,,Si

aceasta este viata

vesnica:Sa Te cunoasca pe
Tine,singurul Dumnezeu
adevarat si pe Iisus Hristos pe
Care L-ai trimis.”
(Ioan 17,3)

5 NOV.- SF.MC.GALACTION SI EPISTIMIA

EV.DUPA LUCA 9,16-21
Saturarea celor cinci mii de oameni

1
 Sf.Mc.Galaction si Epistimia

 au trait pe vremea imparatiei lui Deciu si a lui

Secund,guvernatorul,fiind greci.
Au primit dreapta credinta de la un oarecare
monah cu numele Onufrie si s-au botezat.Epistimia
fiind casatorita cu Galaction,a fost botezata de el.Ei
s-au invoit sa traiasca toata viata in curatie
trupeasca si sufleteasca si s-au calugarit in doua
manastiri pentru calugari si calugarite.
Sfantul Galaction se supunea la toate nevointele
manastirii,postea peste masura,lucra in folosul
manastirii si se ruga permanent.
2
Fericita Epistimia vietuia in manastire ca ingerul lui
Dumnezeu fiind plina de credinta si fapte bune.
In vremea aceea au fost chemati toti crestinii si
siliti sa jertfeasca idolilor.Cu o seara inainte de a-i
chema si pe cei doi sfinti,Epistimia a avut un vis in
care I se parea ca sta in niste palate imparatesti
impreuna cu Galaction si un imparat prea luminat ii
incununa pe dansii.
Au fost adusi inaintea ighemonului si au marturisit
ca sunt crestini .
Sf.Galaction a fost dezbracat si batut cu vine de
bou,la fel si pe Sf.Epistimia care rusinandu-se de
atata multime i-a blestemat pe toti sa orbeasca.
3
Toti au orbit prin minune,iar multimea a implorat
mila lui Dumnezeu.Pentru ca acestia sa primeasca
vederea ,sfanta s-a rugat pentru ei si au vazut,insa
ighemonul a ramas in continuare un tiran,atribuind
minunea idolilor.
Au fost chinuiti,bagandu-li-se sub unghiile de la
maini si de la picioare trestii ascutite,li s-au taiat
mainile si picioarele,iar ei laudau pe Hristos si
blestemau idolii,apoi limbile ca sa nu mai huleasca
si in cele din urma capetele.
Pentru credinta statornica in Dumnezeu,au primit
cununa muceniciei de la Hristos,adevaratul
Dumnezeu.
4
 Evanghelia dupa Luca – cap. 9,16-21
Săturarea celor cinci mii de oameni.

16 ,,Iar Iisus, luând cele cinci pâini şi cei doi peşti

şi privind la cer, le-a binecuvântat, a frânt şi a dat
ucenicilor, ca să pună mulţimii înainte.
17 Şi au mâncat şi s-au săturat toţi şi au luat ceea
ce le-a rămas, douăsprezece coşuri de fărâmituri.
18 Şi când Se ruga El singur, erau cu El ucenicii,
şi i-a întrebat, zicând: Cine zic mulţimile că sunt Eu?
19 Iar ei, răspunzând, au zis:Ioan Botezătorul,

5
 iar alţii Ilie, iar alţii că a înviat un prooroc din cei
vechi.
20 Şi El le-a zis: Dar voi cine ziceţi că sunt Eu? Iar
Petru, răspunzând, a zis: Hristosul lui
Dumnezeu.
21 Iar El, certându-i, le-a poruncit să nu spună
nimănui aceasta. ’’
------- //-------

6
 Rolul tineretului in promovarea valorilor crestine
(credinta, speranta, iubire, dreptate, libertate, pace si
sfintenie)

