TEME SI MOTIVE

EMINESCIENE
 Mihai Eminescu (1850-1889) este cel mai
mare reprezentant al romantismului
românesc şi cel din urmă mare poet
romantic european
(în ordine cronologică).
Eminescu a făcut parte
din seria de scriitori care
au dat strălucire acestui
curent: V. Hugo, Byron,
Shelley, Lamartine şi
alţii.
■ Majoritatea temelor si motivelor
eminesciene sunt de provenienţă
romantică europeană. Impresionantă nu
este diversitatea, ci profunzimea abordării
acestora.
Teme si motive
in poezie
I. Tema Cosmicului
■ Motivul cosmogonic apare frecvent in lirica
eminesciană, în poezii ca Scrisoarea I,
Rugăciunea unui dac, având ca punct
de plecare mitologia indiană sau creştină.

■ In aceste poezii este prezentata geneza si

sfarsitul cosmosului.
Motivul genezei

Scrisoarea I

“La-nceput, pe când fiinta nu era, nici nefiinta,

Pe când totul era lipsa de viata si vointa,
Când nu s-ascundea nimica, desi tot era ascuns...
Când patruns de sine însusi odihnea cel nepatruns.”
Motivul sfarsitului cosmosului

Rugaciunea unui dac

“Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,

Nici sâmburul luminii de viatã dãtãtor,
Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeauna,
Cãci unul erau toate si totul era una;
Pe când pãmântul, cerul, vãzduhul, lumea toatã
Erau din rândul celor ce n-au fost niciodatã...[...]
In stingerea eternã dispar fãrã de urmã!”
Motivul soarelui

Floare Albastra

“Şi de-a soarelui căldură

Voi fi roşie ca mărul,
Mi-oi desface de-aur părul,
Să-ţi astup cu dânsul gura.”
Motivul stelei

La Steaua

“Icoana stelei ce-a murit

Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.”
Motivul luceafarului

Un luceafăr

“Un luceafăr, un luceafăr înzestrat cu mii de raze

În viaţa-mi de-ntuneric a făcut ca să se vază.
Eu privind acea lumină ca din visuri mă deştept
Şi cu braţele-amândouă cătră dânsa mă
îndrept.”
Motivul zborului intergalactic

Luceafarul

“Un cer de stele dedesupt,

Deasupra-i cer de stele –
.............................…
Si din a chaosului vai,
Jur imprejur de sine,
Vedea, ca-n ziua cea dentii,
Cum izvorau lumine;”
 II. Tema ISTORIEI

■ Versurile eminesciene in care regasim

aceasta tema oferă elemente semnificative
ale istoriei poporului român.
 Motivul societatii corupte

Scrisoarea III

“O, eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseţi,

Aţi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseţ,
Şi cu voi drapându-şi nula, vă citează toţi nerozii,
Mestecând veacul de aur în noroiul greu al prozii”.
Motivul patriei

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie

„Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie.

Vis de vitejie, fală şi mîndrie.
La trecutu-ţi mare, mare viitor ”.
Motivul nedreptatii sociale

Satira III

“De-aşa vremi se-nvredniciră cronicarii şi

rapsozii
Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi
irozii…”
Motivul geniului in societate

Criticilor mei

“E usor a scrie versuri

Când nimic nu ai a spune,
Însirând cuvinte goale
Ce din coada au sa sune.
………………
Critici voi, cu flori deserte,
Care roade n-ati adus -
E usor a scrie versuri
Când nimic nu ai de spus.”
Motivul solitudinii

Lacul

„Dar nu vine…singuratic
În zadar suspin şi sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr.”
 III. Tema TIMPULUI

E tema cea mai cuprinzatoare,

integratoare, a universului poetic
eminescian. De la ea porneste marea
geneza a operei si la ea se intoarce fiecare
detaliu, aici se revarsa toate semnificatiile
majore ale temelor subsumate, ale marilor
viziuni poetice.
Fugit-ireparabile-tempus

Trecut-au anii

"Trecut-au anii ca nori lungi pe sesuri

Si niciodata n-or sa vie iara,
…………………………

Pierdut e totu-n zarea tineretii

Si muta-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creste-n urma mea... ma-ntunec!”
Fortuna labilis
Scrisoarea I

