Doina populară

Găsim doar caracteristicile doinei populare:

— specie a genului liric;
— în versuri, în general scurtă,
astrofică sau cu strofe inegale;
— Autor consacrat;
— predomină rima pereche sau
monorima, care sporesc
muzicalitatea;
— titlul este lung, fiind, de regulă,
primul vers;
—exprimă trăiri foarte profunde;
— eul liric devine, în funcție de
tipul doinei, haiducul, tânărul
îndrăgostit, cel ce pleacă la
oaste/război, exilatul, fata ce se
mărită etc.;
—are versuri, strofe, rima, ritm,
picior metric și măsură;
— apare, pregnant, comuniunea
omului cu natura;
— tablourile sunt în general
dinamice, pline de viață,
dezvăluind trăirile intense ale eului
liric, prin prezența persoanei I
singular;

Doina este o specie a liricii populare sau culte, caracteristică numai neamului românesc, în care omul, în
directă relație cu natura, își exprimă sentimentele de dor și jale, stări sufletești specifice exclusiv
românului și puternic înrădăcinate în structura lui spirituală.