Sunteți pe pagina 1din 21

Tulburările

metabolismului AA
Tulburările metabolismului
Aminoacizilor
• Corabia nu se îneacă
atunci când plutește pe
apă, ea se îneacă atunci
apa întră în ea.
• Nu este atât de
important, ceea ce se
petrece în jurul nostru.
Este important, ceea ce
se petrece in interiorul
corpului nostru!
Rolul ficatului în reglarea
nivelului plasmatic de AA
• Principala sursă de AA o reprezintă proteinele alimentare.
În tubul digestiv ele sunt hidrolizate sub acţiunea enzimelor
proteolitice pînă la AA liberi.
• AA sunt absorbiţi și prin vena porta ajung în ficat.
• Ficatul utilizează AA pentru sinteza proteinelor proprii cât şi
a multor altor proteine funcţionale.
• O parte din AA ajunşi sau sintetizaţi în ficat - părăsesc acest
organ şi trec în circulaţia sanguină, constituind „ fondul
endogen" al AA. Din sânge, AA sunt extraşi de diferite
ţesuturi pentru sinteza proteinelor proprii.
Rolul rinichilor în reglarea nivelului plasmatic de AA
AA din sânge sunt filtraţi la nivelul glomerulului renal în urina primară.
La nivelul tubilor renali AA din urina primară suferă un proces de
reabsorbţie activă, prin intermediul unor sisteme de transport
saturabile.
Reabsorbţia renală este un proces activ, dependent de un
sistem de 4 proteine membranare transportoare cât şi de
concentraţia intracelulară de Na+:

1. Pentru AA neutri;
2. Pentru AA bazici;
3. Pentru AA dicarboxilici (acizi);
4. Pentru prolină, hidroxiprolină şi glicină.
Unii AA, ca de exemplu cistationina şi
homocisteina, nu au sisteme de transport proprii,
nu pot fi reabsorbiţi eficient la nivel renal şi, de
aceea, suferă doar un proces de filtrare, fiind
ulterior eliminaţi în urina finală.
Aminoaciduria este eliminarea excesivă
a AA cu urina
• Se cunosc trei cauze ale aminoaciduriei:
• Aminoaciduria datorată creşterii nivelul
plasmatic de AA cu depăşirea pragului renal. La
subiecţii normali, aminoaciduria este tranzitorie şi
se datorează unui aport alimentar excesiv în AA.
• Aminoaciduria renală - nivelul plasmatic al AA
este normal, dar există un defect congenital
sau dobândit la nivelul transportorului
transmembranar.
• Aminoaciduria „fără prag" de eliminare renală,
în care se elimină renal, în cantităţi mari, un AA
sau un metabolit al acestuia datorită unui defect
genetic pe calea de metabolizare a AA.
Clasificarea aminoaciduriilor
1. Primare – cauza defectul genetic :
- al unei enzime de pe calea de metabolizare a
AA;
- a proteinei transportoare, care intervine în
reabsorbţia renală.
2. Secundare – cauza:
- afectarea unui organ implicat în metabolismul
AA (ficatul sau rinichiul);
- malnutriţia gravă.
I.TULBURĂRI DE TRANSPORT

• 1.1. CISTINURIA
• Definiţie: tulburare cu transmitere autosomal recesivă
caracterizată prin eliminare urinară crescută de AA dibazici
(Cistină, Ornitină, Lizină, Arginină), datorită scăderii
reabsorbţiei lor renale tubulare și/sau intestinale.
• Manifestări:
- Determinate de creşterea excreţiei de cistină → calculoză:
• Renală
• Ureterală
• Vezicală
Diagnostic: Determinarea calitativă a cistinuriei cu
nitroprusiat de Na→coloraţie roşie in prezenţa cistinei.
1.2. DIBAZICAMINOACIDURIA

• Definiţie: defect genetic de transport al Ornitinei


(Orn), Lizinei (Lys), Argininei (Arg) (nu şi al cistinei) la
nivel renal şi intestinal.
• Manifestări:
- Creşterea excreţiei Orn, Lys, Arg.
- Deficit de Orn şi Arg.
- Dereglarea funcţiei ciclului ureogenetic.
- Hiperamoniemie.
1.3. BOALA HARTNUP

• Definiţie: deficit de transport renal şi intestinal al AA


monoamino-monocarboxilici (ALA, SER, PHE, LEU,
ILEU, VAL, TYR, TRE, TRP, HYS, GLN, ASN).
• Manifestări:
- Aminoaciduria severă (5-10 x Valori Normale).
- Deficitul de triptofan; scăderea sintezei de niacină şi
NAD cu sdr. clinic de pelagră:
• Dermatită
• Diaree
• Demenţă.
II. ALTERĂRILE METABOLISMULUI
PURINELOR