“Caci în propria-ne lume ea deschide poarta-ntrarii

Si ridica mii de umbre dupa stinsul lumânarii...
Mii pustiuri scânteiaza sub lumina ta fecioara,
Si câti codri-ascund în umbra stralucire de izvoara!
Peste câte mii de valuri stapânirea ta strabate,
Când plutesti pe miscatoarea marilor singuratate,
Si pe toti ce-n asta lume sunt supusi puterii sortii
Deopotriva-i stapâneste raza ta si geniul mortii!”
Vanitas vanitatum
Momento mori

"Vraji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,

Cand in straturi luminoase basmele copile cresc.
Mergi, tu, luntre-a vietii mele, pe-a visarii lucii valuri,
Pana unde-n ape sfinte se ridica mandre maluri,
Cu dumbravi de laur verde si cu lunci de chiparos,
Unde-n ramurile negre o cantare-n veci suspina,
Unde sfintii se preumbla in lungi haine de lumina,
Unde-i moartea cu-aripi negre si cu chipul ei frumos."
IV. Tema Naturii
 In creatia lui Eminescu,
slavirea frumusetilor naturii
ocupa un loc intru totul
deosebit. Izvorate din
sensibilitate pura,
exceptionala a poetului, din
melancolia lui structurala
si, deopotriva, din
nepotolita lui sete de viata,
de perfectiune, de absolut,
iubirea si dragostea de
natura se ingemaneaza in
poezia lui Eminescu,
constituind o tema unitara,
care-i largeste si-i
intregeste universul liric.
Motivul codrului
Povestea codrului

” Împãrat slãvit e codrul

Neamuri mii îi cresc sub poale,
Toate înflorind din mila
Codrului, Mãriei Sale.
...........
.........................
«O, priviţi-i cum viseazã
Visul codrului de fagi!... »”
 Ce te legeni...?

”-Ce te legeni, codrule,

Fãrã ploaie , fãrã vânt,
Cu crengile la pãmânt?”
 Freamãt de codru

” Eu, privindu-l din pãdure

Las aleanul sã mã fure...
………………………..
Am rãspuns:-Pãdure dragã,
Ea nu vine, nu mai
vine…
.......................................
Ce frumos era în crânguri
Când cu ea m-am prins tovarãş”
Revedere

”Codrule, codruţule,
Ce mai faci drãguţule...
..................................
Codrule cu râuri line,
Vreme trece, vreme vine...
...................................
Cum am fost aşa rãmânem:
…………………....
Luna şi cu soarele,
Codrul cu izvoarele.”
Motivul plopilor
Pe lângã plopii fãrã soţ

”Pe lângã plopii fãrã soţ

Adesea am trecut...”

Şi dacã...

”Şi dacã ramuri bat în geam

Şi se cutremur plopii...”
Motivul salcâmului
O, mamã

” Deasupra criptei negre, a sfântului mormânt

Se scuturã salcâmii de toamnã şi de vânt...”

Sara pe deal

”Sub un salcâm, dragã, m-aştepţi tu pe mine...

Lângã salcâm sta-vom noi noaptea întreagã...
Şi surâzând vom adormi sub înaltul,
Vechiul salcâm...”
Motivul teiului şi motivul izvorului
Povestea teiului
”Dar prin codri ea pãtrunde
Lângã teiul vechiu şi sfânt,
Ce cu flori pân-în pãmânt
Un izvor vrãjit ascunde...”

Fãt-Frumos din tei

”În mijloc de codru - ajunse
Lângã teiul nalt şi vechiu,
Unde – izvorul cel în vrajã
Sunã dulce în urechi...”
Dorinţa: ”Vino-n codru la izvorul
Care tremurã pe prund...
...................................
Pe genunchii mei şedea-vei,
Vom fi singuri-singurei,
Iar în pãr înfiorate
Or sã-ţi cadã flori de tei.
...................................
Adormind de armonia
Codrului bãtut de gânduri,
Flori de tei deasupra noastrã
Or sã cadã rânduri-rânduri.”

