Genetica umană

= genetica generală aplicată la om.

Termenul “genetică”(gr.) – Bateson, 1906:
“genae” = a da naştere, a genera.
Genetica se ocupă cu studiul eredităţii şi
variabilităţii.
Ereditatea
= moştenirea biologică
= ansamblul caracterelor (morfologice, funcționale,
psihice, comportamentale) transmise de la părinţi la
copii.
 Genetica medicală
= domeniul medicinii care se ocupă cu
descifrarea şi cunoaşterea naturii ereditare a
bolilor umane.
Studiază:
- structurile,

- mecanismele şi

- legile de bază ale transmiterii eredităţii de

la o generaţie la alta (caractere normale și
patologice).
AN = macromolecule care stochează și exprimă
întreaga informație genetică necesară apariției și
menținerii vieții.
Acizii nucleici (AN) = materialul genetic cu elementele
constituţionale primare, denumite nucleotide.
NUCLEOTID = unitatea de bază a acizilor nucleici,
compusă din asocierea:
- unei baze azotate (A, C, G, T în ADN, A, C, G,
U în ARN),
- a unui glucid (dezoxiriboză în ADN, riboză în
ARN) şi
- a unei grupări fosfat.
ADN = înlănţuire de nucleotide formate fiecare
dintr-un glucid (dezoxiriboză), dintr-o grupare
fosfat şi dintr-o bază azotată (A, C, G, T).

ARN = înlănţuire de nucleotide. Deosebit de ADN

prin glucidul care este riboza şi timina este
înlocuită cu uracilul.
ARN de transfer sau de transport: ARN cu o
configuraţie specială, care transportă aminoacizii
pentru sinteza proteică.

ARN mesager: moleculă de ARN transcrisă de pe

ADN, care conţine secvenţa ce codifică sinteza de
proteine.

ARN ribozomal: familie de molecule care servesc la

compunerea ribozomilor şi care participă la sinteza de
proteine.
Trei nucleotide adiacente (3 baze azotate) formează un
codon.
Exista 64 codoni posibili :
- 61 codoni codifică 20 AA;
- 3 codoni stop = de terminare a translației:
UAA, UGA, UAG;
- codonul start = de începere a translației:
AUG codifică AA – metionina.
Codul genetic = sistemul de corespondență între codonii și
AA ce for forma lanțul polipeptidic din structura
proteinelor.
Genom = totalitatea informaţiei genetice aparţinând
unei celule. Genomul este identic în toate celulele
organismului respectiv.

GENOM UMAN = ansamblul materialului genetic

purtat de setul cromozomial haploid (n = 23
cromozomi).
Mutaţie: modificare a materialului genetic (cel mai
frecvent al genei) cauzată de factorii de mediu
mutageni.
Boală genetică: boală cauzată prin alterarea
materialului genetic (genă, gene, cromozom, genom).
Boală ereditară: boală cauzată de o modificare a
materialului genetic, moştenită de la genitori şi
transmisă în succesiunea generaţiilor, dacă nu are
prognostic infaust letal.
Boală congenitală: anomalie instalată în viaţa
intrauterină şi prezentă la naştere, detectabilă imediat
sau mai tardiv.
1.Nivelul molecular al eredităţii

= primul nivel de studiu al materialului genetic;

= nivelul de studiu al acizilor nucleici(AN), al
genelor.

Cuprinde totalitatea metodelor de studiu ale:

- AN,

- structurii genelor N/P, funcționalitatea acestora în

transcripție, translație și relația gene-polipeptide.
Nivelul molecular al eredităţii permite:
- determinarea unui “marker” din vecinătatea genei;
- studiul genelor cu mutaţii;
- analiza înlăţuirii genelor;
- analiza proteinelor modificate.
- diagnosticul:
-molecular al afecţiunii;
-presimptomatic (pentru bolile care nu debutează
din perioada neonatală);
-prenatal (în situaţiile în care se impune).
- stabilirea predispoziţiei pentru o boală.
2.Nivelul citogenetic al eredităţii

Cuprinde totalitatea metodelor de evidențiere a

cariotipului la cazurile suspicionate de anomalii
cromozomiale.
Există două metode utilizate:
- MD = metoda directă, fără realizarea culturilor
celulare
- MI = metoda indirectă, cu realizarea culturilor
celulare
Nivelul citogenetic al eredităţii

