Les pêcheurs de perles

Georges Bizet
S-a născut în Franța, Paris la 25 octombrie 1838 ca Alexandre-César-Léopold Bizet și a
fost un compozitor francez din era romantică. Tatăl lui a fost profesor de canto, iar mama lui
o pianista amatoare. Acesta a fost admis la conservatorul din Paris la frageda vârstă de 4 ani.
Câștigă numeroase premii de interpretare pe perioada studiilor, chiar Franz Liszt era
impresionat de talentul lui de pianist. În 1857 câștigă prestigiosul premiu Prix de Rome care
o să îi ofere sprijitul financiar pentru următorii trei ani dedicați compoziției. Perioada
petrecută la Roma constituie anii de maturizare artistică şi nu va fi foarte productivă. Acest
lucru este destul de ironic având în vedere faptul că Prix de Rome a fost un premiu care i-a
facilitat un mediu sigur pentru a compune. El a fost recunoscut ca un pianist remarcabil, deși
a ales să nu valorifice această abilitate și a cântat foarte rar în public.
Întors la Paris i se oferă un post de profesor pe care îl refuză pentru a se concentra pe
compoziție. După trei ani petrecuți în Italia, el constată că principalele teatre de operă
pariziene preferau repertoiul clasic consacrat în locul lucrărilor noilor compozitori. Chiar și
compozitorii consacrați cum ar fi Gounod a avut dificultăți în a-și pune în scenă lucrările.
Compozițiile lui Bizet pentru pian și orchestră au fost, de asemenea, în mare măsură
ignorate. Ca urmare, cariera sa a stagnat și și-a câștigat existența în principal prin aranjarea și
transcrierea partiturilor altora. Însetat pentru succes, a început multe proiecte în anii 1860,
dintre care majoritatea au fost abandonate.
Creaţia lui este influenţată de muzicienii francezi contemporani lui cum ar fi Charles
Gounod, Léo Delibes, Camille Saint-Saëns, Jules Massenet, Jacques Offenbach care au
compus cu toții muzică de operă. Abordarea lui realistă a influențat școala de operă veristă
de la sfârșitul secolului 19. Deşi nu se îndepărtează de tradiţia franceză, totuşi muzica lui se
apropie prin dramatism şi stilul dominat de emoţii profunde de opera italiană a lui Verdi sau
de cea germană a lui Wagner. În 1870, deși el era scutit de serviciul militar în calitate de
laureat al Prix de Rome, el se înrolează în Garda Națională ocazie cu care cunoaște ororile
războiului. De aici realismul atât de prezent în creația lui, spre deosebire de naționalismul
marcant al lucrărilor altor confrați.
 Cea mai de succes opera a sa este Carmen care a avut premiera în 3 martie 1875. Alte
titluri celebre ale lui sunt Djamileh, Don Procopio, La jolie fille de Perth, Les pêcheurs de
perles.
În urma unei infecții cronice a amigdalelor, face un reumatism articular acut cu
complicații cardiace și moare la 3 iunie 1875, în vârstă de numai 36 de ani, trei luni după
premiera operei sale Carmen.

Les pêcheurs de perles

Este o operă în trei acte de Georges Bizet, pe un libret de Eugène Cormon și Michel
Carré, care spune povestea jurământului de prietenie eternă a doi bărbați care este
amenințat de dragostea pentru aceeași femeie, a cărei dilemă este conflictul dintre dragoste
seculară și jurământul ei sacru de preoteasă.
Premiera a avut loc la 30 septembrie 1863, la Teatrul Liric din Paris. La premiera
operei Les pêcheurs de perles compozitorul încă nu avea 25 de ani. În ciuda faptului că opera
a fost primită bine de public, reacția presei a fost destul de ostilă, deși alți compozitori ca
Hector Berlioz au găsit merite considerabile în muzica lucrării.
Inițial, libretul a fost considerat o lucrare de proastă calitate. Mina Curtiss în cartea ei
despre Bizet, respinge textul libretului ca fiind banal și imitativ. Chiar libretiștii au recunoscut
neajunsurile. Ei spuneau că, dacă ar fi fost conștienți de abilitățile lui Bizet ca și compozitor,
s-ar fi chinuit mai tare. Carré era îngrijorat de finalul slab al operei și a căutat constant
sugestii ca să îl înlocuiască. Din această cauză există mai multe variante de partituri, cu
finaluri diferite.
Opinia critică modernă a fost mai blândă decât cea de pe vremea lui Bizet.
Comentatorii descriu calitatea muzicii ca fiind neuniformă și uneori neoriginală, dar recunosc
opera ca fiind una promițătoare, în care darurile lui Bizet pentru melodie și instrumente
evocatoare sunt clar evidente. Ei au identificat prefigurări clare ale geniului compozitorului
care aveau să culmineze 10 ani mai târziu în Carmen.
După premiera sa, opera a nu a mai fost interpretată decât după 11 ani de la moartea
lui Bizet în 1886 fiind prezentată în italiană La Scala din Milano. Aceste reînvieri ale operei,
care au reflectat probabil succesul tot mai mare al operei Carmen, au fost urmate de
publicarea a mai multe versiuni ale muzicii care includeau diferențe semnificative față de
partitura originală a lui Bizet.
 Bibliografie

 https://en.wikipedia.org/wiki/Georges_Bizet
 https://www.britannica.com/biography/Georges-Bizet
 https://www.noua-acropola.ro/georges-bizet/
 https://en.wikipedia.org/wiki/Les_p%C3%AAcheurs_de_perles
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Pescuitorii_de_perle