Sunteți pe pagina 1din 12

RENÉ DESCARTES

MOCEAN ALEXANDRA
RENÉ DESCARTES
• Filosoful și matematicianul  René Descartes este considerat talăl filosofiei moderne
deoarece a definit un punct de început al existenței prin maxima „Gândesc, deci
exist”.
• René Descartes s-a născut la 31 martie 1596 în La Haye, un mic oraș din centrul
Franței. Acesta era foarte educat, mai întâi  frecventează cursurile unui colegiu iezuit
de la vârsta de 8 ani, apoi obține o diplomă de drept la vârsta de 22 de ani. Un profesor
l-a îndrumat să urmeze un curs de  matematiciă aplicată și unul de logică pentru a
înțelege lumea naturală. Aceaste cursuri l-au ajutat pe filosof să înțeleagă mai bine
natura existenței umane și să formuleze faimoasa sa  observație:„Gândesc, deci exist”.
EDUCATIA MATEMATICIANULUI

• Acesta s-a născut într-o familie cu trei copii, iar mama sa, Jeanne Brochard, a
murit în primii ani de viață ai lui René. Tatăl  său, Joachim, membru al
consiliului  în parlamentul provincial, și-a trimis copii sa locuiască împreună cu
bunica maternă, unde au rămas chiar și după ce Joachim s-a recăsătorit câțiva
ani mai târziu. Cu toate acestea Joachim era foarte preocupat de buna educație a
copiilor săi, așa că îl trimite pe René la vârsta de 8 ani, la școala cu internat,
Colegiul Iezuit al lui Henri al IV-lea din La Flèche, la câteva mile spre nord,
pentru o perioadă de șapte ani.
ISTORIA VIETI LUI
• Descartes era un bun elev, cu toate acestea se crede că ar fi putut fi bolnăvicios,
din moment ce nu trebuia să se supună programului riguros al școlii și era lăsat,
în schimb să se odihnească în pat până la jumătatea dimineții. Disciplinele pe
care le studia, precum retorică, logică și „arte matematice” printre care erau
incluse muzică și astronomie, dar și metafizică, filosofia naturală și etica, l-au
înzestrat cu abilități pentru cariera sa de filosof. Așa, și-a petrecut următorii
patru ani pentru a dobândi specializarea în drept la Universitatea din Poitiers.
Unii istorici presupun că René ar fi avut o cădere nervoasă în acea perioadă.
MOSTENIREA LUI RENÉ DECARTES

• Aproape de finalul vieții, a lăsat prin testament un cufăr cu scrierile sale lui Corneille van Hogelande.
Din acest cufăr nu s-a păstrat nimic. Abordarea lui René Descartes de a combina matematica si logica
împreună cu filosofia pentru a explica lumea fizică transformată în metafizică, atunci când se confrunta
cu întrebări teologice, l-a condus la contemplarea naturii existenței și a dualității minte-corp,
identificând punctul de contact dintre corp și suflet în glanda pineală (epifiza).
Descartes a definit ideea de dualism: materia întâlnind non-materia. Sistemul său filosofic a cauzat
multe controverse. Nu s-a căsătorit niciodată, dar, cu toate acestea, el a avut o fiică, pe Francine, care
s-a născut în Olanda. Descartes a dorit să o trimită la studii în Franța, dar ea a murit de febră la vârsta
de 5 ani.
A trecut la cele veșnice la 53 de ani, în Stockholm, Suedia, la 11 februarie 1650. S-a mutat la
Stockholm în 1649, la rugămintea reginei Christina, pentru a-i fi meditator la filosofie. Diminețiile le-a
petrecut în pat, dar insistențele reginei de avea primi meditații la 5 dimineața au determinat apariția
unei crize de penumonie, care i-a afectat puternic organele.
CONTRIBUTIA LUI RENE IN MATEMATICA

• Descartes a adus o contributie insemnata la dezvoltarea


matematicii, fizicii, biologiei si a altor stiinte. El a pus
bazele geometriei analitice prin initierea metodei sistemelor
de coordonate, numite ulterior carteziene, facand posibila
aplicarea algebrei si analizei la studiul geometriei, ceea ce a
constituit o adevarata revolutie in matematica .
SISTEM DE AXE CARTEZIENE

