UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT „ION CREANGĂ”

FACULTATEA: PSIHOLOGIE ȘI PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ

SPECIALITATEA: PSIHOPEDAGOGIE SPECIALĂ

PSIHOTERAPIILE OCUPAŢIONALE
STUDENT: Bucur Ludmila, gr 401
EVALUATOR: Valentina Olarescu
 PLAN:
• Terapiile ocupaţionale; T.O dupa H.Robetson
• Scopul. Rolul
• ORGANIZAREA ŞI ACTIVITATEA
• ERGOTERAPIA SI SCOPUL EI
• EFECTELE ERGOTERAPIEI
• CONCLUZIE
• BIBLIOGRAFIE
• Terapiile ocupaţionale reprezintă o grupă specială de psihoterapii,
care acţionează asupra individului sau a grupului prin mobilizarea
activităţii acestora, stimulâmd procesele creatoare care se opun
monotoniei sau repetiţiei, trezesc interesul bolnavilor şi constituie
o formă de comunicare cu un caracter dinamic particular.
• H.Robetson - T.O. este o metodă de tratament a bolnavilor psihici
sau a altor categorii de persoane handicapate prin intermediul
unei activităţi practice, utile, plăcute, antrenante, care să trezească
interesul, să ofere destindere şi să contribuie în final la restaurarea
personalităţii şi a comunicării bolnavilor.
• Scopul terapiilor ocupaţionale este de a trezi interesul, curajul
şi încrederea bolnavilor prin exercitarea regulată, sub control
dirijat, a unei activiăţi practice care să le dezvolte abilităţile,
restabilind pe această cale capacitatea acestora de reintegrare
familială, socială, şcolar profesională, de stimulare a
capacităţilor creatoare, de dezvoltare a aptitudinilor acestora,
de a dezvolta deprinderi practice noi, care constituie baza
unei esenţiale “reprofesionalizări” cu valoarea de reintegrare
sau de “resocializare”.
 •Psihoterapiile ocupaţionale au rolul resocializării bolnavilor.
Prin caracterul lor de antrenare dinamică colectivă, atenuează
traumatismul spitalicesc legat de internare, mai ales când aceasta
impune o durată mai mare, facilitează cooperarea bolnavului cu
personalul de îngrijire medicală prin acceptarea altor forme de
tratament asocială, uşurează şi deschide poarta comunicării.
• O caracteristică a terapiilor ocupaţionale constă în faptul că ele
pot fi asociate şi altor activităţi ludice oferite bolnavilor, de
factură ludică, distracţii, activităţi socioterapeutice de întâlnire,
club, discuţii colective, activităţi de relaxare etc
 ORGANIZAREA ŞI ACTIVITATEA
• Activităţile ocupaţionale se organizează şi se desfăşoară în cadrul
instituţional al spitalelor de psihiatrie, în căminele-spital de bolnavi cronici şi în
instituţiile de recuperare pentru persoanele handicapate.. în general, sunt indicate
în cazurile de internare prelungită în scopul integrării bolnavilor sau a
handicapaţilor în unităţile de asistenţă şi tratament, evitându-se în felul acesta
traumatismul spitalizării, care poate duce la apariţia unor fenomene secundare de
tipul “ospitalismului”, “nevroze de spitalizare” cu efecte negative.

• Organizarea şi activitatea în “secţiile de terapie ocupaţională” este esenţială în

garantarea procesului de ameliorare clinică şi de resocializare a bolnavilor.
Ambianţa acestor secţii trebuie să fie plăcută, atrăgătoare, calmă, sălile de lucru
să fie luminoase şi spaţioase. Alăturat sălilor de lucru trebuie să existe camere –
cabinet de psihodiagnostic, o sală de relaxare, bibliotecă, sală de expoziţie pentru
produsele activităţii bolnavilor, o cameră de arhivă unde se păstrează produsele
muncii.
• Activitatea se desfăşoară sub direcţia unei echipe de specialişti în
psihoterapie ocupaţională: psihoterapeut, psihopedagog,
instructori de terapie ocupaţională specializaţi în diferite domenii:
• ergoterapie,
• croitorie,
• artizanat,
• artterapie,
• mecanică,
• asistente medicale şi infirmiere,
• sociologi, asistenţi sociali.
În general, ca forme de terapie ocupaţională, se pot distinge
două activităţi: lucrative şi creative.
 ERGOTERAPIA SI SCOPUL
EI

