Ţesuturile epiteliale

curs 1
 Histologia (din grecescul
histos=ţesut şi logia=știința)
este o ştiinţă morfologică care
se ocupă cu studiul ţesuturilor
şi a modului cum acestea se
organizeză şi formează
organe.
 Histologia:
 generală (studiul ţesuturilor)
 specială (studiul organelor)
 Studiul histologiei implică
utilizarea microscopului optic
sau a microscopiei virtuale.
Tehnica histologică

 Reprezintă procesul prin care se realizează secţiuni tisulare care pot fi

examinate la microscopul optic (sau electronic dar cu alţi reactivi).
 Etape:
1. Fixare : este procedura prin care se asigură pastrarea structurilor
tisulare; fixatorul cel mai utilizat este formalina (soluţia de
formaldehidă 4%); reacționează cu grupările amino ale proteinelor
2. Incluzionare în parafină: conferă elasticitate si rezistenţă structurilor
tisulare. Produsul care rezultă în urma incluzionării – blocul de
parafină
3. Secţionare : implică utilizarea unui aparat denumit microtom care
poate realiza secţiuni din blocul de parafină cu grosimi de 5 µm.
4. Colorare : se bazează pe utilizarea unor coloranţi; metodele de
colorare sunt morfologice, histochimice si imunohistochimice
5. Montare : prin utilizarea balsamului de Canada
Metode de colorare morfologice
• Asigura prin contrastul dintre coloranţii utilizaţi
evidenţierea morfologiei structurilor examinate

Metode de colorare histochimice

• Vizualizează printr-o reacţie de culoare un
anumit substrat chimic (proteic, glucidic sau
lipidic)

Metode de colorare
imunohistochimice
• Vizualizează un anumit compus chimic pe baza
unei reacţii de tip antigen-anticorp
 Metode de colorare
morfologice
 Pun în evidenţă structura celulară şi tisulară.
 Se utilizează diferiți coloranți acizi si bazici (colorații bicrome, tricrome)

