BOALA LYME

PROF. DR. EGIDIA

MIFTODE
 Boala Lyme este o afecţiune inflamatorie umană ce
afectează multiple organe şi sisteme incluzînd

 tegumentul,
 sistemul nervos,
 sistemul cardiovascular,
 articulaţiile şi
 muşchii.

Boala a fost recunoscută iniţial în 1975 şi este

determinată de o spirochetă Borrelia
burgdorferi/garinii
Epidemiologie

 Boala Lyme este mai frecvent întîlnită în zonele de

pădure.

 În SUA este cea mai frecventă afecţiune cu

transmitere prin vectori,

 în Europa: cea mai mare frecvenţă a boliit.

scandinave, Germania, Austria, Slovenia,
 Rusia, China, şi Japonia.
 ,,Nimfa

Stadiul adult
 Vectorii Borreliei burgdorferi sunt căpuşele din genul Ixodes:
 I. ricinus, în Europa,
 I. persulcatus, în Asia
 I. dammini - specii predominante în America de Nord;
 I. Pacificus, în America de vest.

 Micile rozătoare =gazde importante ale căpuşei, iar căprioarele

servesc de gazdă mai ales pentru căpuşele în stadiul adult.
Etiopatogenie
 B. burgdorferi nu produce toxine, dar are un

puternic efect imunomodulator.  determină

supresia răspunsului imun local.

 afecţiunea se poate croniciza, chiar şi după

tratamentul cu antibiotice.

 Anticorpii dobîndiţi la trecerea prin boală nu

protejează de reinfecţia cu B. burgdorferi.
Imunitate
 B. burgdorferi poate supravieţui în unele nişe la nivelul:
 - articulaţiilor,
 - SNC
 - tegumentului (poate persista latent sau simptomatic ani de
zile).

 O explicaţie posibilă pentru situaţia B. Lyme rezistentă la

antibiotice este generarea autoimunităţii direct sau indirect –
mediată de patogen, bazată pe mimetismul molecular (între
peptidele derivate din B. burgdorferi şi self-peptide fiind indus
un răspuns încrucişat al celulelor T).
Manifestări clinice

Manifestări clinice Copii Adulţi

Manifestări precoce
(zile-spt)
Simptome generale -Influenza-like - Influenza-like,
Tegumentare -Eritem migrator, adenopatie
limfocitom - Eritem migrator, limfocitom
Neurologice -Meningita
limfocitară,
nevrita
craniană
Cardiace -Miopericardită
Oculare -Conjunctivită
Articulare/musculare -Artralgii
Manifestări clinice

Diseminare precoce ADULTI

(după câteva
săptămâni)
Simptome generale -adenopatie
Neurologice - Meningita,
Cardiace meningoradiculonevrită
Articulare/musculare (sdr. Bannwarth),
mononevrită, nevrita
craniană
-Bloc AV,
Miopericardită/Cardiomiop
atie
- Artralgii, mialgii, oligoartrită
Manifestări clinice

Stadiul tardiv, boală

cronică (luni-ani -Acrodermatita -Acrodermatita cronică
după infectare) cronică atrofică
Tegumentare atrofică
Neurologice -Meningo- -Polineuropatie senzorială,
radiculonevrită neuropatie craniană,
-Encefalomielită Encefalomielită cronică,
Cardiace -Cardiomiopatie encefalopatie
Oculare -Uveită, keratită -Cardiomiopatie
Articulare/musculare -Oligoartrită -Retinită, uveită, keratită,
episodică/croni endoftalmită
că -Artrită rezistentă la tratament
Eritem cronic migrator (ECM): faza
primara

 Apare între 1 și 6 săptămâni după mușcătura

de căpușă fără durere, discret prurit/fara
 Este asociat eventual cu limfadenopatie
satelita, febră moderată, cefalee, artralgie
 Faza secundarădiseminare
 Câteva săptămâni sau luni după mușcătură
Acrodermatita cr. atrofica
Diagnostic

Diagnosticul B. Lyme se bazează, de regulă,

pe:
 tablou clinic caracteristic,
 expunere în arii endemice, şi
 un titru crescut de anticorpi ca răspuns la B.
burgdorferi.
Puncte cheie

 Diagnosticul de borrelioză Lyme se bazează pe o analiză

completă, inclusiv:
 istoricul medical
 simptome clinice compatibile,
 semne obiective, posibile
 expunerea la mușcăturile de căpușe și
 excluderea altor boli,
 dar nu pe teste de laborator izolate

R.B. 122 Dessau et al. / Clinical Microbiology and Infection 24 (2018) 118e124
 Pacienții cu eritem migrator tipic ar trebui să
fie diagnosticati clinic și tratati prompt fără
testare serologica, care este nu are sens în
acest stadiu al bolii.
Este necesară detectarea anticorpilor anti Borrelia burgdorferi
 pentru a sprijini diagnosticul clinic al borreliozei Lyme pentru 
alte manifestări decât eritema migrans.
 
