 Sex M, 34 ani

 Febră- stare subfebrilă de 2 spt.

 astenie, cefalee persistentă
 transpiraţii nocturne,
 mialgii,
 disfagie,
 erupţie maculopapulară- de 5 zile,

Ex fizic:
 Hepatosplenomegalie
 Adenopatie laterocervicala
Ex laborator

 L= 3200/mmc
 PN= 54%
 Lf=33%
 E=7%
 VSH=30/1h
 TGP= 55UI/l
 Uree, creat=N
TOXOPLASMOZA

PROF. DR MIFTODE EGIDIA

 ~ o 1/3 din populaţia lumii = infectată cu
Toxoplasma gondii, un protozoar intracelular
-subclasa Coccidia.
 Infecţia = asimptomatică la majoritate
pacienţilor imunocompetenţi.

 Infecţia cronică (latentă) survine la toţi

pacienţii infectaţi, după rezoluţia fazei acute,
datorită persistenţei asimptomatice a T.
gondii sub formă chistică.

 Toxoplasmoza instalată ca urmare a

reactivării infecţiei cronice survine aproape
exclusiv la pacienţii cu imunodepresie severă.
Etiologie

 Pisicile = gazde definitive;

 toate celelalte animale infectate =gazde
secundare
 T. gondii se întâlneşte sub 3 forme:
 ovochist (este produsul ciclului sexuat din
intestinul subţire şi conţine sporozoiţi),-(pisica)
  tahizoit (forma invazivă asexuată) (om)şi
  bradizoit (din chistul tisular), capabil să
persiste în cursul infecţiei cronice fiind pus în
evidenţă în miocard, muşchi striat şi creier
Manifestări clinice

Toxoplasmoza poate fi încadrată în 4

categorii:
 Dobândită, la pacientul imunocompetent,
 Dobândită sau reactivată, la pacientul
imunodeprimat,
 Oculară,
 Congenitală.
Manifestări clinice
 Toxoplasmoza acută dobândită a pacientului
imunocompetent.
 10-20 % din cazurile de toxoplasmoză la adult
=simptomatice:
 limfadenopatie cervicală (sau cu altă localizare)
asimptomatică: ganglioni nedureroşi, de aproximativ 3
cm, nu supurează,
 sindrom ce mimează mononucleoza: febră, astenie,
transpiraţii nocturne, mialgii, disfagie, erupţie
maculopapulară, hepatosplenomegalie, limfocite
atipice;
 Evoluţia este cel mai adesea benignă şi auto-limitată.
Limfadenopatia poate persista luni sau chiar un an.
Manifestări clinice
 Toxoplasmoza acută la pacientul
imunodeprimat
 La pacienţii cu SIDA îmbracă câteva
aspecte:
 encefalita
 abcesul toxoplasmozic cerebral,
 pneumonia,
 corioretinita.
Manifestări clinice
Toxoplasmoza oculară la pacientul
imunocompetent – maj.= consecinţa infecţiilor
congenitale;
 pacientul asimptomatic până în a II a sau a
III a decadă de viaţă.
 Corioretinita se manifestă prin:
 vedere în ceaţă,
 scotoame,
 dureri,
 fotofobie, etc.
Manifestări clinice
 Toxoplasmoza congenitală =rezultatul unei
infecţii acute, de regulă simptomatică,
dobândită de mamă în cursul gestaţiei.

 !!Dar şi femeile, cu infecţie cronică

simptomatică sau asimptomatică, cu
imunodepresie, pot transmite infecţia fătului.
 Consecinţa unei infecţii congenitale poate fi:
 avort spontan,
 prematuritate,
 afecţiuni severe ale nou-născutului:
 corioretinită,
 strabism, orbire,
 epilepsie,
 retard psihomotor,
 anemie, icter,
 peteşii (datorate trombocitopeniei),
 encefalită,
 pneumonie,
 microcefalie, calcificări intracerebrale,
 hidrocefalie, diaree.
Diagnostic

