Lecţia 6

POLUAREA
MEDIULUI
 Acţiunea antropică asupra mediului
ambiant
În secolul XX omul devine una din cauzele principale
care duc la transformarea naturii înconjurătoare.
Se impune ca necesităţile civilizaţiei să nu
depăşească posibilităţile biosferei, dar acest fapt
nu se ia tot timpul în consideraţie.
Influenţa omului asupra mediului ambiant a
depăşit posibilităţile de adaptare ale biosferei. Ca
rezultat, în multe regiuni s-au încălcat echilibrele
ecologice, au apărut greutăţi în asigurarea cu
hrană şi alimentare cu apă a populaţiei, a
crescut procentul de îmbolnăvire a oamenilor de
diferite alergii, boli infecţioase şi cancer.
 Acţiunea antropică asupra mediului
ambiant
Primejdia impactului antropogen asupra mediului
ambiant se exprimă prin faptul că răspunsul biosferei
nu apare momentan, dar după o perioadă oarecare de
timp care depinde de caracterul impactului.
Dacă răspunsul se observă relativ repede, atunci apare
posibilitatea de a regla scara interacţiunilor,
nepermiţînd schimbări ireversibile în mediul ambiant.
Însă dacă transformările în ecosistem se petrec după
un înterval oarecare de timp, pot avea loc schimbări
ireversibile şi în acelaşi timp, schimbări globale în
ecosistemele naturale.
 Creşterea intensă a populaţiei
Existenţa omului ca specie biologică este strîns legată de
calitatea mediului ambiant, iar creşterea numărului
populaţiei este limitată de aceiaşi factori ca şi în cazul
altor specii. Acesti factori sunt urmatorii:
1) existenţa unui spaţiu bun pentru locuit
2) prezenţa substanţelor nutritive necesare pentru
menţinerea proceselor de activitate vitală a
microorganismelor
3) dezvoltarea în ecosistem a consumatorilor tipici
(antagoniţilor)
4) acumularea în mediu a substanţelor toxice în urma
activităţii vitale.
În prezent, creşterea numărului populaţiei ameninţă
omenirea cu autodistrugerea.
 Căile de autodistrugere

 creşterii potenţialului militar, în condiţiile de lipsă de

spaţiu locativ, a produselor alimentare, poate duce la
dezlănţuirea unui nou razboi nuclear.
 boli infecţioase necunoscute în trecut, SIDA.
 omul poate deveni victima propriei influenţe asupra
mediului ambiant cu rezultatul apariţiei noilor factori
nefavorabili ca: intensificarea radiaţiei solare UV,
impurificarea chimică a mediului aerian, a apei şi
produselor alimentare, schimbarea climei planetei,
epuizarea resurselor naturale, tulburarea stabilităţii
ecosistemului mediului ambiant etc.
 Explozia demografică