Mai am un singur dor: ” Pe când cu sgomot cad

Izvoarele-ntr-una...
..................................
De-asuprã-mi teiul sfânt
Sã-şi scuture creanga...”
Motivul lacului
Lacul
” Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcã
.....................................
Lângã lacul cel albastru
Încãrcat cu flori de nufãr”

Lasã-ţi lumea...
” Iatã lacul.............
De-al tãu chip el se pãtrunde,
Ca oglinda îl alege....”
 Adio
” Şi dacã luna bate-n lunci
Şi tremurã pe lacuri,
Totuş îmi pare cã de-atunci
Sunt veacuri.”

O, rãmâi
” Şi privind în luna plinã
La vãpaia de pe lacuri...”
Motivul mãrii
Mai am un singur dor
”Mai am un singur dor:
În liniştea serii
Sã mã lãsaţi sã mor
La marginea mãrii” Egipetul

” Şi sã parã rãsãritã...
...Ca un gând al mãrii sfinte...
.........................................
Luna-n mare îşi aruncã chipul...
.......................................
Marea-n fund clopote are...”
 Luceafãrul:

” Privea în zare cum pe mãri

Rãsare şi strãluce...
.............................
Şi s-arunca fulgerãtor,
Se cufunda în mare...
.............................
Iar cerul este tatãl meu
Şi mumã-mea e marea.
............................. ”
V. Tema IUBIREA
 Iubirea este pentru Eminescu, omul si
creatorul, forma fundamentala de
manifestare a personalitatii sale de
exceptie, este fenomenul care il
insufleteste, il entuziasmeaza si-l
proiecteaza in
eternitate, este cadrul
si mijlocul de implinire,
de elevatie spirituala,
este esentiala nevoie
de viata.
Motivul visul dragostei

Floare albastra

“Ne-om da sarutari pe cale,

Dulci ca florile ascunse.

Si sosind l-al portii prag,

Vom vorbi-n intunecime;
Grija noastra n-aib-o nime,
Cui ce-i pasa ca-mi esti drag ?”
Motivul dezamagirii
Pe langa plopii fara sot

“Mã cunosteau vecinii toti-

Tu nu mai cunoscut.
.................................
O lume toata-ntelegea-
Tu nu mai inteles.”
Motivul femeii inger si femeii demon
Inger de paza

“Dar cum te vazui intr-o

palida haina,
Copila cuprinsa de dor
si de taina,
Fugi acel inger de
ochiu-ti invins.
Esti demon, copila, ca
numai c-o zare
Din genele-ti lunge, din
ochiul tau mare
Facusi pe-al meu inger cu
spaima sã zboare...”
Teme si motive
in proza
eminesciana
■ Proza literara a lui Eminescu reprezinta, cercetand-o mai
adanc si in toata intinderea ei, expresia unui moment
important din dezvoltarea romantismului romanesc:
momentul structuralizarii estetice, al dimensionarii lui
spirituale. Eminescu lasa deschise, prin epica sa, cel
putin doua drumuri in literature romana: drumul prozei
fantastice si cel al epicii filozofice, dand el insusi modele
in aceasta privinta. Sarmanul Dionis si Avatarii faraonului
Tla raman doua prototipuri de literatura, in care se
intalnesc si se unifica reprezentarile unui liric vizionar si
incertitudinile unei firi meditative, darza in aspiratia ei de
a gasi, cu pretul unor dureroase infrangeri, solutii in
problemele esentiale ale existentei.

■ In proza aflam, in fapt, drama geniului.

Teme abordate in operele de proza :

• setea de absolut
• demonismul
• avatarul
• viata ca in vis
• umbra
• iubirea pura
• calatoria in timp si spatiu
• dedublarea
Opere
Geniu pustiu

,,Geniu pustiu’’ este un poem eminescian care are tendinţa de a

transpune informaţii şi aspecte din lumea realului intr-o lume
imaginara, de vis si se clasifica in proza de inspiraţie social-
istorică.

