 Cercetătorii notorii în domemiu accentuiayă că instruirea şcolară crează o

orientare morală specială a personalităţii copilului .

 Pentru ei îactivitatea de învăţare nu este pur şi simplu o activitate
deînsuşire a noilor cunoştinţe ci este percepută ca fiind o activitate de
mucă,cu o semnificaţie profund socială,ca o implicare în viaţa cotidiană a
oamenilor,care îl înconjoară
 Din acest considerent,modul în care se va face faţă şcolarul mic noilor
cerinţe ,succesul sau insuccesul şcolar prezintă pentru el un impact afectiv
semnificativ.
 În legătură cu aceasta problema pregătirii către şcoală este una acută şi
foarte importantă. O perioadă îndelungată criteriul de bază,de fapt ,unicul
criteriu în aprecierea gradului de pregătire către şcoală era considerat
nivelul deyvoltării intelectuale
 .L.S.Vîgotschii printre primii a formulat ideea despre faptul,că pregătirea
către şcoală este ,în primul rînd,capacitatea de a diferenţia şi a generaliza
în categoriile respective obiectele şi fenomenele lumii înconjurătoare.
 Problema pregătirii copiilor pentru şcoală a fost
studiată de mai mulţi savanţi: impactul continuităţii
asupra formării competenţelor de învăţare la copiii de
vîrsta preşcolară mare şi şcolarul mic (S. Cemortan, V.
Pascari, etc.); pregătirea psihologică a copilului pentru
şcoală (A. Bolboceanu, T. Dubrovina, N. Gutchina, N.
Abramenco,J.Racu, R.Teresciuc, A.Silvestru); pregătirea
motivaţională a copiilor de 6 – 7 ani pentru instruirea în
şcoală (L. Bojovici, L. Slavina); valorificarea experienţei
afective a copiilor de vîrstă preşcolară mare şi şcolară
mică (P.Jelescu, R.Jelescu)
 Analizînd un şir de lucrări a cercetătorilor notori în
domeniu am stabilit că pregatirea copilului pentru
scoala vizeaza deopotriva

nivelul de dezvoltare fizica si

neurofiziologica

nivelul proceselor cognitive, afective

capacitatii de socializare a copilului

 Pentru realizarea maturităţii şcolare
este necesară pregătirea copilului
preşcolar în pla
Cognitiv
Afectiv
Volitiv
 În psihologia dezvoltării au fost identificate următoarele
competenţe fundamentale ce necesită a fi dezvoltate în
pregătirea pentru şcoală a unui copil:

competenţe cognitive: atenţie, memorie, categorizare, limbaj,

planificare şi rezolvare de probleme;
competenţe sociale: se referă la capacitatea copilului de a stabili
relaţii sociale adecvate, de a respecta regulile sociale şi de a
rezolva probleme ce pot apărea în relaţiile personale.
competenţe emoţionale: înţelegerea emoţiilor celorlalţi,
exprimarea propriilor emoţii şi capacitatea de autoreglare
emoţională
competenţe de autonomie personală: capacitatea copilului de a
rezolva probleme cotidiene specifice grupului de vârstă din care
face parte.
competenţe motrice: motricitate grosieră şi fină
 Maturitatea şcolară presupune, în primul rînd, un anumit nivel de
dezvoltare biologică a organismului. Cu alte cuvinte, e necesară
dezvoltarea suficientă la copil a funcţiilor ce asigură activitatea de
instruire.
Asemenea funcţii necesare pentru şcoală sunt:
 viteza formării reflexiilor condiţionate,

 gradul de dezvoltare a îmbinării diferenţiate,

 labilitatea proceselor nervoase,

 gradul de dezvoltare a sistemului doi de semnalizare,

 dezvoltarea reflexului motor,

 capacitatea de a îndeplini mişcări fine cu mîinile şi coordonarea

mişcărilor.
După D. Elkonin, conţinutul noţiunii de ,,maturitate şcolară”
sunt neoformaţiunile ce apar în joc, ca activitate
dominantă la vîrsta preşcolară.
El distinge trei informaţii principale:

alegerea liberă;

posedarea mijloacelor (senzoriale şi intelectuale);

evidenţa atitudinii altui om.

 Dintre laturile esenţiale ale maturitatii scolare amintim:
maturitatea intelectuala si maturitatea sociala a copiilor

 Maturitatea intelectuala.Maturitatea intelectuala poate fi apreciata pe baza unor

probe de inteligenta
verbala, precum si pe baza reusitelor sau nereusitelor desenate în activitati grafomotorii
de joc, etc.
 Maturitatea sociala.Maturitatea sociala prezinta o sfara mai larga, iar evaluarea ei

presupune observarea copilului în cadrul colectivului, precum si a laturii psihologice ma
icomplexe a copilului.
 Parametrii maturităţii şcolare
 Primul parametru al maturităţii şcolare este un aşa nivel de dezvoltare
a proceselor cognitive, care favorizează tranziţia la noile condiţii ale
regimului şcolar.
 În calitate de următorul parametru, legat de primul -interesele cognitive.
Nu e nimic extraordinar dacă copilul de şase ani va veni la şcoală fără
cunoştinţe elementare la scris şi numărat. E mult mai rău, dacă copilul nu e
capabil să-şi reţină emoţiile, să se concentreze, e nedisciplinat, vorbeşte la
lecţii, le încurcă celorlalţi etc.
 Al treilea parametru al maturităţii şcolare îl consituie un anumit nivel de
dezvoltare a subordonării motivelor, în sistemul ierarhic al cărora motivele de
învăţătură încep a deveni conducătoare.
 Al patrulea parametru al maturităţii şcolare este pregătirea personalităţii,
aici apar şi dificultăţi teoretice şi aplicative. În plan teoretic principala
dificultate constă în incertitudinea, starea amorfă a obiectului de cercetare, în
polisemia noţiunii de ,,personalitate” şi lipsa bazelor metodologice.
 Cauze ale imaturităţii şcoalare
 Factori organici primari

leziunile nervoase primare, microleziunilesistemului nervos central,

disfunctiile minime partiale
 Factori organici secundari

traumatismele externe, tulburari organiceinterne si cele musculare,

boli cronice
 Factori sociali anturajul socio cultural  negativ din familie,  limbajul

membrilor familiei
Cauze directe ale imaturitatii scolare
sunt
nasterea prematura,
subalimentatia,
imaturitatea neuromusculara, etc.,
toate acestea ducând la amânarea
scolarizarii.
 CONCLUZII
 Pregătirea către şcoală prezintă trãsãturi particulare, care fac necesarã
eleborarea şi aplicarea unor strategii specifice pentru această etapă
semnificativă în viaţa copiilor
 Debutul copilului într-un nou ciclu de instruire – clasa întâi, îi solicită
mobilizarea întregului mecanism de adaptare.
 Trecerea de la copilăria preşcolară la copilăria şcolară, dominată de
structurile şi motivele activităţii de învăţare, se face sub impactul
maturizării unor premise psihice interne, cum ar fi: dezvoltarea
motivelor şi a intereselor, creşterea ponderiiactivităţii verbale,
creşterea indicelui independenţei proceselor intelectuale.
 .Dezvoltarea copilului este orientată spre o nouă modalitate de
dobândire a unorcunoştinţe şi experienţe, spre o stare de
disponibilitate pentru activitatea de învăţare, starepsihologică pozitivă
necesară momentului de debut şcolar.
MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE