TEMPOUL

CÂNTECELOR
 Tempoul – definiție
Tempo (din italianul tempo - „timp”, plural - tempi) indică viteza de execuție
(interpretare) a unei lucrări muzicale. Este indicat în cuvinte sau, mai exact, în
numărul de timpi (bătăi) pe minut (bpm).
În secolul al XIX-lea, Johann Nepomuk Maelzel a inventat
metronomul – un instrument care marchează intervalele egale
de timp prin sunete specifice.
Compozitorul Ludwig van Beethoven a fost primul care a
folosit acest obiect, plasând apoi, în lucrările sale, indicații
specifice despre folosirea acestuia în procesul de interpretare.
Treptat, aceste metode au căpătat și alte forme, iar în secolul al
XX-lea, compozitori renumiți au optat pentru a comunica doar
timpul total în care trebuie să fie cântată piesa, lăsând la
latitudinea muzicianului alegerea nuanțelor de tempo.
Uneori, însă, acest aspect poate fi influențat de către diverși
oameni, în funcție de context și de rolul pe care îl au aceștia în
ansamblul respectiv.
De exemplu, într-o orchestră, dirijorul are libertatea de a-și
impune viziunea asupra schimbărilor de tempo, care pot nuanța
diferit modul de interpretare.
De asemenea, în anumite genuri muzicale, precum cea
populară, tradițională sau cea de fanfară, tempoul este impus și
condus de către percuționiștii principali – cei care cântă la tobe
sau alte instrumente de percuție.
În muzica clasică au fost introduse, în secolele XVII-XVIII,
denumiri specifice ale tipurilor variate de tempo. Acestea au fost
inventate în italiană, fiindcă, pe vremea aceea, era o limbă
comună, vorbită și înțeleasă de către majoritatea marilor
compozitori.
Ele au rămas până astăzi metode de identificare a tempoului și a
respectivei maniere în care trebuie interpretată lucrarea
muzicală. Deseori, acești indicatori oferă informații prețioase
atât despre ritm și schimbările acestuia, cât și despre
expresivitatea care îmbogățește interpretarea.
Tempo se identifică prin diferiţi termeni din limba italiană sau proveniţi
din limba română, şi poartă numele de termeni de tempo sau de mişcare.
Aceştia sunt de patru feluri: termeni de mişcare constantă (propriu-
zişi), termeni de mişcare temporară (agogici), termeni de mişcare
liberă şi termeni auxiliari.
 01

Termeni de
mişcare
constantă
 Termeni de mişcare
constantă
Termenii propriu-zişi de mişcare se notează la începutul lucrării
muzicale şi sunt valabili până la finalul piesei sau până la apariţia
unui alt termen de mişcare.
Termenii propriu-zişi indică trei categorii de mişcări după cum
urmează:
1. Termeni pentru mişcări rare:
o Largo = larg, prelung, foarte rar
o Larghetto = mai puţin larg, puţin mai mişcat decât largo
o Lento = lent, lin
o Adagio = rar, liniştit
 Termeni de mişcare
constantă
2. Termeni pentru mişcări mijlocii:
o Andante = potrivit de rar, fără grabă
o Andantino = rărişor, ceva mai repede decât andante
o Moderato = moderat, echilibrat, potrivit
o Allegretto = repejor, puţin mai rar decât allegro

3. Termeni pentru mişcări repezi:

o Allegro = repede, vesel
o Vivace = iute, vioi
o Presto = foarte repede, foarte iute
o Prestissimo = extrem de iute, cât e posibil de repede
 02

Termeni de
mişcare
temporară
 Termeni de mişcare
temporară
Termenii de mişcare temporară se notează pe parcursul lucrării
muzicale şi se folosesc pentru modificarea tempo-ului constant al
acesteia, indicând accelerarea sau rărirea treptată a mişcării.

1. Termeni pentru accelerarea treptată a mişcării

o Accelerando = accelerând, iuţind treptat mişcarea
o Animando = însufleţind
o Incalzando = zorind mişcarea
o Precipitando = precipitând
o Stretto = strâns, grăbit
o Stringendo = strângând, forţând mişcarea
 Termeni de mişcare
temporară
2. Termeni pentru rărirea treptată a mişcării
o Ralletando (rall.) = încetinind, rărind mişcarea
o Ritardando (ritard.) = întârziind mişcarea
o Ritenuto (rit.) = reţinut, încetinind mişcarea
o Allargando (allarg.) = lărgind mişcarea

3. Termeni pentru revenirea la tempo-ul anterior/iniţial

o Tempo primo = tempo-ul prim, iniţial
o A tempo = revenind la tempo-ul anterior (iniţial)
o Come prima = ca înainte, ca la început
 03
Termeni de
mişcare
liberă
 Termeni de mişcare
liberă

Există lucrări în care autorul lasă la îndemâna şi priceperea

interpretului să gândească şi să aprecieze gradul (gradele) de iuţeală
(mişcare) care se potrivesc mai bine cu conţinutul, ideile, stările
sufleteşti, în general cu fondul emoţional al lucrării muzicale pe care
o interpretează:
• Rubato = mişcare liberă
• Ad libitum = după voie
• Senza tempo = fără mişcare justă, impusă
• A piacere = după plăcere
 04

Termeni auxiliari
de mişcare
 Termeni de mişcare
auxiliari
Termenii auxiliari ajută la mărirea sau diminuarea efectului
termenilor propriu-zişi de mişcare şi se notează prin diferite
adverbe sau adjective:
• Allegro ma non troppo = repede, dar nu prea mult
• Allegretto quasi allegro = repede aproape ca allegro
• Meno presto = mai puţin repede decât Presto
• Largo ma non tanto = larg, dar nu prea mult
• Molto adagio = foarte rar
• Poco adagio = mai repede, mai puţin decât adagio
• Piu lento = mai lent
Concluzii

Tempoul
Viteza, gradul de iuţeală sau mişcare, în
care se interpretează o lucrare muzicală,
poartă numele de tempo.

Italiană –
tempo - „timp”,
plural - tempi
Vă mulțumesc
pentru atenție!
Proiect realizat de Dima Gabriela-Fiorela
Clasa a XI-a A
Liceul Teoretic Ion Creangă Tulcea
Profesor coordonator: Dumitru Damian
An școlar 2020-2021
Iunie 2021