea Lugojului.
La vest, masivul este marginit de depresiunea Caransebesului. Limita este marcata
de lunca Timisului, de la localitatea Maciova pana la comuna Costeiu, situata la nord
de Lugoj.
Spre sud, limita urmareste valea Bista, de la localitatea Maciova pana la Portile de
Fier ale Transilvaniei. Lunca Bistrei separa muntii Poiana Rusca de masivele Varful
Pietrii si Muntele Mic.
Limita estica este marcata de zonele depresionare ale Hategului si Streiului, urmand
linie care ar uni orasele Hateg, Hunedoara si Deva.In aceasta regiune relieful munto
al masivului Poiana Rusca coboara treptat printr-o zona de dealuri pana in luncile
Sreiului, Cernei si Muresului. La est de aceasta zona joasa se ridica muntii Sureanu.
Totodata masivul Poiana Rusca poate fi considerat ca o punte de legatura între
Carpatii Meridionali si Muntii Apuseni, deoarece spre nord se extind pîna în
lunca Muresului, care între Deva si Ilia separa Muntii Poiana Rusca de Muntii
Metaliferi, în timp ce spre est si vest între Carpatii Meridionali si Muntii
Apuseni se interpun zonele joase Lugoj, Strei si depresiunea Transilvaniei.
Catre nord, Muntii Poiana Rusca se învecineaza cu Muntii Metaliferi si cu
dealurile Lipovei. Limita nordica urmareste lunca Muresului între localitatile
Deva si Dobra, de unde continua spre VSV în lungul vailor Ohaba, Icuta si
Bega pîna în apropierea Lugojului.
Limita estica este marcata de zonele depresionare ale Hategului si Streiului
urmînd o linie care ar uni orasele Hateg, Calan, Hunedoara si Deva. In aceasta
regiune relieful muntos al masivului Poiana Rusca coboara treptat printr-o
zona de dealuri pîna în luncile Streiului, Cernei si Muresului. La est de aceasta
zona joasa se ridica Muntii Sebesului (surean).
Masivul Poiana Rusca se caracterizeaza printr-un relief nivelat în trepte si
fragmentat în culmi lungi, ale caror înaltimi maxime oscileaza în jur de 1300 m. In
zonele marginale din est, nord-vest si sud-vest, si anume în regiunile Hateg-
Deva, Dobra-Lugoj si Tincova-Maciova, între zona muntoasa si depresiunile
periferice se contureaza un relief de dealuri cu altitudini cuprinse între 200-300
m. In stînga vaii Bega, între Margina si Traian Vuia, acest relief ondulat trece în
terase fluviatile extinse. Zona periferica a masivului este marcata prin cîmpiile
aluviale si terasele rîurilor Mures, Timis, Bega, Strei, Cerna si Bistra. In zona
muntoasa propriu-zisa se disting doua unitati geomorfologice principale: în
partea de vest, de la depresiunea Caransebesului pîna la bazinele superioare ale
rîurilor Bega si Cerna, se contureaza un relief puternic modelat, cu pante
accentuate, care urca relativ repede, mai ales din cîmpiile aluviale ale Timisului
si Bistrei, spre partea centrala a muntilor; jumatatea estica a masivului se
prezinta, în schimb, sub forma unui platou înalt, ferastruit adînc de ape. In
aceasta zona de platou, care reprezinta o peneplena pretortoniana, se recunosc
mai multe trepte de nivelare situate la altitudini de 400-500 m în partile
marginale, la 600-800 m în partea mediana si la 900-1 000 m în aria centrala a
masivului. Culmile largi din zona înalta a Muntilor Poiana Rusca, la altitudini de
peste 1 100 m, conserva un relief vechi, îmbatrînit, partial reactivat, sincron cu
platoul fosil situat la est.
Platoul mentionat constituie una dintre particularitatile reliefului din Muntii Poiana
Rusca. De pe platou privirea cuprinde zarea aproape pîna la capat, lasand
impresia unei suprafete plane continui în care nu se banuiesc abrupturile si
denivelarile adînci sapate de ape. Reactivarea energiei de eroziune nu a reprofilat
aceste vai pîna la obarsie. De aceea, în zonele de izvoare vaile sunt adesea
colmatate, apa curgînd meandrat în propriile aluviuni. Profilul vailor în aceste
portiuni este larg, putin adînc, cu versantii domoli. Aspectul general seamana cu
acela al unei regiuni de dealuri. Padurenii, care locuiesc pe aceste plaiuri din
timpuri stravechi, au contribuit la modelarea regiunilor mai sus mentionate, prin
nivelarea lor în terase, în scopul practicarii unei agriculturi restrînse care sa
acopere nevoile locale. Terasarea reliefului ofera culmilor locuite, din zona de
platou, un aspect cu totul particular.
