MOTO – uri: „Eu cred că veşnicia s-a născut la sat.

„Există frunze care nu cad oricât de puternic ar fi vântul; există clipe,

oameni şi fapte care nu se uită, chiar dacă uitarea este o lege a firii.”

Lucian Blaga

 Pornind de la ideea conform
căreia omul este scopul şi
raţiunea oricărei activităţi sociale
şi că populaţia reprezintă avuţia
supremă a fiecărei ţări, alături de
problematica specifică acestui
capitol, vom încerca o sinteză a
acelor laturi sau relaţii, care se
intercondiţionează în dezvoltarea
economică şi evoluţia demografică
a populaţiei comunei.
 Raportul dintre populaţie şi
economie preocupă astăzi, în mod
deosebit, toate statele, înscriindu-
se ca o problemă complexă şi
cardinală a lumii contemporane.
Interdependenţa dintre
fenomenele demografice şi
economie fac obiectul a
numeroase discuţii pe plan
mondial, cu studiul acestor
probleme ocupându-se organisme
ale O.N.U., instituţii
guvernamentale şi
neguvernamentale, organe
politice şi oameni de ştiinţă din
cele mai variate domenii ale
activităţii umane.
Vechii locuitori ai comunei

Continuitatea de locuire pe
teritoriul comunei, încă din cele mai vechi
timpuri, este susţinută de faptul că, în
punctele arheologice se găsesc urme ale
culturii materiale reprezentative pentru
majoritatea epocilor istorice. Pe acest
teritoriu au existat microzone pe râul Prut şi
pâraiele Volovăţ şi Ghireni, în care condiţiile
naturale de viaţă au permis locuirea omului.
Studiul uneltelor descoperite la Vulpărie,
Stanişte, Gârla Mare, Hârtop, Bodron, Ciritei
etc, atestă că ele aparţin paleoliticului iar
materialul litic descoperit în câteva aşezări de
la Ghireni şi Coţuşca, atestă că aparţin
ansamblului cultural tradeneoazianului nord –
nord-est pontic.
 Izvoare scrise, cu referiri la localităţile
componente le găsim în documentele
medievale, unde sunt menţionate o parte din
aşezări care în decursul secolelor au
constituit obiecte de cumpărări, vânzări,
litigii, confirmări de proprietate, danii etc.
 Este greu de apreciat câte persoane trăiau în
vetrele de locuire aparţinând paleoliticului,
descoperite pe teritoriul comunei sau chiar în
satele pentru care există documente privind
atestarea lor, din secolele XIV - XVIII.
 Numărul de locuitori ce aparţineau unui sat
era un criteriu de mare importanţă pentru
stăpânul feudal. În toate documentele
cancelariilor domneşti, aşezările umane
ocupau primul loc în actele de consfinţire a
unor cumpărări, vânzări, litigii, danii ori
confirmări de proprietate
 Oameni, familii. Originea unor drumuri de familii

Primele informaţii despre populaţia unor localităţi din comunele

Coţuşca şi Crasnaleuca datează din anii 1772–1774. La 20
noiembrie 1772, A.V.Rimski-Korsacov a început să primească
materialele primului recensământ, iar ultimul tabel a fost primit în
luna mai, 1773.

 Structura populaţiei din secolele XV – XVII nu poate fi stabilită cu

exactitate, deoarece izvoarele scrise, inclusiv materialele
recensămintelor amintite, nu indică suprafaţa pământurilor, care
aparţineau diferitelor categorii de proprietari. Nominalizarea
datelor din recensămintele amintite, pentru satele Coţuşca şi
Crasnaleuca, ne permite să identificăm nume de oameni, familii,
precum şi originea unor drumuri de familii.

 În satul Coţuşca se mai regăsesc nume de familii de acum 200

de ani, cum ar fi, Ochişor, Cirimpei, Chetrean ,Lungu şi
Lupu.
  În satul Crasnaleuca, deşi mult mare ca număr de locuitori, au
mai rămas puţine nume de familii, de acum 200 de ani. Aici
întâlnim familiile Caldare, Zosin, Chihaia, Grigoraş şi Durne.