• 1. METABOLISMUL NUCLEOTIDELOR PURINICE


• Nucleotidele purinice (AMP, GMP, IMP) provin din 3 surse:
- Aport exogen;
- Turnover-ul normal al acizilor nucleici cu reutilizarea bazelor
purinice (“calea de salvare”);
- Biosinteză de novo din riboză-5-P;
• Produsul final de catabolism = ACIDUL URIC.
Observatie:
• Acidul uric este produsul final al metabolismului purinelor
Acidul uric este produsul final
al metabolismului purinelor.
1.Biosinteza de novo:
- formarea de 5-fosforibozil-1-pirofosfat
(PRPP) din ribozo-5-fosfat şi ATP,
reactie catalizată de PRPP sintetază;
- sinteza fosforibozilaminei, catalizată
de amido-fosforibozil-transferază (locul
de reglare a sintezei purinelor, prin
efectul feed-back negativ al IMP, GMP
şi AMP).
2. „Calea de salvare”: - 90% din
cantitatea de adenină, guanină,
hipoxantină este reutilizata servind la
sinteza de AMP, IMP şi GMP, prin
intervenţia adenin-fosforibozil-
transferazei şi hipoxantin-guanin-
fosforibozil-transferazei;
- restul de 10% sunt convertite in
xantină şi, ulterior, in acid uric, de către
xantin-oxidază.
2. HIPERURICEMIA poate fi:
1.METABOLICĂ 2. RENALĂ
1. HIPERURICEMIA METABOLICĂ
• Definiţie: - Creşterea producţiei de acid uric.
Patogeneză:
- Activarea sintezei de novo a nucleotidelor purinice;
- Scăderea [AMP, GMP] i.c. scăderea inhibiţiei feedback a enzimei
amido-fosforibozil-transferazei;
- Scăderea reutilizării bazelor purinice pe “calea de salvare”;
- Creşterea turnover-ului acizilor nucleici determină hiperuricemiile
secundare din:
• carcinoame, afecţiuni limfo- şi mieloproliferative (sindromul de liză
tumorală);
• anemiile hemolitice;
• policitemii.
2. HIPERURICEMIE
• RENALĂ
La nivel renal, acidul uric este:
- filtrat glomerular
- reabsorbit in Tubii Proximali (reabsorbţie presecretorie)
- secretat in TP(reabsorbţie secretorie)
- reabsorbit in Tubii Distali (reabsorbţie postsecretorie).
• Hiperuricemia renală poate să apară prin:
-↓ FG: rinichi polichistic, diuretice, insuficienta
corticosuprarenala, diabet insipid nefrogen
- ↑ reabsorbţiei tubulare: diuretice, ICSR, DI nefrogen
- ↓ secreţiei: cetoacidoza diabetică, acidoza lactică (excesul de
acizi organici produce o inhibiţie competitivă a excreţiei de acid
uric).
GUTA
• Definiţie: răspuns inflamator la formarea cristalelor de acid
uric datorită hiperuricemiei.
• Se manifestă prin:- Depozitarea cristalelor de urat in ţesutul
subcutanat, cu formarea tofilor gutoşi și artrite inflamatorii
acute .
• Observatie: Acidul uric este un acid slab, se găseşte in sange şi
ţesuturi sub forma ionului urat (urat monosodic), care poate
precipita la nivelul sinovialei şi a cartilajului articular sau in
ţesutul subcutanat.
• Depozitarea cristalelor la nivel articular este favorizată de:
- alcool (favorizează metabolismul nucleotidelor purinice);
- obezitate;
- unele medicamente (diuretice).
Tofii gutoşi
• - depozitarea cristalelor de urat in ţesutul subcutanat
• - localizare: de-alungul tendoanelor, pe faţa externă a
pavilionului urechii, degetelor
• - consecinţe:
• - limitarea mişcărilor articulare ± deformări groteşti
• - compresiuni nervoase
• Poliartritele cronice erozive
• - hiperuricemie severa cronica
• - artrite inflamatorii persistente, de intensitate redusă →
remodelarea sinovialelor → deformaţii articulare
Nefrolitiaza
• Cauze:
• creşterea concentraţiei de urat in plasmă şi urina primară
• aport redus de lichide
• Consecinte:
• → urină concentrată + pH scăzut (diete bogate in proteine) → precipitarea
uratului in ductele colectoare→obstrucţia lumenului→nefropatie gutoasă
→evoluţie spre IRA;
• - dimensiunile calculilor: grăunte de nisip→calculi coraliformi;
• - conţinut: urat monosodic±oxalat de calciu, fosfat de calciu
• Pseudoguta: formarea cristalelor de pirofosfat de calciu→reacţie
inflamatorie
• - diagnostic diferenţial cu GUTA
Aminoacidurii primare de cauză renală
Aminoacidurii primare prin depăşirea
pragului renal
Aminoacidurii primare prin depăşirea
pragului renal (continuare)
Succesul – acesta este să
dovedești la timp