Muntii Poiana Rusca sUnt dominati de o culmE centrala înalta care unestE cele
doua culminatii principale ale masivului - vîrful Pades (1.374 m) si vîrful Rusca (1
356 m). Din aceste vîrfuri se desprind radiar culmi lungi, numite de localnici
,,picioare", care coboara pîna în depresiunile periferice.
Din vîrful Pades se desprinde catre nord o culme care, prin vîrfurile Balaurul,
Preslop, Ambros, Benesu, ajunge pîna la Tomesti; din vîrful Balaurului se desface
spre vest o alta culme care se extinde prin vîrfurile Brainul Mare si Gomila Mare
pîna la Fîrdea; spre sud culmea Pades-Rares-Fintînii se bifurca din vîrful Poeti
(Peti) spre Maciova, peste vîrful Trei Hotare si spre Voislova, prin Ascutita Mica,
Scarisoara si Magura.
Din vîrful Rusca porneste catre NV, pîna la Românesti, o culme peste vîrful
Stîlpului, Druja si vîrful Scalinului. Un alt "picior" ajunge prin vîrful Chiciora în
Dealul Batrîna, de unde se desprinde o ramificatie spre Roscani si alta spre cotul
vaii Dobra. Spre SE se contureaza o culme prin Dealul Cririnii si vîrful Chiciora,
pîna în Magura Fruntii, de unde o ramificatie coboara spre sud, la Marga, iar
culmea principala se îndreapta spre E, pentru a ajunge pîna la Hateg prin Dealul
Socilor, Titiana, Varaticu, salasele Mesteacan, Prislop si Vîrful Curatului
Din punct de vedere al constitutiei geologice, în Muntii Poiana Rusca se
disting trei ansambluri principale de formatiuni litologice:
a) Formatiuni metamorfice, raspîndite în cea mai mare parte a ariei cu relief
muntos. In jumatatea sudica amuntilor, la sud de aliniamentul Tincova-
Ruschita-Vadu Dobrii-Cincis, marcat prin mai multe dislocatii tectonice
importante, afloreaza roci intens metamorfozate cunoscute si sub
denumirea de ,,cristalinul getic". Aceste sisturi cristaline sînt reprezentate
prin micasisturi, micasisturi cu granati, amfibolite, gnaise si gnaise oculare.
Subordonat, apar intercalatii subtiri de calcare si corpuri mici de roci
granitoide. Vîrsta acestor formatiuni metamorfice, care în ansamblul lor se
încadreaza în seria de Sebes-Lotru, se esti-meaza la 850-1 000 milioane ani.
Relieful format pe sisturile cristaline mentionate se caracterizeaza prin
culmi înalte cu pante abrupte. Versantii prapastiosi ai Cheilor Cernei sînt
sapati în gnaisele oculare de la NE de Lunca Cernii. In partea de est a
cristalinului getic se contureaza o zona alungita, orientata E-V, constituita
din sisturi cristaline mai tinere (Precambrian superior-Cambrian) si mai slab
metamorfozate, în care se intercaleaza nivele cu calcare, dolomite si sisturi
amfibolice. Aceste formatiuni, cunoscute sub denumirea de seria de Dabîca,
formeaza culmea Prislop-Varatic.
Dintre formele de relief deosebite, conditionate de rocile calcaroase,
poate fi amintita stanca în forma de piramida de la Tomesti, situata
în versantul stang al vaii Bega, imediat amonte de fabrica de sticla.
Stînca reprezinta un rest ruiniform al unui strat vertical de calcar
alb-cenusiu rubanat, ramas în relief datorita unui sistem de fisuri
care l-a modelat.