Hematoxilină-Eozină Tricroma Masson

 Colorația hematoxilina-eozină (H-E)
 Este cea mai utilizată colorație morfologică
pentru vizualizarea preparatelor histologice.
 Este o colorație bicromă alcătuită din doi
coloranti: hematoxilina (colorant bazic) si
eozina (colorant acid)
 Hematoxilina
 pune în evidență toate structurile care au afinitate
pentru coloranți bazici (bazofilie) colorate în
nuanțe de albastru
 nucleul celulelor (ADN-ul) se colorează
întotdeauna cu hematoxilina în nuanțe de
albastru; este reperul pentru bazofilie.
 alte structuri care se colorează uneori cu
hematoxilina: unele componente citoplasmatice
(ARN), mucine acide (intra si extracelulare).
 Eozina
 pune în evidență toate structurile care au afinitate
pentru coloranți acizi (acidofilie) colorate in roz-
roșu.
 fibrele de colagen (din tesuturile conjunctive) se
colorează cu eozina în roz-roșu; reprezintă
reperul pentru acidofilie.
 alte structuri care se coloreaza uneori cu eozina:
componente citoplasmatice, granule secretorii.
 Metode de colorare
histochimice
 Evidenţiază prin reacţie de culoare
substraturi specifice:
 glucide, lipide, proteine
 pentru carbohidrati: reacţia PAS
 pentru lipide: coloraţia Sudan
 pentru proteine: metoda Brachet,
Feulgen.
 Altele:
 pentru evidenţierea mucinelor acide:
albastru alcian (AA); mucine neutre:
PAS
 pentru evidenţierea fibrelor elastice:
orceină, Verhoeff
 pentru evidenţierea fibrelor de
reticulină: impregnarea argentică (IA)
Hematoxilină-eozină Coloraţia Verhoeff
Hematoxilină-eozină
Impregnare argentică
H-E
Albastru alcian – PAS
Metoda imunohistochimică (IHC)
 ȚESUTURILE EPITELIALE
Definiţie
 Ţesuturile epiteliale sunt
formate din celule strâns
apoziţionate, solidarizate prin
joncţiuni, dispuse pe
membrana bazală.
 Conţin în citoplasmă filamente
de citoschelet denumite
citokeratine, markeri ai ţesutului
epitelial normal şi patologic.
Caractere generale
 Acoperă suprafeţele şi
delimitează cavităţile
 Formează parenchimul
glandelor (cu secreţie internă
şi externă)
 Formează porţiunea
receptoare pentru unele
organe de simţ (neuroepiteliu).
 Nu prezintă vase sanguine în
structură - sunt avasculare;
excepţia o reprezintă stria
vasculară din urechea internă.
 Celula epitelială prezintă
microdomenii de membrană:
apical, lateral, bazal.
 Clasificarea epiteliilor
1. Epitelii de acoperire:
acoperă suprafeţe,
delimitează cavităţi şi
lumenul organelor
tubulare.
2. Epitelii glandulare:
conţin celule
specializate pentru
secreţie.
 Din punct de vedere
funcţional există şi:
 Mioepitelii: celule
epiteliale specializate
pentru contracţie.
 Epitelii senzoriale:
percep stimulii, îi
transformă în influx
nervos.
 Epitelii atipice (ex
reticulul stelat) Epiteliu de acoperire
 Clasificarea epiteliilor
1. Epitelii de acoperire:
acoperă suprafeţe,
delimitează cavităţi şi
lumenul organelor
tubulare.
2. Epitelii glandulare:
conţin celule
specializate pentru
secreţie.
 Din punct de vedere
funcţional există şi:
 Mioepitelii: celule
epiteliale specializate
pentru contracţie.
 Epitelii senzoriale:
percep stimulii, îi
transformă în influx
nervos.
 Epitelii atipice (ex
reticulul stelat) Epiteliu de acoperire
 Clasificarea epiteliilor
1. Epitelii de acoperire:
acoperă suprafeţe,
delimitează cavităţi şi
lumenul organelor
tubulare.
2. Epitelii glandulare:
conţin celule
specializate pentru
secreţie.
 Din punct de vedere
funcţional există şi:
 Mioepitelii: celule
epiteliale specializate
pentru contracţie.
 Epitelii senzoriale:
percep stimulii, îi
transformă în influx
nervos.
 Epitelii atipice (ex
reticulul stelat)
Epiteliu glandular
 Clasificarea epiteliilor
1. Epitelii de acoperire:
acoperă suprafeţe,
delimitează cavităţi şi
lumenul organelor
tubulare.
2. Epitelii glandulare:
conţin celule
specializate pentru
secreţie.
 Din punct de vedere
funcţional există şi:
 Mioepitelii: celule
epiteliale specializate
pentru contracţie.
 Epitelii senzoriale:
percep stimulii, îi
transformă în influx
nervos.
 Epitelii atipice (ex
reticulul stelat) Epiteliu glandular
 Epitelii de acoperire
Clasificare
 Criterii pentru definire:
1. După numărul de rânduri
celulare:
 simple (au un singur rând de
celule)
 stratificate (au două sau mai
multe rânduri de celule)
2. După forma celulelor din stratul
superficial:
 scuamoase
 cubice
 columnare
 Tipuri:
1. Simple : scuamoase, cubice,
columnare.
2. Stratificate : scuamoase, cubice,
columnare
3. Pseudostratificate
 Epitelii simple
Epiteliu simplu scuamos Epiteliu simplu cuboidal

 Scuamoase: un singur rând de celule

Epiteliu simplu columnar aplatizate aşezate pe membrana bazală
 endoteliu (epiteliul care captuşeşte vasele
sanguine şi limfatice)
 mezoteliu (epiteliul care acoperă seroasele
 epiteliu alveolar (alveola pulmonară)
 Cubice: un singur rând de celule cubice
 ductele excretorii ale glandelor exocrine
(pancreas, glande salivare)
 epiteliul de acoperire al ovarului
 Columnare: un singur rând de celule
columnare
 epiteliul de acoperire gastric, intestinal
 Simplu columnar

