Examen

Coprologic
coprograma
 Examenul coprologic ne permite aprecierea
func sistem digestiv.
 Componenţa calitativă si cantitativă a
rămăşitelor digestive din masele fecale
depind nu numai de funcţia tract digestiv dar
si de alimentaţie de care se ţine cont la
aprecierea coprogramei.
 Coprograma se apreciează cu cuvinte sau
plusuri.
 Coprograma în normă
 Ex macroscopic
 Ex microscopic
 chimic
 Pregătirea preparatelor.
 Din materiile fecale se recoltează proba din care se face
o suspensie cu ser fiziologic sau cu apă distilată. Pot fi
pregătite şi preparate din fecalii nedizolvate. Suspenzia
poate fi pregătită în eprubetă cu ajutorul unui beţişor de
sticlă sau direct pe lamă, până la consistenţa unui sirop
dens. În majoritatea cazurilor sunt examenate
preparatele umede, în unele cazuri pentru studierea
elementelor celulare şi diferenţierea protozoarelor
preparatele pot fi fixate şi colorate.
 Reactivi:
 1. Soluţia Lugol: iod 1g, iodură de potasiu
2g, apă distilată 50 ml.
 2. Albastru de metilen sol.apoasă 1%, sau
albastru de Nil sol.apoasă 1%.
 Tehnica de lucru:
 Pentru examenul microscopic complet pot fi
pregătite 3,4 sau uneori şi 5 preparate.
 I. Preparat – necolorat, nativ. Se aplică pe
lamă o picătură de suspenzie şi se acoperă
cu o lamelă. Sunt căutate resturi de alimente
proteice, glucidică, şi lipidică.
 Notă! Dacă nu se întinde al 5 frotiu depistăm
leucocite, eritrocite, epiteliu ciliat şi alte
elemente.
 II. Preparatul al doilea se colorează cu
soluţia Lugol, o picătură de suspenzie se
amestecă cu o picătură sol.Lugol şi se
acoperă cu lamelă.
 Identificăm granulele de amidon şi flora
iodofilă.
 III. 1% albastru de metilen sau albastru de
Nil 1%. Diferenţiem picăturile grăsimilor
neutre (trigliceridele şi esterii de colesterol)
de cele din acizii graşi.

 Pentru diferenţierea săponaţilor (sărurile

acizilor graşi)– se amestecă o picătură
suspensie din fecalii şi una de acid acetic
concentrat 20-30%.
 Examenările microscopice pot pune în
evidenţă următoarele elemente din
materiile fecale care prezintă o informaţie
preţioasă pentru stabilirea diagnosticului
afecţiunilor aparatului digestiv şi anume:
 1. prezenţa de alimente nedigerate;
 2. prezenţa elementelor de natură
intestinală;
 3. cristale de provenenţă endogenă;
 4. elemente parazitare (chisturi, lavre sau
ouă).
 Resturi de alimente
 Fibrele musculare au diferit aspect în dependenţă de
gradul de digerare a lor sub influenţa enzimelor
proteolitice.
 Deosebim fibre musculare nemodificate (striate) –
nedigerate sau parţial digerate sunt acoperite cu
ţesut conjunctiv au diferită lungime, au forma
cilindrică, capetele terminate în unghuri drepte şi
păstrează striaţiile sunt gălbui. În procesul digerării
fibrele musculare la început pierd striile transversale,
apoi cele longitudinale şi în cele din urmă devin
amorfe.
 Fibrele musculare modificate, nestriate,
-digerate sunt galbene, cu suprafaţa
netedă şi cu capetele rotunde. Fibrele
musculare digerate apar în fecalii la
persoane sănătoase în mici cantităţi
(solitare), care folosesc în alimentaţie 150
– 200 g carne pe zi.
 Prezenţa într-un număr mare în fecalii ale
fibrelor musculare nedigerate sau
digerate-creatoree indică o insuficienţă
funcţională a pancreasului sau a digestiei
gastrice. Enzima principală care
fermentează fibrele musculare este
tripsina sucului pancreatic. Însă la pacienţii
cu ahilie gastrică în intestin pătrund fibre
care sunt insuficient digerate de pepsină.
 Ţesut conjunctiv
 Prezintă preponderent fibre elastice
nedigerate din ligamente, vase sanguine,
fascii, cartilage, care la microscopie
refractează puternic lumina. La microscopie
fragmentele din ţesut conjunctiv se
depistează ca fibre elastice cu o structură
fibroasă fină, omogenă, strălucitoare, şi
formă întortochiată, au aceeaşi grosime şi
sunt depuse în fasciculi.
