Politica comună

în domeniul
pescuitului
Alexandru Stancu
SP3
22.04.2019
Origini și evoluție

 O politică comună în domeniul pescuitului (PCP) a fost

formulată prima dată în Tratatul de la Roma.
 Inițial, această politică era legată de politica agricolă
comună, însă de-a lungul timpului a devenit din ce în ce
mai independentă.
 După revizuirea din 2002, politica comună în domeniul
pescuitului are drept obiectiv principal să asigure
exploatarea sustenabilă a resurselor piscicole și să
garanteze venituri și locuri de muncă stabile pentru pescari.
 Tratatul de la Lisabona a introdus o serie de modificări ale
politicii în domeniul pescuitului.
 În 2013, Consiliul și Parlamentul au ajuns la un acord
privind o nouă PCP, vizând sustenabilitatea ecologică,
economică și socială, pe termen lung, a activităților de
pescuit și de acvacultură.
Temei juridic
 Articolele 38-43 din Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene (TFUE).

Obiective
 Pescuitul reprezintă o proprietate naturală, regenerabilă, mobilă
și comună, care face parte din patrimoniul nostru comun.
 Pescuitul este reglementat printr-o politică comună, cu norme
comune adoptate la nivelul UE și aplicate în toate statele
membre.
 Obiectivele inițiale al PCP erau conservarea stocurilor halieutice,
protejarea mediului marin, garantarea viabilității economice a
flotelor europene și furnizarea de alimente de calitate pentru
consumatori.
 Reforma din 2002 a adăugat la aceste obiective utilizarea
sustenabilă a resurselor acvatice vii, într-o manieră echilibrată și
din punctul de vedere al mediului și din punct de vedere
economic și social, specificând că sustenabilitatea trebuie să se
bazeze pe avize științifice solide și pe principiul precauției.
Realizări
 Începuturile
În 1970, Consiliul a adoptat legislația necesară stabilirii unei
organizări comune a piețelor pentru produsele pescărești și
a fixat o politică structurală comunitară în domeniul
pescuitului.
 Evoluția timpurie
Domeniul pescuitului a jucat un rol semnificativ în
negocierile care au condus la aderarea Regatului Unit,
Irlandei și Danemarcei la CEE în 1972. Acest lucru a
determinat o deviere de la principiul fundamental al
libertății accesului. Drepturile naționale privind pescuitul
costier exclusiv în apele teritoriale, definite ca fiind în
limita a 12 mile marine de la coastă, au fost extinse să
includă zone economice exclusive care au până la 200 de
mile marine de la coastă. Statele membre au fost de acord
să lase gestionarea resurselor lor halieutice pe seama
Comunității Europene.
 Regulamentul din 1983
În 1983, după mai mulți ani de negocieri, Consiliul a
adoptat Regulamentul (CEE) nr. 170/83 de stabilire a noii
generații de PCP, care a confirmat angajamentul privind
zonele economice exclusive (ZEE), formulând conceptul de
stabilitate relativă și elaborând o serie de măsuri
conservatoare privind gestionarea, bazate pe capturile
totale admisibile (TAC-uri) și pe cote.
După 1983, PCP a trebuit să se adapteze la retragerea
Groenlandei din Comunitate, în 1985, la aderarea Spaniei și
Portugaliei, în 1986, și la reunificarea Germaniei, în 1990.
Aceste trei evenimente au avut un impact considerabil
asupra dimensiunii și structurii flotei comunitare și asupra
potențialului său de capturi.
 Regulamentul din 1992
În 1992, Regulamentul (CEE) nr. 3760/92, care cuprindea
dispoziții care reglementau politica în domeniul pescuitului
până în 2002, s-a străduit să remedieze dezechilibrul
profund dintre capacitatea flotei de pescuit și potențialul
de capturi.
Soluția găsită a constat în reducerea flotei comunitare și
diminuarea impactului social prin intermediul unor măsuri
structurale.
Regulamentul a introdus conceptul de „efort de pescuit”,
în scopul de a restaura și menține echilibrul dintre
resursele disponibile și activitățile de pescuit.
Regulamentul prevedea accesul la resurse printr-un sistem
eficient de acordare de licențe de pescuit.
 Reforma din 2002
Măsurile introduse în Regulamentul (CEE) nr. 3760/92 nu au
fost suficient de eficace pentru a pune capăt pescuitului
excesiv, iar epuizarea a numeroase stocuri de pește a
continuat într-un ritm chiar mai alert. Situația critică a dus
la o reformă care a constat în trei regulamente adoptate de
Consiliu în decembrie 2002, care au intrat în vigoare la
1 ianuarie 2003:
 Regulamentul-cadru (CE) nr. 2371/2002 privind
conservarea și exploatarea durabilă a resurselor
piscicole [de abrogare a Regulamentelor (CEE)
nr. 3760/92 și (CEE) nr. 101/76];
 Regulamentul (CE) nr. 2369/2002 de stabilire a
normelor detaliate și a acordurilor privind asistența
comunitară structurală în sectorul pescuitului [de
modificare a Regulamentului (CE) nr. 2792/1999];
 Regulamentul (CE) nr. 2370/2002 de stabilire a
măsurilor comunitare de urgență pentru dezmembrarea
vaselor de pescuit.
 Obiectivul principal al reformei din 2002 a fost
asigurarea unui viitor durabil al sectorului pescuitului
prin garantarea de venituri și de locuri de muncă stabile
pentru pescari și aprovizionarea consumatorilor,
menținând, în același timp, echilibrul fragil al
ecosistemelor marine.

