La fel ca spaţiul urban nici cel rural nu este

omogen, fiind la rândul său, o reflectare a celor

trei aspecte fundamentale ale funcţiei pe care o
îndeplineşte: rezidenţială (vatra satului), de
producţie (în principal moşia, dar şi unităţi
industriale şi de altă natură) şi de activităţi
terţiare (servicii: comerţ, transporturi,
administraţie, învăţământ, cultură, etc., acestea
din urmă neavând importanţă însemnată,
precum la oraş).
Spaţiul rezidenţial
Vatra, respectiv zona rezidenţială concentrează
locuinţele și dependenţele agricole. Vatra costă dintr-o
aglomerare de case dispuse intr-o anumită ordine în
lungul străzilor, diversitatea aspectelor din acest punct de
vedere aflându-se printre altele, în raport direct cu
particularităţile și natura factorilor geografici. De aici
rezultă în principal și tipul morfostructural de așezare
rurală: adunată sau compactată, răsfirată, risipită, ori
combinaţia dintre acestea.
Vatra unei aşezări rurale adunate Vatra unei aşezari rurale răsfirate
Vatra unei aşezări rurale risipite
 Un loc important în amenajarea vetrei îl deţine
arhitectura rurală, care dă expresia cea mai
convingătoare asupra civilizaţiei umane, întrucât
reprezintă manifestarea cea mai concludentă a
raportului dintre natura locului, funcţia, tehnologia
(rurală desigur) și spontaneitatea populaţiei respective.
Din cele de mai sus rezultă că trebuie armonizate
cerinţele modernizării cu cele ale conservării
caracteristicilor sale originale. Așadar păstrarea
originalităţii tradiţionale, rezultate în timp, ca urmare a
raportului optim om-natură, cu cerinţele vieţii moderne.
Moşia
Aflată în afara zonei rezidenţiale, moșia reprezintă spaţiul de
desfășurare a activităţilor productive de bază ale locuitorilor.
Amenajarea spaţiului rural include, evident, și valorificare a moșiei care,
în funcţie de unitate geografică (munte, deal, podiș, câmpie) determină
conturarea unor zone cu un anumit profil: cerealier, zootehnic, silvic,
minier, industrial, turistic etc., în multe cazuri profilul fiind mixt-de altfel
aceasta este tendinţa pe întreaga planetă.
 De asemenea, funcţia rurală conform atributelor sale esenţiale,
este expresia cea mai concludentă a amenajării spaţiului rural și
reflectă perspectivele dezvoltării ulterioare, pe termen mai scurt sau
mai lung.
Formele habitatului rural diferă de la un continent la altul, cele
mai diverse asemenea forme întâlnindu-se pe continentul european
urmat de cel asiatic.
 Din elementele menţionate mai sus decurge necesitatea
particularizării amenajării spaţiului rural în funcţie de
realităţile concrete (forma de relief în care se înscrie,
mărimea demografică și teritorială, tipul morfostructural,
funcţiile îndeplinite, etc.) și de imperativele lumii moderne
(viabilitate economică, dotări tehnico-edilitate, infrastructură
etc.). De altfel, mai mult decât în cazul spaţiului urban, aici se
impune particularizarea în funcţie de condiţiile locale și,
totodată, armonizarea cerinţelor modernizării cu cele ale
conservării trăsăturilor originale, tradiţionale. Rezultă de aici
o mult mai mare diversitate din perspectiva amenajării
teritoriale.
Concluzii
• Zona rurală este alcătuită din vatră şi moşie.
• Vatra reprezintă zona rezidenţială ce
concentrează locuinţele și dependenţele agricole
dispuse într-o anumită ordine de-a lungul
străzilor.
• Moşia reprezintă spaţiul de desfășurare a
activităţilor productive de bază ale locuitorilor.