Frumuseţea şi puterea tinereţii

Tinereţea izbucneşte în viaţă ca un şuvoi dezlănţuit, vrând să răstoarne totul,
pentru a clădi idealuri noi. Tinereţea este vis şi generozitate, privind viaţa după
idealurile ei. Niciodată ca în tinereţe omul nu este atât de capabil să se
entuziasmeze pentru cauze nobile şi înalte, să se dăruiască cu atâta uitare de
sine pentru un ideal.De aceea, tinereţea este cea mai frumoasă perioadă a vieţii,
ea este vis şi jertfelnicii, ideal şi dăruire, entuziasm şi faptă. Tinereţea are cerul cel
mai senin, lumina cea mai curată, căldura cea mai rodnică, veşmântul codrilor mai
fraged, florile cele mai frumoase. Cu aceste calităţi tinerii sunt forţa de înnoire a
neamului şi a istoriei lor. Tinereţea reprezintă viitorul nemodelat încă, pe care se
poate imprima pecetea de lumină sau întuneric a noului veac. Tinereţea este
asemenea ghiocelului ce-şi deschide cu sfială petalele neprihănirii sub
mângâierea primelor raze de soare.
7
 Dacă este ceva frumos în tinereţe este această încântare spontană,
această percepţie vie a lumii, a frumuseţii din cosmos şi din suflet. Tinereţea
este primăvara vieţii, iar primăvara este simbolul învierii. Tinereţea este înviere
la viaţă, la o altă viaţă decât aceea de până acum. Prin aceasta tinereţea de aici
se întâlneşte cu tinereţea veşnică.
Tineretul şi puterea credinţei
Există un raport între aceste două realităţi? Sunt realităţi distincte, fără
nici o legătură? Unii văd o legătură foarte slabă între cele două: Unii văd în
credinţă un fenomen impus, care, din această pricină, nu angajează tineretul.
Tânărul nu mai este un copil care să accepte tot ceea ce îi oferă societatea. El
pune în criză, în cumpăna îndoielii, toate valorile vieţii. El ia o atitudine proprie,
personală, faţă de tot ceea ce primeşte din afară, El se revoltă adesea împotriva
tradiţiei: refuză orice constrângere externă. Acest refuz nu este împotriva valorii
(aici credinţa) ca atare. Este numai afirmarea unei metamorfoze adânci, a cărei
ţintă nu este negaţia, ci dobândirea vieţii, este afirmaţia suprema a
vietii,autenticitatea ei. Tanarul se indoieste nu spre a deveni sceptic,ci spre a se
convinge personal de un adevar pe care l-a acceptat pana atunci fara
rezerve.Indoiala se afla intre necredinta si credinta.
8
Daca duce la necredinta este vinovata,iar daca duce la credinta este nevinovata.
Tânărul se revoltă nu spre a distruge funcţiunile fundamentale ale vieţii, ci spre a
se inalta de la o participare externă, formală, la o participare launtrica,plina de
avant si pasiune. E un proces de cristalizare noua ,de topire a unui fel de a fi si
de formare a unui alt fel de a fi. De aceea, tânărul, deşi se îndoieşte, nu pierde
credinta.Credinta lui nu mai este imitaţie sau formalism,ci devine un act personal.
Credinţa aceasta tânără va fi năvalnică, liberă, plină de sinceritate, pâna
la dramatism.,,Eu vreau să te cunosc pe tine, cel necunoscut, tu, ce-mi pătrunzi
adânc în suflet şi-mi rascolesti viaţa ca o furtună. Tu, cel neînţeles, dar înrudit cu
mine. Eu vreau să te cunosc si sa-ti slujesc.’’(Rugăciunea tinereţii lui Nietzche)
Credinţa tânărului creştin este într-un Dumnezeu viu şi personal, prezent în mod
real şi nemijlocit în raportul dintre El şi om. Cine nu are această credinţă, nici nu
se poate ruga cu adevărat. Raţiunea omului nu poate decide singura asupra
credintei: singurul mijloc de întărire şi luminare a credinţei este rugaciunea.
Credinţa este o certitudine identificată cu întreaga fiinţă a celui care o are şi o
marturiseste.E o convingere profundă,în care se revarsă, se dăruieşte sufletul
întreg.Aceasta angajare existenţială devine temelia vieţii noastre. Credinţa
implică în viaţa tanarului certitudine,încredere şi statornicie. Tânărul poate cultiva
9
