René Descartes

René Descartes s-a născut la 31 martie 1596 în La Haye, un mic oraș din centrul
Franței. Acesta s-a născut într-o familie cu trei copii, iar mama sa, Jeanne Brochard,
a murit în primii ani de viață ai lui René. Tatăl  său, Joachim, membru al consiliului 
în parlamentul provincial, și-a trimis copii sa locuiască împreună cu bunica maternă,
unde au rămas chiar și după ce Joachim s-a recăsătorit câțiva ani mai târziu. Cu toate
acestea Joachim era foarte preocupat de buna educație a copiilor săi, așa că îl trimite
pe René la vârsta de 8 ani, la școala cu internat, Colegiul Iezuit al lui Henri al IV-lea din La Flèche, la câteva
mile spre nord, pentru o perioadă de șapte ani. La 14 ani a început să compună lucrări
de matematică și filozofie. În 1612 a plecat la Paris unde, încurajat de prietenul Mersenne, în 1615 s-a
dedicat matematicii.

Între 1614 și 1617 își ia bacalaureatul și licența în drept la Universitatea din Poitiers. În 1616 a obținut

licența în Drept la Universitatea din Poitiers. Descartes a adăugat, pe lista sa de studii, teologia și medicina.
Dar a renunțat la toate acestea „ încercând să caute cunoașterea ce nu poate fi găsită decât în sine. Cum de
altfel și scria acesta mult mai târziu în lucrarea „Discurs asupra metodei motivației corecte și cautarea
adevărului în științe” publicată în anul 1637.

Așadar, acesta a călătorit, s-a înrolat în armată pentru o scurtă perioadă de timp, a văzut câteva bătălii și i-a
fost prezentat unui savant și filosof olandez, Isaac Beeckman, care a devenit un foarte influent profesor. La
un an după de a terminat cursurile de la  Poitiers, Descartes a avut o  serie de trei vise sau viziuni puternice
care l-au determinat pe acesta să-și hotărască cursul studiilor pentru tot restul vieții.  

În toamna lui 1628 se stabileşte în Olanda, unde rămâne 20 de ani. Sunt anii în care publică cele mai
importante opere ale sale: Discursul, Meditaţiile, Principiile, Pasiunile. În noiembrie 1633 află de
condamnarea lui Galilei şi renunţă la publicarea tratatului său "Lumea", care se sprijinea pe sistemul
copernican. În 1635 se naşte fiica sa, Francine, concepută cu o servitoare. În iunie 1637 apare la Leyda, fără
semnatură, Le Discours de la méthode, în franceză, urmat de eseurile Dioptrica, Meteorii şi Geometria.
Urmează reacţii vii la aceste tratate, mai ales din partea lui Roberval şi Fermat, la care se adaugă tatăl lui
Pascal. Tot în această perioadă se va declanşa şi conflictul dintre Descartes şi Fermat.

În 1640, în septembrie moare fiica sa Francine iar în octombrie moare tatăl său. Descartes e foarte afectat. În
1641 publică, la Paris, în latină, Meditationes metaphysicae, (Meditaţii metafizice), opera sa capitală;
traducerea franceză apare în 1647, la Paris, revăzută de Descartes însuşi. Descartes trimite tratatul, înainte de
publicare, prin intermeiul lui Mersenne, unor intelectuali de seamă (printre care Pierre Gassendi şi Thomas
Hobbes) şi unor iezuiţi (printre care tânărul teolog Antoine Arnauld) pentru ca aceştia să-şi exprime
obiecţiile la poziţiile sale metafizice. Aşa iau naştere 'Obiecţiile şi răspunsurile', care vor fi publicate odată
cu tratatul şi fac corp comun cu acesta, având un important rol explicativ.

Ideile filosofice fiind următoarele: 1)Desi religios, Descartes propune sa ne imaginam cà existà un demon
invizibil care ne face sã ne îndoim de absolut orice este în iurul nostru; 2) Cu toate acestea, faptul cà
gândeste toate aceste lucruri si ca poate fi inselat de cätre demon ii demonstreazà faptul cà existenta sa este
realã, de unde si replica Gândesc, deci exist; 3) Ulterior, Descartes afirmã cà nu poate exista cauza fara efect,
existenta noastra find astfel efectul existentei lui Dumnezeu, care este singura entitate care poate exista fara a
fi in sine efectul unei alte forte;

Se stinge din viață pe 11 februarie 1650 în urma pneumoniei contractate în timpul deplasărilor de la
reședința sa la palatul regal pentru a preda filosofia, la orele cinci ale dimineții – singurul moment al zilei în
care regina  Elisabeta de Boemia considera că avea "mintea limpede". Rămășițele pământești sunt
transportate, în 1667, în Franța la Saint-Etienne-du-Mont. Abia în 1792 au fost transferate la Jardin Elysee.
Așadar, Filosoful și matematicianul  René Descartes este considerat talăl filosofiei moderne deoarece a
definit un punct de început al existenței prin maxima „Gândesc, deci exist”.

Bibliografie : https://biblacad.ro/UPC-Descartes.html ; https://historia.ro/sectiune/portret/rene-descartes-academician-filosof-

577434.html ; https://ro.wikipedia.org/wiki/Ren%C3%A9_Descartes .