 A fost înființată Agenția Europeană pentru Controlul

Pescuitului (EFCA) cu sediul în Vigo (Spania).

 Înființarea consiliilor consultative regionale (CCR)

alcătuite din pescari, experți științifici, reprezentanți ai
altor sectoare legate de sectorul pescuitului și
acvaculturii, autorități regionale și naționale, grupuri de
protejare a mediului și consumatori.
 Reforma PCP din 2013
După o lungă dezbatere în Consiliu și, pentru prima dată, în
Parlament, s-a ajuns la un acord la 1 mai 2013 privind un
nou regim în domeniul pescuitului bazat pe trei piloni
principali:
 noua PCP [Regulamentul (UE) nr. 1380/2013];
 organizarea comună a piețelor în sectorul produselor
obținute din pescuit și din acvacultură [(Regulamentul
(UE) nr. 1379/2013];
 noul Fond european pentru pescuit și afaceri maritime
(FEPAM) [Regulamentul (UE) nr. 508/2014].
Noua PCP este concepută să asigure că activitățile
sectoarelor pescuitului și acvaculturii sunt sustenabile din
punctul de vedere al mediului pe termen lung și sunt
gestionate astfel încât să fie coerente cu obiectivele de a
obține beneficii economice, sociale și de ocupare a forței
de muncă. 
Rolul Parlamentului European

 Competență
Legislația privind pescuitul: Tratatul de la Lisabona prevede
procedura de codecizie (procedura legislativă ordinară);
Aderarea UE la convenții internaționale în domeniul
pescuitului și încheierea de acorduri cu țări terțe (codecizie
cu Consiliul).
 Rol
Tratatul de la Lisabona conferă Parlamentului European
competențe legislative mai extinse, permițându-i să
contribuie la formularea politicii comune în domeniul
pescuitului și să supravegheze normele care guvernează
activitățile sectorului pescuitului și acvaculturii din UE.
Conservarea resurselor
pescărești
 Principalul obiectiv este acela de a garanta viabilitatea pe
termen lung a sectorului prin exploatarea sustenabilă a
resurselor.
 Principii de bază privind accesul la ape și la resurse:
- Accesul la apele Uniunii
- Restricții în zona de 12 mile marine
- Restricții privind accesul dincolo de zona de 12 mile marine
 Alocarea de resurse și exploatarea sustenabilă
- Principiul stabilității relative (se bazează în special pe
nivelul capturilor de pește efectuate de-a lungul timpului,
procentaj fix al efortului de pescuit autorizat pentru
principalele specii comerciale pentru fiecare stat membru)
- Exploatarea sustenabilă (adaptarea capacității de pescuit la
oportunitățile de pescuit)
Conservarea resurselor
pescărești (2)
 Conservarea resurselor pescărești
1. Capturi totale admisibile și limitările efortului de
pescuit
a. Limitarea capturilor (limite calculate anual)
b. Limitarea efortului de pescuit (autorizarea unui anumit
număr de zile de pescuit pe lună)
c. Măsuri tehnice (previn capturarea exemplarelor tinere,
a speciilor necomerciale, precum și a altor specii de
animale marine)
2. Strategia pe termen lung privind gestionarea resurselor
pescărești
3. Gestionarea flotelor
Controlul și punerea în aplicare a
legislației din domeniul pescuitului