Creşterea numărului Perioada Timpul de dublare a

populaţiei de la – până la numărului populaţiei
(milioane locuitori) (ani)
10 – 20 7000 – 4500 î.e.n. 2500
40 – 80 2500 – 1000 î.e.n. 1500
160 – 320 1 – 900 e.n. 900
320 – 600 900 – 1700 800
600 – 1200 1700 – 1850 150
1200 – 2500 1850 – 1950 100
2500 – 5000 1950 – 1990 40
 Explozia demografică
Populaţia miliarde Anul Timpul creşterii populatiei
oameni cu 1 miliard de oameni
1 sec XIX -
2 1930 130
3 1960 30
4 1976 16
5 1987 11
6 2000 13
7 2010 10
7,5 2017 -
 Explozia demografică
Odată cu creşterea populaţiei cresc şi necesităţile obşteşti ce duc
la ridicarea exponenţală a volumului producţei industriale şi
agricole:
- dublarea producţiei de energie electrică la fiecare 7-10 ani,
- întreaga producţie industrială şi agricolă creşte îndoit în 30-
35 ani.
În consecinţă:
₋ creşte formarea deşeurilor,
₋ se micşorează fertilitatea solului,
₋ se impurifică termic şi chimic mediul ambiant.
 Dimensiunile influenţei antropice
asupra biosferei
Extrageri anuale din Patrunderi anuale în biosferă
biosferă
Minereuri – 100 mlrd. t Substanţele chimice – 100 mii tipuri
Metalele – 800 mln. t Materialele sintetice – 60 mln. t
Îngraţămintele minerale – 500 mln. t
Pesticide – 5 mln. t
Fier – 50 mln. t
scurgerile lichide – 500 mln. t.
scurgerile solide – 17,4 mln. t
CO2 – 20 mln. t
SO2 – 150 mln. t
 Dimensiunile influenţei antropice
asupra biosferei
Dezvoltarea producţiei industriale şi agricole s-a produs
până nu demult pe cale extensivă, fără a lua în
consideraţie urmările ecologice.
Omenirea foloseşte activ aproximativ 55 % din uscat şi 50 %
din creşterea anuală a pădurilor.
Pentru irigare, producţie industrială şi servicii comunale se
consumă mai mult de 13 % din debitul fluvial şi se aruncă
anual mai mult de 500 miliarde m3 de ape uzate
industriale şi comunale.
Drept rezultat al arderii petrolului, anual se acumulează în
atmosferă mai mult de 20 miliarde tone de bioxid de
carbon şi aproximativ 700 milioane tone de alţi compuşi
gazoşi şi particule solide.
 Urbanizarea
Resurse Emisii în mediul ambiant
Denumirea Cantitatea mii t Denumirea Cantitatea mii t
Apă 625 Ape uzate 500
Alimente 2 Deşeuri solide 2
Cărbune 4 Emisii gazoase 0,8
(SO2, NOx, CO2,
Petrol 2,8 hidrocarburi)
Gaz 2,7
Combustibil 1
pentru motoare

O mare problemă ecologică o reprezintă şi urbanizarea generală – mai

mult de jumătate din populaţia Terei locuieşte la oraş. Pe glob sunt
în prezent mai mult de 150 oraşe cu o populaşie ce depăşeşte 1
milion de locuitori şi numărul acestor oraşe creşte.
 Limita resurselor naturale
Resursele naturale sunt:
₋ solul,
₋ căldura soarele,
₋ minereurile,
₋ energia mareelor,
₋ lumea vegetală şi animală,
₋ căldura interioară a pămîntului şi
₋ puterea vîntului.

Aerul atmosferic, clima, radiaţia cosmică, stratul de ozon sunt

considerate componente ale naturii indirect legate de
activitatea de producţie a omului şi constituie condiţiile de
existenţă a oamenilor.
Resursele naturale se prezintă în acelaşi timp drept
componente ale mediului ambiant şi categorie economică.
 Limita resurselor naturale
Resursele naturale se împart în:
 resurse naturale inepuizabile sunt apa, energia
soarelui , energia mareelor, căldura internă a
pămîntului.
 resursele naturale epuizabile sunt bogăţiile
subterane, lumea vegetală şi animală. Ele se
împart la rîndul lor în:
₋ regenerabile - solul, flora şi fauna şi
₋ neregenerabile - bogăţiile subterane.
 Limita resurselor naturale
Pînă nu demult, omul trăia în condiţii de resurse naturale inepuizabile
– viteza consumului resurselor regenerabile era relativ redusă, iar a
celor neregenerabile – mică. Astăzi nivelul consumului resurselor
regenerabile a început să depăşească viteza regenerării lor.

Astfel, apare necesitatea de a echilibra volumul consumului şi a

regenerării resurselor naturale. În caz contrar, odată cu creşterea
consumului se va micşora capacitatea de regenerare a sistemelor
naturale din cauza epuizării bioproductivităţii.

Deoarece epuizarea în timp a resurselor neregenerabile este

inevitabilă, problema constă nu în a “întinde” resursele cît mai mult
timp, ci de a găsi substituienţi naturali sau sintetici, ori de a găsi
posibilităţi de regenerare a lor utilizând materie primă secundară
(exemplu, utilizarea cărbunilor fosili).
 Definiţii
 Modificările antropogene din natură sunt acele
transformări ce se produc în mediul ambiant ca rezultat al
activităţii economice a omului.

 Prin poluarea mediului se înţelege admisia în mediul

ambiant a substanţelor solide, lichide sau gazoase,
microorganizmelor sau energiei (termică, electromagnetică,
sonoră ) în cantităţi care provoacă schimbarea compoziţiei
şi calităţii componenţilor naturali şi exercită o acţiune
nefastă asupra omului, florei şi faunei.

