Sunteți pe pagina 1din 61

Căile individuale (speciale) ale

metabolismului unor AA
În afară de căile generale comune de
metabolizare, unii AA sunt supuşi
tranformărilor individuale cu formarea
unor compuşi cu rol important în organism.
METABOLISMUL GLICINEI
Utilizarea glicinei

1. Sinteza proteinelor
2. Sinteza colagenului (1/3 din totalul de
aminoacizi)
3. Sinteza hemului
4. Sinteza nucleotidelor (purinice)
5. Sinteza creatinei
6. Sinteza glutationului (GSH)
7. Sinteza altor aminoacizi
8. Detoxifierea (etapă a conjugării – acid
benzenic+ Gly= a.hipuric)
9. Sinteza glucozei şi glicogenului (aminoacid
gluco-formator, glucogen)
GLICINA  
• Este un neurotransmitator.
Receptori glicinici sunt prezenți în mai multe zone ale
creierului si măduvei spinării.
• Prin legarea de receptori, glicina produce un efect
"inhibitor" asupra neuronilor și reduce eliberarea AA
"excitatori" cum ar fi acidul glutamic și aspartic, și,
crește eliberarea GABA.

• Glicina se leagă, de asemenea, de anumite site-uri ale


receptorilor NMDA, și, astfel, promovează transferul
semnalului de la excitatorii neurotransmitatori -
glutamat și aspartat.
Structura sinapsului chimic tipic

• Neuronul A (transmiterea) la
neuronul B (recepţia).
• 1. Mitocondria;
2. Vezicula sinaptică cu
 neurotransmiţătorii;
3. Autoreceptorul
4. Sinapsul cu  neurotransmiţătorul
care se eliberează (glicina);
5. Receptorii postsinaptici activaţi de
către neurotransmiţător (inducerea
potenţialului postsinaptic;
6. Canalul de calciu;
7. Exocitoza vesiculei;
8. Neurotransmiţătorul recaptat
Structura NMDA-receptorului.
În forma neactivă canalul receptorului este
blocat de către ionul Mg2+.
• Schema receptorului NMDA
• 1. Membrana celulară
• 2. Canalul de blocare pentru Mg2 +
• 3. Site-ul de blocare pentru Mg2 +
• 4. Site-ul de legare a halucinogene
• 5. Site-ul de legare pentru Zn2 +
• 6. Site-ul de legare a agoniștilor (glutamat)
și \ sau antagoniști (APV)
• 7. Situsuri de glicozilare
• 8. Site-urile de legare a protonilor
• 9. Site-ul de legare pentru Glicina
• 10. Site-ul de legare pentru poliamine
• 11. Spațiul extracelular
• 12. Spațiu intracelular
• 13. Subunitatea complexă
Glicina
• Are acţiune glicino- ergică, regleaza activitatea
receptorilor glutamici ( NMDA):
• - reduce stresul emotional , agresivitatea, stările
conflictuale, ameliorează adaptarea socială;
• - îmbunătăţeşte dispoziţia;
• - facilitează adormirea şi normalizează somnul;
• - îmbunătăţeşte performanţa mentală;
• - reduce tulburările vegetativo - vasculare (inclusiv în
menopauză);
• - reduce severitatea tulburărilor în accidentele
vasculare cerebrale ischemice şi traumatismele
cerebrale;
• - reduce efectele toxice ale alcoolului, precum şi a
altor medicamente care inhibă funcţia SNC.
Indicații pentru utilizarea GLICINEI

