Sunteți pe pagina 1din 14

Capitolul 10

MANAGEMENTUL
RISCURILOR PROIECTULUI.
Studierea acestui capitol va permite:
Înţelegerea conceptelor de risc şi management al riscurilor
proiectului.
Cunoaşterea tipologiei riscurilor.
Dobândirea cunoştinţelor necesare înţelegerii abordării
procesuale a managementului riscurilor proiectului.
Cunoaşterea metodelor şi tehnicilor utilizate în
managementul riscurilor asociate proiectului.
Înţelegerea metodelor de evaluare a proiectelor în funcţie
de risc.
Cunoaşterea strategiilor de răspuns la riscurile negative
şi a strategiilor de reacţie la riscurile pozitive
10.1. Conceptele de risc şi
managementul riscurilor proiectului

• Riscurile proiectului reprezintă evenimente


probabilistice a căror origine se află în incertitudinea
care poate să genereze sau nu o pierdere proiectului.
• Spre deosebire de incertitudine, care se referă la
starea de nesiguranţă legată de rezultatele scontate a
se obţine în urma unei acţiuni şi reprezintă un factor
de risc, probabilitatea indică în ce măsură este
posibilă producerea unui anumit eveniment în condiţii
bine determinate.
Riscul apare atunci când:
• un evenimentul şi efectele acestuia sunt
incerte;
• un eveniment se produce sigur, dar
efectele acestuia sunt nesigure;
• efectul unui eveniment este cunoscut, dar
apariţia evenimentului este nesigură;
• Managementul riscurilor proiectului
constă în totalitatea proceselor şi
metodelor prin care se gestionează
incertitudinea pe parcursul întregului
proiect în scopul realizării obiectivelor
stabilite.
10.2. Tipologia riscurilor
proiectului.
• Riscuri generale, care afectează activităţile organizaţiilor, în general, şi cuprind[1]:

• a. Riscurile economice, datorate schimbărilor contextului economic:


• riscul creşterii inflaţiei;
• riscul amplificării ratei dobânzilor la credite;
• riscul modificării cursului de schimb valutar;
• riscul de exploatare economică referitor la încadrarea în pragul de rentabilitate;
• riscul investiţional.
• b. Riscurile financiare, aferente obţinerii şi utilizării capitalurilor proprii sau
împrumutate. Aceste riscuri pot fi:
• riscul rămânerii fără lichidităţi, reflectare a variabilităţii indicatorilor de rezultate
financiare sub incidenţa structurii financiare a firmei;
• riscul neasigurării datorită falimentului şi amplificării prea mari a cheltuielilor actuale;
• riscurile îndatorării excesive şi a pierderii proprietăţii.

[1] I. Ceauşu –„Strategii manageriale – Management performant”, Editura Academică
de management, Bucureşti, 2005, pp.183-185.
• c. Riscurile comerciale, ce sunt asociate operaţiunilor
de aprovizionare şi vânzare ale firmei pe piaţa internă
şi externă:
• riscul de preţ;
• riscul de transport;
• riscul de vânzare;
• riscul informaţional.
• d. Riscurile fabricaţiei - ce sunt generate de
disfuncţionalităţi tehnologice şi organizatorice în cadrul
proceselor de producere efectivă a mărfurilor. Printre
aceste riscuri menţionăm:
• riscul nerealizării calităţii programate;
• riscul neobţinerii cantităţii de produse stabilite;
• riscul neîncadrării în consumurile specifice normate;
• riscul lipsei fiabilităţii utilajelor şi instalaţiilor existente;
• riscul accidentelor de muncă;
• riscul tehnologic invizibil (toxic, chimic, de altă natură).
• e. Riscurile politice, care decurg din
modificările strategiei, tacticii şi acţiunilor
curente ale factorilor politici din propria ţară (la
nivel naţional, regional şi local), din ţările cu
care firma are contacte directe şi indirecte şi ale
marilor organizaţii internaţionale.
• f. Riscurile sociale, care au în vedere relaţii cu
personalul firmei şi comportamentul acestuia.
• g. Riscurile juridice, ce decurg din incidenţa
legislaţiei naţionale şi, mai rar, internaţionale
asupra activităţilor proiectului.
• h. Riscurile naturale, generate de calamităţi
naturale sau de alte cauze de forţă majoră, în
care factorii naturali au ponderea decisivă.
Riscuri specifice proiectului
• cerinţe incomplete asupra proiectului;
• insuficienta implicare a partenerilor în cadrul derulării
proiectului;
• resurse insuficiente;
• estimări nerealiste asupra rezultatelor proiectului;
• insuficienta suportului executiv;
• schimbarea cerinţelor şi specificaţiilor în timpul
derulării proiectului;
• insuficienta planificare a activităţilor;
• eliminarea elementelor esenţiale pentru proiect;
• management defectuos;
• suport tehnologic precar pentru optima desfăşurare a
proiectului.
Riscurile legate de structura
comportamentală a decidenţilor:
• absenţa luării deciziei sau întârzierea comunicării deciziei adoptate;
• analiza incompletă a situaţiilor decizionale;
• neconştientizarea consecinţelor deciziilor pentru fiecare obiectiv al
proiectului;
• căutarea de soluţii la nivel local;
• lipsa de concentrare şi de căutare a consensului;
• limitarea numărului de soluţii vizate;
• lipsa de solidaritate în raport cu deciziile adoptate;
• conflictul de interese;
• punerea sub semnul întrebării, în mod sistematic, a deciziilor anterioare
adoptate;
• slaba implicare a conducerii;
• slaba capacitate de conducere „lidership";
• scurt - circuitarea sau nerespectarea procesului decizional;
• recurgerea la jocurile de influenţă.
10.3. Procesele specifice managementului riscurilor
proiectului

