Prin relief se înţelege totalitatea

neregularităţilor scoarţei terestre,

redate prin trepte altimetrice
Scoarţa este continuu modelata
de două categorii de forţe şi
fenomene:
a. agenţii interni (endogeni)
+ mişcările orogenetice
+ cutremurele
+ mişcările epirogenetice
+ vulcanismul
+ deplasarea plăcilor
+ gravitaţia trestră
b. agenţii externi (exogeni)
+ apele curgătoare
+ valurile
+ curenţii oceanici
+ gheţarii
+ vântul
+ organismele
 deplasări pe verticală şi
orizontală ale scoarţei, ce duc la
deformarea sau ruperea maselor
de roci
 se produc la marginea sau interiorul unor blocuri
continentale care prin ciocnire dau naştere munţilor prin
cutarea şi înălţarea materialelor.
 Principalele orogeneze care au determinat formarea
sistemelor montane actuale sunt:
1. orogenezele precambriene – vechile scuturi continentale
2. orogeneza caledoniană – sistemul caledonian cu aspect de
platformă
3. orogeneza hercinică – sistemul montan hercinic cu aspect
de masive izolate
4. orogeneza alpină – sistemul montan alpin și andin
 Sunt mişcări lente pe verticală,
de înălţare şi coborâre, fără a
deranja structura stratelor şi
pot fi:
a. pozitive – regresiuni marine
(ţărmul sudic al Suediei)
b. negative – transgresiuni
marine (ţărmul Olandei )
Materia topită
A. Magmă→magmatism→forme
a. 1. Definiţie = magmatismul reprezintă
totalitatea proceselor legate de
apariţia,deplasarea si consolidarea
magmei în scoarţa Pământului.
a.2 . Forme magmatice – principalele
forme consolidate în scoarţă:
-batoliţi :corpuri elipsoidale de
dimensiuni foarte mari;
- lacoliţi : elipse mici, sprijinte pe un
picior.
-neck-uri: sunt stâlpi de rocă dură.
-dyke-uri:sunt pereţi sau un ziduri
impunătoare ce provin din injectarea
lavelor
- silluri (filoane) au aspect de bare
alungite, provin din dezvelirea lavelor
Materia topită
B. Lava → vulcanism → erupţie →
produse → vulcanul
b. 1. Definiţie = Ansamblul de procese
şi forme de relief legate de ieşirea şi
consolidarea materiei topite la suprafaţa
scoarţei
b. 2. Erupţia = procesul de expulzarea a
materiei topite numite lavă. Erupţiile sunt de
două feluri:

 erupţia efuzivă = este o erupţie vulcanică

silenţioasă, care scoate la suprafaţă lava
bazaltică cu viteză mică (erupţiile vulcanului
Kilauea din Hawaii sunt efuzive).
 erupţie explozivă = este o erupţie puternică
a unui vulcan care aruncă în aer materia pe
distanţe uriaşe; lava e săracă în silicat;
poate fi foarte periculoasă pentru locuitorii
aflaţi în apropiere de locul erupţiei.
b. 3. Produsele erupţiei vulcanice
bombele vulcanice (fragmente peste 64 mm de lavă
solidificată ce pot atinge o dimensiune de mai mulţi m3),
lapilii (fragmente între 2 – 64 mm) şi cenuşa
vulcanică(particule sub 2mm).
lava (magma ajunsă la suprafaţă), lahar (current noroios),
Geysir (izvoare fierbinţi ce izbucnesc din pământ ca
fântâni arteziene), maare (lacuri circulare vulcanice)
gaze vulcanice, fumarole (emanaţii vulcanice cu vapori de
apă şi sulf).sau forme mixte cu scurgeri de piroclaste,
echivalentul magmei în adâncime sunt plutonitele (roci
magmatice de adâncime formate la presiuni şi
temperaturi ridicate).
b.4. Vulcanul şi elementele componente
b.4. Vulcanul şi elementele componente
 VATRĂ-locul de provenienţă a lavei
 COŞ- sector prin care lava şi gazele ies la suprafaţă
 CON-forma creată prin acumulare şi consolidarea
materiei topite la suprafaţa scoarţei
 CRATER-partea superioară a conului,prin care ies
lava,vaporii de apă,gaze ,cenuşă,bombe
 PLATOURI VULCANICE-suprafeţe rezultate din
consolidarea lavelor
RĂSPÎNDIRA VULCANILOR

In zone de subducţie In zone de rift

 mişcări bruşte ale scoarţei de scurtă durată,
datorită acumulării unor energii care se
eliberează brusc
 se produc în zona de coliziune a plăcilor dar şi
în cea rifturilor şi dorsalelor oceanice
 elementele: hipocentru; epicentru; undele
seismice şi falia
 clasificare lor după adâncime: superficiale(de
suprafaţă 100km); medii(intermediare-300km);
profunde
 evaluarea lor: intensitate –scara Richter; efecte
– scara Mercalli
 D. Dinamica plăcilor tectonice şi
formarea sistemelor de munţi
1. Etapa de geosinclinal = depresiune tectonică foarte mare situată la
marginea continentelor în care se acumulează cantităţi mari de sedimente
aduse de râuri şi de curenţii marini.
Procesele care au loc aici sunt:
a. subsidenţa continuă (cobărârea)
b. acumularea continuă de sedimente
c. transformarea depozitelor
c. ondulării ale straturilor &erupţii submarine
Etapa durează 100 -150 mil ani
 transformarea depresiunii tectonice în lanţ
2. Etapa de orogen=
muntos prin apropiera blocurilor care încadrează
geosinclinalul. Procesele care au loc aici sunt:
a. schimbarea sensului mişcării din lăsare în ridicare în trei faze:

când fundul geosinclinalului se

+ faza inversiunilor -
consolidează tot mai mult
zonă de lăsare în care se
+ faza depresiunii marginale sau avanfosa-o
acumulează sedimente erodate din munte→lanţuri
deluroase prealpine(subcarpatice)
când se formează adevăratul lanţ
+ faza ridicărilor în bloc –
muntos şi apariţia formelor de relief marginale(depresiuni,
dealuri, podişuri, câmpii)
3. Etapa de morfogeneză
(ciclul eroziunii subaeriene)=acţiunea agenţilor externi după terminarea etapei
de orogen
+ peneplena = este câmpia creată prin eroziunea totală a unui munte până la
bază → platforma
+ masivele muntoase = sunt bucăţi de platforme reînălţate de orogenurile
situate la marginea acestora (podişuri)
+ bazile sedimentare prin mişcări epirogenetice dau naştere la câmpii şi
platouri
 BIBLIOGRAFIE:
 1. MANUAL DE GEOGRAFIE CLASA A IX HUMANITAS
 MANUAL DE GEOGRAFIE CLASA A IX EDITURA
GEOGRAFICĂ
 PROFU DE GEOGRAFIE.RO