• Glicina "reduce stresul emoțional în timpul


examenelor și agresivitatea", ameliorează dispoziţia
și performanța mentală, normalizează somnul.
• Este eficientă în distonia vegetativă-vasculară după
traumatisme cerebrale sau accident vascular
cerebral.
• Reduce efectele toxice ale alcoolului și
medicamentelor, care deprimă funcția SNS.
Metabolismul aminoacizilor
dicarboxilici
Ac. glutamic și ac. aspartic participă la:
• sinteza proteinelor;
• reacțiile de transaminare ale aminoacizilor;
• transportul amoniacului (în formă de amide);
• dezintoxicarea amoniacului (Asp – sinteza ureei,
Gln – formarea sărurilor de amoniu);
• sinteza nucleotidelor;
• sinteza glucozei și a glicogenului (AA glicogenici,
glucoformatori).
Acidul glutamic –este un important
neurotransmițător excitator în sistemul
nervos al vertebratelor
• În sinapse chimice, glutamatul este stocat în
veziculele presinaptice (vezicule).
• Impulsul nervos declanseaza eliberarea
glutamatului din neuronii presinaptici, care apoi se
leagă de receptorii postsinaptici, de exemplu,
receptorii NMDA și îi activează.
Datorită acestora, glutamatul este implicat în aşa
funcții cognitive, ca învățarea și memoria.
• Acidul glutamic farmacologic este un
psihostimulant moderat, excitant și parțial
are un efect nootropic.
Receptorii glutaminici
Glutamatul monosodic și alţi
potențatori de aromă E600-E699 –
se folosesc ca substituienţi ieftini
al glutamatului natural obținuţi prin
sinteză chimică.

• Consumul de alimente cu acest aditiv, duce la


aceea că omul încetează să perceapă gustul
mâncării, se dezvoltă dependenţa, apar schimbări
în sistemul hormonal, apare obezitatea, crește
riscul de diabet zaharat.
Excesul de Glutamat este nociv:

- Provoacă "sindromul restaurantului chinezesc" – cefalee (dureri de


cap), slăbiciune musculară, febră, palpitații;
- Deteriorează celulele creierului, contribuie la dezvoltarea bolii
Alzheimer;
- Determină modificări patologice la nivelul retinei;
- Provoacă dependența de narcotice;
- Promovează bulemia.
Metabolismul AA cu sulf
• Sistemul redox Cisteina-Cistina
Metabolismul AA cu sulf
• Metabolizarea Cisteinei
Metabolismul metioninei

•Rolul cardinal în
metabolismul HC
îl joacă vit. В6, В12
şi acidul folic.
•Homocisteina (HC)
este un tio-
aminoacid, produs
intermediar al
metabolismului
Met şi Cys.
•Metionina este
unica sursă de HC
în organism.
Acidul Folic
1. Aportul zilnic pentru femeile de
vârstă fertilă şi pentru femeile ce
alăptează: - 400-600 mkg.
2. Deficitul de acid folic duce la:
- Malformaţii congenitale.
- Defecte de tub neuronal (spina
bifida, anencefalia).
-Creşte riscul maladiilor
cardiovasculare, displaziilor
cervicale considerate ca stare
precanceroasă.
Derivatul ac.folic - acidul tetrahidrofolic – FH4

1. FH4 se formează în organism din ac.folic (vit. Bc)


alimentar sau sintetizat de microorganismele
intestinale.
3. Este format din pteridină, ac. p-aminobenzoic,
ac.glutamic.
4. Enzimele FOLAT- și DIHIDROFOLAT REDUCTAZA
transformă ac. folic în FH4.
Acidul tetrahidrofolic – FH4 – rolul
biologic

FH4 transportă fragmentele ce Sursele de atom de Carbon:


conțin un atom de carbon :
1. atomul de "C" β al serinei;
 formil - -HC=O 2. atomul de ”C” α al glicinei;
 formimino - -CH=NH 3. -CH3 al metioninei;
4. -CH3 al colinei;
 metil - -CH3 5. atomul de "C" 2 al inelului
indolic al triptofanului;
 oximetil - -CH2-OH 6. atomul de "C" 2 al inelului
imidazolic al histidinei;
 metilen - -CH2- 7. aldehida formică (HCOH);
 metenil - -CH= 8. acidul formic (HCOOH);
9. metanolul H3COH.
Formele moleculare ale metabolitului
metioninei -homocisteinei (HC) în plasma
sangvină
•Conţinutul de HC
totală în plasma
sanguină la un om
sănătos constituie 5-15
mol/l.
•La copii şi adolescenţi
este mai jos – circa 5
mol/l.
•La bărbaţi şi femei cu
vârsta 40-42 ani
diferenţa în conţinutul
HC constituie
aproximativ 2 mol/l ,
cu concentraţia medie
de 11 şi 9 mol/l.
Interpretarea valorilor HC în
practica clinică
• HiperHC-emia se
stabileşte atunci când
nivelul HC depăşeşte 15
mol/l.
• HiperHC-emia se
consideră moderată la un
nivel de 15-30 mol/l,
medie – 30-100 mol/l,
gravă atunci când
valorile HC depăşeşc 100
mol/l.
Factorii care contribuie la
dezvoltarea hiper-HC-emiei
Hiper-homocisteinemia poate fi
provocată de defectul enzimatic