= nivelul de studiu al cromozomilor (număr,

structură, morfologie) în:
- tablouri dismorfice,
- hipogonadisme sau disgenezii gonadale,
- stabilirea sexului genetic în intersexualități,
- eșecuri reproductive,
- forme de retard mental.
Nivelul citogenetic al eredităţii
= nivelul de studiu al cromozomilor (număr,
structură, morfologie) prin:
- observarea cromozomilor metafazici și
cariotiparea lor prin diferite metode de bandare;
- studiul cromozomilor prin metode de
hibridizare in situ, în metafază, dar şi în
interfază= tehnica de citogenetică moleculară
(FISH).
Un domeniu separat îl constituie studiul cromozomilor
în tumorile maligne.
În patologia oncologică anomaliile cromozomiale:
- sunt dobândite,
- au caracter clonal,
- multe din ele fiind caracteristice unui tip tumoral.
- apar prin:
- modificarea genomului normal celular, localizat,
sub acţiunea factorilor mutageni cancerigeni.
3. Nivelul fenotipic al eredităţii
Studiază caracterele:
- morfologice,
- funcţionale,
- psihice,
- comportamentale ale pacientului.
Cuprinde examenul clinic al bolnavului
urmărind caracterele fenotipice pe aparate și
sisteme, dar și examinarea dermatoglifelor.
4. Nivelul statistic populaţional
Cuprinde:
- efectuarea anchetei familiale și studiul a cât mai
mulți membrii ai familiei pentru efectuarea arborelui
genealogic;
-studii seriate pe cât mai mulți gemeni(mono/dizigoți)
pentru a evalua componenta ereditară în constituirea
caracterelor fenotipice N/P;
- studiul unui grup, unei comunităţi de indivizi pentru
aprecierea frecvenţei genelor şi a genotipurilor
corespunzătoare.
Nivelul statistic populaţional

Evidențiază:
- tipul mutației;
- modul de transmitere în generații;
- eventualii purtători ai tarei genetice
cu calcularea riscului de recurență a bolii la
descendenți.
DETERMINISMUL
PATOLOGIEI
UMANE
Raportat la participarea factorilor genetici
patologia umană poate fi clasificată în:

1. boli genetice
2. boli parţial genetice
3. boli epigenetice
1.Bolile genetice
Bolile cromozomiale = cromozomopatiile
În funcție de tipul:
- modificărilor cromozomiale prezente sunt
împărțite în:
- numerice (cantitative)
şi
- structurale (morfologice),
- cromozomului implicat sunt împărțite în:
- autozomale
și
- gonozomale.
Astfel, cromozomopatiile pot fi :
- numerice autozomale:
- Sindromul Down - trisomia 21-autozom suplimentar
- numerice gonozomale:
- Sindromul Turner - monosomia X -lipsa unui
cromozom X la sexul feminin,
- Sindromul Klinefelter- cromozom X suplimentar la
sexul masculin
- structurale autozomale:
- Sindromul Lejeune 5p-, pierderea unui fragment al
cromozomului 5 brațul scurt
- structurale gonozomale:
- izocromozomul de braţ scurt sau lung al
cromozomului X.
Anomaliile cromozomiale :

- pot fi prezente:
- în toate celulele organismului (cariotip omogen),
sau
- în stare de mozaicism (cariotip cu două sau mai multe
linii celulare diferite ca şi conţinut de cromozomi);

- studiul cromozomopatiilor face obiectul citogeneticii

medicale.
 Bolile monogenice
- sunt determinate de alterarea ADN-ului nuclear,
adică 98% din ADN din celulă.
- mutaţia:
- unei singure gene, starea heterozigotă
sau
- a ambelor gene, starea homozigotă
stă la baza bolilor monogenice, numite şi boli
mendeliene, considerând că se transmit după
legile lui Mendel.
Bolile monogenice :
- după puterea de exprimare în fenotip, genele au
fost împărțite în:
- dominante (D)
şi
- recesive (r),
- plasate pe cromozomi:
- autozomi
şi
- gonozomi.
Astfel, bolile monogenice pot fi cu transmitere:
- dominant autozomală(DA):
- Hipercolesterolemia,
- Neurofibromatoza,
- Dentinogeneza imperfectă,
- Amelogeneza imperfectă.
- recesiv autozomală (ra):
- Mucoviscidoza(Fibroza chistică),
- Fenilcetonuria;
- recesiv-X-linkate (r-X-legate):
- Hemofilia;
- dominant-X-linkate (D-X-legate):
- Rahitism vitamino-D-rezistent.
Bolile mitocondriale
- sunt boli ce se transmit doar pe linie maternă,
(deoarece mitocondriile (ADNmitocondrial ) sunt
situate în citoplasma prezentă în special în ovul şi
extrem de puţin în spermatozoid);
- pot fi afectate ambele sexe;
- Exemple:
- neuropatia optică ereditară Leber;
- encefalomiopatia mitocondrială;
- o formă de epilepsie mioclonică.
2. Bolile parţial genetice sau comune
= determinate de acţiunea variabilă dintre
ereditate şi mediu.
Bolile poligenice multifactoriale cuprind două
mari grupe:
a.Malformații congenitale izolate
- despicatura labială și/sau palatină,