“ Aş fi putut rămânea în căsuţa ei, care rămânea a mea, aş fi putut

să-mi petrec toată viaţa citind şi recitind, într-o nebunie dulce, acea
epistolă plânsă, scrisă de mâna ei, s-o visez pe ea toată viaţa mea,
s-o visez cum că umblă prin casa mea, cum că surâde la florile din
fereastră, cum că veghează cusând sau împletind asupra copilului
meu. Aş fi putut să-mi creez o fericire iluzorie, o familie iluzorie, o
femeie ideal — aş fi putut fi nebun. Dar la ce? Apoi, oricât de lungă
să fi fost acea nebunie, totuşi fiecare îşi are momentele sale de
trezie, momente în care sinuciderea e cugetarea cea dintâi,
momente de urât, de scepticism, de decepţiune. De-aceea am luat
lumea-n cap... Acea epistolă conţinea toată istoria mea.”
 Sarmanul Dionis
Prin romantica şi fantastica istorie de dragoste
a lui Dionis, Eminescu promovează ideea că
numai prin intelect omul poate penetra infinitul
şi deconspira Divinitatea, dar ca individ
fenomenal nu are decât o singură existenţă reală
în care viaţa şi visele nu sunt decât paginile unei
unice cărţi. Noutatea incontenstabilă a nuvelei
constă în modul original în care Eminescu îmbină
filozofia cu naraţinunea fantastică şi descrierea,
transpunând în imagini artistice un orizont ce nu
există decât în puterea imaginaţiei, inexplicabil şi
necontrolabil raţional.
Citate
“Câţi oameni sunt într-un singur om? Tot atâţia
câte stele sunt cuprinse într-o picătură de rouă
sub cerul cel limpede al nopţii.”

“Sufletul călătoreşte din veac în veac, acelaşi

suflet, numai că moartea-l face să uite că a mai
trăit.”

“Dar vei fi băgat de samă o împrejurare: cartea

mea, citind-o în şir, rămâne neînţeleasă... dar ori
de unde-i începe, răsfoind tot la a şaptea filă, o
limpezime dumnezeiască e în fiecare şir.”
 Umbra mea

Proza eminesciana fantastica aduce in

aceata opera visul romantic si cugetarea
filosofica.
 Citate
■ “Sărutarea mă umpluse
de geniu şi de putere
creatoare.”

■ “Lumea mea nu era decât icoana ei

strălucită, lumea ei — faţa mea cea palidă
încadrată de păr negru. Această viaţă era
un basm strălucit şi înstelat.”

■ “Era doma lui Dumnezeu — proverbul: o

enigmă chiar pentru îngeri.”
 Fat-Frumos din lacrima

Basmul „Fat-Frumos din lacrima"

reuneste trasaturile prototipului folcloric cu
originalitatea imprimata de autor si
apartine prozei de inspiratie folclorica.
Basmul, ca specie, fiind „o oglindire [...]
a vietii in moduri fabuloase" (Calinescu), in
opera pe care o discutam, tema este
initierea unui tanar si rolul acesteia in
lupta dintre Bine si Rau.
Citate
” împărăteasa se ridică în toată măreata ei statură, atinse
cu buza ei seacă lacrima cea rece şi o supse în adîncul
sufletului său. Din momentul acela ea purcese
îngreunată.”

“Trecu o lună, trecură două, trecură nouă şi împărăteasa

făcu un fecior alb ca spuma laptelui, cu părul bălai ca
razele lunii. ”

“Puse pe trupul său împărătesc haine de păstor, cămaşă de

borangic, ţesută în lacrimele mamei sale, mîndră pălărie
cu flori, cu cordele şi cu mărgele rupte de la gîturile
fetelor de-mpăraţi, îşi puse-n brîul verde un fluier de
doine”
 Cezara
,,Cezara” este un poem ce apartine prozei
erotice.

“Lasă-i să se mângâie în simţirile lor, lasă-i

să se iubească, lasă-i să moară cum au
trăit: eu voi trece nepăsător prin această
viaţă, ca un paria, ca un nebun!... numai
nu ca ei. Sâmburele vieţii este egoismul şi
haina lui minciuna.”
Bibliografie
■ www.referate.ro
■ www.wikisource.org
■ www.versuri-si-creatii.ro
■ www.googleimages.ro
■ www.google.com
■ Poezii si proza – Mihai Eminescu
■ Manual de Limba si literatura romana ed.
Corint