1. Sistemele iniţiativei bugetare 2. Bugetul public – caracteristici 3. Principii bugetare – prezentare şi aplicativitate 1. Sistemele iniţiativei bugetare
In cadrul procesului decizional public există
diferenţe de la o ţară la alta legate de sistemul iniţiativei bugetare utilizat. Aceasta se referă la competenţa elaborării şi aprobării bugetului, respectiv la autorităţile abilitate cu întocmirea, publicarea şi răspunderea pentru execuţia bugetului public. În funcţie de sistemele constituţionale, se pot identifica trei tipuri de sisteme ale iniţiativei bugetare, în cadrul cărora apar deosebiri referitoare la adoptarea deciziei bugetare
• Sistemul iniţiativei guvernamentale,
• Sistemul mixt al iniţiativei bugetare parlamentare şi guvernamentale, • Sistemul american. SISTEMUL INITIATIVEI BUGETARE
Guvernul are prerogativa de a iniţia sau sprijini :
- direct măsurile privind aprobarea unei cheltuieli publice sau instituirea unui venit public. - soluţiona divergenţele apărute între ministerele consumatoare şi Ministerul Finanţelor ; - supune proiectul bugetului spre examinarea şi aprobarea Parlamentului; Ministerul Finanţelor primeşte şi centralizează toate propunerile de cheltuieli de la celelalte ministere, având şi dreptul de a le controla. Sistemul mixt al iniţiativei parlamentare şi guvernamentale Guvernul are un rol mai redus: -soluţionează divergenţele apărute între ministerele consumatoare şi Ministerul Finanţelor şi răspunde de execuţia bugetului public. Ministerul Finanţelor : - centralizează propunerile tuturor ministerelor , - întocmeşte o schiţă de buget cu cheltuielile şi veniturile publice propuse Sistemul american
• iniţiativa aparţine preşedintelui SUA, care este
sprijinit de un birou bugetar ce centralizează şi revizuie propunerile departamentelor consumatoare, propuneri ulterior supuse examinării şi aprobării preşedintelui . Bugetul public poate fi analizat ca: 1. document, 2. lege, 3. sistem de fluxuri financiare 4. instrument de politică economică 2. Sistemul bugetar În România sistemul unitar de bugete este definit de două acte normative: - Legea finanţelor publice (nr. 500/2002) cu modificarile si completarile ulterioare - Legea finanţelor publice locale (nr. 273/2006) COMPONENTE: • Bugetul de stat • Bugetul asigurărilor sociale de stat • Bugetele locale • Bugetele fondurilor speciale • Bugetul Trezoreriei Statului • Bugetele instituţiilor publice (indiferent de finanţare şi/sau subordonare) • Bugetele creditelor externe şi interne • Bugetele fondurilor externe nerambursabile ATENTIE! • Nu fac parte din sistemul unitar de bugete publice: – Bugetele companiilor/firmelor cu capital de stat – Bugetele regiilor autonome • MFP asimilează cu bugetele publice PT REALIZAREA CONSOLIDARII: – Fondul propRietatea – Bugetul CNAIR – Titluri despăgubire ANRP Bugetul general consolidat - ansamblul bugetelor componente ale sistemului bugetar agregate şi consolidate pentru a forma un întreg: bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul centralizat al unităţilor administrativ-teritoriale, bugetul Trezoreriei Statului, bugetele instituţiilor publice autonome, bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial din bugetul de stat, din bugetul asigurărilor sociale de stat şi din bugetele fondurilor speciale, după caz, bugetele instituţiilor publice finanţate integral din venituri proprii, bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate sau garantate de stat şi ale căror rambursare, dobânzi şi alte costuri se asigură din fonduri publice, bugetul fondurilor externe nerambursabile, precum şi al altor entităţi finanţate în proporţie de peste 50% din fonduri publice stabilite potrivit normelor europene (Legea responsabilitatii fiscal bugetare). Principii bugetare Principiul universalităţii presupune • Veniturile şi cheltuielile sunt înscrise în buget în