Obiective
Politica de control urmărește să asigure:
 că sunt capturate numai cantitățile de pește autorizate și se
colectează date pentru gestionarea activităților de pescuit;
 o executare în timp util a rolurilor aferente care revin statelor
membre și Comisiei;
 aplicarea normelor la toate activitățile de pescuit, cu sancțiuni
armonizate în întreaga UE;
 trasabilitatea de-a lungul întregului lanț de aprovizionare, „de la
plasa de pescuit la consumator”.
 Adoptarea măsurilor ține de competența Uniunii, în timp ce statele
membre individuale sunt responsabile de punerea în aplicare a
măsurilor și de aplicarea sancțiunilor în caz de nerespectare în
zonele geografice care intră sub jurisdicția lor.
Controlul și punerea în aplicare a
legislației din domeniul pescuitului

Realizări
a. O mai bună cooperare la aplicarea legislației și crearea unei
structuri comune de inspecție, care să asigure punerea în
comun a capacităților naționale și ale UE de inspecție și
monitorizare prin intermediul Agenției Europene pentru
Controlul Pescuitului
b. Clarificarea treptată a competențelor actorilor din sectorul
pescuitului
c. O mai bună respectare și o aplicare armonizată a normelor
d. În prezent sunt desfășurate verificări în toate etapele
lanțului
e. Tehnologiile moderne aplicate pentru monitorizare și
control au fost combinate treptat cu inspecțiile tradiționale
Agenția Europeană pentru
Controlul Pescuitului
 Înființată în 2005, această agenție reprezintă un element-
cheie care urmărește îmbunătățirea respectării normelor
PCP.
 Agenția a îmbunătățit aplicarea uniformă și eficace prin
punerea în comun a mijloacelor europene și naționale pentru
controlul, inspecția și monitorizarea activităților de pescuit
și coordonarea acestora (folosind planurile de desfășurare
comune ca principal instrument).
 Controalele desfășurate de agenție vizează navele cu o
lungime mai mare de 12 m. Această coordonare
operațională, care reprezintă sarcina de bază a agenției, a
permis rezolvarea problemelor de aplicare a legislației
cauzate de disparitățile dintre mijloacele și prioritățile
sistemelor de control ale statelor membre.
Ajutoarele structurale pentru
pescuit
Obiective:
 Principalul obiectiv al politicii structurale privind
pescuitul este de a furniza măsuri financiare pentru
punerea în aplicare a politicii comune în domeniul
pescuitului (PCP) și dezvoltarea sustenabilă a zonelor de
pescuit și de acvacultură.
 Aceasta ajută pescarii să respecte noile cerințe, cum ar
fi cele legate de interdicția de aruncare a capturilor
înapoi în mare, noile măsuri de siguranță și modificările
condițiilor de muncă, colectarea datelor și
infrastructurile portuare.
Ajutoarele structurale pentru
pescuit (2)
Realizări:
 Fondul european pentru pescuit (FEP): bugetul total al
FEP pentru perioada 2007-2013 a fost de 3 849 milioane
EUR, din care 2 908 milioane EUR se alocă „zonelor de
convergență”, iar 941 milioane EUR se alocă „zonelor de
neconvergență”.
 Tipuri de intervenție: măsuri de adaptare a flotei
comunitare de pescuit; acvacultura, prelucrarea și
comercializarea; dezvoltarea sustenabilă a zonelor de
pescuit costiere; asistență tehnică.
Ajutoarele structurale pentru
pescuit (3)
Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM)
sprijină următoarele domenii:
 Un pescuit sustenabil din punct de vedere ecologic în UE
 Un sector al pescuitului competitiv în UE
 Condiții sociale mai bune
 Creșterea albastră (acvacultura)
Buget: FEPAM pentru perioada 2014-2020 are alocată o sumă
de 6,4 miliarde EUR. Fondul este gestionat în proporție de
89 % de statele membre, fiind utilizat pentru reducerea
impactului activităților de pescuit asupra mediului marin,
oferind mai multe instrumente de piață consumatorilor și
