03.03.

2024

FORME DE PREZENTARE
A INFORMAȚIEI
Conform STAS 8523/83 – “Originale de ilustraţie pentru reproducerea
poligrafică”, prin denumirea de original se înţelege reprezentarea
vizuală (subiectul) ce urmează a fi reprodusă şi care se prezintă, în
majoritatea cazurilor, sub forma unei figuri plane, bidimensionale.

Se consideră a fi originale desene sau compoziţii grafice (în tuş, guaşe,

cărbune etc.), compoziţii picturale (în ulei, tempera, acuarelă), fotografii
alb/negru sau în culori, hărţi, texte scrise ce trebuie redate ca atare, nu culese,
planuri desenate sau tipărite
CLASIFICAREA ORIGINALELOR
Originalele se pot clasifica în funcţie de:

a. Dupa natura suportului originalelor.

 originale opace

 originale transparente.

Originalele opace sunt realizate pe suporturi opace (hârtie, carton sau alte materiale),
imaginea fiind percepută ca urmare a reflexiei sau difuziei radiaţiilor luminoase pe
suprafaţa lor. Originalele transparente se
prezintă sub formă de filme sau plăci de sticlă, imaginea fiind vizibilă prin
transparenţă.

b. Dupa numărul de culori în care este realizat originalul.

 originale monocrome (realizate într-o singură culoare, înafara albului hârtiei sau al
filmului care serveşte de suport)
 originale policrome - realizate în mai multe culori (numărul conţinut de un original
policrom este nelimitat)
c. Dupa modul în care se realizează trecerea între tonurile luminoase
(între alb şi negru) originalele pot fi:
 liniare – la care trecerea între alb şi negru se realizează brusc,
 semitonuri – la care trecerea între alb şi negru se face treptat (gradat),
originalul conţinând o serie de gri între alb şi negru.

d. Dupa modul de realizare originalele pot fi:

 desenate
 fotografii tipărite
 mixte (montaje foto) etc.

e. Dupa dependenţa de natura elementelor originalele în format

electronic originale sunt:
 bit map
 vectoriale
Aşa cum s-a mai arătat, formele de tipar sunt clasificate, după
caracterul imaginilor care se reproduc, în:
 forme de text,

 forme de ilustraţii,

 forme mixte (acestea sunt forme ce conţin atât text cât şi ilustraţii).

În general, produsele poligrafice (cărţi, reviste, ziare, pliante,

calendare etc.) conţin, în afară de text, şi ilustraţii.

Ilustraţiile îndeplinesc funcţii diferite, după tipul lucrării editate:

 în literatura beletristică, ilustraţia subliniază textul autorului, redând sub
formă de imagini ceea ce autorul a redat în cuvinte;
 în literatura ştiinţifică şi cea tehnică, ilustraţia constituie, de cele mai multe
ori, un element indispensabil înţelegerii textului; alteori ea reprezintă un
material documentar, exemplificator.
 În manualele didactice, ilustraţia serveşte de multe ori ca material intuitiv
Din punct de vedere tehnoredacţional, al caracterului şi execuţiei, ilustraţiile
pot fi clasificate astfel:

 desene de creaţie – executate în linii ce pot fi subţiri şi dese, în linii mari şi

bine conturate, în linii şi haşuri diferite;
 desene în tonuri - executate în tente, în creion gras sau cărbune sau în
combinaţie de tuş şi cărbune;
 desene tehnice - sunt în majoritatea cazurilor desene liniare conturate,
executate după prevederile standardelor de specialitate;
 hărţile sunt un gen de desen aparte, care cere din partea executantului o
specializare deosebită. Ele pot fi executate într-o culoare sau mai multe
culori. Se întâlnesc foarte des în manualele didactice (nu vorbim de atlase,
care sunt de strict specialitate);
 fotografii - ce se folosesc de obicei la lucrări ştiinţifice, albume cu diferite
reproduceri, studii critice, în general la lucrările cu caracte ştiinţific şi
didactic. Ele pot fi alb/negru sau color pe suport opac sau transparent
diapozitive). Fotografiile trebuie să fie clare, cu contrast accentuat, cu
detalii uşor de deosebit.