DOINĂ

DE IEREMIA LAURENȚIU, VARGA IULIAN ȘI VAIPAN ALEXANDRU

• Doina este unul dintre cele mai valoroase și mai reprezentative genuri ale
folclorului muzical românesc. Denumirea ei este diferită de la o regiune la
alta: Cântec lung (Oltenia), Horă lungă (Maramureș).
• Este un stil melodic liric, prin excelență, care exprimă o gamă largă de stări
sufletești, cu formă liberă, bazată pe improvizație și elemente melodice
tipice, mai mult sau mai puțin variabile.
• Doina este o creație lirică, vocală sau instrumentală, specifică poporului
român, în care autorul necunoscut își exprimă în mod direct sentimentele de
dor, de jale, de înstrăinare, de revoltă, tristețe, iubire, ură împotriva
asupritorilor, regret etc.
• Temele întâlnite cel mai des sunt: înstrăinarea, despărțirea de cei dragi,
norocul, dragostea, haiducia, relația cu natura.
• Tipuri de doine: de dor, de jale, de dragoste, de înstrăinare, haiducești,
păstorești, de cătănie.