 La pacienții cu suspiciune de neuroborelioză Lyme este recomandat
examenul lichidului cefalorahidian
 
 Utilizarea serologiei Borrelia la pacienții cu simptomatologie nespecifică
este contraindicata
 
 La pacienții cu o durată a bolii > 6 săptămâni un răspuns IgG specific
este o condiție prealabilă, dar un răspuns IgM izolat este fără relevanță
diagnostică.
 Detectarea anticorpilor anti B. burgdorferi nu poate discrimina
între infecții active, latente sau anterioare.
 
Tipuri de teste de laborator pentru borelioza Lyme
 Serologie: Detectarea anticorpilor IgG și IgM specific este

recomandata ca test de laborator de rutină pentru B. Lyme

Acest lucru se datorează faptului că detecția directă a agentului patogen
în probele clinice are o sensibilitate mai scăzută.

 Serologia este necesara dar uneori nu suficienta

 Det . ADN prin PCR: Se recomandă detectarea moleculară a
ADN-ului patogen ca o metodă de diagnosticare suplimentară
pentru indicații speciale precum confirmarea suplimentară a
diagnosticului în cazuri cu:
 - manifestări cutanate atipice sau
 - suspecte de artrită Lyme.

 Alte principii de testare nu pot fi recomandate pt dg de rutină

 Numărul de spirochete într-o biopsie din eritema migrans variază de la
1 la 104 organisme per mg de țesut

 Sensibilitatea testării PCR din biopsiile cutanate scade de la

aproximativ 80% în primele săptămâni după debutul bolii la 20% la
pacienții cu durata de luni înainte a fi efectuată biopsia cutanată

 Pentru lichidul cefalorahidian (CSF) sensibilitatea este mai mică și

este estimată la aproximativ 40%

 Prin urmare, detectarea anticorpilor la B. burgdorferi este în prezent

metoda de laborator de alegere într-un cadru clinic de rutină.
 Serodiagnosticul LB tardive
 La unii indivizi, un raspuns IgM poate persista luni  ani după
tratament sau
infecție in antecedente, deși acest fenomen nu este asociat cu inf
persistentă cu B. burgdorferi
 Utilizarea testarii IgG isolate/singure poate fi suficienta dacă sunt

utilizate teste de screening foarte sensibile care includ antigen VlsE.

 In aceasta situatie detectarea IgM pare să nu aibă un avantaj

semnificativ asupra IgG în recunoașterea LB precoce și poate reduce
efectiv specificitatea testelor de diagnostic, deși acest lucru poate
depinde de amestecul de antigeni utilizat
La pacienții cu manifestări ale bolii de lungă durată cum ar fi:
 - neuroborrelioza cronică Lyme,
 - acrodermatita chronica atrophicans sau
 - artrita Lyme,
 doar detectarea anticorpilor IgG la B. burgdorferi ar trebui să fie
 considerat diagnostic.
 Pentru aceste manifestări de LB prezența unui răspuns IgG este o necesitate
în diagnosticarea acestor forme de boala (definiții ale cazurilor )

 Un răspuns izolat persistent IgM este clar împotriva unei infecții de lungă durată
sau a unei manifestări tardive a LB conform definițiilor de caz

  
Nu se recomanda serologie
 
 Eritem cronic migrator
 Astenie
 Artralgii izolate
 Mialgii
 Pacienti asimptomatici
 Control dupa tratament
CXCL13

