Parazitologie curs 7

- Multumiri Ninei Malaeru

Trichuris trichiura
Tricocefalul

trichocefaloza
• Parazit intestinal specific uman, comopolit

• Geohelmint fără ciclu perienteric

 Morfologie
1. Adultul de 3-4 cm este
localizat în cec şi colon
• Este cilindric cu formă de
bici
• 2/3 anterior din corp este
efilat, ca firul de păr („se
coase” în mucoasa
intestinului gros)
• 1/3 posterior mai îngroşată
(atârnă în lumen)

• masculul: extremitatea
posterioară este încurbată (în
cârjă), cu spicul copulator
• femelele produc ouă
2. Oul are 50-55 x 23
μm
• formă de lămâie
• 2 învelişuri
• 2 dopuri gelatinoase la
extremităţi
• neembrionat,
neinfectant; necesită
evoluţie pe sol pentru a
embriona (geohelmint)
 Transmitere
Pe cale digestivă: ouă embrionate de pe sol sunt preluate pe
alimente contaminate cu pământ (legume, fructe)/ apă de fântână
(ouă de Trichuris)/ geofagie (sd. Picca)
 Ciclu biologic
Ou neinfectant ajunge pe sol prin fecale
(embrionează 3 săptămâni)

Oul este înghiţit

În intestinul subţire, larva devine adult (in vilozitate)

Adult intalnit in intestinul gros – cec

Eliberare de oua

Eliminarea oualor

Evolutie pe sol – embrionare

 Manifestari clinice
1. Trichocefaloza asimptomatică (<10 paraziţi adulţi în intestin)

2. Trichocefaloza medie (câteva sute de adulţi)

- Dureri abdominale cecale
- Diaree mucosanguinolentă/ constipaţie (alternativ)
- Complicaţii: apendicită
3. Trichocefaloza masivă (mii de paraziţi) – mai frecvent în
ţările tropicale, cu nivel igienico-sanitar scăzut
- Dureri abdominale
- Diaree mucosanguinolentă permanentă
- Tenesme
- Prolaps rectal – patognomonic (ieşirea mucoasei
intestinale în afara anusului)
- Anemie
- Moarte (hiperinfecţie, subiecţi malnutriţi)
Diagnostic in trichocefaloza
1. parazitologic:
- Examen cpp direct +/- met concentratiei
- Vedem oua cu aspect de lamaie
 Profilaxie
individuală: colectivă:
- igiena alimentară • a nu se folosi dejecte
umane ca fertilizant în
agricultură
Enterobius vermicularis
Oxiurul

Enterobioza/oxiuroza
 Localizare: cosmopolita

Este un parazit intestinal uman;

nu este geohelmint, nu are ciclu perienteric

 Morfologie:
1. Adultul este localizat în cec
- Cilindric, alb-gălbui
- Ambele sexe prezintă un buton
cefalic cu rol de fixare
(expansiune cuticulară cu
conţinut perienteric)
- Esofag rhabditoid

Femela: 1 cm;
• după ce se umple cu ouă, se
îngroaşă

Masculul: 3-5 mm;

• prezintă o extremitate răsucită
E. vermicularis (male adult) xl00
Anterior and posterior parts of female
Enterobius vermicularis
2. Ou 55 x 22 μm
• plan-convex (formă de
,,seminţe de dovleac”)
• înveliş dublu,
transparent
• conţine un embrion
giriniform (cu codiţă),
infectant
 Transmitere

Pe cale digestiva prin ingerarea oualor

preluate pe maini murdare.
 Ciclu biologic
Ou embrionat este înghiţit

Trece in stadiul de larvă în intestinul subţire

Devine adult în intestinul gros şi cec

Femela depune ouă embrionate perianal – element particular pentru oxiur

Autoinfecţie
(pruritul perianal determină scărpinare şi astfel ouăle vor fi preluate pe mâini)
Retroinfecţie
(în aprox. 4 ore, din ou iese larva, care merge înapoi prin orificiul anal)
Heteroinfecţie
(de pe zona perianală, ouăle ajung pe haine şi pot contamina ceilalţi membri ai familiei sau ceilalţi
copii din grădiniţă)