 Ţesut conjunctiv
 În acele cazuri cînd regimul alimentar
include carne crudă sau insuficient prăjită
prezentă în fecalii a ţesutului conjunctiv
este un fenomen fiziologic. În regimul
alimentar cu un conţinut de produse
animaliere bine prelucrate existenţa în
fecalii a ţesutului conjunctiv indică
insuficienţa digestiei gastrice.
 Grăsimile (lipidele fecale).
 În cazurile cînd regimul alimentar conţine
o cantitate moderată de grăsimi (nu mai
mult de 100 – 150 g ∕ 24 ore) ele se
digerează şi se reabsorb (se asimilează)
aproape în întregime (90 – 95%). În scaun
grăsimile se pot prezenta sub formă de:
grăsimi neutre, acizii graşi, săpunuri.
 Grăsimile neutre
 Sînt prezente comparativ mai frecvent în
materiile fecale, în mici cantităţi pot apărea
şi în scaunul normal. În preparatele native
apar sub formă de picături de formă
rotundă sau ovală, cu diferite dimensiuni
(1 – 50 µkm), transparente colorate în
gălbui de către pigmenţi biliari. În cantităţi
mari aceste picături se contopesc, ocupînd
o mare parte din cîmpul de vedere.
 Grăsimi neutre
 Grăsimele neutre nedigerate în
preparatele native au forma unor picături
rotunde sau ovale de dimensiuni mari şi
refractă lumina, sunt incolore sua galbene
(se colorează cu pigmenţi biliari).
 Acizii graşi
 pot apărea în frotiu sub formă de picături
incolore şi sub formă de ace fine şi lungi,
uneori grupate sub formă de fasciculi sau
gramezi. Pentru a diferenţia acizii graşi de
grăsimile neutre preparatul nativ se
încălzeşte la lampa cu spirt (nu până la
fierbere) şi rapid se efectuează microscopia.
Acele şi fasciculele acizilor graşi foarte uşor
se topesc transformîndu – se în picături şi
apoi la răcire se cristalizează.
 Săpunurile
(sărurile acizilor graşi)
 apar sub formă de grămezi neregulate,
amorfe uneori granuloase, sau sub formă
de ace scurte de nuanţă galbenă –
cafenie. Acele sunt mai scurte decît cele
ale acizilor graşi. La încălzirea preparatului
nativ aceste grămezi şi ace spre deosebire
de cele a acizilor graşi nu se topesc cu
formarea picăturilor.
 Săpunurile
(sărurile acizilor graşi)
 Dar adaosul cîtorva picături de acid acetic
înainte de încălzirea preparatului nativ
conduce la topirea săpunurilor, care sub
acţiunea acidului acetic se transformează
în acizi graşi. Deosebirile dintre grăsimile
neutre, acizii graşi şi săpunuri pot fi
evaluate ptin utilizarea diferitor metode de
colorare (soluţie apoasă de albastru de
Nil, şi albastru de metilen).
 La colorarea cu albastru de metilen
(0,5%), grăsimile neutre (trigliceridele şi
esterii de colesterol) nu se colorează pe
cînd albastru de Nil le colorează în roşu
(sau gălbui). Acizii graşi liberi se colorează
cu albastru de Nil în albastru deschis.
 Înterpretarea rezultatelor
 .În condiţii normale cu materiile fecale se
elimenă aproximativ 5% din grăsimile
regimului alimentar preponderent sub
formă de săpunuri (sărurile acizilor graşi).
Prezenţa masivă a grăsimilor digerate sau
nedigerate este un proces patologic –
steatoree. Mai frecvent are loc majorarea
cantităţii grăsimilor neutre ca rezultat al
digerării insuficiente a lor din
 cauza afecţiunilor pancreasului (deficit de
lipază) sau a sistemului biliar (deficit de
bilă). Abundenţa de acizi graşi şi săpunuri
indică la dereglarea absorbţiei –
sindroame de malabsorbţie, accelerarea
evacuării materiilor fecale din intestin.
 Resturile alimentelor de natură
vegetală
 Resturile alimentelor de natură vegetală în materiile
fecale sunt prezentate sub formă de amidon şi celuloză.
 Amidonul – se depistează foarte uşor deoarece are
proprietatea de a se colora cu soluţia Lugol în albastru
închis sau negru dacă este nedigerat, nedescompus şi în
violet sau chiar roşu dacă este digerat, parţial digerat
(dextrinele)-albastru. Granulele de amidon pot fi situate
liber sub formă de grămezi dar şi în interiorul celulelor
vegetale, aflîndu-se la diferite etape de degradare. O
ambundenţă de amidon în scaun este asociată de o
bogată floră microbiană iodofilă, care descompune
glucidele.
Resturile alimentelor de natură
vegetală
 La pacienţii cu degestia şi absorbţia intestinală
normală amidonul nu apare în materiile fecale,
deoarece el se descompune complet sub
influenţa enzimelor întregului sistem digestiv.
