“Cetatea Neagră” de la Apaţa

Bordi Zsigmond Lóránd

Direcţia judeţeană pentru Cultură Covasna
Cod RAN 40535.08
Cod LMI BV-II-m-B-11602
Nume Turn de cetate de la Apaţa- La Cetate
Judeţ Braşov
Unitate administrativă APATA
Localitate Apaţa
Adresa str. Principală
Punct La Cetate
Reper la ieşirea din localitate spre Ormeniş
Categorie fortificaţie
Tip turn
Epoca (Datare) Epoca medievală (sec. XIV)
Amplasamentul monumentului

0 1 km

DJ
13
1B
DJ 131

0 1 km 0 100 m
Ruinele “turnului din secolul al XIV-lea”
Cea mai veche referire: cronica preotului braşovean Szeli József (1710-1782) scrisă în jurul anului 1763.
În aceasta, bazând-se în special pe tradiţia orală, se menţionează, că localitatea şi Cetatea Neagră au fost întemeiate în
jurul anilor 1342-1351, în timpul domniei regelui Ludovic I cel Mare (1342-1382), de către grăniceri din regiunea Săcele.
După trecerea domeniului în posesia cetăţii Bran şi aşezarea aici al unui ordin de călugăriţe localitatea şi-a schimbat
denumirea în Satul Călugăriţelor (în latină Villa Monachalis; în maghiară Apáca; în germană Geist).
Benkő József, în deceniul opt al secolului la XVIII-lea:
- descriere sumară a localităţii,
- la nord de sat în lunca inundabilă a Oltului există ruinele unei mănăstiri, dărâmate din cauza vechimii,
care au fost folosite de către localnici ca loc de refugiu în timp de primejdii

Harta militară Iosefină:

- ruină singuratice aflată la nord de sat
- înconjurată de şanţuri umplute cu apă
Orbán Balázs:
1868
turn pentagonal neregulat, cu ziduri groase de 5 picioare (cca. 1,58 m),
care se mai păstra până la înălţimea de 4-5 stânjeni (cca. 7,6-9,5 metrii).
Dimensiuni:
- latura nord-estică, lungă de 12 paşi
- latura estică de 9 paşi
- latura sud-estică de 8 paşi
- latura sud-vestică de 11 paşi ruinat aproape complet,
- latura vestică de 12 paşi, se putea observa o scară cu
boltirea realizată din travertin poros, asupra căreia se
găsea o uşă şi singura fereastră a clădirii.
- a documentat detaliat inscripţiile de pe ruină, printre ele data de 1658
- turnul avea trei etaje, dar pe vremuri avea cel puţin patru nivele.

-clădirea a fost turnul central (donjonul) de formă pentagonală a unei

fortificaţii de mari dimensiuni, care era apărată la rândul ei pe trei
laturi de apele Oltului, iar pe cel de-al patrulea de un şanţ de apărare.

1873
- turnul a fost doar una dintre elementele de fortificaţie a unei cetăţi de
mari dimensiuni ridicat în secolul al XIV-lea, care a suferit transformări
ulterioare (una dintre ele fiind marcată de inscripţii), şi care a servit ca
loc de refugiu
Ghidul turistic al judeţului Braşov (1974): „Lîngă Apaţa, pe drumul spre Ormeniş, se află ruinele unei cetăţi datând din secolul al XIV-lea,
de pe vremea regelui Ludovic cel Mare, cetatea având un important rol de apărare în timpul năvălirilor tătare”

Volumul Braşovul memorial (1976):

Cetatea de Apă sau Cetatea Neagră, înconjurată de un lac alimentat de râul Olt, a fost construită între 1342-1351 pentru apărarea Ţării
Bârsei împotriva invaziilor, şi aparţinea iniţial de cetatea Bran. De la 1500, ea a fost subordonată, sub aspect fiscal şi militar, Braşovului.
Turnul de apărare, care se păstrează şi astăzi, era înconjurat din trei părţi de apele Oltului, iar dintr-o parte de un teren mlăştinos.
„O inscripţie în limba latină, care se păstrează pe turn, indică anul 1638 şi câteva nume de oameni. Inscripţia atestă şi existenţa unei
şcoli la data respectivă. Sub inscripţie se păstrează o frescă.”
Cetatea, loc de refugiu în vremuri de restrişte şi locuitorii aşezărilor din jur, a fost asediată în numeroase rânduri, dar n-a putut fi cucerită.

Teodor Octavian Gheorghiu (1985) încadra fortificaţia între cetăţile care controlau partea nordică a Ţării Bârsei în perioada când aceasta
se afla în posesia Ordinului Teuton. Tot el menţionează faptul, că la Apaţa, înainte de anul 1382 s-a ridicat o reşedinţă nobiliară, din care
se păstrează ruina donjonului
Împuşcatul cocoşului

Legenda spune că la începutul secolului XVII, în anii

1600 satul a suferit o invazie a tătarilor.
Localnicii s-au ascuns în cetate pentru a le da impresia
atacatorilor că au părăsit satul.
În momentul în care invadatorii se puneau pe drumul
de întoarcere au auzit însă un cocoş cocoţat pe un turn
al cetăţii care i-a dat de gol pe săteni. Astfel oamenii au
fost descoperiţi şi cetatea a fost asediată.
bastion de formă de pentagon neregulat în exterior
şi hexagon neregulat în interior
se mai păstrează în prezent:
latura sudică lungă de 5,30 m
latura estică lungă de 6 m
latura nord-estică lungă de 7,43 m
o porţiune de cca. 2,5 m de pe latura nord-vestică.
Zidul care are grosimea de 1,4 metrii a fost ridicat
din piatră de carieră legat cu mortar ..
În interiorul turnului, la nivelul fiecărui etaj zidul
formează câte un prag, îngustându-se cu câte 10 cm.
Etajele erau despărţite de planşee de lemn, susţinute
de câte cinci bârne (cca. 30×28 cm) ale căror capete
erau sprijinite în locaşuri practicate în zidărie.
Fiecare latură al bastionului a fost dotată cu ambrazuri de tragere.
Aceste orificii practicate în zidărie au avut formă de pană,
mai late în interior şi mai înguste spre exterior, fiind obturate de o
„uşiţă” orizontală care se deschidea în jurul unui ax central
prospecţiune magnetometrică şi rezistivitate
drd. Călin Şuteu de la Institutul de Arheologie Sistemică “Iuliu Paul” din cadrul Universităţii „1 Decembrie 1918” Alba Iulia.
 mai multe aglomerări de piatră, care marchează urme de ziduri sau dărâmătură aflată în subteran

aglomerare cu rezistivitate mare,

pare a fi urma unei construcţii de mari dimensiuni.

bastion cu formă şi dimensiuni

aproximativ asemănătoare
cu cel aflat la suprafaţă,

bastion
Vă mulţumesc pentru atenţie!