Femela iese noaptea prin anus şi îşi depune ouăle perianal; ele sunt
învelite într-o substanţă lipicioasă şi pruriginoasă.
 Manifestari clinice
1. oxiuroza:
• dureri abdominale cecale
• prurit perianal
(patognomonic)
• leziuni cutanate perianale
(în urma gratajului =
scărpinatului)
• agitaţie, insomnie
2. complicaţii:
• apendicită
• vulvo-vaginită prin migrarea în tract urinar (datorită
migrării eratice, femelele pot să ajungă în altă parte
decât în intestinul gros, unde se fixează cu butonul
cefalic în zona vaginului si vezicii urinare)
• enurezis (eliminare involuntară de urină)
 Diagnostic in oxiuroza
1. Parazitologic
a. Metoda amprentei anale Scotch testul – se recomanda
dimineata, fara toaleta prealabila, inainte de defecatie
b. Examen cpp – nu da rezultate pozitive decat in 10% din
cazuri – cand femela a murit in tubul digestiv unde s-a
si degradat
c. Adulti ce se elimina periodic deasupra fecalelor – sunt
albi si mobili
 Profilaxie
individuală: colectivă:
cuparea ciclului biologic igiena personală şi a
(toaleta riguroasă, tăiatul colectivităţilor de copii
unghiilor) (izolare, tratament de masă
în colectivităţi de copii)
Trichinella spiralis

trichineloza
• Localizare cosmopolita

• Gazde: porc, mistreţ, urs, şobolan, om

NB: Întreg ciclul evolutiv are loc la aceeaşi gazdă (adultul în
intestinul subţire şi larvele în muşchii striaţi)
 Morfologie
1. Adultul este localizat
în intestinul subţire al
gazdei
• masculul: 1,5 mm x 30-
40 μm diametru
• femela: 3-4 mm x 40-60
μm diametru
- este vivipară (depune
larve în mucoasa
intestinului subţire)

• longevitate: 5-6 săptămâni

• extremitate anterioară
efilată
• cuticulă chitinoasă, striată
2. Larva:
• tânără are 100 x 5-6 μm
• matură 0,8-1 mm
Trichinella spiralis Human case. Three larvae are seen in three separate
cysts. There is a marked inflammatory reaction in the surrounding muscle
Trichinella spiralis. In feces
Male: The posterior tip of the male contains two structures called alae,
used in mating. Adult males are about 1.2 mm in length.
Female: This photo shows the mid-section of a female containing
larvae. Adult females are about 2.2 mm in length
Larva de Trichinella
 Transmitere
Transmitere digestivă: carne de la altă gazdă, insuficient
prelucrată termic, infectată cu larve de Trichinella spiralis
închistate în fibrele musculare.
 Ciclu evolutiv
Cale digestivă: ingestie de carne ce conţine larve închistate ce
dechisteaza in 18-24h

Eliberate în intestin cu formarea de adulţi

Acuplare → masculul dispare, iar femela pătrunde în peretele intestinului;

Ziua 5: ponta larvară – 1000-2000 larve/zi, 6000-10 000/femela

Cale sangvină, limfatică → diseminare în organism: prezintă tropism pentru

muşchii striaţi (dar când sunt în număr foarte mare se răspândesc şi în alte
organe);

Pseudochist infecţios (rezistă infecţios 3 luni postinfecţie); aspect de lămâie,

500 x 250 μm, paralel cu fibra musculară

Calcificare spontana la 6 luni – 2 ani post-terapie

 Manifestari clinice
În funcţie de intensitatea infecţiei:
• Asimptomatică;
• De gravitate medie;
• Severă;

1. Faza de debut/ intestinală

- după 1-2 zile de la ingerare
- diaree abundentă, vomă, dureri în epigastru
2. Faza de diseminare a larvelor/ acută – faza
tipică a trichinelozei
- săpămănile 1-6 (atât timp depun femelele larvele)
- febră în platou: 40-41 ºC
- hemoragii conjunctivale şi sublinguale; edeme
periorbitale şi faciale (de aici denumirea populară
de „boala capetelor umflate”) – aceste semne se
produc prin mecanism alergic
- erupţii cutanate - urticariene
- mialgii
- hipereozinofilie marcată (70-80% din formula
leucocitară); scade brusc în infecţiile severe, fiind
un indicator de mare gravitate