Simplu cuboidal
Epiteliu simplu scuamos
Epitelii stratificate
 Sunt formate din mai multe rânduri de
celule, doar rândul profund fiind situat pe
membrana bazală.
 Tipuri de epitelii stratificate: scuamoase,
cubice, columnare (după forma celulelor
din stratul superficial).
 Conţin 3 straturi:
 Bazal (conţine celule cu rol
germinativ dispuse pe un singur
rând)
 Intermediar (celulele sunt poligonale,
dispuse pe mai multe rânduri)
 Superficial (celulele pot fi
scuamoase, cubice sau columnare)
 • cavitate bucală
• orofaringe
• esofag
• canal anal
• exocol uterin

Epiteliu stratificat scuamos nekeratinizat

Epiteliu stratificat scuamos keratinizat
Epiteliu stratificat columnar (duct excretor)
 Epitelii pseudostratificate
 Epitelii care în microscopia optică dau
impresia de stratificare (datorită nucleilor) Uroteliu
 Caracteristic:
 au un singur rând de celule
 toate celulele sunt aşezate pe membrana
bazală
 doar unele ajung prin polul apical la suprafaţa
liberă
 prezinta la suprafață cili (epiteliul respirator)
sau stereocili (epididim)
 nucleii apar aşezaţi la înălţimi diferite
 Exemple:
 epiteliul respirator (ex: trahee)
Epiteliu pseudostratificat
 uroteliul (ciliat)uretere)
(vezica urinară,
 epiteliul căilor genitale extratesticulare
(epididim)

Epiteliu respirator (trahee)

Epiteliu pseudostratificat (epididim) cu stereocili
 Membrana bazală
 Epiteliile sunt ataşate la ţesutul conjunctiv
subiacent prin intermediul membranei
bazale.
 Este o structură acelulară, omogenă, cu
grosime variabilă, în general foarte subţire.
 Este un produs de sinteză comun al
celulelor epiteliale şi celulelor conjunctive.
 Nu este vizibilă pe preparatele histologice
colorate morfologic (ex. HE), cu două
excepţii:
 epiteliul stratificat scuamos nekeratinizat
cornean.
 epiteliul pseudostratificat traheal
 Este evidenţiată în microscopia optică cu
reacţia PAS şi impregnarea argentică
(ambele reacţii histochimice).
 Aspectul în microsopia electronică
(ultrastructural), arată că este formată din
trei straturi denumite lamine:
 lamina lucida (conţine laminina) spre celula
epitelială
 lamina densa (conţine colagen IV) Membrana bazală din
 lamina reticularis (conţine colagen VII) spre epiteliul corneean (col. HE)
ţesutul conjunctiv
 Membrana bazală
 Epiteliile sunt ataşate la ţesutul conjunctiv
subiacent prin intermediul membranei
bazale.
 Este o structură acelulară, omogenă, cu
grosime variabilă, în general foarte subţire.
 Este un produs de sinteză comun al
celulelor epiteliale şi celulelor conjunctive.
 Nu este vizibilă pe preparatele histologice
colorate morfologic (ex. HE), cu două
excepţii:
 epiteliul stratificat scuamos nekeratinizat
cornean.
 epiteliul pseudostratificat traheal
 Este evidenţiată în microscopia optică cu
reacţia PAS şi impregnarea argentică
(ambele reacţii histochimice).
 Aspectul în microsopia electronică
(ultrastructural), arată că este formată din
trei straturi denumite lamine:
 lamina lucida (conţine laminina) spre celula
epitelială
 lamina densa (conţine colagen IV)
 lamina reticularis (conţine colagen VII) spre
ţesutul conjunctiv Membrana bazală din
epiteliul respirator (col. HE)
 Membrana bazală
 Epiteliile sunt ataşate la ţesutul conjunctiv
subiacent prin intermediul membranei
bazale.
 Este o structură acelulară, omogenă, cu
grosime variabilă, în general foarte subţire.
 Este un produs de sinteză comun al
celulelor epiteliale şi celulelor conjunctive.
 Nu este vizibilă pe preparatele histologice
colorate morfologic (ex. HE), cu două
excepţii:
 epiteliul stratificat scuamos nekeratinizat
cornean.
 epiteliul pseudostratificat traheal
 Este evidenţiată în microscopia optică cu
reacţia PAS şi impregnarea argentică
(ambele reacţii histochimice).
 Aspectul în microsopia electronică
(ultrastructural), arată că este formată din Membrana bazala evidenţiată
trei straturi denumite lamine: prin reacţia PAS în culoarea roşie (săgeată)
 lamina lucida (conţine laminina) spre celula
epitelială
 lamina densa (conţine colagen IV)
 lamina reticularis (conţine colagen VII) spre
ţesutul conjunctiv
Cili (la săgeată) în epiteliu respirator
 Epiteliile glandulare
 Definiţie: sunt formate din celule
epiteliale specializate pentru sinteza
şi secreţia de produşi specifici.
 Produşii sintetizaţi: sunt stocaţi în
vezicule delimitate de membrană
(asemănătoare structural
plasmalemei), denumite granule
secretorii
 Epitelii glandulare:
 Exocrine
 Endocrine