Ca agent de poluare poate acţiona orice compus care se

acumulază în mediu.
 Factori principali de influienţă a
omului asupra mediului ambiant
 Modificarea structurii scoarţei terestre. Aproximativ 10 % din
uscat este transformat ca urmare a construcţiei oraşelor,
întreprinderilor industriale, drumurilor, desţelenirii stepelor,
tăierii pădurilor, asanării bălţilor etc.
 Modificarea compoziţiei chimice a mediului ambiant,
influenţarea circuitului elementelor în biosferă. Aceasta
include extragerea minereurilor, eliminarea diferitelor
substanţe în atmosferă şi hidrosferă, modificarea ciclului
umidităţii, chimizarea agriculturii etc.
 Modificarea bilanţului energetic (termic) a unor regiuni şi a
planetei în general. Aceste modificări pot să exercite o
influienţă serioasă asupra climei Terei.
 Modificările induse în natura vie. Este vorba despre
exterminarea unor specii, selecţia unor specii noi de animale
şi plante, permutarea organismelor în locuri noi de viaţă, etc.
 Modificări antropogene
Toate modificările din natură pot fi împărţite în:
 premeditate şi
 de însoţire.
Modificările premeditate includ:
⁻ valorificarea pământurilor şi agricultura,
⁻ construirea rezervoarelor de apă,
⁻ construcţia oraşelor, a căilor de comunicaţii,
⁻ extragerea minereurilor,
⁻ transformări ameliorative etc.
Modificările de însoţire sunt:
₋ poluarea mediului ambiant,
₋ sărăcirea numărului speciilor de animale,
₋ dezvoltarea proceselor de eroziune,
₋ ridicarea gradului de îmbolnăvire a oamenilor etc.
 Formele de poluare
Cele mai importante forme de poluare sunt:
 evacuarea poluanţilor în atmosferă,
 pătrunderea în mediul acvatic a diferitelor deşeuri de producţie şi
comunale,
 produse petroliere,
 săruri minerale,
 degradarea peisajelor cu deşeuri solide,
 utilizarea vastă a pesticidelor,
 ridicarea nivelului de radiaţie ionizantă,
 acumularea căldurii în atmosferă şi hidrosferă,
 intensificarea influienţei sonore,
 poluarea chimică – factorul decisiv de acţiune nefastă asupra
mediului ambiant.

În acelaş timp, în mediul ambiant acţionează şi factorii poluării naturale:

activitatea vulcanică, incendiile pădurilor, furtunile de praf,
autopoluarea biologică a bazinelor de apă (înflorirea apelor) etc.
 Poluarea antropogenă
Poluării antropogene îi sunt supuse toate mediile de
existenţă a vieţii.

În atmosferă se elimină, în deosebi în atmosfera

nordică (93,5%), sute de milioane tone oxizi de
azot, sulf, carbon, particule suspendate solide şi
lichide (spray-uri), milioane tone de substanţe
organice gazoase. Poluarea atmosferei are
caracter global. Ea este în stare să producă o
schimbare a climei, mărirea fluxului de radiaţii
ultraviolete dure pe suprafaţa pămîntului,
creşterea numărului de boli la oameni etc.
 Poluarea antropogenă
Poluarea antropogenă a solurilor este legată de deşeurile
solide şi lichide ale industriei construcţiilor, gospodăriei
comunale sau orăşeneşti şi producţiei agricole precum şi
intervenţiile nemotivate ale omului în regimul de
alimentare a solurilor cu apă în condiţiile irigării câmpurilor
şi transformărilor ameliorative, cu folosirea necontrolată a
îngrăşămintelor şi pesticidelor etc.

Dacă atmosfera şi solul primesc marea masă a poluanţilor,

atunci bazinele acvatice servesc drept colectoare a
deşeurilor chimice ale activităţii umane (la căderea
precipitaţiilor şi odată cu scurgerile de suprafaţă).
Poluarea apelor naturale este legată de asemenea şi de
folosirea resurselor de apă în industrie, agricultură,
energetică, pentru necesităţile comunale, în legătură cu
dezvoltarea transportului pe apă etc.
 Poluanţi şi surse de poluare
Poluantul Ramura industrială pentru care
este caracteristic poluantul dat
AER
CO2, SO2, NO, NO2, hidrocarburi. Termocentrale, transportul auto.
Particule metalice. Metalurgia, extracţia minereurilor.
Compuşi halogenaţi. Industria chimică şi frigorifică.

