AGENTII INTERNI SI

RELIEFUL CREAT
DE ACESTIA

Prof. Onilă Oana-Cătălina

Liceul Teoretic “Emil Racoviţă” Vaslui
Relief = ansamblul neregularitaţilor (denivelărilor) scoarţei
terestre. Scoarţa este continuu atacată de două categorii de
forţe şi fenomene:
• agenţi interni (miscari tectonice, magmatism, vulcanism,
seismicitate, gravitatia)
• agenţi externi (vântul, apele curgătoare, apa mării, gheaţa,
zăpada, ploaia, omul, vieţuitoarele).

Agentii interni - totalitatea factorilor, proceselor ce acţionează din

interiorul Pământului deformând scoarţa terestră.
Aceştia sunt:
1. MAGMATISMUL
2. VULCANISMUL
3. SEISMELE
4. MISCĂRILE TECTONICE
a. - mişcările orogenetice
b. –mişcările epirogenetice
1. Magmatismul - totalitatea proceselor legate de apariţia, deplasarea şi
consolidarea magmei în scoarţa Pământului.

Formele consolidate in scoarta sunt:

- batoliţi - corpuri elipsoidale de dimensiuni foarte mari;
- lacoliţi – corpuri mai mici, sprijinte pe un picior ce indica locul de unde a venit magma;
- neck-uri - stâlpuri de rocă dură ce s-au format prin consolidarea magmei în drumul ei către suprafaţă, pe
fisurile rocilor; poate reprezenta coşul vulcanic.

- dyke-uri - sunt pereţi sau ziduri impunătoare ce provin din injectarea lavelor pe o spărtură longitudinală
a conului;
- silluri (filoane) au aspect de
bare alungite ce provin din
dezvelirea lavelor injectate pe
planurile de stratificaţie ale
conului; apare sub forma unor
pereţi circulari, care închid o
depresiune inelară, un crater
fals rezultat în urma
dezagregării rocilor mai puţin
rezistente.
2. Vulcanismul - totalitatea proceselor legate de iesirea si consolidarea
magmei la suprafata scoarţei. Toate se inscriu intr-un proces numit ERUPTIE
VULCANICA, al cărui rezultat este APARATUL VULCANIC.

Elementele unui vulcan

VATRĂ-locul de provenienţă a lavei
COŞ- sector prin care lava şi gazele
ies la suprafaţă
CON-forma creată prin acumulare
şi consolidarea materiei topite la
suprafaţa scoarţei
CRATER-partea superioară a
conului, prin care ies lava,
vaporii de apă, gaze, cenuşă,
bombe vulcanice; la unii vulcani
are dimensiuni foarte mari şi este
numită caldeiră (ex. Vezuviu).
PLATOURI VULCANICE- suprafeţe
rezultate din consolidarea lavelor
Vulcanul Nyiragongo – R.D.Congo Vulcanul Cotopaxi - Ecuador
PRODUSELE ERUPŢIEI VULCANICE
- solide ca: bombele vulcanice (fragmente peste 64 mm
de lavă solidificată ce pot atinge o dimensiune de mai
mulţi metri cubi), lapilii (fragmente între 2 - 64 mm) şi
cenuşa vulcanică (particule sub 2mm).
- lichide ca: lava (magma ajunsă la suprafaţă), lahar
(curent noroios), gheizer (izvoare fierbinţi ce izbucnesc
din pământ ca fântâni arteziene), maare (lacuri
circulare vulcanice)
- gaze: gaze vulcanice, fumarole (emanaţii vulcanice
cu vapori de apă şi sulf).
- sau forme mixte cu scurgeri de piroclaste,
echivalentul magmei în adâncime sunt plutonitele (roci
magmatice de adâncime formate la presiuni şi
temperaturi ridicate).

St. Helens - SUA

Fumarole ,Vulcanul Fourpeaked - Alaska
 Erupţiile vulcanice sunt de două feluri:

-erupţia efuzivă este o erupţie

vulcanică silentioasă, care
scoate la suprafată lava
bazaltică cu viteză mică
(erupţiile vulcanului Kilauea
din Hawaii sunt efuzive).