Prezenţa în scaun a amidonului (amiloreea) –
enterite, din cauza unei insuficienţe pancreatice
exocrine şi a malabsorbţiei produselor
degradării.
 Celuloza
 poate fi depistată în preparatul necolorat (nativ)
sub două forme: digestibilă şi nedigestibilă.
Celuloza digestibilă prezintă membrane ale
celulelor vegetale (cartof, morcov, substanţe
amidonice ş.a.) avînd diferite forme şi
dimensiuni. Sistemul digestiv uman este lipsit de
enzime pentru digerarea celulozei. Însă celulele
celulozei digestibile au o membrană fină
 Resturile alimentelor de natură
vegetală
 Celuloza nedigerabilă în intestinul uman
nu se descompune în orice condiţii şi este
reprezentată în scaun sub formă de
grăunţe grosolane intransparente, peri
vegetali, vase lemnoase, spori de ciuperci,
vase spiralate, grăunţe de polen, resturi de
plante ş.a. Celuloza prezentă în cantitate
mare indică în majoritatea cazurilor un
tranzit intestinal accelerat.
 Resturile alimentelor de natură
vegetală
 Celuloza nedigerabilă însemnătate
diagnostică nu are.
 Amidonul şi celuloza constituie rămăşiţe
din alimentaţia glucidică. Amidonul şi
celuloza în cantităţi mari depistată în frotiu
se numeşte ameloree.
 Elemetele cristalice
 Uneori la examenul microscopic apar şi cristale, ce
pot fi de origine alimentară. Pot fi depistate
următoarele cristale:
 Cristale de triplu fosfat (amoniac-magneziu fosforic).
Au forma unui capac de sicriu, apar la intensificarea
proceselor de putrefacţie în intestinul gros.
 Oxalat de calciu – au aspectul clasic al unor plicuri
de scrisori. Apariţia lor indică insuficienţa acidităţii
sucului gastric deoarece HCl în stomac transformă
oxalatul de calciu în clorid de calciu.
 Elemetele cristalice
 Cristalele Charcot-Leyden, se formează în fecalii din
eozinofile, care iau forma unor ace bilanceolate. Prezenţa
lor pledează pentru o parazitoză intestinală.
 Cristale de bilirubină – apar în unele cazuri de diaree, cînd
bilirubina nu dovedeşte să se transformeze în stercobilină.
 Cristale de hematoidină – se pot întîlni în hemoragii
digestive, sub formă de ace sau rombi de culoare
roşietică-brună.
 Administrarea unor substanţe medicamentoase se poate
solda cu formarea de cristale în materiile fecale (sulfat de
bariu, sulfat de bismut, carbolen).
 Flora iodofilă (clostridiile)
 prezintă o floră normală a intestinului gros
(regiunea ileocecală) sub formă de bacile
fusiforme cu lungimea de 2 mkm şi lăţimea
1,0 – 1,2 mkm. La un regim alimentar cu
abundenţă în glucide producerea lor sporeşte
intens. Se colorează cu soluţia Lugol în negru
sau cafeniu închis. O mare cantitate de
clostridii este caracteristică pentru
disbacterioza intestinală de fermentaţie.
 Elementele mucoasei
intestinale
 La examenul microscopic al materiilor fecale pot fi
depistate elemente de natură intestinală,
separate din peretele intestinului: mucus,
leucocite, eritrocite, celulele epiteliului intestinal,
celulele neoplastice.
 Mucus – mucusul vizibil cu ochiul liber poate fi
observat şi la microscop sub formă de fibre
transparente, uneori conţinînd eritrocite, leucocite,
celule epiteliale, bacterii. Cantităţi mari de mucus
apar în afecţiunile inflamatorii ale intestinului.
 Elementele mucoasei
intestinale
 Celule epiteliale (epiteliul cilindric). Pot fi
observate pe fonul de mucus, situate
separat sau sub formă de plasturi.
Existenţa unei cantităţi mari de acest fel
de celule indică un proces inflamator al
peretelui intestinal.
 Elementele mucoasei
intestinale
 Leucocitele – în cantităţi mici nu prezintă
importanţă diagnostică, în cantităţi mari (în
special neutrofilele) sunt caracteristice
pentru procesele inflamatoare, ulceroase
sau neoplazice a diferitor segmente a
intestinului. Eozinofilele apar în bolile
parazitare intestinale.
 Elementele mucoasei
intestinale
 Eritrocitele – nemodificate apar în
hemoragii din porţiunile interioare ale
intestinelor.
 Prezenţa în materiile fecale a unei cantităţi
mari de leucocite, eritrocite, epiteliu cilindric
şi mucus are loc în cadrul colitelor acute şi
cronice, polipoze şi tumori maligne.
