Cinematografia interbelică

Definiția filmului
Film este termenul utilizat pentru desemnarea, în accepțiune
mai largă, a produsului final al artei și industriei
cinematografice.
Arta și industria cinematografică în vorbirea curentă sunt
cunoscute sub denumirea de cinematografie. La rândul ei
industria cinematografică se împarte în două sectoare
distincte: producția de film și difuzarea lor în săli de
cinematograf sau televiziuni, blu-ray, DVD-uri ori, descărcându-
le de pe internet (vizionare la cerere = video on demand ).
 Prima proiecție cinematografică publică a unui film,
cu aparatul Fraților Lumière, are loc la 28 decembrie 1895, la Paris,
în salonul Indian al restaurantului „Grand Cafe”, Boulevard des
Capucines. Filmul proiectat e intitulat „La Sortie de l'Usine Lumière
à Lyon” ("Ieșirea din Uzinele Lumière din Lyon").
Primul regizor de film a fost Georges Méliès. Era un om bogat ce
conducea teatrul „Robert Houdin”, un teatru care prezenta printre
altele și numere de prestidigitație.
Nașterea industriei filmului
Progresul tehnologic a constituit doar unul dintre factorii care au
determinat dezvoltarea filmului ca formă populară de artă. Proiecțiile,
inițial
exclusiviste, au generat curând o industrie profesională de film, iar cine
matograful a ajuns curând și o realitate economică.
Dacă frații Lumière își folosiseră cinematograful doar pentru a
reda viața cotidiană, operatorul francez de teatru, Georges Méliès, pe de
altă parte,
a perceput potențialul noii tehnologii. Méliès a realizat o serie de așa-
zise „filme
magice”, în care erau realizate decoruri fictive cu ajutorul unor fundaluri
prefabricate în studio. Pelicula Călătorie pe Lună a marcat în 1902 un
moment
esențial în industria cinematografiei, fiind primul film de lung metraj, d
eaproximativ 15 minute.
Factorii economici s-au dovedit a fi cruciali în transformarea filmelor
în spectacole de masă. Charles Pathé, fondatorul industriei franceze de
film, a jucat un rol important în comerțul internațional cu filme înainte
de Primul Război Mondial. Principalul său merit este că a făcut
spectacole de varietăți, accesibile
unui public din ce în ce mai larg. Pathé a ajuns să dețină peste 200 de
cinematografe în Franța și Belgia.
 Introducerea tehnologiei sunetului, în 1927, a schimbat fundamental
industria filmului. Au apărut genuri complet noi, precum musical-ul cinematografic. Totodată,
numeroși actori și-au încheiat cariera, precum diva filmului mut Gloria Swanson. Până în a
doua jumătate a anilor ’30, filmele
sonore erau produse simultan în două sau trei limbi și implicau costuri semnificative.
Sincronizarea filmelor într-o altă limbă apare la sfârșitul
anilor ’30. Odată cu introducerea treptată a filmului color, cinematograful a devenit
mai realist, majoritatea caracteristicilor tehnice ale cinematografelor din prezent fiind
inventate în această perioadă.
In acest timp, cinematograful european a intrat într-o a doua perioadă de criză după preluarea
puterii de către naziști asupra Germaniei în 1933 și începutul celui de-al Doilea Război
Mondial, în 1939. Multe filme germane de război de la sfârșitul anilor ’20 dezvăluiau
puternice tendințe naționaliste. Ideologizarea forțată și politica rasială au făcut ca cei mai buni
profesioniști germani ai filmului, printre care regizorul Fritz Lang sau producătorul Erich
Pommer, să emigreze în Statele Unite. Naziștii au exploatat popularitatea filmelor în
propriul avantaj, realizând pelicule antisemite și propagandistice.
 Pe aripile vântului este un film american din 1939,
facut de Victor Fleming, cu Vivien Leigh și Clark Gable în
rolurile principale. Este unul din cele mai vizionate filme
din istorie, deținând înregistrarea celor mai mari
încasări.
New York Herald Tribune a spus despre film că este „un
spectacol cinematografic monumental”, iar New York
Times l-a apreciat ca „cea mai mare înscenare
cinematografică văzută până azi și cel mai ambițios film
de acțiune din istoria spectaculoasă a Hollywoodului”.

Trenul fantomă este un film de groază din 1933 produs

de Metro-Goldwyn Mayer și Hunnia Studio.Scenariul a
fost scris în limba maghiară de László Békeffi și în limba
română de Victor Eftimiu după piesa de teatru The Ghost
Train de Arnold Ridley.Este o refacere a filmului
englezesc din 1931. Au fost folosite și imagini cu mai
multe scene exterioare din filmul din 1931.