-eruptie explozivă este o erupţie

puternică a unui vulcan care aruncă
în aer materia pe distante uriase;
lava e săracă în silicat; poate fi
foarte periculoasă pentru locuitorii
aflaţi în apropiere de locul erupţiei.
CERCUL DE FOC AL PACIFICULUI
Cei mai renumiţi vulcani de pe Glob

Vulcanul Vezuviu, Italia

Vezuviu este un stratovulcan situat in apropiere de Golful Napoli, in Italia. Acesta

este cunoscut pentru eruptiile sale catastrofale din anul 79 i.C, care au distrus orasul
antic Pompei. Ultima oara cand Mt. Vezuviu a erupt a fost in 1944, devenind astfel
singurul vulcan din Europa care a erupt in ultimii 100 de ani.
 Vulcanul Kilauea, Hawaii Mauna Loa, Hawaii

Vulcanul Tambora, Indonezia Vulcanul Krakatau, Indonezia

Indonezia are un relief predominant muntos, cu circa 400 vulcani, dintre care
180 sunt activi. Munți cu înălțimi de peste 2745 m se întâlnesc pe insulele
Sumatra, Java, Sulawesi, Bali (Mt. Batur si Mt. Agung), Lombok (Mt. Rinjani) și
Sumbawa (Mt. Tambora).
• Cel mai înalt munte este Vârful Mandala (5007 m), acoperit veșnic de zăpadă.
 3. SEISMELE (Cutremurele de pamant)
- miscari bruste ale scoartei terestre datorate acumularii unor mari cantitati de
energie;
 durata: sec- min
 Cauzele cutremurelor sunt:
- deplasarea scoartei terestre;
- eruptiile vulcanice;
- activitatea antropica;
- eruptiile subacvatice.
 Elemente:
- hipocentru – punctul unde are loc declanşarea.
- epicentru – proiecţia la suprafaţă a hipocentrului.
- unde seismice – se propagă lateral pe zeci şi mii de km.

 Clasificarea cutremurelor:
1. Dupa loc:
- în zonele de rift – numeroase; de mica intensitate
- în zonele de subducţie – rare; foarte puternice
2. După adâncimea focarului
- cutremure superficiale (pana la 100km);
- cutremure medii ( 100-300 km);
- cutremure profunde ( peste 300 km)
Masurarea cutremurelor:
• scara Richter (magnitudinea = cantitatea de energie
eliberata in momentul producerii unui cutremur);
• scara Mercalli (intensitatea = impactul cutremurului asupra
societatii).

4 Martie 1977-Romania
Magnitudine 1 : În mod normal nu este simţit.
Magnitudine 2 : În mod normal nu este simţit.
Magnitudine 3 : Este simţit adeseori, dar nu provoacă daune materiale.
Magnitudine 4 : Este simţit adeseori, dar nu provoacă daune materiale.
Magnitudine 5 : Cutremur moderat. Este simţit bine. Mici daune la
clădirile din apropierea epicentrului.
Magnitudine 6 : Cutremur puternic. Clădirile care nu sunt rezistente se
distrug pe o rază de câţiva kilometri de la epicentru.
Magnitudine 7 : Cutremur major. Cauzează multe daune importante pe
câteva sute de kilometri de la epicentru.
Magnitudine 8 : Cutremur gigant. Există multe daune materiale,
numeroase decese şi mulţi răniţi pe sute de kilometri.
Magnitudine 9 : Super-cutremur. Foarte rar. Distruge tot sau aproape
tot atât în zona epicentrului cât şi într-o arie de mii de km² în jurul
acestuia
GRAD DESCRIERE MAGNITUDINE (pe scara Richter)

Nu este simţit, păsările şi animalele sunt neliniştite. Înregistrat

I - Instrumental Între 1 şi 2 grade
doar de seismografe.

Este simţit numai de către puţine persoane care se găsesc în

II - Slab sesizabil Între 2 şi 3 grade
repaus, în special la etajele superioare.

III - Perceptibil Este simţit de către unele persoane din interiorul clădirilor. Între 3 şi 4 grade

Este simţit de către mai multe persoane din interiorul clădirilor

IV - Moderat 4 grade
şi de unele aflate în exterior.

Este simţit de către aproape de toată lumea, mulţi sunt sculaţi

V - Serios Între 4 şi 5 grade
din somn.

Este simţit de către toată lumea, mulţi se sperie şi fug din

VI - Puternic Între 5 şi 6 grade
locuinţe, unele mobile grele se deplasează.

Cei mai mulţi oameni părăsesc locuinţele. Este perceput şi de

VII - Foarte puternic persoanele aflate la volan. Stricăciuni considerabile în clădiri 6 grade
prost construite.

Casele se deplasează pe fundaţiile lor, pereţii uşori sunt

VIII - Destructiv Între 6 şi 7 grade
aruncaţi în afară, unii pereţi de cărămidă se prăbuşesc.

Panică generală, stricăciuni considerabile şi în structuri special

IX - Ruinãtor 7 grade
construite. Crăpături mari în teren.

