NOTAȚIA HRISANTICĂ

- GENERALITĂȚI -
Repere istorice:
- 1814 - reforma hrisantică inițiată de Mitrop. Hrisant de Madytos, Hurmuz
Hartofilax și Grigorie Protopsaltul
- S-a concretizat in 1821 printr-o lucrare teoretică: “Introducerea în teoria și
practica muzicii ecleziastice”
- 1832 - o altă lucrare importantă: “Marele teoreticon al muzicii”
Efectele reformei:
- Introduce un sistem de paralaghie ca în muzica occidentală, cu ajutorul
denumirii sunetelor muzicale, renunțând la paralaghia polisilabică;
- Reduce numărul semnelor ascendente și descendente;
- Reduce numărul semnelor dinamice și expresive;
- Fixează tactul(tempoul) cântărilor și scările celor 8 glasuri.
Caracteristicile notației hrisantice:
- se folosesc semne (neume) care ne indică mersul melodiei: ascendent, staționar sau
descendent.
- neumele nu sunt sunete fixe ca în muzica occidentală ci, funcții ce ne indică intervalele
muzicale
- executarea funcțiilor neumelor stă în strânsă legătură cu studiul scarii muzicale și al
intervalelor - condiții sine-qua-non pentru descifrarea unei partituri.
- partitura se deschide printr-o “mărturie” (notă de pornire a melodiei) iar prin
respectarea funcțiilor neumelor se va ajunge corect la următoarea mărturie.
- în concluzie avem de-a face cu o muzică codificată. Pentru descifrarea ei trebuie să
cunoaștem foarte bine scara muzicală, intervalele muzicale (diastematica) și
funcționalitatea neumelor.
Împărțirea neumelor după funcționalitatea lor
1. Mărturiile - semne orientative ce ne indică treapta de pornire, de cadențare și de
finalitate, ale unei melodi;
2. Semnele vocalice - semne intervalice ce ne indică înălțimea sunetului muzical =>
semn staționar, semne ascendente și semne descendente / simple și compuse;
3. Semnele timporale - semne de prelungire sau diminuare a duratei sunetului muzical;
4. Semnele consonante - semnele hironomice (de gestică, de expresie) care dau
valuare expresivă semnelor vocalice, prin ornamentație.
5. Ftoralele - semne care strică, modifică(modulează), schimbă, alterează înălțimea
unui sunet muzical sau structura melodică a unui fragment muzical;
6. Cheile - semne care “deschid” o partitură muzicală, indicându-ne glasul în care se va
cânta aceasta.