- Malformații cardiace, etc.

b.Boli comune ale adultului

- DZ,

- HTA, etc.
3.Bolile epigenetice
Influenţele genetice sunt:
- evidente în cazul susceptibilităţii la infecţii:
marile epidemii au demonstrat că nu toţi expuşii la
microorganisme patogene se îmbolnăvesc, dar
severitatea bolii variază interindividual.
- sensibilitatea la infecţii este:
-condiţionată de constituţia genetică a
individului,
-în special de structura proprie de antigene
HLA.
BAZELE MOLECULARE
ALE EREDITĂȚII
ADN-
acidul
dezoxiribonucleic
 ISTORIC
• 1950- molecula de ADN este deținătoarea informației
ereditare;

• 1953-Watson și Crick
descoperă configurația
helicoidală a moleculei de
ADN;

• 1962-premiul Nobel.
 STRUCTURA ȘI ORGANIZAREA
ADN-ULUI
ADN-ul:
= molecula deţinătoare a informaţiei genetice
codificate,
- determină sinteza tuturor proteinelor din
organism.
Dpdv biochimic:
= un polimer cu o lungime şi greutate
moleculară uriaşă,
- permite stocarea unei cantități imense de
informaţie ereditară.
 STRUCTURA ȘI ORGANIZAREA
ADN-ULUI
ADN-ul:
In raport cu ciclul celular este vizualizat
diferit:
- sub formă de cromatină, în interfază
și
- sub forma cromozomilor, în timpul diviziunii
celulare.
 STRUCTURA ȘI ORGANIZAREA
ADN-ULUI

Cantitatea de ADN :
- diferă de la o specie la alta,
- este constantă în cadrul aceleiaşi specii.
 STRUCTURA ȘI ORGANIZAREA
ADN-ULUI
Cercetările actuale au demonstrat că:
- genomul uman poate prezenta:
- o variabilitate de până la 10% de la o
persoană la alta,
- astfel explicându-se variaţia diferitelor
caractere.
 STRUCTURA ȘI ORGANIZAREA
ADN-ULUI
• AN = macromolecule ce stochează și exprimă
informația genetică necesară apariției și menținerii
vieții.
• ADN:
• 98%- nucleu;
• 2%- citoplasma (mitocondrii);
• unitatea de bază este NUCLEOTIDUL
 STRUCTURA ȘI ORGANIZAREA
ADN-ULUI
Nucleotid= nucleozid+fosfat
Nucleozid= baza azotată+glucid(pentoză)
In molecula de ADN există 4 tipuri de
nucleotide care diferă prin baza azotată

Baza azotata Grupare

fosfat

Glucid
• Baza purinică=A (adenina) și G (guanina)
• Baza pirimidinică= T (timina) și C (citozina)
• Glucidul= dezoxiriboza
» Pentoza
» Grupările hidroxil se leagă de grupările fosfat formând
scheletul fosfoglucidic al moleculei de ADN
• Deoarece lungimea ADN-ului eucariotelor este
uriașă, de aproximativ 2 m este necesară
împachetarea acesteia în nucleul de
dimensiuni foarte mici (de ordinul micronilor).
• Astfel că, molecula de ADN prezintă:
structură primară,
structură secundară,
structură terţiară și
structură quaternară.
• Structura primară-
secvențializarea nucleotidelor
într-o catena de ADN.
• Structura secundară-configurația
spațială bicatenară.
• Structura terțiară - organizarea
tridimensională realizată de
dublul helix în absența legării de
proteine.

