• Viitorul compozitor Bizet sa născut la 25 octombrie 1838 în capitala franceză Paris. Tatăl său, și-a câștigat viața prin coafură și făcând direct peruci. Puțin mai târziu, a început să dea lecții de muzică, deși nu avea o educație primară în domeniul artei. Mama lui , a lucrat ca pianist amator. Georges era singurul copil din familie. De la o vârstă fragedă, el a învățat să cânte la pian cu mama sa, demonstrând abilități extraordinare, iar deja la 9 octombrie 1848, cu două săptămâni înainte de ziua a zecea, a intrat în Conservatorul de Muzică din Paris. În această instituție de învățământ talentatul tânăr a compus primele sale compoziții cunoscute. Cariera muzicală • În noiembrie 1855, la vârsta de șaptesprezece ani, tânărul compozitor Bizet a scris prima simfonie ca temă. Până în 1933, a rămas necunoscută și, ulterior, a fost descoperită accidental în arhivele bibliotecii Conservatorului din Paris. Pentru prima dată, această simfonie a fost interpretată în 1935 și a obținut imediat recunoașterea universală ca o capodoperă scrisă de un muzician tânăr, dar capabil și spiritual. În anii următori, tânărul compozitor a participat la diverse concursuri creative, încercând să câștige premii în bani și premii prestigioase și, în cele din urmă, a câștigat concursul pentru autorii operei, organizat de Offenbach. Primul loc și premiul de 1200 franci Georges au fost împărțite cu Charles Lecoq. În mai multe concursuri, cunoscutul compozitor Bizet a câștigat un grant impresionant pentru care a trăit confortabil în următorii cinci ani. Dintre aceștia, a petrecut primii doi ani în Roma, un an în Germania și ultimii doi ani la Paris. În primăvara vieții • În iulie 1860, după ce George a plecat din Roma și a călătorit în continuare în Italia, a avut ideea de a scrie o simfonie în patru părți, în care fiecare piesă ar reprezenta întruparea muzicală a orașului italian - Roma, Veneția, Florența și, respectiv, Napoli. . Totuși, în același an, compozitorul Bizet a aflat că mama lui a fost grav bolnavă și a fost forțată să încheie călătoriile italiene. În septembrie 1860, sa întors la Paris; un an mai târziu, mama muzicianului a murit. Numai în 1866 a scris în cele din urmă prima versiune a simfoniei terminate. Până în 1871, și-a corectat compoziția muzicală în orice mod posibil - și a murit brusc, fără a reuși să aducă creația inspirată de Italia la idealul său. În 1880 a fost publicată sub titlul "Simfonia romană". Ce este de fapt renumit pentru compozitorul Bizet?
• "Carmen" - o operă scrisă pe baza povestirii scurte a
scriitorului francez Prosper Merimet, a devenit cea mai importantă și faimoasă lucrare a sa. Rolul principal a fost intenționat de muzicianul pentru mezzo-soprană. Autorul a scris majoritatea operei în vara anului 1873, dar a rămas neterminat până la sfârșitul anului următor, 1874. Probabil din cauza problemelor din viața lui personală și a despărțirii de soția sa timp de două luni întregi. Deși ascultătorii nu au îmbrățișat-o la început "Carmen", rămâne cea mai bună lucrare a lui Bizet. Decesul • Compozitorul Bizet, a cărui biografie este cunoscută de fiecare muzician profesionist astăzi, a murit de un atac de cord la vârsta de treizeci și șase de ani. Se zvonea că Eli-Miriam Delabord, care ar fi fost fiul nelegitim al lui Charles-Valentin Alkan, ar fi fost indirect vinovat de moartea lui Georges, deoarece, cu puțin înainte de moartea ultimilor doi bărbați, a avut o competiție de înot, după care Bizet a răcit rău și a căzut cu febră. În acel moment, s-au suspectat chiar crimă și sinucidere, în timp ce compozitorul a lăsat o rană similară cu un foc de armă lăsat pe gât. Istoricii, totuși, cred că arăta ca un ganglion limfatic, care, din cauza unei boli grave și a unui atac de cord, sa umflat și sa rupt. Bizet a murit la a șasea aniversare a căsniciei sale, exact trei luni după prima interpretare a "Carmen". Moartea lui a venit brusc doar când a început să-și găsească stilul său "adult", unic. Georges Bizet a fost îngropat în cimitirul Pere Lachaise din Paris, alături de muzicienii la fel de renumiți precum Chopin și Rossini. Carmen Carmen este o operă cu muzica compusă de Georges Bizet pe un libret de Henri Meilhac și Ludovic Halévy, după nuvela omonimă a lui Prosper Mérimée. Premiera operei a avut loc la „Opéra Comique” din Paris, la 3 martie 1875. Acțiunea nuvelei și operei se petrece în fosta fabrica de tutun din Sevilla (Real Fábrica de Tabacos, azi universitate), unde (în nuvela lui Prosper Merimee din 1847) subofițerul Don Jose Lizarrabengoa s-a îndrăgostit de frumoasa țigancă Carmen. Nuvela a stat apoi la baza libretului operei lui Bizet "Carmen". Actul I • Într-o piață din Sevilla, soldații se amuză pe seama trecătorilor. Le trezește interesul frumoasa Micaëla, o tânără de la țară, venită să-și caute iubitul, pe Don José. Apar muncitoarele de la manufactura de tutun. Între ele se remarcă senzuala Carmen, care încearcă să-l provoace pe Don José. Intâlnirea Micaëlei cu Don José prilejuiește rememorarea amintirilor legate de satul lor natal. La manufactură izbucnește un scandal, ce culminează cu arestarea lui Carmen. Ea îl vrăjește pe Don José și, în schimbul promisiunilor de a-l reîntâlni, acesta o ajută să fugă. Actul II • La hanul lui Lilas Pastia se întâlnesc, pentru a petrece, țigani și contrabandiști. Apariția toreadorului Escamillo le stârnește entuziasmul. Cucerit de farmecul frumoasei Carmen, Escamillo îi propune să-l urmeze; ea îl așteapta însă pe iubitul ei, Don José. Acesta vine, iar Carmen cântă și dansează pentru el. Conjunctura nu-i permite lui Don José să se mai întoarcă la garnizoană, fiind nevoit să se alăture contrabandiștilor. Actul III • Don José regretă că a dezertat, constatând, în plus, că nici Carmen nu-l mai iubeste. Aceasta îsi ghiceste în cărți, de unde afla că va muri curând. Micaëla îi aduce lui Don José vestea iminentei morți a mamei sale. El va trebui să plece, chinuit însă de gândul că, între timp, Carmen se îndrăgostise de Escamillo. Actul IV • Înainte de începerea coridei, Carmen și Escamillo își mărturisesc iubirea, în timp ce Don José, ascuns, îi urmărește. Cu toate insistențele lui Don José, Carmen refuză categoric să-l urmeze, iar el, înnebunit de gelozie, o ucide.