profesioniștilor, promovând gestiunea în comun a zonelor
protejate și sprijinind pescuitul la scară mică. 
Organizațiile de producători și
organizarea comună a pieței produselor
pescărești
Organizarea comună a pieței produselor pescărești și de acvacultură prevede un
sistem de prețuri și intervenții având ca scop reglementarea pieței produselor
pescărești în Uniune. Obiective:
 corectarea celor mai negative efecte ale dezechilibrului dintre cerere și
ofertă;
 stabilizarea prețurilor pentru a le garanta pescarilor un nivel minim al
veniturilor;
 promovarea competitivității în general a flotei de pescuit a Uniunii pe
piețele mondiale.
Instrumentele OCP sunt:
 retragerile Uniunii;
 operațiunile de reportare;
 retragerile și reportările independente de către organizațiile de
producători, inclusiv compensații și prime forfetare;
 depozitarea privată;
 dispoziții speciale pentru ton.
Organizațiile de producători și
organizarea comună a pieței produselor
pescărești (2)
Toate aceste mecanisme vizează organizațiile de producători (OP),
care, cele mai multe, sunt situate în șapte state membre: Spania,
Italia, Franța, Regatul Unit, Germania, Portugalia și Țările de Jos.
Aceste organizații operează în principal la nivelul pescuitului local
și, într-o mai mică măsură, în sectorul pescuitului costier și în cel al
acvaculturii și au ca obiectiv îmbunătățirea comercializării
produselor lor. În acest scop, ele pot întreprinde acțiuni precum:
 planificarea producției și alinierea acesteia la cererea existentă,
în special prin implementarea unor planuri de captură;
 promovarea concentrării ofertei;
 stabilizarea prețurilor;
 promovarea metodelor care încurajează pescuitul sustenabil.
Relațiile internaționale în
domeniul pescuitului
Obiective:
 asigurarea accesului adecvat al UE la principalele zone și resurse de
pescuit ale lumii;
 intensificarea cooperării bilaterale și regionale;
 aprovizionarea cu pește a piețelor europene și crearea de locuri de
muncă;
 contribuția la dezvoltarea sustenabilă a activităților de pescuit din
întreaga lume;
 lupta împotriva practicilor de pescuit distructive;
 îmbunătățirea cercetării științifice și a colectării de date;
 combaterea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN);
 consolidarea controlului și inspecțiilor în cadrul organizațiilor
regionale de gestionarea a pescuitului (ORGP).
Relațiile internaționale în
domeniul pescuitului (2)
Acordurile bilaterale și multilaterale în domeniul
pescuitului au devenit necesare după instituirea de zone
economice exclusive (ZEE) de 200 de mile nautice, la
mijlocul anilor 70.
 Investiții financiare și beneficii pentru flotele europene
(Bugetul alocat acordurilor internaționale în domeniul
pescuitului a crescut de la 5 milioane EUR în 1981 la
aproximativ 300 de milioane EUR în 1997;  În prezent,
cel mai important acord în materie de contribuție
financiară și drepturi de acces este acordul care
urmează să fie semnat cu Mauritania, în valoare de 70
de milioane EUR pe an, care permite accesul pentru
aproximativ 175 de nave UE.)
Relațiile internaționale în
domeniul pescuitului (3)
 Extinderea geografică: în 2011, erau în vigoare 24 de
acorduri în domeniul pescuitului, încheiate cu statele
de coastă din Africa (14), din zona Pacificului (6) și cu o
serie de țări nordice (Norvegia, Islanda, Insulele Feroe și
Groenlanda). În 2015 erau în vigoare 21 de acorduri.
Referitor la pescuitul în marea liberă, flota UE operează
în Oceanul Atlantic, în Marea Mediterană, Oceanul
Indian, Oceanul Pacific și în Oceanul Antarctic, printr-o
serie de acorduri cu organizațiile regionale de
gestionare a pescuitului care reglementează aceste
zone.
Acvacultura europeană

