redate prin trepte altimetrice Scoarţa este continuu modelata de două categorii de forţe şi fenomene: a. agenţii interni (endogeni) + mişcările orogenetice + cutremurele + mişcările epirogenetice + vulcanismul + deplasarea plăcilor + gravitaţia trestră b. agenţii externi (exogeni) + apele curgătoare + valurile + curenţii oceanici + gheţarii + vântul + organismele deplasări pe verticală şi orizontală ale scoarţei, ce duc la deformarea sau ruperea maselor de roci se produc la marginea sau interiorul unor blocuri continentale care prin ciocnire dau naştere munţilor prin cutarea şi înălţarea materialelor. Principalele orogeneze care au determinat formarea sistemelor montane actuale sunt: 1. orogenezele precambriene – vechile scuturi continentale 2. orogeneza caledoniană – sistemul caledonian cu aspect de platformă 3. orogeneza hercinică – sistemul montan hercinic cu aspect de masive izolate 4. orogeneza alpină – sistemul montan alpin și andin Sunt mişcări lente pe verticală, de înălţare şi coborâre, fără a deranja structura stratelor şi pot fi: a. pozitive – regresiuni marine (ţărmul sudic al Suediei) b. negative – transgresiuni marine (ţărmul Olandei ) Materia topită A. Magmă→magmatism→forme a. 1. Definiţie = magmatismul reprezintă totalitatea proceselor legate de apariţia,deplasarea si consolidarea magmei în scoarţa Pământului. a.2 . Forme magmatice – principalele forme consolidate în scoarţă: -batoliţi :corpuri elipsoidale de dimensiuni foarte mari; - lacoliţi : elipse mici, sprijinte pe un picior. -neck-uri: sunt stâlpi de rocă dură. -dyke-uri:sunt pereţi sau un ziduri impunătoare ce provin din injectarea lavelor - silluri (filoane) au aspect de bare alungite, provin din dezvelirea lavelor Materia topită B. Lava → vulcanism → erupţie → produse → vulcanul b. 1. Definiţie = Ansamblul de procese şi forme de relief legate de ieşirea şi consolidarea materiei topite la suprafaţa scoarţei b. 2. Erupţia = procesul de expulzarea a materiei topite numite lavă. Erupţiile sunt de două feluri:
erupţia efuzivă = este o erupţie vulcanică
silenţioasă, care scoate la suprafaţă lava bazaltică cu viteză mică (erupţiile vulcanului Kilauea din Hawaii sunt efuzive). erupţie explozivă = este o erupţie puternică a unui vulcan care aruncă în aer materia pe distanţe uriaşe; lava e săracă în silicat; poate fi foarte periculoasă pentru locuitorii aflaţi în apropiere de locul erupţiei. b. 3. Produsele erupţiei vulcanice bombele vulcanice (fragmente peste 64 mm de lavă solidificată ce pot atinge o dimensiune de mai mulţi m3), lapilii (fragmente între 2 – 64 mm) şi cenuşa vulcanică(particule sub 2mm). lava (magma ajunsă la suprafaţă), lahar (current noroios), Geysir (izvoare fierbinţi ce izbucnesc din pământ ca fântâni arteziene), maare (lacuri circulare vulcanice) gaze vulcanice, fumarole (emanaţii vulcanice cu vapori de apă şi sulf).sau forme mixte cu scurgeri de piroclaste, echivalentul magmei în adâncime sunt plutonitele (roci magmatice de adâncime formate la presiuni şi temperaturi ridicate). b.4. Vulcanul şi elementele componente b.4. Vulcanul şi elementele componente VATRĂ-locul de provenienţă a lavei COŞ- sector prin care lava şi gazele ies la suprafaţă CON-forma creată prin acumulare şi consolidarea materiei topite la suprafaţa scoarţei CRATER-partea superioară a conului,prin care ies lava,vaporii de apă,gaze ,cenuşă,bombe PLATOURI VULCANICE-suprafeţe rezultate din consolidarea lavelor RĂSPÎNDIRA VULCANILOR
In zone de subducţie In zone de rift
mişcări bruşte ale scoarţei de scurtă durată, datorită acumulării unor energii care se eliberează brusc se produc în zona de coliziune a plăcilor dar şi în cea rifturilor şi dorsalelor oceanice elementele: hipocentru; epicentru; undele seismice şi falia clasificare lor după adâncime: superficiale(de suprafaţă 100km); medii(intermediare-300km); profunde evaluarea lor: intensitate –scara Richter; efecte – scara Mercalli D. Dinamica plăcilor tectonice şi formarea sistemelor de munţi 1. Etapa de geosinclinal = depresiune tectonică foarte mare situată la marginea continentelor în care se acumulează cantităţi mari de sedimente aduse de râuri şi de curenţii marini. Procesele care au loc aici sunt: a. subsidenţa continuă (cobărârea) b. acumularea continuă de sedimente c. transformarea depozitelor c. ondulării ale straturilor &erupţii submarine Etapa durează 100 -150 mil ani transformarea depresiunii tectonice în lanţ 2. Etapa de orogen= muntos prin apropiera blocurilor care încadrează geosinclinalul. Procesele care au loc aici sunt: a. schimbarea sensului mişcării din lăsare în ridicare în trei faze:
când fundul geosinclinalului se
+ faza inversiunilor - consolidează tot mai mult zonă de lăsare în care se + faza depresiunii marginale sau avanfosa-o acumulează sedimente erodate din munte→lanţuri deluroase prealpine(subcarpatice) când se formează adevăratul lanţ + faza ridicărilor în bloc – muntos şi apariţia formelor de relief marginale(depresiuni, dealuri, podişuri, câmpii) 3. Etapa de morfogeneză (ciclul eroziunii subaeriene)=acţiunea agenţilor externi după terminarea etapei de orogen + peneplena = este câmpia creată prin eroziunea totală a unui munte până la bază → platforma + masivele muntoase = sunt bucăţi de platforme reînălţate de orogenurile situate la marginea acestora (podişuri) + bazile sedimentare prin mişcări epirogenetice dau naştere la câmpii şi platouri BIBLIOGRAFIE: 1. MANUAL DE GEOGRAFIE CLASA A IX HUMANITAS MANUAL DE GEOGRAFIE CLASA A IX EDITURA GEOGRAFICĂ PROFU DE GEOGRAFIE.RO