Sunt distruse cele mai multe structuri din cărămidă. Mari

X - Dezastruos Între 7 şi 8 grade
alunecări de teren.

Puţine clădiri din cărămidă rămân în picioare. Sunt distruse

XI - Foarte dezastruos 8 grade
poduri. Şinele de cale ferată sunt îndoite puternic.

Distrugerea este aproape totală. Obiectele sunt azvârlite în sus.

XII - Catastrofic Mai mare de 8 grade
Au loc modificări ale reliefului.
4. Miscarile tectonice - sunt deplasari ale placilor tectonice pe orizontala sau pe verticala.
a. Miscarile epirogenetice sunt specifice scoartei continentale rigide care executa miscari lente de coborare
sau inaltare, fara a deranja structura stratelor. Ele sunt de 2 tipuri:
- epirogeneze pozitive (ridicări): au loc cand apele marine se retrag in detrimentul uscatului (regresiuni
marine – ţărmul sudic al Suediei);
- epirogeneze negative (coborâri): apele marine avanseaza peste uscatul in coborare. (transgresiuni
marine – ţărmul Olandei)
 Prin ridicare creste suprafata de uscat iar prin coborare se restrange .
 Aceste epirogeneze pot fi provocate de: - topirea calotelor glaciare
- de instalarea unei glaciatiuni

b. Miscarile orogenetice se produc la marginea blocurilor continentale sau in interiorul lor. Aceste miscari
creeaza lanturile montane.
– au loc in sectoarele de ciocnire a placilor; se produce cutarea, metamorfozarea si inaltarea materialelor ce alcatuiesc
marginile acestora; in urma actiunii placilor tectonice rezulta munti de cutare, care se asociaza in lanturi de sute sau
mii de km;

 Principalele orogeneze care au determinat formarea sistemelor montane actuale sunt:

1. orogenezele precambriene – vechile scuturi continentale
2. orogeneza caledoniană – sistemul caledonian cu aspect de platformă
3. orogeneza hercinică – sistemul montan hercinic cu aspect de masive izolate
4. orogeneza alpină – sistemul montan alpin și andin
Dinamica plăcilor tectonice şi formarea
sistemelor de munţi
Munții Scoției
1. Etapa de geosinclinal = depresiune tectonică foarte
mare situată la marginea continentelor în care se
acumulează cantităţi mari de sedimente aduse de râuri
şi de curenţii marini.
Procesele care au loc aici sunt:
a. subsidenţa continuă (cobărârea)
b. acumularea continuă de sedimente
c. transformarea depozitelor
c. ondulării ale straturilor &erupţii submarine
• Etapa durează 100 -150mil ani
2. Etapa de orogen = transformarea depresiunii tectonice
în lanţ muntos prin apropiera blocurilor care
încadrează geosinclinalul. Procesele care au loc aici
sunt:
a. schimbarea sensului mişcării din lăsare în ridicare în trei
faze:
+ faza inversiunilor - când fundul geosinclinalului se
consolidează tot mai mult
+ faza depresiunii marginale sau avanfosa - o zonă de
lăsare în care se acumulează sedimente erodate din
munte→lanţuri deluroase prealpine(subcarpatice)
+ faza ridicărilor în bloc – când se formează adevăratul
lanţ muntos şi apariţia formelor de relief
marginale(depresiuni, dealuri, podişuri, câmpii) Munții Scandinaviei
3. Etapa de morfogeneză (ciclul eroziunii subaeriene) Munții Alpi – Mont Blanc
= acţiunea agenţilor externi după terminarea
etapei de orogen
+ peneplena = este câmpia creată prin eroziunea
totală a unui munte până la bază → platforma
+ masivele muntoase = sunt bucăţi de platforme
reînălţate de orogenurile situate la marginea
acestora (podişuri)
+ bazile sedimentare prin mişcări epirogenetice dau
naştere la câmpii şi platouri
ex. - Miscarile orogenetice caledonice – Alpii Scandinaviei,
M. Scotiei;
- miscarile hercinice – M. Appalachi, Ural, Mas. Central
Francez, M. Vosgi, Padurea Neagra, M. Macin etc.
- miscarile alpine – Carpatii, Alpii, Himalaya, Cordilierii, Vf. Everest
Anzii etc.

Munții Anzi
Bibliografie:
 Geografie fizica generala – manual pentru clasa a IX-a,
Silviu Negut, Mihai Ielenicz, Gabriela Apostol, Dan
Balteanu,
Ed. Humanitas
 Revista Terra Magazin
 www. wikipedia.ro
 www.descopera.ro

Munții Stâncoși