aceste valori atât pentru dialog cu Dumnezeu cat si pentru aproapele său. Prin
credinţă tânărul dezvoltă capacitatea de a intra în dialog cu Dumnezeu (prin
rugăciune şi nu numai). Dumnezeu nu sileşte pe nimeni să creadă, dar cheamă pe
toţi şi tuturor le ofera posibilitatea de a crede. (Mt.23.37; Ioan 5,40)
Tânărul poate dezvolta credinţa sa, potenţând-o prin propriile decizii, spre
desâvarşire. Prin ea tânărul intră în relatie cu Dumnezeu ,cunoscându-L. Până la
sfârşitul veacurilor, tânărul merge împreună cu credinţa dreaptă, putând mărturisi:
„Nu eu sunt Cel ce trăiesc, ci Hristos este Cel Ce trăieşte în mine".
(Galateni 2,20)
Nădejdea şi nădejdile tineretului
Tineretul priveşte din prezent spre viitor. Trecutul îl cunoaşte, prezentul îl
trăieşte, iar viitorul îl construieşte după propriile idealuri. în această privire, tinerii
fac o distincţie intre simplele visuri şi nădejde. Intre dorurile irealizabile şi nădejde
este o mare diferenţă.,,Nădejdea este cea mai puternică rădăcină înfiptă în viitor."
Nădejdea dă valorii spre care înaintăm un sens adevărat, care poate fi trăit şi
dobândit. Astfel, nădejdea, din simplă dorinţă, devine încredere. Aceasta ne
împinge la acţiune, la dobândirea valorii adevărate. Nădejdea devine o năzuinţă
plină de încredere intr-un un bun viitor, posibil de dobândit.
10
Viaţa, în general, este marcată de nădejde. Tot aşa se întâmplă şi în particular,
şi anume:
•părinţii în nădejde îşi cresc copiii;
•profesorii în nădejde îşi educă elevii;
•tinerii în nădejde păşesc în lupta vieţii;iubirea în nădejde îşi aşteaptă
împlinirea etc.Care este bunul suprem spre care se îndreaptă creştinul (creştinul
tânăr)? Este Dumnezeu. Cine ne dă garanţia că nădejdea noastră este bună?
Este Dumnezeu, Cel în care noi toţi nădăjduim. Prin nădejde tânărul, dobândeşte
încrederea că se va împlini pt toate planurile: materiale şi spirituale. Nădejdea dă
tânărului puterea de a lupta contra tuturor greutăţilor, pentru dobândirea mântuirii.
Tânărul îşi poate cultiva nădejdea prin rugăciune, lectură, meditaţie, cugetare la
binefacerile lui Dumnezeu, la vieţile sfinţilor etc. Cu ajutorul acestora tânărul
poate depăşi atât deznădejdea care apare uneori în viaţa lui, cât şi încrederea
peste măsură în bunătatea lui Dumnezeu şi în puterile proprii.
Tinerii şi iubirea
Iubirea este inima din care pulsează întreaga viaţă creştină.
„Iubirea, este oceanul în care se scaldă toate celelalte virtuţi."
11
Prin iubire puterile sufleteşti se amplifică,se spiritualizează. Prin iubire tânărul se
identifică cu viaţa aproapelui său atât la bucurie, cât şi la durere.
Iubirea este mediul de desăvârşire a personalităţii umane de la tinereţe până la
bătrâneţe. Prin iubire tânărul devine om adevărat. Eşti într-atâta om, câtă iubire ai
în tine şi trăieşti întru atâta ca om câtă iubire a risipit în activitatea ta.
Iubirea este apropierea între două persoane. Binele dintr-una vrea să se unească
cu binele din cealaltă. Ea se bazează pe comuniune si valoare. Persoana însăşi
este o valoare, nu o realitate abstractă. Pe de altă parte, iubirea presupune
reciprocitate. Iubirea cere unire integral: între două euri. Ea este reciprocă dăruire
de sine, ieşire din sine -revărsare în altul. Mai presus de toate se cuvine ca iubirea
să vizeze o finalitate, această finalitate nefiind alta decât căsătoria.
Tineretul între dreptate şi sfinţenie
Dreptatea este virtutea care cere ca să se dea fiecăruia ceea ce este „al său".
Intr-un sens larg dreptatea concentrează toate virtuţile, primind înţelesul de
sfinţenie. Dreptatea se manifestă în viaţa tinerilor, cu exigenţa de a-l respecta pe
celălalt cu toate aşteptările lui. Un tânăr cinstit şi responsabil este un tânăr plăcut
lui Dumnezeu. De aici el poate urca treptele desăvârşirii, până la perfecţionarea
proprie, care este desăvârşirea sau sfinţenia.

12
Pe de altă parte, este necesar ca dreptatea să fie experimentată alături de iubire,
care şterge orice urmă de răzbunare. Astfel, răul este biruit prin puterea binelui.
Un cuvânt rău şi pe cel bun îl face rău, iar un cuvânt bun şi pe cel rău îl face bun.
Tânărul creştin ofera aproapelui său dreptate prin iubire. In iubire sunt cuprinse
toate dispoziţiile interioara bunăvoinţa, libertatea. Iubirea o desăvârşeşte căci:
„dacă nu am dragoste, nimic nu sunt”(I Cor 13, 2). Prin iubire tânărul drept
înaintează sigur spre propria sfinţenie.Tânărul se apropie de sfinţenie prin
dreptate faţă de semeni şi prin efortul de curatire personală, zi de zi până la
sfârşit.
Tinerii ca promotori ai libertatii si ai pacii
Prin puterea libertatii tinerii pot alege intre bine si rau cu ajutorul ratiunii
care tinde spre adevăr, şi voinţei care tinde spre bine. Prin raţiune, tânărul îşi
poate făuri propria desâvârşire şi fericire supremă. Libertatea este data spre a
alege între diferitele mijloace de realizare ale binelui.Alegerea raului dovedeste o
deficienta a libertatii personale. Eliberarea din influenţa răului se face prin
exersarea binelui in toate momentele vieţii tânărului. Alegerea liberă a binelui
naşte-n sufletul tânărului ,,pacea care covârşeşte toată mintea" (Filip II 4, 7).

13
Cel ce are pacea ,Il intalneste pe Stapanul păcii, Domnul Iisus.Acesta revarsă
peste tineri harul Său unificându-i intre ei si pe ei cu Sfânta Treime.
Vieţuirea-n pace naşte pacea,pacea liniştirea, liniştirea naşte cuminţenie,
cumintenia naşte tot binele, ducând la mântuire.

------------------//--------------------

14
FISA DE LUCRU
SĂ REFLECTĂM, SĂ DISCUTĂM:
Din Sfânta Scriptură:
• „Cred, Doamne ajută necredinţei mele." (Marcu 9,24)
• „Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea, iar mai mare
dintre acestea este dragostea" (I Cor 13.13).
• „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste
unii pentru alţii" (In 13.35).
• „După cum Cel ce v-a chemat este sfânt fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră"
(I Petru 1.15).
Din Sfinţii Părinţi :