 Ghireni. Din cele 38 de nume de familii existente la 1864, puţine

se mai regăsesc: Iacob (a Iacoboae), Vieru, Onofrei,
Tamazlâcariu, Grădinaru, Cheptiş, Ciobanu şi Rusu. Dintre numele
de familii dispărute prin emigrari, ori pe cale naturală se numără:
Rădeanu, Butnaru, Leică, a Tănăsoaie, Huială, Perinoc, Turcu,
Moscolin, Lohan, Pasarelu, Malomgă, Sârbu, Lavric, Jitariu şi
Ghiţescu. Credem că, după decesul lui Ion Tăutu, o parte dintre
familii au plecat pe alte moşii ale defunctului, sau la alţi
proprietari.

 Cotu Miculinţi. Alături de primele două sate vechi prezentate,

satul şi-a păstrat majoritatea numelor de familie existente la 1864.
Cele mai numeroase sunt familiile Ciobanu,Iacobuţă , Gătej ,
alături de alte nume de familie mai puţin numeroase ( Câşlaru,
Fecioru, Scutaru, Cucoş, Faraon etc.), dar în continuă scădere ca
număr, determinat de fenomenul de emigrare, şi a altor cauze ce
conduc la scăderea populaţiei. Nu se mai regăsesc în prezent
familiile: Lionti, Grădinaru, Curcudel, Ţigănaş, Jitariu, Huţanu,
Ghiorghiu şi altele.
  Nichiteni. Dintre cele opt nume de familie existente la
1864 se mai regăsesc şi azi cele cu numele de Fluieraru şi
Foceac.

 Nicolae Bălcescu. Acest sat a fost înfiinţat din „colonişti”,

cetăţeni proveniţi în cea mai mare parte din satele comunei
Păltiniş. La împroprietărirea din anul 1922 a fost lotizată
vatra de sat pentru 128 gospodării. Prima casă construită
în sat a fost a lui Racu Toader.
Satul a fost puternic dezafectat şi urmează un curs firesc
ce-l duce la dispariţie. Nu au mai rămas în sat decât 5
gospodării: Vacariu, Melinceanu, Huţanu, Harabulă şi
Frunzuc.

 Puţureni. Deşi pe moşia Puţureni au fost împroprietăriţi

un număr de 26 ţărani, dintre familiile existente atunci au
mai rămas cele cu numele de Hriţcu, Morţun, Holoc,
Şmahon, Horodincă, Codină şi Chelaru.
 Avram Iancu. Din anul  Mihail Kogălniceanu. În
partea de sud-vest a moşiei
1965 satul trece de la Nichiteni, la circa 2 km, au fost
comuna Avrămeni la împroprietăriţi un număr de
comuna Coţuşca, unde 116 cetăţeni din satele Păltiniş,
Griviţa, Conceşti şi Teioasa.
este şi în prezent. Lucrările de împroprietărire au
Satul a fost înfiinţat în fost definitivate în anul 1928.
jurul anului 1900 pe Printre cei împroprietăriţi care
s-au stabilit definitiv în sat se
moşia lui Gheorghe numără familiile cu numele:
Morţun cu lucrători Crâşmaru, Asandului, Burlacu,
veniţi din satele Cotruţă, Sănduleanu, Ciobanu,
Herbova, Mogoşeşti, Ilcu, Apreutesei, Barbacaru,
Onu, Anichitoaie, Botezatu,
Tureatca, Hreaţca etc, Gherasim, Huţu, Coţovanu,
stabilindu-se în locuinţe Pietraru, Bortilă, Bulboană,
oferite de proprietar. Rusu, Mangoş, Caba, Balahura,
Melnicu, Aiacoboaie şi Pricop.
Evoluţia populaţiei comunei până la ultimul recensământ

 După anul 1899 s-a înregistrat o evoluţie

pozitivă a populaţiei satelor până la
recensământul din anul 1966. Satul Coţuşca a
fost înregistrat cu cea mai mare populaţie, urmat
de satele Crasnaleuca, Puţureni, Ghireni, Cotu
Miculinţi şi Nichiteni. După anul 1966 are loc o
puternică scădere a populaţiei, schimbând
ierarhia satelor după numărul locuitorilor. În anul
2002 se menţine pe primul loc satul Coţuşca
urmat de satele Ghireni, Crasnaleuca, Nichiteni şi
Puţureni. Aceasta ne arată care au fost satele
cele mai afectate de fenomenul de migraţie.