- complicaţii în formele grave: miocardită (aici larvele

nu se închistează, dar dau necroză), encefalită,
pneumonie, toate avand un risc ridicat de fatalitate.
BOALA CAPETELOR UMFLATE
 3. Faza de închistare a larvelor/ cronică ce apare dupa
săptămâna 8
• mialgii (persistă ani de zile),
• fenomene alergice (persistă şi ele),
• psihoze (larvele spoliază organismul gazdă de
neurotransmiţători)
 Tratament
A) Cazuri severe şi B) Cazuri benigne,
moderat severe asimptomatice
- spitalizare - antihelmintice
- antihelmintice - antiinflamatoare
- glucosteroizi nesteroidiene
(antiinflamatoare
steroidiene)
- antialgice
- echilibrare hidro-
electrolitică (prin perfuzii)
 Diagnostic in
trichineloza
Respecta anumite criterii:
1. Epidemiologic – prin consumul de care infectata
preparata termic
2. Clinic – decurge intr-o anumita ordine prestabilita
3. Para-clinic: eozinofilie marcate si enzime musculare
crescute (LDH, CK-MB)
4. Electrofiziologic: anomalii pe EMG
5. Imunologic: teste WB si ELISA ce identifica in serul
pacientului Ac anti-Trichinella spiralic (IgG)
NB: in unele cazuri, aceste reactii dau rezultat fals-
pozitiv tardiv (cam la 6 saptamani post-infectie)

6. Parazitologic- de certitudine:
• Biposie musculara – cel mai frecvent afecteaza mm
intercostali
• Fragmentele musculare se strivesc intre lama si lamela,
apoi se observa la MO larvele in fibrele musculare
NB: O biopsie musculara negativa in contex epidemiologic,
clinic, paraclinic sugestive pentru trichineloza NU INFIRMA
DIAGNOSTICUL.
 Profilaxie
individuală: colectivă:
• consum de carne bine - deratizare în fermele de
prelucrată termic porci şi abatoare
- control trichineloscopic al
cărnii de porc, urs, mistreţ
- distrugerea prin ardere a
cărnii infectate
- congelarea cărnii (-20 ºC cel
puţin 3 săptămâni); dar unele
specii de
Trichinella nu se inactivează
prin această metodă
28. Ankylostoma duodenale
Necator americanus
viermi cu cârlig
ANKYLOSTOMIAZA/ NECATOROZA
 Patologia asociată

Distribuție
Transmitere
geografică
geohelminţi cu ciclu
paraziţi intestinali aflaţi mai
perienteric, hematofagi
frecvent în zone cu climat
- transcutanată activă: umed tropical/ galerii de
pătrunderea larvelor strongyloide mină
prin tegumentul intact la
contactul cu solul infectat
1. Adult:
Morfologie
- localizare în intestinul subţire
- alb-roz, cilindrici
- capsula bucală puternică, prevăzută cuȘ
- 2 perechi de dinţi la
Ankylostoma duodenale
- 2 lame tăioase, ascuţite,
chitinoase, semicirculare la Necator
americanus
- glandele salivare secretă o substanţă
anticoagulantă

masculul: 5-10 mm; extremitate caudală

etalată (în evantai), pe un schelet rigid,
cu o bursă copulatoare
femela: 9-10 mm
2. Oul:
- ovoid, cu înveliş subţire
- la Ankylostoma duodenale: 56-60 μm, 2-4
blastomere (celula-ou deja intrată în diviziune)
- la Necator americanus: 70-80 μm, cu 8 blastomere
fecundat, neembrionat, neinfectant
- evoluţie pe sol
Larvă filariformă
 Anterior:
A. duodenale Note the N. americanus
ventral teeth
in the buccal
capsule of A.
duodenale.
N.
americanus
has ventral
cutting
plates.