Sfântul loan Gură de Aur

• „Dragostea este scut al credinţei, fortăreaţa nădejdii, chezăşie a mântuirii,
medicină contra păcatului, coroană a păcii, slujbă adevărată pentru Dumnezeu.
Necesară pentru cei slabi, ea onorează pe cei puternici. Prin ea îşi păstrează
credinciosul harul lui Dumnezeu".
• „După cum a crede este dovada unui suflet înalt şi înţelept, tot aşa şi cel ce nu
crede dă dovadă de un suflet coborât din rândul animalelor“.
15
Sfântul Ciprian
• „Pacea este o comoară de nepreţuit, încât în locurile pământeşti şi trecătoare nu
se obişnuieşte să se audă ceva mai fermecător, nici să se dorească ceva mai mult
ca pacea".
Fer. Augustin
• „Acela este cu adevărat liber care trăieşte pentru Hristos. El se află deasupra
tuturor nenorocirilor. Dacă el însuşi nu va voi să-şi facă vreun rău, atunci niciodată
altui nu va fi în stare să-i facă acest lucru".
Filaret al Moscovei
,,Nimic nu e atât de necesar omului ca şi credinţa, nădejdea şi dragostea. De ele
depinde nu numai fericirea vieţii viitoare, ci şi bunăstarea vieţii de acum şi nu
numai bunastarea fiecăruia dintre noi, ci şi prosperitatea unei societăţi întregi".
Sf. Grigorie de Nyssa
„Nimic nu este mai bun decât pacea.“
Sf. Ioan Gură de Aur
„Atât de mare bun este pacea încât «fii ai lui Dumnezeu» sunt numiţi cei care o
fac si o clădesc."

16
PILDE DE VIAŢĂ
Prietenul adevărat
„lată cum a rezolvat o problemă un judecător dintr-un mic orăşel de provincie, i-a
venit spre judecată un caz tulburător. Inculpatul era tocmai prietenul lui cel mai
bun. Era reclamat de cineva, într-o cauză oarecare, pasibilă la o condamnare cu
amendă de la 5000 la 10000 de franci. Cunoscând prietenia lor, tot oraşul era
curios să vada cum va rezolva judecătorul cazul.Sala de judecată a devenit
neîncăpatoare pentru numărul de asistenţi. Marea majoritate erau de partea
reclamantului.Spre surprinderea tuturor, judecătorul a fost foarte aspru. Sau, mai
bine zis, s-a străduit să fie drept, imparţial, aşa cum trebuia să fie un judecător.
La sfârşit, deşi ar fi putut să-i dea inculpatului minimum de amendă, l-a
amendat cu suma maximă, 10000 de franci. Cei din sală au apreciat
obiectivitatea judecătorului, dar prietenul său s-a supărat. El ar fi dorit să fie chiar
achitat, dar judecătorul l-a declarat vinovat şi i-a aplicat maximum de amendă.
La plecare nu s-au mai întâlnit. Peste câteva zile s-a dus la bancă să plătească
amenda.Funcţionarul deschide un registru, controlează ceva, după care îi spune:
«Eram sigur că memoria nu mă înşeală. Amenda e plătită. Doar aţi trimis pe
cineva ieri şi a plătit-o.
17
Nu veţi fi vrând să o plătiţi de două ori!» «N-am trimis pe nimeni. Cred că e o
greşeală» .,,Nu e nici o greşeală, domnule, banii au fost aduşi de domnul
judecator,care spunea ca l-ati trimis dumneavoastra.'' Asa s-au implinit
dreptatea,bunatatea si iubirea.Prietenia dintre cei doi a fost salvata.Caci ea nu
putea dura sprijinita pe nedreptate.'‘
(Mitropolitul Antonie Plamadeala-Talcuri noi la texte vechi.'')

----------//-----------

18
 TESTARE

1.Credinta consta in:

●afirmarea unui adevar clic
●convingerea personala clic

●participarea la adevar fara harul divin

clic

19
2.Nadejdea devine incredere datorita:

●libertatii de a alege clic

●credintei in Dumnezeu clic

●doruri irealizabile clic

20
3.Cultivarea nadejdii se face prin:
●increderea in puterile proprii clic
●cugetare la nemurire clic
●gandire profunda la vietile sfintilor clic

21
4.Dreptatea se bazeaza pe :
●respect reciproc clic
●iubire egoista clic
●dorinta de razbunare clic

22
5.Libertatea se identifica cu:
●posibilitatea de a pacatui clic
●exersarea binelui cu ajutorul harului
●dorinta de a te regasi clic clic

23