Formatiuni magmatice, cu raspandire limitata în cadrul Muntilor
Poiana Rusca, sunt reprezentate prin:
Masive intrusive de granodiorite. Datorita alterarii superficiale mai
intensive a rocilor grano-dioritice în comparatie cu sisturile
cristaline sau cu rocile din aureola de contact, masivele grano-
dioritice au fost nivelate mai usor de catre eroziune, detasandu-se
geomorfologic de învelisul lor prin caracterul mai domol si înaltimile
relativ mai reduse ale reliefului. Exemple în acest sens le ofera
marile corpuri granodioritice dintre Tincova si Nadrag si din Valea
Vîrciorova.
Stalpi vulcanici de andezite. Asemenea formatiuni se cunosc în
zona muntoasa de la vest de Deva, unde andezitele neogene
formeaza proeminente evidente în relief, cum ar fi de exemplu Dealul
Cetatii, situat langa orasul Deva, si Dealul Cozia.
Formatiuni sedimentare apar în zonele periferice, deluroase si în
bazinul sedimentar Rusca Montana. Acest bazin sedimentar este
marginit în cea mai mare parte de sisteme importante de dislocatii
tectonice marcate în relief prin denivelari, în special în regiunile Lunca
Cernii si Rusca Montana. In cadrul acestor formatiuni se disting doua
asociatii principale de roci, cu efecte diferite asupra modelarii
reliefului: roci puternic consolidate reprezentate prin calcare jurasice,
gresii, conglomerate si marne cretacice, gresii si conglomerate roscate
eocene, si roci slab consolidate reprezentate prin argile, marne si
gresii nisipoase, nisipuri si pietrisuri de varsta mio-pliocena. Calcarele
jurasice formeaza abruptul împadurit din versantul stang al vaii
Valisoara de la Cavaran si stancile albe izolate de pe crestele de la est
si sud-vest de Rusca Montana. Pe gresiile sj conglomeratele cretacice
se dezvolta relieful muntos din partea de vest a bazinului Rusca
Montana, de la vest de Deva si din regiunea cuprinsa între localitatile
Dobra, Roscani, Fagetel, Radulesti-Dumbravita si Lesnic. Relieful
scund si domol din zona periferica, cu dealuri, a masivului Poiana
Rusca este modelat în depozitele argiloase si nisipoase cu pietrisuri
de varsta mio-pliocena.
VEGETAŢIE sI SOLURI
Covorul vegetal al Muntilor Poiana Rusca este reprezentat în cea mai mare
parte prin paduri, care în zona de platou din partea de est si nord-est a
masivului lasa loc unor suprafete întinse de pasuni si pajisti. In apropierea
localitatilor din zona înalta, lipsita de paduri, padurenii cultiva pentru
nccesitatile gospodariilor proprii cartofi, grîu, secara s.a. In zonele colinare din
marginea masivului cîstiga mult în importanta livezile cu pomi fructiferi.
Distributia zonala a vegetatiei este determinata de variatia conditiilor de clima,
de altitudine si de constitutie a solului. Astfel, pe culmea centrala, la altitudini
în jur de 1300 m se întîlnesc zone înguste de pajisti alpine presarate cu
tufarisuri de ienuperi. In jur, coborînd pîna la 800-900 m, se dezvolta paduri de
amestec de fag (Fagus silvatica), brad (Abies alba) si molid (Picea abies). Mai
în exterior, se contureaza o zona extinsa cu paduri montane si colinare de fag
si carpen care patrund si pe versantii vailor adînci din zona de platou,
despadurita, a masivului. Esentelor lemnoase principale din aceste paduri li se
adauga local mesteacanul (Betula verrucosa), fie sub forma de amestec, fie în
pîlcuri izolate. In partea marginala, joasa, si în zona colinara, mai ales din
vestul si estul masivului, se întind paduri de cer si fag, care în lungul
extremitatii nord-vestice si mai rar în est trec în paduri de stejar.
Muntii Poiana Rusca adapostesc o fauna bogata, distribuita în functie
de zonele de vegetatie si de altitudine. Padurile de fag, brad si molid
din partea centrala a masivului sînt populate de ursul brun (Ursus
arctos), care s-a înmultit in special in ultima vreme, de cerbul carpatin
(Cervus elaphus), caprioara (Capreolus capreolus), mistret (Sus
scrofa). Mai rar se întîlneste rîsul (Lynx lynx). Mult mai raspîndite sînt
lupul (Canis lupus) si vulpea (Canis vulpes) care coboara pîna în
zonele marginale ale masivului, iepurele in zona de platou si în luncile
rîurilor periferice si veverita (Sciurus vulgaris), care adesea poate fi
întîlnita pe potecile turistice din padure.