Infecţia acută :
 izolarea Toxoplasmei din sânge sau alte fluide
biologice prin inoculare intraperitoneală la şoarece;
 demonstrarea prezenţei trofozoiţilor în secţiunile
histologice tisulare sau în preparatele citologice din
fluide biologice;
 demonstrarea prezenţei chisturilor tisulare de
Toxoplasma în placentă, făt/nou-născut.
 Amplificare PCR pentru detecţia ADN de T. gondii
în fluide biologice şi ţesuturi.
 ELISA pentru detectarea antigenelor.
 Teste serologice pentru detectarea anticorpilor:
Profil Interpretare Comentarii Recomandări/Obser
serologic vatii
IgG –, IgM – Susceptibilitate Risc de infecţie primară Risc de infecţie
(neg) maternă la
sfîrşitul sarcinii
IgG –, IgM + a. Infecţie la Infecţie primară. Risc Testare ser II la 2-3
(poz) debut de infecţie spt pentru a
congenitală demonstra
b. Anticorpi seroconversia
naturali Absent riscul de infecţie Idem
congenitală
c. Fals-pozitivă Absent riscul de infecţie Idem
congenitală
IgG + IgM – Infecţie în Absent riscul de infecţie Rar infecţie
antecedente congenitală congenitală
IgG + IgM + -Infecţie în -Risc de infecţie -De testat IgA, IgE
antecedente congenitală şi testul de
sau recentă aviditate a IgG
-Fals-pozitivă -Absent riscul de infecţie - De testat IgA, IgE
congenitală şi testul de
aviditate a IgG
Diagnostic diferenţial
Limfadenita toxoplasmozică:
 limfom (Hodgkin, non-H)
 mononucleoza infecţioasă,
 adenita cu CMV,
 boala zgârieturii de pisică,
 sarcoidoză,
 tuberculoza,
 tularemia,
 carcinom metastatic şi
 leucemia.
Diagnostic diferenţial
 Encefalita toxoplasmozică: limfom SNC,
leucoencefalopatia multifocală progresivă,
infecţia cu CMV, Cryptococcus neoformans,
Aspergillus spp. şi M. tuberculosis.

 Toxoplasmoza acută dobândită cu afectare

organică multiplă: alte cauze de pneumonie,
hepatită, miocardită, polimiozită sau febră de
origine neprecizată.
Tratamentul infectiei cu
Toxoplasma la femeia gravida

 până la sfârşitul celei de a 15 – a săptămâni de sarcină:

spiramicină 3.0 g (9milUI)/zi în 3 doze.
 Antibioterapia din a 16– 18 a săptămână de sarcină pina la
sfirsitul sarcinii - independent de tratamentul precedent - se va
administra:
 Sulfadiazină: 50 mg/kg/zi până la 4 g p.o. în 4 doze,
 Pirimetamina: 50 mg în prima zi, 25 mg în zilele următoare, p.o. o
priză.
 Acid folic: 10 - 15 mg/zi, p.o. (previne inhibiţia hematopoiezei)

Spiramicina poate fi administrată până la delivrare chiar şi la

pacientele cu rezultate negative la PCR din lichidul amniotic
(există posibilitatea unei infecţii tardive a fătului de la o placentă
infectată precoce în cursul sarcinii).
Diagnostic diferenţial
 corioretinita toxoplasmozică la SIDA: retinita
CMV, sifilis, herpes simplex, varicela zoster şi
infecţii fungice.

 corioretinita toxoplasmozică la pacienţi

imunocompetenţi: uveita posterioară din
tuberculoză, sifilis, lepră, histoplasmoză.

 toxoplasmoza congenitală: afecţiuni datorate

herpes simplex, CMV, sifilis şi rubeola.
Diagnostic diferential

 - al microcefaliei/calcificarilor
intracerebrale….
Tratamentul la nou-nascuti si
copii

Iniţial, timp de 4 săptămâni:

 Sulfadiazină: 50-100 mg/kg/zi p.o. în 4 doze
 Pirimetamina: 2 mg/kg în prima zi, 1 mg/kg în zilele următoare.
 Acid folic: 5 mg de 2 ori/săptămână
 Corticosteroizi: (dacă există afectare a SNC sau oculară): 1-2
mg/kg/zi p.o., până la remisiunea simptomelor.

Apoi, încă 4 săptămâni:

 Spiramicină: 100 mg/kg/zi (300.000 IU/zi) în 2 prize

 Aceste cicluri terapeutice de câte 4 săptămâni fiecare trebuie

alternate timp de 1 an.
Aşa NU!!