Numele orașului pare că vine de la numele unui păstor ardelean care, aflat cu oile

pășunând în Lunca Dunării, a eliberat din mâinile soldaților turci mai multe grupuri de oameni
care urmau să ia drumul către Imperiul Otoman pentru a fi vândute ca sclavi și slujitori. Oamenii
eliberați s-au stabilit în Lunca Dunării, formând un târg care a primit numele eliberatorului lor. O
altă legendă spune că numele orașului provine de la Insula Sf. George, pe care negustorii
genovezi s-au încumetat să construiască un mic avanpost comercial, o fortăreață pe această
insulă. Se pare că genovezii au construit mai întâi o bancă și o piață pentru mătase și catifele.
Orașul a fost numit San Giorgio (Sf. George) după patronul genovezilor.
Giurgiu a fost menționat pentru prima dată indirect în Codex Latinus Parisinus din 1394,
în timpul domniei lui Mircea Bătrân, sub numele de Zorio. Primul atestat documentar al orasului
Giurgiu a fost facut pe 23 septembrie 1403 intr-un document oficial, Tratatul emis de Cancelaria
Valahiei si incheiat la Giurgiu intre conducatorul Mircea cel batrin Batran si regele Poloniei,
Vladislav Jagelo. Cucerită de otomani în 1420 pentru a controla traficul pe Dunăre, Giurgiu a
fost transformat într-un paradis timp de 400 de ani și a fost numit "Yergöģű".
O fortareata fortificata, Giurgiu a jucat un rol important in razboaiele dintre romani si
turci pentru controlul Dunarii, in timpul domniei lui Mihai Viteazul, dar si in razboaiele ruso-
turce. In 1659 Giurgiu a fost ars pentru prima data, iar in 1829 zidurile si fortificatiile grav
afectate de atentat au fost distruse complet de ordinul comandantului armatei ruse. Astfel,
singura apărare care a rămas a fost castelul de pe insula Slobozia, legat de țărm de un pod.
Fundațiile actualului oraș au fost puse după războiul ruso-turc din 1828-1829, realizând în 1830
primul proiect de organizare urbană Giurgiu. In acelasi an, 1830, a fost infiintata institutia
“magistratului” - echivalentul primarului de astazi - iar pe 1 ianuarie 1831, a preluat de fapt
primul magistrat ales in Giurgiu, Alexandru Marișevschi. Era modernă este marcată de
elaborarea planului din perioada „reglementării organice”, cu trasarea unei rețele radiale stradale
de către Moritz von Otto, în 1831.
După această perioadă, au apărut „câteva case frumoase” și o biserică (Sfânta Treime),
iar străzile orașului au fost pavate cu piatră din zidurile orașului, precum și din Dunăre. În jurul
Turnului, ridicat în 1771 ca turn de observație și apoi transformat în Turnul cu Ceas, a fost
construit un sistem radial concentric de străzi conform planurilor de sistematizare ale orașului.
Odată cu semnarea Tratatului de pace ruso-turc la Adrianopol, orașele de pe malul stâng al
Dunării, împreună cu teritoriile lor, sunt returnate în Țara Românească, se stabilesc granițele
Dunării între Principatele Române și Imperiul Otoman, iar Giurgiu devine capitala judetului
Vlasca.
Pentru Giurgiu incepe o perioada de prosperitate, constructia de lacase de cult, cazarma
pentru soldatii care stau de paza pe Dunare, o inchisoare, o fabrica de zahar, pavarea
principalelor strazi, infiintarea primei scoli primare private, Inițierea proiectelor de construcție a
principalelor drumuri care leagă Bucureștiul și a proiectelor de construcție a căilor ferate. In
1854, prima linie de telegraf a fost infiintata in Tara Romaneasca, intre Bucuresti si Giurgiu, si
prima cale ferata din Principatele Romane, Giurgiu - Bucuresti, cu o lungime de 70 km, a fost
inaugurata pe 31 octombrie 1869. Tot in acea perioada (1871) se propune construirea unui pod
peste Dunare la Giurgiu, dar propunerea a fost respinsa, astfel incat podul peste Dunare sa
inceapa sa fie construit abia in 1952.
În 1900, șoseaua București-Giurgiu a devenit primul drum pavat cu piatră din România,
iar ulterior a devenit primul drum românesc de asfalt. Primul pod curbat din lume a fost
inaugurat în Giurgiu în 1905, construit peste canalul „Sf. Gheorghe” spre Portul Dunarea. Cele
doua razboaie mondiale au costat Giurgiu multe sacrificii umane si i-au provocat multe
distrugeri. Eroismul luptelor soldatilor, dar si puterea morala a civililor care nu si-au parasit
orasul in momentele de cumpana sunt nemuritoare in piatra sau bronz, de monumentele
construite in timp in toate zonele orasului. După evenimentele din 1989, orașul Giurgiu a trecut
printr-o perioadă de regres economic și de stagnare edilitar-urbanistica. Cu toate acestea, din
1996, Giurgiu și-a reluat cursul de dezvoltare și modernizare, dinamismul fiind caracteristica
definitorie a vieții actuale a municipalității.

SURSA:
http://www.primariagiurgiu.ro/portal/giurgiu/primarie/portal.nsf/0/EA6A72E8253AD5F142257
9950026E44C/$FILE/STATUTUL%20MUNICIPIULUI.pdf

Sursa: grafic evolutia populatiei 1956-2011:

http://population.city/romania/giurgiu/
 72000
70781
70000
68527
68000

66000

64000

62000
61350
60000

58000

56000
2011 2012 2016

Populatia Municipiului Giurgiu

Surse populatia municipiului giurgiu in perioada 2011-2016:

http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/
http://www.primariagiurgiu.ro/portal/giurgiu/primarie/portal.nsf/AllByUNID/00001826?
OpenDocument

Comunele, orașele și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia

locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale. O
comună este alcătuită din unul sau mai multe sate și este condusă de un „onsiliu comunal în
fruntea căruia se află un primar. Comuna Gornet este formată din 4 sate, după cum urmează:
Gornet, Cuib, Nucet și Bogdănești.