• Ideea acestui sistem a fost dezvoltată în 1637 în două lucrări ale lui
Descartes. În partea a doua a Discursului asupra metodei, Descartes
introduce ideea nouă a specificării poziţiei unui punct măsurare. În
La Géométrie, a explorat mai în profunzime conceptele menţionate
mai sus. În matematica, sistemul de coordonate carteziene este
folosit pentru a determina în mod unic un punct în plan prin două
numere, numite de regulă abscisa şi ordonata punctului. Pentru a
defini coordonatele, se specifică două drepte perpendiculare şi
unitatea de lungime, care este marcată pe cele două axe.
Coordonatele carteziene sunt folosite şi în spatiu (unde se folosesc
trei coordinate)si in mai multe dimensiuni.
EXPLICAREA SISTEMULUI DE AXE CARTEZIAN

Un sistem de coordonate cartezian în două dimensiuni este definit de obicei de două axe în unghi
drept una cu cealaltă, formând un plan. Axa orizontală este în mod normal etichetată Ox, şi axa
verticală este notată cu Oy. Într-un sistem de coordonate tridimensional se adaugă o altă axă, de regulă
notată cu Oz, furnizând a treia dimensiune de măsurare a spaţiului. Axele sunt de regulă definite ca
fiind perpendiculare una pe cealaltă. (Primele sisteme permiteau şi axe oblice, adică axe care nu se
intersectau în unghi drept, astfel de sisteme fiind folosite şi astăzi, dar mai ales ca exerciţiu teoretic.)
Toate punctele dintr-un sistem de coordonate cartezian luate împreună formează un aşa-numit plan
cartezian. Ecuaţiile care folosesc sistemul de coordonate cartezian sunt numite ecuaţii carteziene.
Punctul de intersecţie a axelor se numeşte origine şi se notează cu O. Axele Ox şi Oy definesc un plan
denumit planul xOy. Pentru a specifica un anume puncte pe un sistem de coordonate bidimensional, se
indică întâi unitatea x (abscisa), urmată de unitatea y (ordonata) de forma (x,y), pereche ordonată.
Intersecţia celor două axe dă naştere la patru regiuni, denumite cadrane, notate cu numerele romane I
(+,+), II (−,+), III (−,−), şi IV (+,−). Convenţional, cadranele sunt etichetate în sens invers acelor de
ceasornic pornind de la cel din drepta-sus (de "nord-est").
COORDONATE POLARE
În matematică, sistemul de coordonate polare este un sistem de coordonate bidimensional în
care fiecărui punct din plan i se asociază un unghi şi o distanţă. Sistemul coordonatelor
polare este util mai ales în situaţii în care relaţia dintre două puncte este mai uşor de
exprimat în termeni de distanţe şi direcţii (unghiuri); în sistemul cartezian sau ortogonal, o
astfel de relaţie poate fi găsită doar cu ajutorul formulelor trigonometrice..
CITATE CELEBRE
Citate celebre: “Nu este suficient sa ai o minte bună. Esenţial este să o foloseşti bine
.” „Minţile cele mai mari pot avea cele mai mari vicii, dar şi cele mai mari calităţi.”
“Un optimist poate vedea o lumină acolo unde nu este niciuna. Dar de ce un pesimist
trebuie mereu sa o stingă?
” „Dacă eşti într-adevăr un căutator al adevărului, atunci trebuie să te fi îndoit, pe cât
posibil, măcar o dată de fiecare lucru.”
„Bucuria unei iluzii este de multe ori mai valoroasă decât mâhnirea unui adevăr.”
“Numerele perfecte, ca şi bărbaţii perfecţi, sunt foarte rare.”
„Pentru a ne îmbunătăţi mintea, ar trebui să învăţăm mai puţin şi mai degrabă să
contemplăm.
” „A citi toate cărţile bune e ca şi cum ai avea o conversaţie cu cele mai stralucite minţi ale
vremurilor trecute.”
BIOGRAFIE:
• Wikipedia: RENE DECARTES
• Wikipedia: sistem cartezian de axe
• Wikipedia:Coordonatele polare
SFARSIT.
Multumesc.

Acest proiect a fost facut de catre:Mocean Alexandra,


din clasa: aVII-a

S-ar putea să vă placă și