• Planificarea managementului riscurilor cuprinde


hotărârea de a aborda şi planifica activităţile
managementului riscurilor proiectului respectiv..
• Identificarea riscurilor cuprinde stabilirea riscurilor
care vor afecta probabil proiectul şi documentarea
caracteristicilor fiecărui risc. În faza de identificare a
riscului se evaluează pericolele potenţiale, efectele şi
probabilităţile de apariţie ale acestora pentru a decide
care dintre riscuri trebuie prevenite.
• Analiza calitativă a riscului cuprinde prioritizarea
riscurilor bazate pe probabilităţile şi impactul
evenimentelor
• Analiza cantitativă a riscului cuprinde estimarea
cantitativă a efectelor riscurilor asupra obiectivelor
proiectului. Rezultatele acestui proces sunt, de
asemenea, actualizările în registrul riscurilor.
• Planificarea răspunsurilor la risc cuprinde deciziile
şi acţiunile de sporire a oportunităţilor şi de reducere a
ameninţărilor pentru obiectivele proiectului. Folosind,
ieşirile procesului anterior al managementul riscurilor,
echipele de proiect pot să formuleze strategii de
răspuns la risc care, adesea, se concretizează în
actualizări la înscrisurile din registrul riscurilor, în
planul de management al riscurilor proiectului sau în
contracte .
• Monitorizarea şi controlul riscurilor presupune
monitorizarea riscurilor identificate, identificarea
riscurilor noi, îndeplinirea planurilor de răspuns la risc
şi evaluarea eficienţei strategiilor de risc pe parcursul
ciclului de viaţă al proiectului .
10.4. Metode şi tehnici utilizate în
managementului riscurilor proiectului
• Registrele de riscuri care conţin surse potenţiale de risc,
cum ar fi: condiţii de mediu, rezultatele aşteptate, personalul,
modificări ale obiectivelor, erorile şi omisiunile de proiectare şi
execuţie, estimările eronate ale costurilor şi a termenelor de
execuţie etc;
• Analiza documentelor disponibile în arhiva firmei, pentru
identificarea problemelor care au apărut în situaţii similare
celor curente;
• Brainstorming-ul, ce permite  utilizarea experienţei
membrilor echipei de proiect şi a partenerilor pentru
generarea ideilor privind identificarea riscurilor care pot afecta
performanţele proiectului.
• Interviurile individuale cu persoanele implicate în cadrul
proiectului
• Profilurile de risc, ce permit valorificarea experienţei
anterioare a membrilor echipei de proiect pe baza unor
chestionare cu întrebări referitoare la principalele evenimente
marcate de incertitudine.
• Supravegherea strategică se foloseşte pentru identificarea
riscurilor impuse din mediul extern şi presupune crearea unei
celule de veghe strategică care să primească sesizările de la
clienţi
• Simularea Monte Carlo, folosită pentru analiza riscurilor. Ea
permite simularea pe baza unui model matematic a
programului de execuţie şi a costurilor asociate activităţilor
unui proiect. Această tehnică simulează realizarea obiectivelor
de un număr mare de ori, furnizând o distribuţie statistică a
rezultatelor.
• Arborii decizionali sunt instrumente care descriu
interacţiunile cheie dintre decizii şi evenimentele aleatoare,
aşa cum sunt percepute de către decidenţi. Ramurile arborelui
reprezintă fie decizii, ale căror consecinţe au o anumită
probabilitate de realizare.
• Metoda valorii aşteptate a unui eveniment (Ve), în care
valoarea aşteptată se calculează ca produs între probabilităţile
de apariţie ale anumitor evenimente şi efectele acestora
10.5. Strategiile de reacţie la
risc.
• Strategii de răspuns la riscurile negative:
• Evitarea riscului sau eliminarea unei ameninţări specifice, de
regulă, prin eliminarea cauzelor acesteia.
• Acceptarea riscului sau acceptarea consecinţelor pe care le-
ar produce riscul fără ca echipa de proiect să recurgă la
modificarea planului proiectului.
• Transferul riscului sau trecerea consecinţelor riscului şi
responsabilitatea răspunsului la riscul respectiv asupra unei a
treia părţi .
• Diminuarea riscului sau reducerea impactului riscului prin
reducerea probabilităţii apariţiei lui până la un nivel acceptabil.
Această strategie se concretizează prin: programarea ştiinţifică
a activităţilor cu ajutorul graficelor reţea, programe de instruire
şi conştientizare în domeniul securităţii muncii, reproiectarea
organizării proiectului, a fluxurilor tehnologice, materiale şi
informaţionale .
Strategii de răspuns la riscurile
pozitive:
• Exploatarea riscului, ce presupune ca
managementul proiectului să întreprindă tot ceea ce
este posibil pentru a se asigura că riscul pozitiv se va
produce.
• Partajarea riscului, presupune repartizarea unei părţi
a riscului în răspunderea altei părţi.
• Amplificarea riscului sau modificarea dimensiunii
oportunităţii prin identificarea şi maximizarea factorilor
cheie ai riscului pozitiv.
• Acceptarea riscului, când echipa de proiect nu
poate sau nu alege nici o acţiune faţă de risc.