Nb b MANELELE

Ce sunt de fapt?

De unde provin?
De unde provin?
Manelele (singular manea) sunt un gen muzical din România. Provenind din muzica
turcească de la începutul secolului XIX, manelele au rămas în cultura populară datorită
popularității în comunitățile de lăutari din sudul și estul României, dar și din Banat. Deși au
făcut parte dintr-o cultură de nișă până în a doua jumătate a secolului XX, manelele fac parte
dintr-un curent muzical pan-balcanic, prezent în Bulgaria (cealga), Serbia (turbofolk), Albania
(tallava), Grecia (laïka) sau în Turcia (arabesk).[
Genul are influențe din muzica populară aromână, greacă, turcă, arabă și sârbă și din
muzica lăutărească românească. Este remarcabilă capacitatea genului de a încorpora
elemente din toate celelalte genuri muzicale accesibile culturii de masă din România (
muzică pop, rap sau hip-hop, muzică dance, techno până la jazz, muzică rock sau chiar
muzică cultă).[
Muzica
Muzica Studiul muzicii de manele reprezintă un alt aspect al genului, încă
lipsit de interes de specialitate. Prima dificultate întâlnită în acest
demers este delimitarea granițelor genului, punându-se întrebarea
dacă anumite piese „atipice” trebuie incluse sau raportate la alte
genuri muzicale. Însă în general, configurația este unitară: muzica de
manele folosește un limbaj armonic tonal, cel mai adesea diatonic
(dar există și excepții în acest sens); apariția de relații plagale
interzise de tonalitate nu este totuși exclusă. În limbaj tonal, se
preferă modul major (spre deosebire de muzica lăutărească, unde
este mai apreciat minorul). În contrast cu armoniile desfășurate,
melodica este una de tip modal, folosind scări muzicale împrumutate
din genul lăutăresc, cu trepte mobile (folosirea în melodie a treptei a
doua urcate deasupra acordului de treapta I, de pildă, amintește
prin enarmonie de contrastul terță mare-terță mică din muzica blues
), ornamentații abundente, intervale de secundă mărită.
Suprapunerea dintre o acordică tonală majoritar diatonică și
melodica puternic cromatizată este o trăsătură comună cu muzica
lăutărească și poate aduce uneori cu jazz-ul modal (unde, tot astfel,
armonii foarte stabile sunt confruntate cu o melodică fantezistă,
cromatizată).
Cine a cântat prima manea în România?
mn
Manelele se ascultă foarte mult în România, însă puţini ştiu de unde provine
acest gen muzical şi ce înseamnă cuvântul "manea".
Manelele au influenţe din muzica populară aromână, greacă, turcă, arabă și
sârbă, dar şi românească.
Mai nou, manelele împrumută ritmuri din pop, tehno sau rap.
În DEX, maneaua este definită ca fiind un "cântec de dragoste de origine
orientală, cu melodie duioasă și tărăgănată".
Ziaristul român Miron Manega consideră o manea piesa „Până când nu te
iubeam”, notată neumatic în culegerea Spitalul amorului sau cântătorul
dorului (1852) de Anton Pann și aranjată de violonistul Victor Predescu în stil
turcesc (anii 1950) pentru a fi interpretată de cântăreața Maria Tănase.
Versurile
fev
Textele folosite în manele abordează subiecte precum: dragostea (entuziasmul îndrăgostitului, dorul, gelozia,
despărțirea), teme sociale (rivalitățile, conflictele, decadența societății), portrete (ale celor apropiați – prieteni,
membri ai familiei, iubiți – dar și un tip specific de portret asumat la persoana întâi, inspirat din genul hip-hop,
prin care se enumeră calitățile, abilitățile și avuțiile celui vizat). Textele unor manele propun puncte de vedere
umoristice, uneori chiar apelându-se la parodie (textele interpretate de Florin Minune, zis „Maimuța”, pot servi
ca exemplu).
Se folosește un limbaj simplu, adesea stereotip (fapt cauzat și de ritmul alert în care se produc noi piese, astfel
încât în puține cazuri compoziția și producția reușesc a fi realizate fără compromisuri – cu atât mai puține în cazul
autorilor de manele puțin cunoscuți). Concepte-cheie, întâlnite în textul celor mai multe piese, sunt: banii,
mașinile, dușmanii, femeile. Din cauza erudiției precare a multor cântăreți, se întâlnesc greșeli gramaticale
(dintre care unele au devenit adevărate licențe ale stilului, fapt similar cu un număr de „cazuri tolerate” folosite
în muzica folclorică).