SOL
Deşeuri Gospodăria orăşenească, comunală
Nămol activ Staţii orăşeneşti de epurare
Celuloză şi hîrtie Întreprinderi de celuloză şi hârtie
Cenuşă , zgură Energetica, metalurgia, ind. chimică
Metale Metalurgia, industria chimică
Radionuclizi Centrale atomo-electrice (CAE),
industria militară.
 Poluanţi şi surse de poluare
Poluantul Ramura industrială pentru care este
caracteristic poluantul dat
APĂ
Termică Energetica (CAE, TC,HC)
Radioactivă CAE, industria militară
Săruri minerale Industria chimică
Particule în suspensie Gospodăria comunală
Substanţe biogene şi solubile Agricultura, gospodăria orăşenească
Produse petroliere Industria petrolului şi de prelucrare a
petrolului
Ioni ai metalelor grele Industria de extracţie a minereurilor şi de
construcţii de maşini
Pesticide Agricultura
Coloranţi, fenoli Industria textilă
CMM, lignină Celuloză şi hârtie
Dizolvanţi organici Industria chimică
STA Ape uzate orăşeneşti
 Poluarea antropogenă
Pericolul cel mai mare în circulaţia şi dispersia unor
anumite tipuri de poluanţi în biosferă, îl constituie
concentrarea biologică a acestora, care poate avea
uneori consecinţe deosebit de grave.
Astfel, dacă substanţa activă a poluantului utilizat este
rezistentă la degradare, de la cantităţi reduse de poluant
existente în sol, apă sau aer se poate ajunge la concentraţii
tot mai mari, de la o treaptă la alta a lanţului trofic.

Un astfel de exemplu este lacul Clear din California unde,

determinările efectuate după finalizarea tratamentului cu
pesticide de tip DDT, au arătat că de la concentraţia
apei de 0,02 ppm (părţi per milion) DDT, a crescut la 5 ppm
în planctonul de la suprafaţa apei, ajungând la valori de 40-
300 ppm în peştii fitofagi, iar la unele păsări sau peşti răpitori
din partea superioară a lanţului trofic a atins valori de până
la 2000 ppm de DDT, ceea ce faţă de conţinutul în apă (0,02
ppm), reprezintă o creştere a concentraţiei de 100 000 de ori.
 Caracteristicele generale ale poluării
 Poluarea creşte exponenţial, datorită creşterii exponenţiale a
populaţiei umane, măririi şi diversificării necesităţilor umane şi
dezvoltării de noi tehnologii;

 Nu se cunosc cu precizie limitele admisibile ale poluării,

deoarece nu se cunoaşte capacitatea de suport a ecosistemelor
şi deci nici a ecosferei;

 Există o tendinţă generală de subestimare a importanţei poluării,

de întârziere în elaborarea de mijloace de control şi de stabilire
a valorilor limită admisibile. Aceasta se datorează în principal
decalajului în timp şi spaţiu, deseori considerabil, între
pătrunderea poluanţilor în mediu şi efectele lor ecologice. Acest
decalaj între cauză şi efect este datorat modului în care se
desfăşoară procesele la nivelul sistemelor ecologice.
 Clasificarea fenomenelor de poluare
După sursa de poluare, care poate fi:
₋ difuză (de exemplu, scurgerile de apă de suprafaţă într-un
lac de pe un teren agricol învecinat tratat cu pesticide) sau
₋ punctiformă (de exemplu, coşul unei fabrici sau conducta de
deversare a apei menajere sau industriale netratate);

După natura agentului poluant, care poate fi:

₋ chimică,
₋ fizică sau
₋ biologică;

După compartimentul poluat, distingându-se poluarea:

₋ atmosferei (aerului),
₋ pedosferei (solului şi sedimentelor) şi
₋ hidrosferei (apei)
 Clasificarea fenomenelor de poluare
1) Poluarea fizică:
- poluarea radioactivă;
- poluarea termică;
- poluarea sonoră.