Celule epiteliale glandulare

 Granule de
secreţie

Zonula ocludens

desmozomi

Complex Golgi

mitocondrii

Reticul
Membrană bazală endoplasmic
 Epitelii glandulare exocrine
 Definiţie: sunt epitelii formate din
celule izolate sau grupate,
specializate în secreţia de produşi
specifici pe care-i elimină direct sau
prin intermediul unui duct:
 la suprafaţa organismului
 în organele tubular-cavitare
 Clasificare
A. după mecanismul de secreţie:
holocrin, apocrin si merocrin
B. după numărul de celule: unicelulare
şi multicelulare
 Produsul de secretie:
1. seros (consistență apoasă)
2. mucos (consitență vâscoasă)
 A. Clasificare după mecanismul de secreţie

Histology : a text and atlas : with correlated cell and molecular biology
Michael H. Ross, Wojciech Pawlina.—Seventh edition

Merocrin (predominant în organism): se elimină doar

produsul de secreţie prin exocitoză fără alte componente
celulare (in pancreas, glande salivare, etc)
Glande salivare (mecanism de secreţie merocrin)
 A. Clasificare după mecanismul de secreţie

Histology : a text and atlas : with correlated cell and molecular biology
Michael H. Ross, Wojciech Pawlina.—Seventh edition

Apocrin: produsul de secreţie se elimină împreună cu o parte

din citoplasmă (glanda mamară în lactație).
 A. Clasificare după mecanismul de secreţie

Mecanismul de
secretie apocrin :
intervine în eliberarea
componentei lipidice a
laptelui matern.
Glanda mamara in lactatie
A. Clasificare după mecanismul de secreţie

Histology : a text and atlas : with correlated cell and molecular biology
Michael H. Ross, Wojciech Pawlina.—Seventh edition

Holocrin: întreaga celulă se elimină impreună cu

produsul de secreţie (glande sebacee)
Glanda sebacee (mecanism de secreţie holocrin)
 B. Clasificare după numărul celulelor:
1- unicelulare (celula caliciformă)

 Este o celulă izolată distribuită

printre celule epiteliilor de acoperire
ale tractului digestiv şi o parte a
celui respirator.
 Localizare în:
 epiteliu pseudostratificat respirator,
 epiteliul simplu columnar din intestin.
 Sinteza:
 mucine
 este reglata si stimulata de iritanţi chimici
si inervaţia parasimpatică
 HE: citoplasmă palidă, nucleu
heterocromatic, deformat, împins
bazal.
 Histochimic: mucinogenii sunt
pozitivi la
 reacţiile PAS,
 albastru alcian (AA),
 mucicarmina
 albastru de toluidină (AT).
 B. Clasificare după numărul celulelor:
2- multicelulare