Male
Posterior:
The copulatory
bursa is used
by the males
for grasping
the female
during
mating. Femal
es lack a
copulatory
bursa.
Adults: Adults are about 12 mm in length with the males (bottom)
smaller than females.
Egg: Eggs cannot be
separated
morphologically
between these two
species. They are
about 40 x 70 um
with a thin shell,
and are undeveloped
 Ciclul biologic
OU → sol (geohelminţi); 14-37 ºC, umiditate, oxigen
→ ziua 1-5: LARVA RHABDITOIDĂ (esofag rhabditoid = dilatare la
nivelul esofagului, în timp ce restul tubului digestiv este mai îngust), 175
μm; năpârleşte de 2 ori
→ ziua 5-10: LARVĂ STRONGYOIDĂ (esofag strongyloid – tub
digestiv lipsit de bulb esofagian), 500-700 μm; larvă închistată,
infectantă:
- termotropism (larvele sunt atrase de temperaturi
asemănătoare celei a corpului uman)
- hidrotropism (larvele sunt atrase de umezeală)
- histotropism (larvele sunt atrase de ţesuturi vii)
- geotropism negativ (larvele pot să urce, deci pot
ajunge de pe pământ pe pereţii galeriilor de mină)
→ penetrare cutanată activă (piele glabră, folicul pilos, mucoase) →
cale sangvină/ limfatică (ciclu perienteric) → cord drept → alveole →
trahee → urcă pe căile respiratorii, prin înghiţirea sputei ajungând în
stomac → duoden → ADULT (ziua 13)
→ săptămâna 5 – ADULT MATUR
→ ponta săptămâna 5-6; femela elimină OUĂ
Ciclul biologic
 Manifestări clinice
1. FAZA DE PENETRARE A LARVELOR
STRONGYLOIDE PRIN TEGUMENTUL INTACT
- leziuni cutanate: SINDROM DE LARVA MIGRANS
CUTANATĂ – traiecte liniare,
eritematoase,pruriginoase; se produc şi în infecţiile
tegumentului uman cu orice tip de larve strongyloide
ale Ankylostomelor animalelor (A. caninum – la câine;
A. brasiliense – la tigru/ leopard), caz în care larvele nu-
şi pot continua ciclul, rămânând blocate în tegument:
parazitoază în impas, producându-se doar leziuni
cutanate în infecţia cu Ankylostome animale
2. FAZA DE MIGRARE A LARVELOR ÎN CICLUL
PERIENTERIC
- reacţii de hipersensibilitate (numai dacă migrează un
număr mare de larve)
- SINDROMUL LOFFLER, uneori estompat
- hipereozinofilie
3. FAZA DE LOCALIZARE A VIERMILOR ADULŢI ÎN
INTESTINUL SUBŢIRE
- se fixează cu capsula bucală, lezând mucoasa
intestinală şi producând sângerări
(hematofagi)
- dureri în epigastru, greaţă
- diaree sanguinolentă
- anemie: paloare, astenie, tahicardie, dispnee de
efort
Diagnostic in akilostomiaza:
1. Parazitologic
a. In faza de migrare a larvelor prin plamani sau in ciclul
peri-enteric
• Se face ecamenul microscopic al spuitei (se observa
larve mobile)
NB: nu pune diagnosticul de specie, ci doar certifica
infectia recenta cu nematode

