Armistițiul de

Crăciun
 INTRODUCERE
Armistițiul de Crăciun (în engleză: Christmas truce; franceză: Trêve de Noël) a fost o serie de
„încetări ale focului” neoficiale care au avut loc în zilele din jurul Crăciunului din 1914 în diferite
zone ale frontului de vest al Primului Război Mondial.Deja în săptămâna dinaintea Crăciunului,
membrii trupelor germane și britanice au început să schimbe salutări și cântece din tranșeele lor
respective, iar ocazional unii indivizi treceau liniile pentru a aduce cadouri soldaților de pe
cealaltă parte; de-a lungul Ajunul Crăciunului și chiar a zilei de Crăciun, un număr mare de soldați
din unitățile germane și britanice (precum și, într-o măsură mai mică, unități franceze) au părăsit
spontan tranșeele pentru a se întâlni în pământul nimănui pentru a se fraterniza, a face schimb de
mâncare și suveniruri. Pe lângă celebrarea ceremoniilor religioase comune și înmormântarea celor
căzuți, soldații celor două părți au întreținut relații de prietenie între ei până la organizarea unor
meciuri de fotbal improvizate. Armistițiul nu a fost un eveniment organizat și nici nu a fost
universal răspândit.

2
Niște soldați britanici și germani în timpul armistițiului de Crăciun.
 ARMISTITIUL
▫ Deși nu s-a încheiat niciun acord oficial între beligeranți, în cursul Crăciunului anului 1914,
aproximativ 100.000 de soldați britanici și germani au fost implicați într-o serie de armistiții
spontane de-a lungul sectoarelor lor de pe frontul din Flandra, Belgia. Primele episoade au
avut loc în noaptea de ajun, când soldații germani au început să așeze decorațiuni de Crăciun
în tranșeele lor din zona Ypres (în special în sectorul satelor Saint-Yvon/Saint-Yves,
Plugstreet/Ploegsteert și Comines/Warneton).
▫ În multe cazuri episoadele de fraternizare au continuat chiar și în dimineața de Crăciun: un
ger puternic a întărit pământul și a împrăștiat mirosul de putrefacție al cadavrelor
neîngropate, iar mai multe grupuri de soldați din cele două părți s-au întâlnit în pământul
nimănui pentru a schimba cadouri și a face poze.

4
 ARMISTITIUL
▫ Bruce Bairnsfather (cunoscut umorist și caricaturist britanic, pe atunci căpitan al unei unități de
mitraliere a Regimentului Regal Warwickshire) a descris episodul: ”germanii au început să pună
lumânări pe marginea tranșeelor ​și pe unii pomi din apropiere, începând apoi să cânte niște cântece
tipice de Crăciun; de cealaltă parte a frontului, britanicii au răspuns începând și ei să cânte, și după
scurt timp soldații din ambele părți au început să traverseze pământul nimănui pentru a schimba mici
daruri cu omologii lor, precum mâncare, alcool, tutun și suveniruri, cum ar fi nasturi de uniforme și
șepci.”
▫ În sectoarele frontului afectate de armistițiu, artileria a rămas tăcută și nu au avut loc lupte de
amploare pe toată perioada Crăciunului; chiar și așa, totuși, în unele cazuri soldații care se apropiau
de tranșeele inamice au fost împușcați de adversarii lor. În majoritatea sectoarelor vizate, armistițiul a
durat doar pentru ziua de Crăciun, dar în unele cazuri a durat până în noaptea de Revelion.

6
 OPINIA PUBLICA
▫ Evenimentele armistițiului din 1914 nu au fost raportate în presă zile întregi, într-un fel de
autocenzură neoficială ruptă în cele din urmă la 31 decembrie 1914 de The New York Times din SUA
(o țară încă neutră la acea vreme).
▫ Ziarele britanice au făcut coadă la începutul lui ianuarie 1915. Din 8 ianuarie 1915 au început să fie
publicate primele fotografii ale evenimentelor, în special din ziarele Daily Mirror și Daily Sketch;
tonul general al articolelor a fost puternic în favoarea evenimentului.
▫ Acoperirea evenimentului din Germania a fost mai slabă, multe ziare criticând soldații care au
participat la armistițiu și nu au fost publicate imagini ale evenimentului. În Franța, cenzura puternică
a asigurat ca singura relatare a evenimentelor să vină doar din poveștile soldaților de pe front sau ale
celor răniți în spitale: la aceste zvonuri tot mai mari, ziarele au răspuns prin retipărirea unui
avertisment guvernamental anterior potrivit căruia fraternizarea cu inamicul era trădare; abia la
începutul lunii ianuarie 1915 au fost publicate declarații oficiale privind armistițiul de Crăciun,
tinzând mai mult decât orice altceva să minimizeze amploarea și răspândirea evenimentelor.