• Manifestările clinice ale • Manifestările clinice ale deficitului


deficitului cistationin-- metilen-tetrahidrofolat-reductazei
sintazei
Deficitul vitaminelor
şi hiper-HC-emia
Hiper-HC-emia este
provocată de deficitul
vit.B6, B12, ac.folic
in urma
subalimentaţiei,
alimentaţiei
neraţionale sau
tulburărilor
absorbţiei şi asimilării
vitaminelor în
gastrita
asimptomatică
cronică.
Hiper-HC-emia este un factor de risc
major al dezvoltării aterosclerozei şi
apariţiei trombozelor
Riscul de a dezvolta
ateroscleroza v.
coronariene,
creierului și
v.periferice crește
odată cu creșterea
nivelului de HC
plasmatică.
Creșterea nivelului
de HC cu 5 mol / l
mărește riscul
aterosclerozei
v.coronariene cu 80%
la femei și 60% la
bărbați.
Legătura dintre Hiper-HC-emie şi
tulburările funcţiei renale
•Chiar şi în rinichii sănătoşi eliminarea HC prin
filtrul renal decurge destul de dificil.
•La pacienţi cu afecţiuni severe ale rinichilor şi cu
IRC se constată o hiper-HC-emie persistentă
legată de:
• tulburările procesului de eliminare a HC din
organism,
•pierderile renale de acid folic, care este necesar
pentru metabolizarea normală a homocisteinei.
Hiper-HC-emia şi complicaţiile ce
apar în sarcină
Pătrunzând prin bariera fetoplacentară în fluxul sanguin al
fătului, HC produce efecte fetotoxice și teratogene, fiind una
dintre cauzele anomaliilor fetale congenitale, cum ar fi
anencefalia și defectele de tub neuronal (spina bifida).

Deoarece Hiper-HC poate fi corectată prin utilizarea


acidului folic și vitaminei B6, identificarea la timp a
conținutului ridicat de HC în plasma sanguină a
femeilor gravide poate reduce riscul complicațiilor atât
pentru mamă, cât și copil.
Hiper-HC-emia şi complicaţiile ce
apar în sarcină
Biosinteza creatinei și creatininei

• Creatinina reprezinta forma anhidră de excreție


urinară a creatinei, component prezent aproape in
totalitate in mușchi.
• Din acest motiv, creatinina coreleaza cu volumul
masei musculare si care nu este influențată de
aportul alimentar periodic, nivelul diurezei, efortul
muscular.
• La sinteza creatininei participă 3 aminoacizi:
- - Arginina;
- Glicina;
- Metionina.
Sinteza creatinei. Etapa I
Sinteza creatinei. Etapa II
Informatii generale:
• Creatinina se elimina in totalitate prin filtrare
glomerulară, iar prin nivelul sau sanguin poate
oferi indicatii asupra numarului de nefroni
funcționali.
• O perturbare a funcției renale reduce excreția de
creatinină, determinând cresterea creatininei
serice.
• Principala utilitate a determinării creatininei
serice este diagnosticarea insuficienței renale.
• Creatinina serica este un indicator mai specific si
mai sensibil al functiei renale decat ureea.
Determinarea clearance-ului la
creatinina se recomandă pentru:

• explorarea functiei renale (detectarea reducerii ratei


filtrarii glomerulare in situațiile in care nivelul
creatininei serice este incă normal de obicei pana la
50 mL/min/1,73 mp),
• monitorizarea insuficientei renale si stabilirea
momentului inceperii dializei,
• ajustarea dozelor la pacientii care primesc tratament
cu medicamente nefrotoxice.
Metabolismul fenilalaninaminei şi tirozinei
Metabolismul fenilalaninei
Metabolismul fenilalaninei
Fenilcetonuria
• Concentrația fenilalaninei în
sânge și urină
• Concentrație normală:
În plasmă (0,01-0,10 g/l)
în urină (<0,30 g/L).

