Lucrarea de față după cum am amintit puțin

mia devreme îl are ca autor pe PR. ANDREW

STEPHEN DAMICK.
În acest sens, autorul nu dorește să transmită
principii idelogice și idei filosofice, ci dorește să
evidențieze păstrarea credinței transmise de Hr
prin Ap Săi ca mijloc de cunoaștere a Lui.
PR scrie acestă carte unde surprinde taina
frumosului, taina iubirii lui Dumnezeu față de
oameni.
 Dumnezeu este cineva pe care trebuie să-L întâlnim,
însă nici un cuvânt spus despre El de către cineva nu
va reuși vreodată să-L facă prezent.
Idee este că, folosindu-ne de limbajul uman pentru
a-L descoperi pe Dumnezeu suntem pasibili de un
eșec.
De ce? Pentru că Dumnezeu este necreat, iar
limbajul omenesc surpinde o fațetă a lumii create.
Deci limnajul nostru creat nu poate exprima autentic o
realitate necreată.
 Cunoaștem că majoritatea
credincioșilor, bineînțeles cei care cred cu
adevărat și nu se prefac, au în comun
certitudinea că Dumnezeu le va bate într-
un anumit moment la ușa inimilor lor.
Astfel Sf. Scriptură surpinde un exemplu
de acest fel în cartea APOCALIPSA- 3, 20.
 Unii spun că este un sentiment cunoscut, dar
nu îl pot explica, iar alții susțin că aud vocea lui
Dumnezeu prin slava și frumusețea creației. Ușa
este inima oamenilor, iar bătaia arată dorința lui
Dumnezeu de a se face cunscut lor.
În acest context, răspund la întrebarea
adresată, Dumnezeu este prezent în toată creația
sa dar și în diferite spații sacre.
 Biserica este spațiul în care îl putem cunoaște cel mi bine pe Dumnezeu, iar
în ea se desfăsoară cultul.
Cultul ia naștere din setea puternică a omului de a cunoaște divinitatea în
care crede, în cazul nostru, dorim să îl cunoaștem pe Dumnezeu. Oamenii care
țintesc acest lucru formează o comunitate, cu referire la Biserica, iar ulterior
construiesc un cult ce arată dorința de comuniune între creație și sacru.
În cultul ortodox, cât privesc ritualurile sacre, nu trebuie să ne gândim ca
fiind evenimente din trecut, ci le experimentăm ca prezente.
Într-adevăr, mai sunt și alte locuri care pot servi la întâlinirea omului cu
sacaru, anume: rugăciunea personală de acasă unde omul se concentrează pe
sine, se roagă la Dumnezeu, sau rugăciunea comunitare, unde mai mulți
oameni sunt adunați în numele divinității.
 Cu toată dragostea, eu recomnad această carte deoarece
majoritatea tinerilor de astăzi sunt interesați de a face
cunoștință cu Dumnezeu.
Acest drum nu este întotdeauna ușor, deci răspunsurile din
partea lui Dumnezeu, din punct de vedere predagogic mai pot
întârzia, dar toate la El sunt cu un scop. Pentru unii, întâlnirea
cu El a fost din copilărie, pentru alții mai târziu, iar pentru unii
chiat deloc, dar totul se raportează la credința în Dumnezeu:
„Da vreau! Vreau să ne întâlnim”.
În acest context, structura carții părintelui Andrew, ne pune
în față un cuprins nici prea copilărească dar nici academic,
astfel că tot omul care ajunge să o citească va înțelege mai
multe despre credința sa și aproprierea lui de Dumnezeu.