Dansul sportiv este un sport de echipa constand in parteneriatul intre un baiat si

o fata intr-un cuplu de dansatori ce interpreteaza pe muzica diferite ritmuri

utilizand tehnici specifice. De-a lungul timpului s-au cristalizat doua sectiuni in
functie de caracterul si provenienta dansurilor: sectiunea standard sau europeana
(vals lent, tango, vals vienez, slow fox si quick step) si sectiunea dansurilor latino-
americane (samba, cha-cha-cha, rumba, paso doble, jive).
Competitii de dans au inceput sa fie organizate in anii ’20 in Marea Britanie iar in
timp au aparut forurile internationale ce guverneaza aceasta activitate IDSF
(International DanceSport Federation – dansul sportiv) pentru amatori si WDC
(World Dance Council) pentru profesionisti. In Romania Federatia Romana de
Dans Sportiv (FRDS) si-a inceput activitatea in 1991.
Fiind o activitate fizica in primul rand dansul sportiv presupune un tip combinat de
efort aerob si anaerob – o excelenta metoda de a preintampina bolile de tip cardio-
vascular sau de control al greutatii (se pot arde de la 200 la 700 calorii pe ora).
Exista beneficii aduse aparatului locomotor, dansul dezvoltand o postura si
mobilitate deosebite.
Aceasta activitate are insa si un puternic impact psihic asupra celor care o practica.
Parteneriatul in dansul sportiv dezvolta relatiile inter-umane si o stare generala de
bine. Dansatorii au incredere in ei insisi iar copiii pe langa o dezvoltare fizica
armonioasa si o personalitate frumoasa au si un colectiv in care invata eticheta
specifica dansului de societate – asa cum era numit el acum o vreme.
Samba
Este un dans cu radacini afro-braziliene, muzica fiind scrisa in masura 2/4
(doi timpi pe masura muzicala) cu accent pe timpul 2. Pentru versiunea de
dans sportiv este folosit un tempo de 50-52 de masuri pe minut (BPM).
Specific pentru samba este caracterul poli-ritmic – avem mai multe ritmuri
de baza iar corpul foloseste ritmuri diferite pe anumite segmente corporale.
Ritmica in samba este destul de complicata folosindu-se in majoritatea
figurilor caracterul “bounce”. Acesta se traduce printr-o miscare a
genunchilor inainte/inapoi (flexie/intindere) impreuna cu miscarea bazinului.
Miscarea este asemanatoare cu bounce-ul din hip-hop. Contractiile
abdominale sunt ample iar ritmul executat este pe jumatati de timp (2
miscari complete intr-o masura muzicala – se numara quick, quick, quick,
quick). Caracterul bounce se regaseste in principal in figurile care se
numara slow a slow (3/4, ¼, 1/1) – aceasta numaratoare regasindu-se in
miscarea picioarelor. Vedem deci ca in figurile de baza din samba
picioarele se misca pe un ritm iar genunchii si bazinul pe alt ritm. Al doilea
pas dintr-o figura cu bounce este foarte rapid (un sfert de timp) si se
realizeaza cu o tehnica specifica – greutate partiala, adica picorul preia
doar o parte din greutatea corpului pentru a se realiza trasnferul rapid,
folosind in principal numai partea de jos a corpului (proiectie de greutate).
In rest pasii se realizeaza cu transfer total de greutate, talpa lucrand
contact progresiv cu podeaua (de la varf catre calcai).
Atitudinea partii de sus a corpului in samba este una relaxata dar in tonus –
centrul de greutate fiind usor impins spre inainte. Omoplatii executa miscari
ample laterale si sus-jos, aceasta zona fiind foarte solicitata in samba.
Pe langa ritmul de baza avem si alte multe alternative: slow, quick, quick in
figura “rocks”, sqqqqqq (s=slow, q=quick) in “corta jacka”, ssqqs in “the
plate” sau 123 (triolet) in “promenade to counter promenade runs” etc.
Pozitiile in care se afla partenerii sunt multiple ca in toate dansurile latino-
americane cu prize inchise sau deschise, tandem, fara priza etc.
Samba este un dans energetic cu un carcater vioi, muzica amintindu-ne de
carnavalele braziliene si de plajele tropicale.