• Structura quaternară a moleculei

de ADN este reprezentată de
plicaturarea helixului legat de
proteine.
• Molecula de ADN = bicatenară, formată din 2
catene polinucleotidice antiparalele legate prin
legături de hidrogen.
 Structura ADN-ului
• Cele două catene antiparalele sunt înfășurate una în
jurul celeilalte și în jurul unui ax central în formă de
dublu helix.
• Forma cea mai frecventă:ADN B, rotit spre dreapta.
• Scheletul fosfoglucidic – orientat spre exterior.
• Bazele azotate
orientate spre interior;
\ protejate de acțiunea factorilor de
mediu.
• Structura de dublu helix este menținută stabilă prin
legăturile de hidrogen.
 POLIMORFISMUL MOLECULEI DE ADN
• Molecula de ADN= moleculă dinamică
• Trei forme de ADN care apar în mod
natural:
 ORGANIZAREA ADN–ului
NUCLEAR
• ADN genomic- 3 miliarde de baze azotate

»în genomul uman există~ 25.000

gene care codifică proteine
Tipuri de organizare a secvențelor
nucleotidice din ADN-nuclear
• Funcțional :

• ADN codant
• ADN non-codant

• Ca preponderență:

• ADN repetitiv

• ADN unic
 Secvențe reglatoare ale
ADN- codant transcripției
INTRONI
10 % din genom
codifică proteine
structurale,
funcționale
ADN-NONCODANT
90% din genom
caractere fenotip

GENE PSEUDOGENE
 ADN-REPETITIV

• o secvență nucleotidică se poate repeta

de mai multe ori în molecula de ADN a
unei celule.

• ADN repetitiv = secvențele nucleotidice

se repetă de mai mult de 20 de
ori/genom.
 ADN-UNIC (nerepetitiv)

• Reprezentat de secvențe care nu se

repetă în genom.

• La nivel cromozomial se gasește în benzi

eucromatice.

• La nivel genic se gasește în :

Exoni (porțiunile codante ale genelor)-2%
Introni Funcția nu este
Regiunile care separă genele cunoscută la acest
nivel
 ADN-MITOCONDRIAL
• Mitocondriile conțin genom autonom
• ADN-mitocondrial- 16569 nucleotide
• 1 celulă

sute de mitocondrii

o mitocondrie-2-20 molecule
ADN-dublu catenar circular
 DIFERENȚE ÎNTRE ADN-NUCLEAR ȘI
ADN-MITOCONDRIAL
• nu este asociat cu proteine;
• nu conține ADN-repetitiv;
• gene din ADN-mt au structură continuă (fără introni)
• din 64 de codoni, 4 au altă semnificație (codoni
eretici)
• modul de transmitere-exclusiv matern;
• In aceeași celulă:
ADNmt normal
ADNmt cu
mutație

determină scăderea
energiei în celulă
REPLICAREA ADN
• Replicarea = autocopierea ADN
• Are loc cand o celula se pregateste de diviziune.
• =multiplicarea unei molecule vechi de ADN în
2 molecule noi.
• Proces complex care asigură integritatea și
fidelitatea informației genetice.
• Helixurile nou formate- copii exacte ale
helixului inițial.
• Procesul are la bază complementaritatea bazelor
azotate.
• Se desfașoră după model semiconservativ.
• Se realizează în faza S a interfazei.
• Rata (specia umană)= 50 nucleotide/sec.
ETAPELE REPLICĂRII
• Despiralizarea helixului HELICAZA (ENZIMA)

în mai multe puncte simultan

REPLICONI
• La nivelul repliconilor se formează furcile
de replicare (aspect de Y).
• Separarea celor două catene de ADN.
• Prin desfacerea legăturilor de H2 din cele
două catene de ADN, va rezulta ADN-
monocatenar.
• Cele două catene de ADN sunt impiedicate să
se reunească prin intermediul proteinelor SSB
care se leagă de ADN-ul monocatenar.
SSB- SINGLE STRAND BINDING
PROTEINS
• Ambele catene se replică simultan.
• Moleculele rezultate vor servi ca matrițe
pentru sinteza noilor catene.
• Catenele moleculei de ADN care va fi
replicată sunt antiparalele 5'-3'

3'-5'
• Enzima esențială replicării, ADN-polimeraza
funcționează numai în direcția 5'-3‘.
• Datorită acestei proprietăți catenele fiice vor
fi sintetizate diferit 1.Adaugare succesiva de
nucleotide , una cate una,
in directia furcii de
replicare
Sinteza
continua
2.Legarea unor
blocuri de nucleotide Sinteza
discontinua
• Inițierea catenei complementare are loc cu
ajutorul enzimei ARN-PRIMAZA.

• ARN-PRIMAZA așează primul nucleotid în

catena nouă.

• ADN-POLIMERAZA va adauga nucleotidele

unul câte unul în direcția furcii de replicare,
pastrând orientarea corectă antiparalelă.
Mulțumesc pentru
atenție și răbdare!