2) Poluarea chimică:
- materii plastice (în aer, apă şi sol);
- pesticide şi alţi compuşi organici de sinteză (în aer, apă şi sol);
- metale grele (în aer, apă şi sol);
- derivaţi gazoşi ai carbonatului şi hidrocarburilor lichide (în aer şi
apă);
- derivaţi ai sulfului (în aer, apă şi sol);
- derivaţi ai azotului (în aer, apă şi sol);
- fluoruri (în aer, apă şi sol);
- particule solide “aerosoli” (în aer şi sol);
- materii organice fermentescibile (în apă şi sol).
 Clasificarea fenomenelor de poluare

3) Poluare biologică:
- contaminare microbiologică a mediilor inhalate şi
ingerate (bacterii şi virusuri);
- modificări ale biocenozelor prin invazii de specii
animale şi vegetale;
- paraziţii.

4) Poluare estetică:
- degradarea peisajelor şi locurilor prin urbanizare
necivilizată sau sistematizare impropriu concepută;
- amplasarea de industrii în biotopuri naturale sau puţin
modificate de om.
 Metodele şi căile de luptă cu
poluarea antropogenă
Metodele şi căile de luptă cu poluarea antropogenă a mediului
ambiant sunt multiple:
₋ construcţia staţiilor de epurare,
₋ montarea filtrelor de captare a gazelor şi pulberilor,
₋ crearea tehnologiilor fără deşeuri sau cu cantităţi mici de deşeuri,
₋ utilizarea deşeurilor în calitate de materie primă pentru fabricarea
de produse utile,
₋ aplicarea ciclurilor închise de întrebuinţare a apei,
₋ folosirea metodelor biologice de luptă cu dăunătorii culturilor
agricole şi ai pădurilor,
₋ optimizarea regimurilor de utilizare a tehnicii,
₋ perfecţionarea fabricării motoarelor cu ardere internă,
₋ căutarea unor surse noi de combustibil şi energie.
 Metodele şi căile de luptă cu
poluarea antropogenă
Poate fi evitată poluarea mediului ambiant?

Teoretic se poate.

Probabil că este posibil ca toate deşeurile să fie

supuse recirculării şi să se obţină din ele mărfuri.
Dar pentru toate acestea este necesară energie care
trebuie găsită undeva, în mediul ambiant, de
exemplu în rezervele de cărbune, petrol etc.
Problema constă în alegerea acelei activităţi care
să exercite o daună ecologică mai mică.
 Căile de reducere sau eliminare a
poluării
Cele mai eficiente sunt folosirea unor tehnologii nepoluante
sau mai puţin poluante, sau renunţarea la activităţile ce
generează poluare (de exemplu, producerea electricităţii).

O serie de măsuri economice pot contribui la reducerea

consumului şi la stimularea reciclării. Creşterea preţului
materiei prime poate stimula utilizarea unor tehnologii mai
eficiente şi o utilizare mai raţională. Preţurile scăzute la
materiile prime şi energie, preţuri ce nu reflectă valoarea
reală, stimulează artificial consumul, încurajând risipa şi
ineficienţa.
De asemenea, centralizarea excesivă este în sine un factor
grav de poluare (de exemplu, gospodăriile agricole şi
fermele de creştere intensivă a animalelor).
a
 Căile de reducere sau eliminare a
poluării
Reciclarea materialelor (fier, aluminiu, metale neferoase,
sticlă, deşeuri de hârtie etc.) reduce mult impactul deşeurilor
asupra mediului. Pe lângă conservarea resurselor naturale,
reciclarea reduce şi nivelul poluării.
Astfel, producerea oţelului din fier vechi reduce poluarea
aerului cu 85%, a apei cu 76%, eliminând totodată şi
deşeurile miniere. Producerea hârtiei din materiale
reciclate micşorează poluarea aerului cu 74% şi a apei cu
35%.

Evident că reciclarea nu poate fi realizază în proporţie de

100%, dar consumul poate fi puternic limitat şi dimensionat în
vederea evitării supraexploatării resurselor.

Merită menţionat că reciclarea rămâne apanajul ţărilor

bogate, colectarea selectivă şi prelucrarea fiind încă prea
costisitoare pentru multe ţări în curs de dezvoltare.