 În comparație cu producția de acvacultură mondială, aflată

în creștere, acvacultura europeană se află într-o perioadă
de stagnare.
 Într-o încercare de a contracara această tendință, Comisia
a publicat, în 2002 și în 2009, două comunicări ce prezintă
strategii de dezvoltare a acvaculturii europene.
 Strategia din 2002 nu a crescut producția europeană, iar
criza economică mondială a afectat piața și industria
acvaculturii.
 Această situație a dus la publicarea în 2013 a unei a treia
comunicări a Comisiei care viza realizarea dezvoltării
sustenabile a acvaculturii UE și propunerea unor orientări
strategice.
Politica maritimă integrată

 Politica maritimă integrată (PMI) reprezintă o abordare

holistică a tuturor politicilor UE din domeniul maritim.
Bazată pe ideea că, prin coordonarea politicilor sale,
Uniunea poate obține avantaje mai mari de pe urma
mărilor și oceanelor, cu un impact mai scăzut asupra
mediului, PMI cuprinde domenii diverse, precum
pescuitul și acvacultura, transportul pe mare și porturile
la mare, mediul marin, cercetarea marină, energia
offshore, construcția de nave și industriile maritime
conexe, supravegherea maritimă, turismul maritim și de
coastă, ocuparea forței de muncă, dezvoltarea zonelor
de coastă și relațiile externe în domeniul afacerilor
maritime.
Alocarea resurselor Fondului european pentru pescuit și
afaceri maritime pe stat membru, din 2014 până în 2020
(1 000 EUR, prețuri curente)
SM 2014 2015 2016 2017 2018 2019 2020 Total
BE 5 722 5 795 5 848 5 943 6 081 6 123 6 233 41 746
BG 12 071 12 225 12 337 12 537 12 829 12 917 13 150 88 067
CZ 4 264 4 318 4 358 4 429 4 532 4 563 4 645 31 108
DK 28 559 28 924 29 189 29 662 30 352 30 559 31 111 208 355
DE 30 100 30 485 30 763 31 262 31 989 32 208 32 789 219 596
EE 13 840 14 017 14 145 14 374 14 709 14 809 15 077 100 970
IE 20 232 20 490 20 678 21 013 21 502 21 649 22 039 147 602
EL 53 290 53 971 54 464 55 347 56 635 57 022 58 051 388 778
ES 159 223 161 257 162 731 165 369 169 217 170 374 173 449 1 161 621
FR 80 594 81 624 82 370 83 705 85 653 86 239 87 795 587 980
HR 34 630 35 072 35 393 35 966 36 803 37 055 37 724 252 643
IT 73 643 74 583 75 265 76 485 78 265 78 800 80 222 537 263
CY 5 444 5 513 5 564 5 654 5 785 5 825 5 930 39 715
LV 19 167 19 412 19 589 19 907 20 370 20 509 20 879 139 834
LT 8 695 8 806 8 886 9 030 9 240 9 304 9 471 63 432
HU 5 359 5 427 5 477 5 566 5 695 5 734 5 838 39 096
MT 3 102 3 141 3 170 3 221 3 296 3 319 3 379 22 627
NL 13 916 14 094 14 222 14 453 14 789 14 890 15 159 101 523
AT 955 967 976 992 1 015 1 022 1 040 6 965
PL 72 814 73 744 74 419 75 625 77 384 77 914 79 320 531 219
PT 53 798 54 485 54 983 55 874 57 175 57 566 58 604 392 485
RO 23 086 23 380 23 594 23 977 24 534 24 702 25 148 168 421
SI 3 401 3 444 3 476 3 532 3 614 3 639 3 704 24 809
SK 2 164 2 191 2 211 2 247 2 299 2 315 2 357 15 785
FI 10 197 10 327 10 422 10 591 10 837 10 911 11 108 74 393
SE 16 470 16 680 16 833 17 105 17 504 17 623 17 941 120 156
UK 33 327 33 753 34 061 34 613 35 419 35 661 36 305 243 139
UE-28 788 061 798 128 805 424 818 478 837 523 843 250 858 468 5 749 332