Priveste inapoi cu manie

De John Osborne
Realizat de Pop Darius si Marius Motiu
 Cuprins
 PRIVEŞTE ÎNAPOI CU MÂNIE Adaptare de Ţăpeanu Victor după John Osborne ACTUL I Acţiunea
se petrece în zilele noastre, în apartamentul cu o singură cameră al familiei Porter, într-un oraş din
Midlans(Anglia).Pe seară. Aprilie.Un pat dublu, un raft de cărţi, cravate şi alte mărunţişuri printre care
un urs de pluş şi o veveriţă pufoasă şi moale.La ridicarea cortinei Jimmy şi Cliff stau aşezaţi în fotolii.
Le putem vedea doar picioarele ieşind de după ziarele care îi maschează.Jimmy un tânăr slab, de vreo
25 de ani, care poartă o haină de homespun foarte uzată şi pantaloni de flannel.Pipa lui a umplut odaia
de fum. Jimmy este un aliaj deconcertant de sinceritate şi sarcasm, de tandreţe şi cruzime dezlănţuită,
e în acelaşi timp sâcâitor, orgolios, neastâmpărat, o combinaţie care displace atât celor sensibili cât şi
celorlalţi. Jimmy pare susceptibil pînă la vulgaritate.Cliff este de aceiaşi vârstă, solid, poartă un
pullover şi pantaloni negri şifonaţi . Stă lejer şi degajat , aproape în letargie, având capacitatea de
înţelegere natural, oarecum tristă, a autodidacţilor. Dacă Jimmy respinge dragostea, Cliff pare că o
solicită aparenţa ei, el este contrpunctul blajin al lui Jimmy. În picioare în stanga Alison stă aplecată
deasupra unei scânduri de călcat. Alături de ea un vraf de rufe. Personalitatea ei e cea mai greu
sesizabilă în polifonia discordantă a celor trei. Ea e în altă tonalitate. Tonalitatea omului bine crescut
care adesea dispare în orechestraţia robustă a celor doi. Peste fusta murdară dar scumpă, poartă o
cămaşă vişinie a lui Jimmy, şi totuşi reuşeşte să pară elegantă. Amestecul de ciudăţenii din înfaţişarea
lor face frumuseţea ei mai frapantă decât este în realitate. E înaltă , subţire, brunetă cu oasele feţei
lungi şi delicate. Camera e liniştită, plină de fum. Unicul zgomot care se aude este câte o izbitură a
fierului de călcat pe scândură. E una din acele seri răcoroase de primăvară, plină de nori şi umbre.
 John Ozborne
 Osborne s-a născut la 12 decembrie 1929[3] la Londra, fiul lui Thomas Godfrey
Osborne, un artist comercial și redactor publicitar de origine South Welsh, și al
lui Nellie Beatrice Grove, o barmaid Cockney.[4]

 În 1935, familia s-a mutat în suburbia de nord din Surrey, Stoneleigh, lângă
Ewell, în căutarea unei vieți mai bune, deși Osborne l-ar considera un deșert
cultural – un prieten de școală a declarat ulterior că „a crezut că [noi] suntem
foarte plictisiți. , oameni neinteresanți, și probabil că mulți dintre noi aveam.
Avea dreptate.”[5] Își adora tatăl și își ura mama, despre care a scris mai târziu
că l-a învățat „Fatalitatea urii... Ea este boala mea, o invitație pentru mine.
camera de bolnav”, și a descris-o ca fiind „ipocrită, absorbită de sine,
calculatoare și indiferentă”.

 Thomas Osborne a murit în 1941, lăsându-i băiatului un acord de asigurare pe

care l-a folosit pentru a finanța un învățământ privat la Belmont College, o
școală publică minoră din Barnstaple[6], care s-a închis în anii 1960.[7] El a
intrat în școală în 1943, dar a fost expulzat în semestrul de vară din 1945.
Osborne a susținut că acest lucru a fost pentru că l-a lovit pe director, care l-a
lovit pentru că ascultase o emisiune de Frank Sinatra, dar un alt fost elev a
afirmat că Osborne a fost prins luptând cu alții. elevii și nu a agresat directorul.
[8] Un certificat școlar a fost singura calificare formală pe care a dobândit-o.

 După școală, Osborne s-a dus acasă la mama sa la Londra și a încercat pentru
scurt timp jurnalismul comercial. O slujbă de tutorat la o companie de turnee de
actori juniori l-a introdus în teatru. El a devenit curând implicat ca manager de
scenă și actorie, alăturându-se companiei de turnee provinciale a lui Anthony
Creighton.[9] Osborne și-a încercat să scrie piese de teatru, co-scriind primul
său, The Devil Inside Him, împreună cu mentorul său Stella Linden, care a
regizat-o apoi la Theatre Royal din Huddersfield în 1950. În iunie 1951 s-a
căsătorit și cu Pamela Lane.[10] A doua sa piesă Personal Enemy a fost scrisă
împreună cu Anthony Creighton (cu care a scris mai târziu Epitaph pentru
George Dillon, montat la Curtea Regală în 1958).
 Perioada Stilistica
 Deși Alison Porter în Look Back in Anger s-a bazat pe Pamela, Osborne îi descrie pe
respectabilii părinți din clasa de mijloc ai lui Lane - tatăl ei un draperie de succes,
mama ei dintr-o familie de nobili rurali minori -[30] ca fiind „mult mai grosolani” și
cum la una. moment în care au angajat un detectiv privat să-l urmărească după ce un
coleg actor a fost văzut „fășurând” cu genunchiul într-o ceainărie. Deși recunoaște că
era adevărat, cel puțin, că actorul în cauză a avut o pasiune pentru el.

 Începusem să mă simt înconjurat și flancat de ostilitate.. Am declanșat o creastă de

furie care nu fusese cu mult mai mult decât somnolență înainte de sosirea mea... Nu
era deloc important. Pamela era crenelul pentru care eram hotărât.

 Lane și Osborne s-au căsătorit în secret în Wells din apropiere și apoi au părăsit
Bridgwater duminica următoare, în mijlocul unui armistițiu neliniștit cu părinții lui
Lane (mama urâtă a lui Osborne nu a știut despre unire până când cuplul divorța),
petrecându-și prima noapte ca cuplu căsătorit împreună în Cromwell Road din
Londra.
 Concluzie
 O piesa foarte bine dezvoltata