b. Examen cpp. direct +/- metoda de concentrare –

evidentiaza ouale cu blastomere

c. Metoda larvoscopica (metoda de laborator care

respecta ciclul parazitului, evidentiind eclozarea larvelor
din ouale ankilostomidelor in conditii de laborator care
mimeaza solul umed)
d. Metoda cpp pe carbune in cutii inchise:
• Pe o placa petri se adauga carbune ce imita
pamantul, si pe el se pun materiile fecale suspecte;
se astupa cu un capac s se pune la termostat 305
zile la 26-28 de grade;
• Pe partea interna a capacului apar picaturi de
apa prin condensare, iar pe carbune se vad larve
care merg spre varf (antigravitational);
• Larvele se aglomereaza in apa din capac =>
prin examinarea cu lupa se observa larvele mobile
2. In functie de semnele clinice apar:
• Anemie feripriva
• Eozinofilie – migrarea leucocitelor in circulatia
perienterica
• Test de hemoragii ocualte in scaun pozitiv
 Tratament Profilaxie
Antiparazitar - individuală: evitarea
(Mebendazol, contactului
Albendazol etc.) tegumentelor cu solul
combinat cu tratament (încălţăminte,
pentru echipamente de
protecţie)
corectarea anemiei
(sulfat feros)
- colectivă: igiena fecală
(latrine şi fose septice),
ventilarea şi asanarea
galeriilor de mină şi a
zonelor de lucru în
mediu umed
 Strongyloides
stercoralis
vierme cu cârlig
STRONGYLOIDOZA
 Patologia asociată
- Produce STRONGYLOIDOZA
Distribuție
Transmitere
geografică
- parazit intestinal specific cosmopolită, (dar mai
uman, geohelmint cu ciclu
perienteric, oportunist frecventă în zonele
tropicale)
- Transmitere transcutană,
activă: pătrunderea larvelor
strongyloide prin tegumentul
intact
1. Adult: Morfologie
- localizare în intestinul
subţire
femela: 2-3 mm
masculul: 1-1,5 mm
- cilindrici, cuticulă fin
striată
- femela depune ouă în
grosimea mucoasei
intestinului subţire (ouăle nu
se vor vedea deoarece se
află în mucoasă)
2. Ou:
54 μm,
cu înveliş subţire, transparent

3. Larve:
- larva rhabditoidă: 225 μm,
esofag rhabditoid
- larva strongyloidă: 700 μm,
esofag strongyloid;
termotropism, hidrotropism,
histotropism, geotropism negativ
Strongyloides stercoralis Formed larva in egg.
Strongyloides stercoralis. Egg showing larva
Strongyloides stercoralis. Filariform larva with
forked tail
Strongyloides stercoralis Rhabditiform larva
in stool.
Strongyloides stercoralis. High power view of adult in lumen
of bowel.
Esophagus of Strongyloides stercoralis. x200.
 Ciclul biologic
LARVA STRONGYLOIDĂ (transcutanat, activ) → circulaţie (ciclu
perienteric) – cord drept – pulmon → efracţie alveolară; ajunge la joncţiunea
aero-digestivă → înghiţită cu sputa → intestinul subţire → ADULŢI (după 2
săptămâni);
→ ponta – OUĂ în mucoasă → LARVE RHABDITOIDE în fecale; de aici
sunt mai multe posibilităţi:
- autoinfecţie internă: chiar în lumenul intestinal, larvele
rhabditoide se transformă în LARVE STRONGYLOIDE, care penetrează înapoi
mucoasa intestinală şi intră în circulaţie
- autoinfecţie externă: larvele rhabditoide ajung cu fecalele în
zona perianală, unde se transformă în LARVE STRONGYLOIDE ce penetrează
tegumentele perianale şi intră în circulaţie - LARVELE RHABDITOIDE ajung
cu fecalele pe sol (geohelmint); de aici:
a) o parte din larvele rhabditoide devin LARVE
STRONGYLOIDE pe sol (ciclu extern scurt)
b) altă parte din larvele rhabditoide → ADULŢI LIBERI pe
sol; după acuplare, FEMELA produce ouă pe sol, din care ies LARVE
RHABDITOIDE, o parte din ele devenind LARVE STRONGYLOIDE, iar altă
parte ADULŢI LIBERI (ciclu extern lung)
 Manifestari clinice
1. Faza de penetrare a larvelor prin tegument
- Leziuni cutanate: Sindrom de larva migrans cutanată/ larva
currans – traiecte liniare, eritematoase, pruriginoase, fugace,
5-10 cm/oră, apoi intră în circulaţie
2. Faza de migrare a larvelor în ciclul perienteric
- Reacţii de hipersensibilitate
- Sindrom Loffler, ce corespunde cu larvele prezente în
plămân
- Hipereozinofilie
3. FAZA DE LOCALIZARE A ADULŢILOR ÎN INTESTINUL
SUBŢIRE
- dureri epigastrice, însoţite sau nu de greaţă
- diaree (consecutivă iritaţiei terminaţiilor nervoase)
- malabsorbţie (ca urmare a leziunilor mucoasei
intestinului subţire)
La imunocompetenţi:
- în infecţiile cronice apare un echilibru între gazdă şi
parazit
- poate rezista în organism şi 30-40 de ani
- înmulţirea parazitară (autoinfecţia) e oarecum
îngrădită, omul nefiind capabil să-l elimine complet
La imunodeprimaţi:
- înmulţirea parazitară (autoinfecţia) nu mai e
îngrădită
- Sindrom de hiperinfecţie: manifestări pulmonare
cronice, ajungându-se La fibroză pulmonară
- Strongyloidoza diseminată, mai frecventă la bolnavii
de Diabet insulino-dependent:
larvele strongyloide migrează prin circulaţie la
distanţă, inclusiv în SNC; de obicei e mortală
 Diagnostic in
strangiloidoza
Doar parazitologic:
a. Examen cpp- identifica larvele rabidoide mobile in scaun.
b. Examen cpp pe carbune in cutii inchise – se citeste la 24-48 de h
pt ca in fecale sunt deja larve
c. Examen MO al sputei – apar larve mobile (nu este un diagnostic
specific)
La imunocompetenti: La imunodeprimati:
-pozitiv doar cand larvele circula prin - Diagnostic pozitiv tot timpul
plamani in ciclul perienteric (au mereu larve in plamani)

- Apare eozinofilia ondulanta (eozine cand multe, cand putine)

- In infectiile cronica, apare autoinfectia: adultii au eozinopenie,
iar copii au eozinofilie
- Apare malabsorbtia : femela se ingroapa in mucoasa, iar larvele
penetreaza spre lumen
 Tratament Profilaxie
Albendazol, - individuală: evitarea
Mebendazol, contactelor
Tiabendazol, tegumentului cu solul
Ivermectina
- colectivă: igiena fecală
(latrine şi fose septice); a
nu se folosi fecale umane
pentru
fertilizarea solului
Filarii limfatice
FILARIOZĂ LIMFATICĂ
 Patologia asociată
- produce FILARIOZĂ LIMFATICĂ

Transmitere
1. WUCHERERIA BANCROFTI
- cea mai răspândită
- specific umană
- în sud-estul Asiei, Africa
intertropicală, Oceania, America de vectorială, de tip inoculativ
Sud, nord-estul Australiei, sudul
Europei (sporadic) - insecte vector din genul:
Culex, Anopheles, Aedes,
2. BRUGIA MALAYI
Mansonia - doar femelele
- prezentă la om, maimuţă, câine, pisică
- în Asia
sunt hematofage şi orarul
prânzului lor hematofag
3. BRUGIA TIMORI coincide cu periodicitatea
- prezentă la om, maimuţă, câine, pisică microfilaremiei
- în insula Timor şi în Indonezia
1. Adult:
Morfologie
- habitat în sistemul limfatic
- cilindric, alb
- longevitate 5-10 ani
masculul: 2,5-4 cm, extremitatea
terminală în cârlig, 2 spiculi inegali
femela: 5-10 cm

2. Microfilariile:
- 250-300 μm
- se găsesc în permanenţă în limfă şi
cu periodicitate nocturnă în sânge
(noaptea, între orele 22 şi 3, se
revarsă în sângele periferic)
Wuchereria bancrofti Adults in a lymphatic duct of the epididymis. The
parasite presents as dark blue material in the upper portion of the
picture
Wuchereria bancrofti Multiple sections of the worm are seen i n a dilated
lymphatic vessel.
Wuchereria bancrofti At higher power, the developing microfilariae and
cuticle are seen
 Ciclul
biologic
FEMELĂ FERTILĂ;
ganglionii axilari,
inghinali →
MICROFILARII (larve
mobile), longevitate 1 an
→ circulaţie –
periodicitate nocturnă
(fără semne clinice) →
vector: ţânţar → LARVE
INFECTANTE fără
multiplicare în vector (10
zile) → aspect de
,,cârnăcior” în
musculatura toracică →
LARVĂ zveltă, mobilă,
filariformă → inocul la un
prânz hematofag
 Patogenie
FILARIOZA LIMFATICĂ se manifestă diferit la subiecţi ce trăiesc în condiţii
identice – probabil că la originea acestei diversităţi de manifestări se află
diferite expresii ale conflictului imunologic dintre paraziţi şi gazdă.