 Forma simplă de epiteliu

exocrin multicelular este
epiteliul columnar
mucosecretant:
 care mărgineşte
mucoasa gastrică
 care delimitează
canalul endocervical
(din colul uterin)
 Lipsește ductul excretor
Epiteliul mucoasei gastrice
Epiteliul mucosecretant din canalul endocervical
Glande tubulare simple, colon,
secţiune longitudinală
Tubulare simple, Tubulară compusă
Endometru Col uterin
 Acinii seroşi
Celule mioepiteliale

 Au dimensiuni mici
 Au formă rotundă
 Lumen punctiform
 Sunt formaţi doar din celule
seroase.
 Conţin puţine celule
mioepiteliale
 Localizare:
 parotidă
 pancreasul exocrin
Acinul mucos
 Formă rotundă sau ovalară
format doar din celule mucoase
 Este mai mare comparativ cu
cel seros
 Are lumen larg şi neregulat.
 Nuclei împinşi spre polul bazal,
aplatizaţi
 Citoplasmă clară la HE
(sintetizeaza mucine)
 Conţine numeroase celule
mioepiteliale
 Localizare:
 sublinguală (glandă salivară
majoră),
 glande salivare minore,
 glandele din faringe, esofag,
duoden
 Acinul mixt
 Este cel mai mare
 Componenta mucoasă este
situată central.
 Componentă seroasă este
situată la periferie,
realizând aspect de
semilună.
 Celulele mioepiteliale sunt
numeroase.
 Localizare:
 submandibulară (glandă
salivară majoră),
 glandele din faringe,
 glandele din epiglotă
Epiteliile glandulare endocrine
 Unicelulare
 Celule endocrine izolate incluse în structura altor epitelii (de
acoperire sau glandulare exocrine).
 Formează sistemul neuroendrocrin difuz (SNED)
 Multicelulare
 Formează organe individualizate:
 hipofiză
 epifiză
 tiroida
 suprarenala
 paratiroide
 paraganglioni
 Formează grupuri de celule incluse în organe care au şi alte funcţii:
 gonade (ovar, testicol),
 pancreas
 Epiteliile glandulare endocrine
 Nu au sistem de ducte excretorii.
 Produsul de sinteză se numeşte
hormon.
 Hormonii sunt eliberaţi direct în
sânge (acţiune endocrină) sau în
mediul pericelular (acţiune
paracrină).
 În ţesutul conjunctiv din vecinătate
sunt prezente numeroase vase şi
filete nervoase.
 Forme de organizare:
 foliculi: tiroidă
 cuiburi: hipofiză (adenohipofiză),
epifiză
 cordoane: paratiroide, suprarenale
 insule: insulele Langerhans din
pancreas
 Celule foliculare cuboidale

Foliculi tiroidieni
Cuiburi, adenohipofiză
Cordoane, corticosuprarenală
 Insulă de celule endocrine
(pancreas, insulă Langerhans)
Regenerarea epiteliilor
 Celulele epiteliale au durată de viaţă limitată, fiind permanent
regenerate.
 Celulele stem/progenitoare asigură regenerarea epiteliilor, fiind
prezente în toate aceste epitelii.
 Rata de regenerare: este caracteristică fiecărui epiteliu.
 Rata de regenerare a epiteliilor:
 Lentă:
 celulele hepatice (hepatocitele) regenerează în 300-500 de zile,
 celulele endoteliale >1000 zile
 Intermediară
 epidermul (componenta epitelială a pielii) 30-35 zile.
 Rapidă
 epiteliu gastric de acoperire 5-6 zile,
 epiteliul jejunal 3-4 zile