•Ergoterapia reprezintă forma cea mai generală de activitate lucrativă

cu o mare sferă de cuprindere. Ergoterapia este acea formă de tratament
kinetik ce foloseşte pentru readaptare – munca, de la cele gospodăreşti la
cele profesionale diferenţiate în funcţie de profil (croitorie, agricultură).
• In ergoterapie se pune accentul pe reeducarea gestualităţii, a îndemânării,
dezvoltarea expresivităţii, readaptarea subiecţilor la effort şi revenirea lor la
o activitate profesională cu efect de resocializare. Astfel, bolnavii îşi
dobândesc autonomia şi demnitatea.
 Scopurile ergoterapiei:
- repunerea unei funcţii pierdute. Se folosesc acele mişcări sau dispozitive care
să ajute, fie la mărirea amplitudinii articulare, fie la creşterea forţei
musculare sau coordonarea mişcării;
- adaptarea infirmului, cu deficienţa sa în cadrul a diverse activităţi şi eventual
a uneia principale, care să devină viitoarea sa profesie;
- adaptarea uneltelor sau a maşinilor la posibilităţile funcţionale ale infirmului.
EFECTELE ERGOTERAPIEI DIN MAI
MULTE ASPECTE
• Efectele ergoterapiei au fost astfel sintetizate de Staindler:
• din punct de vedere intelectual ergoterapia are influenţă
normalizatoare, micşorează emotivitatea, eliberează energia
potenţială, dezvoltă atenţia, înlocuieşte tendinţele psihice
dăunătoare, dă încredere în sine; dă posibilitatea expresiei
personale, dezvoltând iniţiativa.
• Din punct de vedere fizic restaurează funcţia articulară, creşte forţa
musculară, creşte rezistenşa la oboseală, dezvoltă coordonarea
motorie.
• Din punct de vedere social, dezvoltă responsabilitatea de grup şi de
cooperare şi oferă posibilitatea contactelor sociale.
 DIN PUNCT DE VEDERE AL MIJLOACELOR
FOLOSITE, ERGOTERAPIA SE ÎMPARTE ÎN:

• -recreativă
-funcţională
-ocupaţională sau prevocaţională
 •Ergoterapia recreativă este în special aplicată copiilor. La ei se folosesc jucării, jocuri, eventual chiar
activităţi de lucru la scară redusă – trafaraj, cusut, montaj electronic. Jucăriile şi uneltele de lucru trebuie să
corespundă nu numai posibilităţilor micului pacient, dar să aibă şi un caracter educativ, psihic motor şi să fie
corectoare în acelaşi timp.
•Ergoterapia funcţională urmăreşte aceleaşi scopuri în cadrul unor elemente de muncă sau activităţi
complexe. Ca normă generală, activitatea trebuie să fie complexe. Ca normă generală, activitatea trebuie să fie
acceptată de către bolnavi, să fie plăcută, să-i intereseze. În final din această activitate trebuie să rezulte un
obiect care să fie frumos şi dacă se poate chiar folositor.
•Ergoterapia prevocaţională este o perfecţionare a ergoterapiei funcţionale, ajunsă la stadiul la care
bolnavul, după preferinţe şi posibilităţi, îşi alege meseria în care va lucra în viitor. Mecanismele prin care
acţionează ergoterapia ca factor terapeutic ocupaţional, sunt următoarele: stimularea creativităţii, deprinderea
unor activităţi practice utile, interesante şi atrăgătoare; obţinerea unor satisfacţii ca urmare a activităţii
desfăşurate; învăţarea unor deprinderi utile noi; integrarea temporo-spaţială a bolnavilor prin “ieşirea”
acestora din izolarea morbidă impusă de existenţa bolii sau a stării de handicap; dezvoltarea unor forme noi,
pozitive, de comunicare interpersonală a unor noi relaţii umane; activitatea ocupaţională ritmică scoate
bolnavii din izolarea lor, suprimă monotonia, suprimă starea de regresiune sau complexele legate de prezenţa
bolii sau handicapului, favorizează adaptarea şi evoluţia clinică către ameliorare.
CONCLUZIE

• Terapiile ocupaţionale au un loc particular în

arsenalul psihoterapeutic, şi ele, prin caracterul lor
practic, lucrativ, cât şi prin rezultatele concrete ale
activităţii bolnavilor, grăbesc considerabil procesul
de vindecare psihică şi resocializare.
BIBLIOGRAFIE