Tango
Tango-ul isi are originile in Spania sau in Maroc si a fost introdus in
America Latina (Argentina in special) de catre colonistii spanioli, unde a
capatat influente locale (milonga) si africane. Fiind la inceput un dans solo
(dansat de un barbat sau femeie) el s-a dezvoltat ca un dans simbolic de
lupta intre doi barbati iar apoi a intrat in bordelurile din porturile Argentinei.
Era un dans obscen dansat in cuplu prostituata-client in baruri aglomerate
si imbacsite in care trupurile celor doi se atingeau in mod ostentativ, erotic.
Partenerii acestor prostituate faceau parte din clasa sociala cea mai de jos
a vremii iar fetele erau nevoite sa stea in partea lor dreapta cu capul
inclinat pentru a le suporta mirosul puternic. Aceasta caracteristica a
dansului s-a pastrat pana astazi iar tango-ul se danseaza intr-o pozitie
ceva mai compacta tocmai pentru ca pe vremuri se dansa in locuri
aglomerate iar bratul fetei cobora pe soldurile baiatului pentru a-i cauta
portofelul. In timp tango-ul a fost reintrodus in Europa in saloanele Parisului
fiind de acum un dans de societate mult schimbat si fara statutul de imoral.
Exista mai multe tipuri de tango: argentinian, francez, guacho si standard
(international style). In dansul sportiv ne ocupam de forma cea mai
evoluata a acestuia – standard (in dansul sportiv), care este si cea mai
spectaculoasa.
In cadrul competitiilor de dans din Romania tango-ul se danseaza de la
clasa valorica “D” si este al doilea dans standard. El dureaza minim 1,5
minute, este scris in masura 4/4 (patru timpi muzicali pe masura) si are un
tempo de 31-33 masuri pe minut (BPM).
Tango-ul are un numar de caracteristici care il fac unic si deosebit de
atragaor pe ringul de dans. Se danseaza cu genunchii flexati tot timpul (nu
are ridicari si coborari), nu face parte din categoria dansurilor swing. Se
crede ca aceasta caracteristica provine de la faptul ca in trecut barbatii
erau calareti si dansau in aceasta postura. Deplasarile se fac pe arc de
cerc si nu in linie dreapta (in trecut se invarteau in jurul meselor mici si
rotunde) si se numesc “walks” – o miscare de baza in tango. Poate cel mai
important lucru pe care trebuie sa-l mentionez este caracterul “staccato” al
muzicii si al dansului. Acesta inseamna miscari intrerupte si rapide. Dansul
nu este fluid iar trasferul de greutate de pe un picior pe altul se face rapid si
dintr-o data – nu este progresiv ca in dansurile swing. Accentul se face
puternic pe talpa care calca pe podea cu presiune directa iar centrul de
greutate este proiectat in mijlocul talpii (nu se ruleaza talpa pe podea).
Miscarile rapide din cap desavarsesc acest dans.

Cha-cha-cha
Cha-cha-cha-ul este un dans latino-american de origini cubaneze fiind
considerat un rezultat direct al muzici compuse de compozitorul si
violonistul Enrique Jorrin in anii ’50. Exista tendinta din ce in ce mai
pronuntata in ultimul timp de a fi numit mai simpu – “cha-cha”. Acest dans
provine din mambo sau chiar rumba. Ceea ce il diferentiaza de
predecesoarele sale este inlocuirea unui pas lent (slow) cu un pas triplu
(chasse), adica o succesiune rapida de trei pasi din care in cel de-al doilea
talpile sunt apropiate, numarat cha-cha-cha.
Cha-cha-ul sufera mai multe modificari in Europa, astazi existand mai
multe versiuni in functie de accent si locul chasse-ului in masura muzicala.
Exista stilul international (dans sportiv) sau street cha-cha in care
numaratoarea este 2-3-chachacha; stilul country/western, american style in
care numaratoarea este 1-2-chachacha si exista si ritmul Guajira apropiat
de cubanezi si portoricani folosit in mica masura si de dansul sportiv ca
“guapacha timing”. In prezent se poate dansa atat pe muzica traditionala
latino dar si pe disco-latin sau latin-rock.
In cadrul competitiilor de dans din Romania cha-cha-ul se danseaza de la
clasa valorica “hobby” si este al doilea dans latino in ordinea generala. El
dureaza minim 1,5 minute, este scris in masura 4/4 (patru timpi muzicali pe
masura), cu o puternica legatura intre timpii 4 si 1 (4 si 1 = chachacha) si
are un tempo de 30-33 masuri pe minut (BPM).
Asa cum am spus mai sus caracteristic pentru cha-cha este chasse-ul sau
o succesiune de trei pasi (spre lateral, in stanga sau in dreapta) in pasul
doi inchizand talpile. Acesta este inlocuit de multe ori cu lock-step care se
executa in fata sau in spate pe pasul doi incrucisand talpile (lock). Dansul
se executa in principiu fara ridicare si coborare (in figurile de baza) iar pasii
se fac pe picior intins (genunchii blocati spre spate). Acest lucru ii confera
un caracter sacadat care impreuna cu tempo-ul alert si pasul triplu il fac sa
arate jucaus, plin de viata.
In majoritatea pasilor transferul de greutate se face prin contact progresiv
cu podeaua (CP) de la pernita la calcai (toata talpa). Ritmul este dat de
momentul in care calcaiul a atins podeaua si genunchiul s-a blocat.
Greutatea corpului este preluata rapid pe piciorul intins prin intermediul
soldului care reactioneaza in mod natural la presiunea exercitata in ringul
de dans (settle). Soldul se ridica deci la fiecare pas pe piciorul care

