Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
conținut nr. 1
Indo-europenizarea.
Popoare și limbi indo-europene.
Clasa a X-a
Daraban Ludmila,
profesoară de istorie, grad didactic superior,
LT ”Mircea Eliade”
• Unitatea de învățare: Civilizațiile antichității
• Competențe specifice:
1.Utilizarea limbajului istoric în diverse situații de învățare și de viață.
2. Amplasarea în timp și spațiu a evenimentelor, proceselor,
fenomenelor, în scopul înțelegerii continuității și schimbării în istorie.
• Unități de competență:
• 1.1Selectarea terminologiei istorice specifice antichității și evului
mediu pentru a descrie aspectele evoluției social-economice, politice
și culturale.
• 2.1 Descrierea schimbărilor ce au avut loc în spațiul istoric studiat.
Plan de idei:
• I. Indo-europenizarea (noțiune,
spațiu, căi de desfășurare, timp)
• II. Popoare indo-europene:
-localizare în spațiu,
-caracteristici generale,
-societatea indoeuropenilor.
• III. Limbi indoeuropene
• IV. Concluzia
I. Indoeuropenizarea
Proces
etnolingvistic care drept rezultat se
formează popoarele vechi
se desfăşoară în 2-3
din Europa
milenii în Europa
Spațiu indoeuropenizării
danubiano-
• Sudul Rusiei, pontic
Nordul
Asia Centrală
Mării Negre
• Nordul Mării Negre,
• Asia Mică
• Spațiul carpato-
danubiano-pontic.
Cai de indo-europenizare
Aculturație
Prin
Pătrundere (Preluare de către o comunitate a
cucerir unor elemente de cultură
lentă materială şi spirituală sau a întregii
e culturi a unei comunităţi aflateă la
o treaptă superioară de dezvoltare)
Timp (perioada desfășurării indoeuropenizării)
• Indoeuropenizarea
a început în
neolitic
(mil.VII î.Hr-III
î.Hr)
• iar acum circa 6000
de ani s-au
desprins din
nucleul comun
migrând spre Vest,
Est, Nord, Sud.
Indoeuropenii au
II. Popoarele indoeuropene acoperit toată
Europa între 3500
î.Hr-2500 î.Hr.
Indoeuropenii -
persoane care apaţin unui
grup mare de popoare şi
de limbi vorbite în
prezent în Europa şi în
alte continente,
reprezentând continuarea
unei limbi comune
neatestate, dar
reconstituită prin metoda
comparativ-istorică
Localizare în spațiu
• SARMAȚII
(persoane care făceau parte
dintr-o veche populaţie
indo-europeană nomadă,
înrudită cu sciţii şi asimilată
de popoarele turcice şi
vechi slave.)
• în afara Europei,
HITTIȚII (persoane
care făceau parte
dintr -o populaţie de
limbă indo-europeană
care a pătruns în
mileniul al II-lea î.Hr
în Asia Mică (Anatolia)
• MEZII
(persoane care făceau
parte din populaţia
de bază a Mediei
sau care erau originare
de acolo)
• PERȘII (persoane care făceau
parte din populaţia de bază a
Persiei sau care erau originare de
acolo)
• ARIENII (vechii locuitori ai
Iranului(”nobili/stăpâni”),
• FILISTENII(persoane care făceau
parte dintr-o populaţie antică
stabilită în sec. XIII-XII î.Hr în sudul
Palestinei, pe ţărmul Mării
Mediterane)
• SUMERIENII (persoane care
făceau parte din populaţia de bază
a vechiului ţinut din sudul
Mesopotamiei, Sumer).
Caracteristici ale civilizației indo-europene
nomadism pastoral
• 2. RĂZBOINICĂ (NOBILII)
• / „În viaţa societăţii indo – europene, războiul este o stare normală; aceasta este
ocupaţia obişnuitã a aristocraţiei.Intern sau extern, şi oricare ar fi cauzele şi
scopurile sale, războiul este înainte de toate un joc ai cãrui arbitrii sunt zeii. El se
declarã solemn, dupã un ritual care are ca scop să – I ia pe zei ca martori ai
îndreptăţirii sale şi de a atrage mânia lor asupra adversarului. Desfăşurarea
războiului este supusă unor reguli bine stabilite: Victoria constă în a „zdrobi
rezistenţa’’ nu în a distruge duşmanul. Nu se acceptă lupta atunci când semnele
prevestitoare sunt defavorabile; când bătălia ia o întorsătură proastă, fuga nu are
nimic dezonorant, de vreme ce înseamnă o recunoaştere a faptului că zeii sunt
potrivnici. ’’
• (Jean Haudri, „Indo – europenii’’)
• Societatea indoeuropeană era organizată pe 3 clase:
• 3. PRODUCTIVĂ (AGRICULTORI,
CRESCĂTORI DE ANIMALE, MEȘTEȘUGARI)