MINISTRUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII

MOLDOVA
ACADEMIA DE MUZICĂ, TEATRU ȘI ARTE PLASTICE
DEPARTAMENTUL ARTĂ COREGRAFICĂ ȘI PERFORMANȚĂ
MOTRICĂ

REFERAT
TEMA : Vals Lent

Elaborat de : Zaharia Iustina-Elena

Studenta: anului II

Specialitatea : Dans

Examinator : Varnacova E.
Valsul a fost introdus în Statele Unite în prima jumătate a secolului al XIX-lea şi, împreună cu Mazurka,
Varşoviana şi Polka a devenit cunoscut ca „round dance”. Prima atestare documentară provine
din Massachusetts-ul anului 1834 şi îl are ca protagonist pe Lorenzo Papanti, un profesor de dans care
făcea parte din protipendada Boston-ului acelei epoci. Acesta a fost nvitat la o petrecere mondenă
organizată la reşedinţa doamnei Otis Beacon Hill, ocazie cu care a făcut o demonstraţie de Vals Vienez.

       Datorită ritmului alert al Valsului Vienez, destul de pretenţios şi greu de urmărit de către dansatorii
obişnuiţi, a devenit imperios necesară încetinirea sa, compozitorii începând să scrie muzica de Vals cu un
ritm mai accesibil. Astfel, în anul 1870, în Statele Unite a apărut o formă mai lentă a rapidului
„ValsVienez”, dansată pe un tempo de 90 batăi pe minut.

     Cunoscut iniţial sub numele de „Boston”, acest dans era caracterizat, printre altele, de întoarceri
lente cu mişcări lungi şi alunecate, partenerii ţinându-şi mâinile unul pe şoldurile celuilalt. O altă
schimbare importantă care a avut o influenţă foarte mare în dezvoltarea ulterioară a dansului sportiv, a
fost cea legată de poziţia labelor picioarelor. Anterior, acestea erau ţinute întoarse în afară, ca în balet,
Boston-ul fiind primul dans de salon în care labele picioarelor se mişcau păstrând un paralelism reciproc.
Această evoluţie a fost determinată de introducerea paşilor spre faţă şi spate în figurile de dans.

      Pentru a vă face o idee în legătură cu impactul social pe care l-a avut aces tdans la începutul secolului
al XX-lea, trebuie să menţionăm că, în general, programul unui bal din acea perioadă cuprindea, în
proporţie de aproximativ 75% Valsuri şi 25% alte dansuri. Boston-ul a stat la originea Valsului Englez,
cunoscut în zilele noastre sub numele de Vals Lent. Varianta modernă a acestui dans a apărut în jurul
anului 1910, fiind elaborată de către profesorii de dans din Anglia. Forma actuală a dansului a fost
descrisă ca derivând atât din Landler cât şi din Boston, împrumutând elemente din amândouă. O altă
modificare a reprezentat-o apariţia „ezitării” (hesitation), care presupunea ca dansatorii să facă un pas
caruia să i se aloce doi sau mai mulţi timpi muzicali. Deşi Boston-ul a dispărut odată cu sfârşitul primului
război mondial, el este considerat ca fiind precursorul Valsului de stil internaţional pe care îl cunoaştem
astăzi sub numele de Vals Lent.

 Un rol foarte important în dezvoltarea Valsului Lent l-au avut doamna Josephine Bradly şi
domnul Victor Silvester, precum şi perechea de dansatori formată de Maxwell Steward şi Pat
Sykes (campioni ai Angliei). De asemenea, o contribuţie importantă la standardizarea figurilor
acestui dans a avut-o Societatea Imperială a Profesorilor de Dans (I.S.T.D) şi în special Alex
Moore.
       Dansatorii au început astfel să folosească avantajele generate de tempo-ul mai lent pentru a
adăuga figuri noi, unele folosind ritmuri sincopate, altel eavând la bază „ezitările”. Acestea
confereau dansului un farmec deosebit, făcându-l mai interesant de executat şi de privit.

       Valsul american de astăzi este similar stilului internaţional, cu diferenţa că este permisă o
varietate mai mare de poziţii de dans, închise şi deschise, abordare similară celei folosite în
dansurile latino-americane.Permiterea despărţirii dansatorilor din poziţia tradiţională, închisă, de
dans dă stilului american o libertate de exprimare unică, incluzând genurile dramatic şi show.
Cu toate acestea, cel puţin deocamdată, în competiţiile de dans sportiv desfăşurate sub egida
W.D.S.F. şi B.D.F., această abordare este prohibită.

       După o evoluţie de aproape un secol, Valsul Lent este astăzi un dans lin (smooth), fiind
caracterizat de acţiunea de „swing” (consecinţă a combinării deplasărilor pe orizontală cu
variaţii pe verticală a centrului de greutate a perechilor).

       Acţiunea carcteristică de înălţare şi coborâre a Valsului se repetă ciclic la fiecare măsură

după cum urmează:
      1.înălţarea începe pe pasul 1;
      2.înălţarea continuă pe timpul pasului 2 şi 3;
      3. se coboară la sfârşitul pasului 3.
       Întoarcerile în ambele direcţii (orar şi antiorar) predomină în structurile coregrafice
caracteristice acestui dans. Mişcările de bază la nivelul de început includ o succesiune de paşi
numită „Chasse turn”, picioarele apropiindu-se pe al treilea pas. Excepţia o reprezintă, după
cum aminteam mai sus, acţiunea de ezitare (hesitation), în care nu este făcut decât un pas pe
prima bătaie a măsurii, pe celelalte două păstrându-se poziţia.