Reptilele sînt reprezentate prin sopîrle (în special soplrla de munte -
Lacerta vivipara), salamandre si serpi. Trebuie mentionata prezenta,
pe lînga vipera comuna (Vipera berus), a viperei cu corn (Vipera
ammodhytes), care este raspîndita cu precadere în partea de nord-est
a masivului, între altele si pe Dealul Cetatii de lînga orasul Deva.
Pe platoul Muntilor Poiana Rusca, pe plaiurile însorite ale culmilor care
coboara din vîrful Rusca, s-a conservat o populatie bastinasa cu radacini
adînci în trecutul neamului românesc. Locuitorii asezarilor din aceasta
regiune îsi spun ,,padureni". Ei reprezinta o ,,insula etnografica" în care s-a
pastrat cultura populara arhaica, extrem de originala si de diferentiata fata
de aceea a regiunilor învecinate. Trasaturile principale ale acestei culturi
constau în: amplasarea asezarilor pe culme, culturi agricole pe dealuri
terasate, lipsa olaritului, portul specific (în special al femeilor) si graiul. La
începutul secolului II e.n. partea de est a Muntilor Poiana Rusca se afla în
aria principalelor centre dacice si romane. La poalele masivului, în
depresiunea Hategului, era asezata capitala provinciei Dacia Ulpia Traiana
Sarmizegetusa. O parte din daci se retrasesera în muntii învecinati. Pozitia
geografica a asezarii padurenilor le-a permis, probabil secole de-a rîndul, o
izolare partiala fata de influentele externe mai tîrzii, ceea ce explica
conservarea, în graiul actual, a unor expresii de origine latina, cum ar fi, de
exemplu, ,,a vulnera" pentru a lovi si pastrarea unor entitati particulare ale
portului. Totusi, influenta slava a reusit, mai tîrziu, sa patrunda în tinutul
padurenilor.
Satele padurenilor nu depasesc limita zonei înalte de platou a Muntilor
Poiana Rusca, raspîndirea si denumirea lor fiind indicate în schita alaturata.
Prima atestare scrisa a unora dintre aceste asezari dateaza din 1297, si
anume, printr-un document în care satelc Zlasti si Ruda sînt mentionate ca
supuse ale pîrcalabului de Hunedoara. Ulterior, în secolele XIV si XV gasim
mentiuni despre toate asezarile cunoscute astazi si despre altele care
probabil au disparut cu timpul. Padurenii se înscriu în tipul dinaric, cu cap
rotund (brachicefal), fata lunga (leptoprosop) si nas proeminent. Ocupatia
lor consta în cresterea vitelor, cultivarea unor suprafete restrînse pe terase
nivelate în jurul asezarilor, sculptura în lemn, tesatorie si broderie, toate în
limitele necesitatilor de trai propriu. În ultimul timp mioritul si lucrul în
padure au devenit preocuparile de baza ale padurenilor.
Muntii Poiana Rusca, ca si celelalte masive muntoase din jur mai putin
frecventate în prezent de iubitorii de drumetie în comparatie cu regiunile din
sud, ascund frumuseti peisagistice inedite. Cele doua lacuri de acumulare,
poienile însorite ale platoului, padurile întinse din zona muntoasa si
versantii abrupti ai reliefului dolomitic si calcaros se împletesc armonios
oferind variate atractii turistice usor accesibile, atît cu piciorul cît si cu
masina. Posibilitatile de patrundere cu mijloace moderne pîna în inima
masivului si lipsa de dificultate în parcurgerea traseelor constituie una din
particularitatile potentialului turistic al masivului. Pot gasi, astfel, satisfactii
depline pe lînga adeptii turismului ,,clasic" si cei care, în numar din ce în ce
mai mare, prefera drumetia pe patru roti.
Pentru practicarea turismului în aceasta zona montana este recomandabila
luna septembrie, toamna în general fiind anotimpul cel mai favorabil atît din
punct de vedere al conditiilor climatice cît si al pitorescului peisajului.