totalitate, în sume brute, • Veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei anumite cheltuieli, excepţie fac donaţiile şi sponsorizările ce au stabilite destinaţii distincte. Avantaje: - Permite cunoaşterea exactă a volumului veniturilor şi cheltuielilor publice, precum şi a corelaţiilor dintre acestea - Controlul se realizează asupra sumelor integrale reprezentând venituri şi cheltuieli • ATENTIE LA CORELATII PER SOLD! • Principiul unităţii presupune – veniturile şi cheltuielile bugetare se înscriu într-un singur document, pentru utilizarea eficientă şi monitorizarea fondurilor publice, – Bugetul asigură o prezentare de ansamblu şi o cunoaştere clară a surselor de venituri şi a destinaţiei cheltuielilor, precum şi a mecanismului de echilibrare a bugetului. – exercitarea controlului de către Parlament asupra Guvernului privind perceperea impozitelor, a modului de cheltuire a fondurilor publice, cât şi asupra utilităţii şi oportunităţii măsurilor sociale şi economice iniţiate. • Derogările principiului unităţii bugetare sunt: - conturile speciale ale tezaurului public, - bugetele extraordinare, - bugetele anexe, - bugetele autonome, - rectificarea legii bugetare anuale; - bugetele referitoare la unele cheltuieli accidentale sau în caz de urgenţă. Principiul anualităţii bugetului public se referă la • durata de timp în care se încasează veniturile publice şi se efectuază cheltuieli publice, • precum şi la perioada în care se realizează execuţia bugetului, fiind limitată, de obicei, la un an. presupune ca execuţia veniturilor şi cheltuielilor să fie înregistrată în conturile deschise pentru Sistemul de exerciţiu fiecare an bugetar, execuţie ce bugetar funcţionează pe parcursul a 3-6 luni sau 2-3 ani bugetari, (prelungirea perioadei de execuţie bugetară), timp în care se continuă încasarea veniturilor bugetare şi efectuarea cheltuielilor bugetare vizează ca în cursul anului să se înregistreze numai operaţiile care se execută, în sensul că în conturile funcţionale din anul când se înregistrează veniturile şi cheltuielile exigibile în acest an, unele putând să aparţină Sistemul de bugetelor din n-1 sau n+1, gestiune conform prevederilor legilor bugetară bugetare anuale Principiul specializării bugetare se bazează pe clasificaţia bugetară, care trebuie să fie simplă şi clară pentru a fi înţeleasă, ea trebuie să ofere o imagine clară asupra: • surselor de provenienţă ale veniturilor; • destinaţiile cheltuielilor Ce se intampla in Romania? • Clasificaţia bugetară tip este elaborată de Ministerul Finanţelor Publice care cuprinde ca subdiviziuni: părţi, titluri, capitole, subcapitole, paragrafe şi articole, precum şi alineate, după caz. EXEMPLU: Capitole de venituri: - Impozit pe profit - Impozit pe venit - Impozite şi taxe pe proprietate - TVA - Accize - Contribuţii - Venituri din proprietate - Venituri din dobânzi - Venituri din prestări de servicii - Venituri din amenzi - Venituri din donaţii - Venituri din valorificarea unor bunuri - Încasări din credite Titluri de cheltuială - Cheltuieli de personal - Bunuri şi servicii - Dobânzi - Subvenţii - Fonduri de rezervă - Transferuri - Proiecte finanţate din FEN - Asistenţă socială, - ETC • Principiul publicităţii presupune ca bugetul public să fie adus la cunoştinţa opiniei publice prin mijloacele de informare mass-media atât în faza de proiect, cât şi în timpul dezbaterilor parlamentare, urmând ca după adoptarea de către Parlament, legea bugetară să fie publicată în Monitorul Oficial şi în culegeri legislative. Principiul unitatii monetare
- Toate operaţiunile bugetare se exprimă în
monedă naţională - Chiar dacă execuţia bugetară se realizează în valută, evidenţa bugetară trebuie realizata în monedă naţională • Principiul echilibrului bugetar este respectat – la nivelul bugetelor locale – La nivelul bugetelor instituţiilor publice.