Jive
Jive-ul in toate formele lui isi are originile in dansul numit swing. Acesta se
formeaza in anii ’20 in cadrul comunitatii afro-americane din New York in
stransa legatura cu jazz-ul contemporan foarte la moda in aceste cercuri. In
prezent exista peste 50 de forme oficiale de jive printre care Modern,
Social, Le Roc, Ceroc, Swing, Jitterbug, Rock’n’Roll, West Coast Swing,
East Coast Swing, Lindy Hop, Lindy, Boogaloo sau Jive.
Jive-ul este probabil cel mai energetic dans din sectiunea latino-americana
a dansulul sportiv bazandu-se pe chasse-uri sincopate la stanga sau la
dreapta (o succesiune de trei pasi laterali in care inchidem talpile pe pasul
doi) avand ca tempo ¾, ¼, 1/1 timpi, kick-uri si flick-uri care reprezinta
miscari rapide a picioarelor spre podea sau asa-numitul pas rock (rock
step) – un pas in spate si recuperarea greutatii pe doi timpi intregi. In
competitiile de open exista si figuri specifice swing in care tempo-ul se
transforma in quick-quick-slow.
In cadrul competitiilor de dans din Romania jive-ul se danseaza de la clasa
valorica “hobby” (este considerat usor de invatat) si este ultimul dans latino
in ordinea generala. El dureaza minim 1 minut, este scris in masura 4/4
(patru timpi muzicali pe masura) si are un tempo de 42-44 masuri pe minut
(BPM) si de danseaza pe Jazz to Rock, Rhythm & Blues, Disco sau
Country .
Dansul sportiv presupune dese schimbari de priza intre parteneri si o
tensiune crescuta in palmele acestora. Greutatea corpulul este orientata in
fata (pe pernita) inclusiv in pasul rock. Fetele executa intoarceri sau piruete
foarte rapide, echilibrul fiind esential. Partea de sus a corpului conduce
uneori miscarea catre lateral iar genunchii se ridica formand un unghi drept
cu restul corpului.
Energia depus de dansatori in jive este foarte mare 1 minut de jive fiind un
exercitiu cardio excelent. Dezvolta musculatura picioarelor si abdominala
mai ales in kick-uri.

Vals lent
Valsul lent este caracterizat prin inaltari si coborari ample si elegante.
Indoirea genunchilor si intinderea acestora trebuie armonizate cu inaltarile
si coborarile repetate.
Masura muzicala este de 3/4, tempoul fiind de 27-30 batai/minut. Este
considerat regele de necontestat al dansurilor de societate.
La originea Valsului Lent a fost Boston-ul, dans care a disparut odata cu
sfarsitul primului razboi mondial. Boston-ul (importat din SUA) a fost dansat
pentru prima data intr-un club select din Anglia, in 1874. Dansul Boston nu
seamana deloc cu Valsul Lent de astazi. Pozitia partenerilor era diferita:
partenerii dansau unul langa celalalt.
Valsul Lent prinde contur dupa Primul Razboi Mondial, cand se decide ca
miscarea sa fie: pas, pas, langa. Varianta moderna a acestui dans a fost
creata in jurul anului 1910, de catre profesori de dans din Anglia.
La campionatul din 1922, Victor Sylvester a castigat dansand o combinatie
care era formata doar din figurile “Natural Turn”, “Change of direction” si
“Reverse turn”, mai putin decat invata astazi un incepator.
Dansul sportiv a fost imbunatatit incepand cu anul 1926, cand miscarea de
baza s-a schimbat in: pas, lateral, langa. Apoi au aparut multe alte figuri,
care au ajuns sa fie standardizate de Imperial Society of Teachers of
Dancing (ISTD). Cele mai multe se folosesc si astazi in dansul sportiv.
Contributii importante in dezvoltarea Valsului Lent au avut Victor Sylvester,
Miss Josephine Bradly, Maxwell Steward si Pat Sykes, primii campioni
englezi pentru dansul sportiv.