• Concentrație la bonav:
• În plasmă(0,15 – 0,63 g/L)
• În urină (3,00 – 10,0 g/L)
Fenilcetonuria
• La bolnavii cu fenilcetonurie nu se poate realiza
transformarea fenilalaninei în tirozină; fenilalanina
se acumulează în sânge, în timp ce concentrația
tirozinei scade.

Fenilalanina (PHE) în ficat este transformată în acid fenilpiruvic


care afectează dezvoltarea creierului copilului ducând la retard
mental – oligofrenie.
Excesul de acid fenilpiruvic este excretat prin urină (de aici și
numele bolii - fenilcetonuria).
Fenilcetonuria
• Diminuarea concentrației tirozinei duce la scăderea
producției de melanină ceea ce determină tenul pal
și decolorarea părului și ochilor.

• Transpirația și urina indivizilor bolnavi au un miros


specific datorat prezenței de cetone (miros "de
soarece").
Diagnosticul de fenilcetonurie
• Screeningul neonatal pentru depistarea
fenilcetonuriei introdus la inceputul anilor '70 permite
depistarea si tratarea corectă a majorității cazurilor de
fenilcetonurie.
• Diagnosticul de certitudine este asigurat de testele
biochimice care indică valori crescute ale fenilalaninei  si
activitatea scăzută sau absentă a enzimei fenilalanin
hidroxilaza in sânge.
• Nivelul urinar al acidului fenil lactic si fenil
acetic, produșii de catabolism ai fenilalaninei, este de
asemenea crescut.
Diagnosticul molecular al
fenilcetonuriei
• Fenilcetonuria (FCU) este cauzată de mai mult de
500 de mutaţii în gena fenilalaninhidroxilazei (PAH)
care duce la deficit de enzima fenilalaninhidroxilază
(PAH).Două abordări, analiza în vitro a expresiei
mutației PAH şi studiul corelaţiei genotip-fenotip,
sunt utilizate pentru evaluarea severității mutaţiilor
PAH.
• S-a demonstrat că există o corelaţie semnificativă
între genotipurile mutației PAH şi fenotipuri FCU.Ca
urmare, diagnosticul molecular este complet deplasat
spre detectarea mutațiilor în gena
fenilalaninhidroxilazei.
Catabolismul tirozinei