La cei ce trăiesc în zone endemice, boala nu e la fel de gravă ca la cei recent

intraţi în aceste zone, apărând ipoteza că cei născuţi în zonele endemice devin
toleranţi faţă de antigenele parazitare încă din uter: „toleranţă imunologică” –
hiporeactivitate faţă de antigenele parazitare.

Există şi situaţii în care apare o hiperreactivitate faţă de antigenele parazitare:

formare de leziuni cronice limfatice şi sindrom de hipereozinofilie tropicală
(PLĂMÂNUL EOZINOFILIC TROPICAL).
 Manifestari clinice
• 1. Subiecţi „sănătoşi”
- nu au nicio manifestare clinică sau parazitologică a
bolii – e dificil de spus dacă e vorba de un fenomen de
rezistenţă naturală la parazit sau de o infecţie
subclinică

• 2. Subiecţi cu microfilaremie asimptomatică

• - persoane ce prezintă în sângele circulant
microfilarii, lipsite de manifestări clinice
• - aceşti purtători sănătoşi sunt numeroşi şi
reprezintă rezervorul natural al infecţiei,
contribuind la perenizarea bolii
3. Subiecţi simptomatici:
a) manifestări acute:
- febră mare
- limfangită dureroasă, cu evoluţie centrifugă (din centru
către periferie), fugace dar recidivantă
- a vaselor limfatice de la nivelul membrelor sau sânului
- a vaselor limfatice profunde
- adenită: ganglionii inghinali, axilari
- accidente genitale acute: orhită (inflamaţie testiculară),
hidrocel (lichid în sacul scrotal), limfangita scrotului,
epididimită
b) manifestări cronice
- consecinţa unei staze limfatice deasupra
obstacolului produs de viermii adulţi → varice
limfatice, care se pot rupe, iar limfa se revarsă în
diverse teritorii, cu producere de: - ELEFANTIAZIS –
limfa infiltrează dermul şi hipodermul: membrele
superioare şi
inferioare, scrot, vulvă, sân
- chiluria (urina cu limfă; aspect albicios, lăptos)
- chilotorax (limfă între foiţele pleurale)
- ascita chiloasă (în abdomen)
4. Sindromul de hipereozinofilie tropicală/ plămânul
eozinofilic tropical
- Tuse
- Dispnee astmatiformă
- Evoluţie cronică → fibroză interstiţială pulmonară
Pe radiografie: opacităţi miliare (multe şi mici)/ nodulare
bilaterale
Biologic (analize):
- Hipereozinofilie constantă
- Microfilarii absente în sângele periferic şi prezente în
plămâni, ganglioni, splină
 Diagnostic in filarioze
1. parazitologic:
a. Biopsie de ganglioni limfatici hipertrofiati (mai frecvent cei axilari si
inghinali)
• La adulti apar viermi cilindrici, albi, subtiri, aglomerati
b. Examen microscopic al sangelui recoltat NOAPTEA
• Examinarea directa a unei picatui de sange nativ intre lama si
lamela
o Apar microfilarii mobile
o NU pune diagnosticul de specie
• Frotiu colorat Giemsa – permite diagnosticul de specie, dupa
morfologia microvilariei
• Picatura groasa calibrata – permite calcularea microfilaremiei
• Cu cat o persoana este mai infectata, cu atat doza initiala
de tratament antihelmintic este mai mica pentru a nu risca
o reactie alergica potential letala la momentul degradarii
simultane a unui numar mare de microfilarii
c. Daca exista chilurie/limfurie se poate centrifuga –
examinare microscopica a sedimentului
- Directa
- Dupa colorarea in prealabil cu Giemsa
(ambele evidentiaza microfilariile mereu prezente in limfa)
 Tratament Profilaxie
1. Antiparazitar – nu e - individuală: evitarea
activ în elefantiazis contactelor cu vectorii:
plase de ţânţari, substanţe
2. Simptomatic repelente,
- antialergic/ insecticide
antiinflamator
- antibiotic - colectivă: insecticide,
larvicide, educaţie
3. Chirurgical sanitară, tratamente
periodice de masă