 Resursele energetice sunt modeste, fiind reduse la cele hidrografice. Pe baza
unor materii prime energetice aduse din alte regiuni (gaz metan din Depresiunea
Transilvaniei si carbuni din Depresiunea Petrosani) au fost construite mari
agregate termoenergetice din Mintia-Deva (una din cele mai mari termocentrale
din tara), Calan, Hunedoara si Bistra.
Industria metalurgica este bine reprezentata si dezvoltata datorita resuselor
de minereu de fier.
Desi pe ansamblul economieie rezervele de fier sunt modeste, ele avut o mare
importanta in aparitia si dezvoltarea industriei siderurgice de la Hunedoara, Bistra,
Calan si Nadrag.
Minereurile de fier au un continut relativ redua de fier (20-30 %). Principalele
centre de extractie sunt localizate la Ghelari si Teliuc (si alte centre mai mici).
Centru siderurgic Hunedoara isi are inceputul cu peste 100 de ani in urma. El
foloseste in prezent minereurile de fier din Poiana Rusca (la care se aduga
minereuri aduse din import prin intermediul nodului feroviar Simeria, huila din
bazunul Petrosani, calcar siderurgic de la Sandulesti-Turda, gaz metan (adus
printr-o conduscta), mangan (adus din zona Vatra Dornei). Are instalatii
complexe: cocserii, furnale, otelarii, laminoare.
Metalurgia neferoasa cuprinde exploatari de minereuri
complexe cu un continut mai mare de cupru si zinc (Deva,
Muncelu Mic) sau plumb (Ruschita). Constructiile de masini
sunt concentrate la Hunedoara, Deva, Simeria (reparatii de
material rulant). La Marginea, in culoarul Begai, exista o
intreprindere de produse de distilare a lemnului. Rocile de
constructie extrase sunt: marmura (la Ruschita, dar si la
Caprioara si Alun, in apropier) si andezit (Deva). La Bircea se
produc prefabricate, iar la Tomesti articole de sticlarie.
Resusele forestiere sunt prelucrate in centrele din jur
(Hateg, Deva, Carasebes, Bistra).
Fondul funciar dispune de terenuri arabile concentrate pe
margini (indeosebi in zona Strei-Hateg) si pe culmile netede din
partea de nord-est. Pasunile naturale favorizeaza cresterea
bovinelor si ovinelor. In zona Hateg-Strei exista plantatii
pomicole ale caror produse sunt prelucrate la Hateg. Ramuri ale
industriei alimentare sunt localizate si in alte orase.
Caile de comunicatii sunt concentrate pe margini. Pe Valea
Muresului magistrala 2 trece prin Simeria si Deva. La Simeria se
face conexiunea cu linia transcarpatica electrificata Filiasi-
Petrosani-Simeria cu o deosebita insemnatate economica. Cai
ferate locale (Simeria-Hunedoara, Caransebes-Hateg) au, de
asemenea, utilizari industriale.
Soselele au traiectorii similare.
Obiectivele turistice sunt concentrate la Deva (inclusiv
Cetatea Devei), Hunedoara, Hateg (inclusiv rezervatia de
zimbri), Cala (inclusiv baile cu caracter local, folosite inca din
timpul imperiului roman), Sarmizegetusa Ulpia Traiana (fosta
capitala a Daciei romane), zona Ruschita, “Tinutul Padurenilor”,
Lacul Cincis si Lacul Surdus (Fardea).
BIBLIOGRAFIE
KRÄUTNER, H. G., KRÄUTNER, FL., MUREŞAN, M., MUREŞAN. G. -Stratigrafia,
evoluţia magmatismului, metamorfismul şi tectonica formaţiunilor cristaline din
unitatea epimetamorfică a masivului Poiana Ruscă. Dări de seamă. Corn. Stat
Geol. Bucureşti, 1969.

Hațegan, Ioan - Habitat și populație în Banat, editura Mirton, Timișoara, 2003

Pârvu, Daniel - Ocuparea si anexarea Banatului (1716-1718). Organizarea
administrativă a acestuia, , Quaestiones disputatae (revistă studențească de
istorie și arheologie), nr. 2 - 2004, Univ. de Vest, Timișoara

Krautner, H, G, (1984),- Muntii Poiana Rusca. Ghid turistic, Edit. Sport- Turism,
Bucuresti.

www. alpinet. org

www.hoinari. ro
www. wikipedia. org
www. ropedia. ro