 CXCL13 este o chemokină care atrage limfocitele B  detectabilă

 în concentrații mari în CSF, la pacienții cu Neuroborrelioza certa, dar scade
rapid în timpul terapiei cu antibiotice
 CXCL13 poate fi, detectat si în alte boli:
 -neurosifilul,
 -imunodeficiența umană
 -limfom
 Diag. în majoritatea cazurilor de Neuroborrelioza Lyme este perfect susținut de
AI și de pleocitoză,
 dar CXCL13 poate fi util în cazuri suspectate foarte devreme
 (<2 săptămâni), dacă AI nu este încă pozitivă, și pentru a
diferenția o boala activă de una (subsided)-latenta (marker de
activitate) cu condiția ca testarea să fie făcută înainte de
tratamentul cu antibiotice

 Acest biomarker nou are nevoie expertiza specială și o limită

clară nu a fost definită până acum
Biologic

Date de laborator nespecifice:

 VSH crescut
 TGP, TGO şi LDH crescute,
 Anemie - în stadii precoce,
 +/- nivele crescute ale leucocitelor cu deviere la
stânga,
 hematurie microscopică, rar - proteinurie uşoară
 C3, C4 sunt în general normale sau crescute
PROFILAXIE

 Repelente
 Haine albe
 Dupa muscatura de capusa:
- Doxiciclina 2 cps (o priza200mg)
- Ampicilina/amoxicilina (1,5-2 g/zi)- 10 zile la
cei cu c.ind la doxi (gravide, copii <8 ani)
Profilaxie

 Ampicilina/amoxicilina (1,5-2 g/zi)- 10-14 zile

la cei cu c.ind la doxi (gravide, copii <8 ani)

 Doxiciclina 2 cps (o priza)

Tratament

Stadiile precoce (cu excepţia manifestărilor cardiace şi

neurologice):
Amoxicilină oral (50 mg/kg/zi) sau doxiciclină (100 mg/zi) timp
de 14-21 zile.
Meningita, meningoradiculita, se tratează cu ceftriaxonă 50-75
mg/kg/zi 14-28 zile, sau cu cefotaxime 150-200 sau ca alternativă:
Manifestările cardiace, cefort 2 g iv, cefotax 6 g 14-21 zile
- amoxicilina oral sau doxiciclina oral timp de 14-21 zile.
Paralizie de n. cranieni: doxi sau Amoxi sau CTRX 14-21 zile
Artrita - Doxi sau AMOXI 30-60 zile sau CTRX 28 zile
 La pacienţii alergici la penicilină: Azitro, 500 mg po /zi 7-10
zile sau
 Erito timp de 14 - 21 zile.
 Sarcina: Amoxi- 14-21 zile
Artrite bacteriene si Artrite virale
fungice
My tuberculosis Rubeola
My. netuberculoase Parvovirus 19
Lepra V rujeolic
Sporotrichoza Hepatitis B
Coccidioidomycoza V. coriomenngitei limfocitare
Blastomycoza Chikungunya, agent Ross-River
Candidoza Ockelbo
Hystoplasmoza
 Cauze posibile
 Bacillus cereus
 Brucella abortis
Artrite reactive  Clostridium difficile
 Escherichia coli

Postvenerice
 Chlamydia trachomatis
Postenteric
 Salmonella (S enteritidis, S
typhimurium, S bovismorbificans,
 S blockley)
 Shigella (S flexneri, S dysenteriae,
S sonnei, S boydii)
 Campylobacter (C jejuni, C coli)
 Yersinia (Y enterocolitica, Y
pseudotuberculosis)
Cauze probabile
 Chlamydophila (Chlamydia)
pneumoniae
 Ureaplasma urealyticum
 Bacille Calmette-Guerin
 Helicobacter pylori
 Hafnia alvei
 Lactobacillus
 Neisseria meningitidis serogrup B
 Pseudomonas
 Intestinali (Strongyloides stercolis,
Taenia saginata,
 Giardia lamblia, Ascaris
lumbricoides, Filariasis, si
 Cryptosporidium)
Alte tipuri de artrite inflamatorii
 Borrelia burgdorferi (B. Lyme)
 Propionbacterium acnes (SAPHO)
 Streptococcus sp (RA
poststreptococic)
 Tropheryma whippelii (Boala
Whipple’s)
 Faire attention à ne pas affirmer trop de
choses dont on n’est pas sur !
 • L’inconnu fait partie de notre pratique
médicale au même titre que l’incertitude
 • Les hypothèses ne sont pas des certitudes •
Se méfier des réactions individuelles :
extrapolation difficile
 • Ne pas faire d’erreur