Căminul din Eden- un model

Dumnezeu a pregătit primul cămin al omului

Domnul a fost multumit de această ultimă și cea mai

nobilă dintre toate creaturile Sale și a avut în vedere ca
omul sa fie locuitorul desavârșit al unei lumi
desavârșite.
Eva a fost creată dintr-o coastă a lui Adam, ceea ce
înseamnă ca ea nu trebuie sa stapâneasca asupra lui (ca
fiind capul) și nici sa fie calcată în picioare ca
inferioară, ci să stea alaturi de el ca egală, să fie iubită
și protejată de el. O parte din om, os din oasele sale și
carne din carnea sa, ea era a doua identitate a lui;
marturie a apropierii și atașamentului plin de afecțiune,
care trebuie să existe în această legatură.
Prima casătorie oficiată de Dumnezeu
Dumnezeu a sarbătorit prima casătorie. Astfel,
această institutie Îl are la originea sa pe
Creatorul Universului.
„Casătoria este demnă de onoare“; ea a
constituit unul dintre primele daruri ale lui
Dumnezeu pentru om si este una dintre cele
doua institutii pe care, dupa cadere, Adam le-a
dus cu sine dincolo de portile Paradisului.
Când sunt recunoscute principiile divine în
cadrul acestei relatii si cei doi se supun
acestora, casatoria este o binecuvântare; ea
apara curatia si fericirea neamului omenesc,
asigura nevoile sociale ale omului, îl înalța din
punct de vedere fizic, intelectual si moral.
 Fiecare dorință îndeplinită

Adam era înconjurat de tot ce-și putea dori inima sa. Avea din belșug pentru
îndeplinirea fiecarei dorințe. Nu exista păcat și nici vreun semn de decădere în
Edenul cel plin de slavă. Îngerii lui Dumnezeu conversau liber și cu drag cu
perechea sfântă. Fericiții cântăreți aduceau întruna slavă Creatorului prin cântecele
lor vesele și pline de naturalețe.
Caracterul lui Dumnezeu era reflectat în caracterul lui Adam. Slava Sa era revelată
de toate lucrurile din natură.
Munca a fost rânduită pentru fericirea omului.
Lui Adam i-a fost dată ocupația de a avea grijă de grădină. Creatorul
știa că Adam nu putea fi fericit fără o ocupație. Frumusețea gradinii îl
încânta, însă acest lucru nu era îndeajuns. Avea nevoie de muncă
pentru a-și pune la lucru părțile minunat întocmite ale corpului său.
Dacă fericirea ar fi constat în a nu face nimic, omul, în starea sa de
sfântă inocență, ar fi rămas fără ocupație. Dar Acela care l-a creat pe
om știa ce era necesar pentru fericirea lui; si de îndată ce l-a creat, i-a
dat lucrul pe care l-a desemnat pentru el. Fagăduința slavei viitoare și
sentința că omul trebuie să trudească pentru pâinea cea de toate zilele
au venit de la aceeași autoritate supremă.
 Dumnezeu este onorat prin căminul creștin
Tații și mamele care Îl pun pe Dumnezeu pe primul plan în familia
lor, care își învață copiii că frica de Domnul este începutul
înțelepciunii, Îi dau slavă lui Dumnezeu înaintea îngerilor și a
oamenilor prin faptul ca prezintă lumii o familie ordonată,
disciplinată, o familie care Îl iubește și Îl ascultă pe Dumnezeu și nu
se răzvrătește împotriva Lui. Domnul Hristos nu este un străin în
căminele lor. Numele Lui este un nume drag în cămin, onorat și
slăvit.
Îngerii își găsesc plăcere în căminul în care domnește Dumnezeu, iar
copiii sunt învațați să prețuiască Biblia și să se închine Creatorului
lor. Astfel de familii se pot bucura de făgăduința: „Pe aceia ce Mă
cinstesc îi voi cinsti.“ Dintr-o astfel de casă tatăl pleacă la datoriile
zilnice cu spiritul înduioșat și supus lui Dumnezeu.
Numai prezența lui
Dumnezeu îi poate face
fericiți pe bărbați și femei.
Apa obișnuită poate fi
transformată de Hristos în
vin ceresc. Căminul
devine atunci un Eden de
fericire; iar familia, un
simbol frumos al familiei
din ceruri.
Slava lui Dumnezeu din
ceruri, lumile nenumărate
în mișcarea lor ordonată,
„plutirea norilor”, tainele
luminii și ale sunetului,
ale zilei și ale nopții –
toate erau deschise
studiului primilor noștri
părinți. … Ei descopereau
întotdeauna ceva atrăgător
care le umplea inimile cu
o mai profundă iubire,
făcându-i să izbucnească
în cuvinte de mulțumire și
recunoștință.” – Ellen G.
White, Patriarhi și profeți,
pp. 50-51
 Căminul creștin este o pildă

Cea mai mare dovadă a puterii creștinismului, care poate fi

prezentată lumii, este o familie ordonată și disciplinată. Aceasta va
recomanda adevarul mai mult decât orice, pentru că este o dovadă
vie a puterii acestuia asupra inimii.
Cel mai bun test pentru creștinismul unui cămin este caracterul
format prin influența Sa. Faptele vorbesc mai bine decât cea mai
bună mărturisire de credință.
 Căminele prietenoase vor fi o
lumină pentru vecini

Fiți lumini strălucitoare în cămin, luminând cărarea pe care trebuie

sa meargă copiii voștri. Fiind astfel, lumina voastră va straluci
asupra celor din afară.
Din fiecare cămin creștin va străluci o lumină împrejur. Iubirea va fi
vadită în acțiune. Aceasta se va revărsa asupra tuturor legăturilor
familiale, dovedindu-se prin bunatate, grijă față de ceilalți și
curtoazie duioasa, neegoistă.
 Rezultatele unității în familie

Cea dintâi lucrare a creștinilor este sa fie

uniți în familie. Apoi, aceasta se va extinde
asupra vecinilor de aproape și de departe.
Cei care au primit lumina trebuie să lase
lumina aceasta sa strălucească mai departe în
raze luminoase. Cuvintele lor, înmiresmate
cu dragostea lui Hristos, trebuie sa fie o
mireasma de viață spre viață.
Cu cât membrii unei familii sunt mai uniți în
lucrarea lor în cămin, cu atât mai înălțătoare
și favorabilă va fi influența pe care tatăl și
mama, fiii și fiicele o vor exercita în afara
căminului.
 Este mai mare nevoie de oameni buni decât
de minți stralucite

Fericirea familiilor și a
comunităților depinde de influența
pe care o are caminul.
Valorile veșnice depind de
îndeplinirea corespunzatoare a
datoriilor acestei vieți. Omenirea
nu are atât de mult nevoie de
minți stralucite, cât de oameni
buni, care să fie o binecuvântare
în căminele lor.
Educația primită în cămin, arătând stimă
unii față de alții, ne ajută să învățăm să
știm cum să ajungem la acele inimi care
trebuie învățate principiile adevaratei
religii.
Biserica are nevoie de întreaga forță
spirituală, cultivată, ce poate fi obținută în
așa fel, încât toți și în special membrii mai
tineri ai familiei Domnului, sa poată fi
păziți cu grija. Adevărul trăit în cămin se
face resimțit în lucrul dezinteresat din
afara acestuia. Acela care traiește
creștinismul în cămin va fi o lumină
strălucitoare pretutindeni.