• Catabo
lismul
tirozinei
Catabolismul tirozinei
Catabolismul tirozinei
Alcaptonuria
•Deficienţa oxidazei acidului homogentizic
(catabolismul Phe șiTyr)
=> Acumularea acidului homogentizic care
polimerizează
=> pigmenţi care colorează ţesutul conjunctiv
(ocronoză), se depun pe discurile intervertebrale
(artropatie ocronotică) şi colorează urina.
Catabolismul tirozinei
Metabolismul triptofanului
Metabo-
lismul
triptofanului
Metabolismul triptofanului
Metabolismul triptofanului
Calea metabolismului kinureninei
• Metabolizarea pe calea kinureninei este inițiată de deschiderea
oxidativă a inelului de triptofan sub acțiunea 2,3-indoleamin
dioxigenazei și a 2,3-triptofan dioxigenazei. În creier, metabolitul L-
kynurenina este transformată enzimatic în celule microgliale și
astrocite.
• În schizofrenie, există o reducere persistentă a activității microgliale a 3-
monooxigenazei kynureninei, împreună cu creșterea influxului de L-
kinurenină din circulație. Aceasta conduce la creșterea formării acidului
kynurenic în astrocite (Wonodi și Schwarcz și colab., 2010).
• Medicația cu Galantamină și Memantină prin receptorii săi a-7
nicotinici și respectiv NMDA pot contracara efectele acidului kynurenic
(KYNA), îmbunătățind astfel afectarea cognitivă.
Biosinteza Serotoninei și Dopaminei
Hormonii fericirii: Serotonina
• Serotonina este
cunoscută ca fiind
hormonul fericirii pentru
că determină
comportamentul fericit
(zâmbetul, râsul).
• Ameliorează dispoziția,
înlătură anxietatea și
depresia și accentuează
sentimentele positive.
Serotonina
• Serotonina este produsă în creier sub influența unor
factori din mediul extern, cum ar fi lumina soarelui.
De asemenea, există anumite alimente care
favorizează producția de serotonină: fructe (banane,
vișine), legume, ciocolată neagră, carne.
• Acestea nu cresc direct nivelul de serotonină, ci
favorizează producția de triptofan, aminoacidul
esențial din care se formează serotonina.
• De asemenea, suplimentele de vitamina B6
favorizează transformarea triptofanului în serotonină.
Melatonina
• Melatonina (N-acetil-5-methoxitriptamina), cel de-al
doilea hormon al fericirii, este o substanta chimică
produsă de către glanda pineală (localizata la baza
creierului) si care e implicată in “semnalizarea”
timpului zilei, un fel de pacemaker cronologic .
Melatonina
•  Combate eficient
insomniile, iar somnul
survine mai repede. 
• Menţine ciclul somn /
veghe (ceasul biologic al
organismului) la parametri
normali.
• Calitatea somnului este şi ea
pozitiv influenţată, crescând •  Creşte adaptabilitatea
semnificativ durata organismului la schimbările de
fus orar şi ajută corpul să-şi
somnului cu vise. revină mult mai repede după
zboruri îndelungate pe mai
multe meridiane.
Melatonina
•   Este prezenta în lumea vegetală : verdeţuri, cereale
integrale, fructe şi legume, orez, struguri negri, fulgii de
ovăz (recordmenul lumii vegetale în MLT), tomate, banane,
lapte etc.
•      TOATE alimentele de origine animală, cu excepţia
ouălor conţin Adrenalină (hormonul îmbătrânirii), în vreme
ce TOATE alimentele de origine vegetală conţin MLT
(hormonul tinereţii) !!!
• Melatonina creste frecventa somnului cu vise si durata fazei
REM .
• Unele droguri (LSD sau cocaina) stimuleaza sinteza de
melatonina, iar altele de tipul halucinogenelor actioneaza la
aceleasi zone ca si melatonina.
Melatonina

• Sinteza ei este stimulată de


intuneric si redusă de lumină. De
asemenea, producerea de
melatonină se diminueaza odata
cu inaintarea in vârstă.
• Cea mai mare concentrare o
atingem intre 1 si 3 ani, varsta la
care dormim cel mai mult (intre
12 si 14 ore).
• La vîrstnici, se produce mai
putina melatonină.
Dopamina
• Dopamina este un neurotransmitățor care se produce
în creier, mai exact la nivelul sinapselor și care are un
rol important pentru emoțiile și sentimentele pozitive.
• Această substanță chimică mobilizează, oferă energie
și ajută la menținerea concentrării; se consideră
totodată că dopamina ar sta la baza unui
comportament exuberant (expansiv).
• Cercetatorii au ajuns la concluzia că oamenii se
îndrăgostesc în .....fericire! Sunteți surprinși?  Nu e ciudat
că bărbații și femeile sunt atrași de oameni veseli? 
• Emanând emoții pozitive aceștea dau de înțeles un singur
lucru: cu o astfel de persoană fiecare poate fi fericit.
• Bнимание! Исследователи после долгих и скрупулезных
выяснений пришли к выводу, что все на самом деле
влюбляются в… счастье! Удивлены? А мы — ничуть. Разве это
странно, что и мужчин, и женщин привлекает радостный
человек? Излучающие положительные эмоции всем своим
видом дают понять одно: с таким человеком любой будет
счастлив.
Fericirea
în viată
este
atîta, cât
poți să o
observi!