Arsurile

Arsurile sunt procese care produc distrugerea proteinelor din

membranele celulare.

Mecanismele de producere ale arsurilor sunt: termice,

electrice, chimice și de iradiere.

Arsurile termice sunt cele mai frecvente, iar gravitatea arsurii

depinde de temperatura și concentrația energiei termice, precum și de
durata contactului dintre factorul agresor și piele.
 Concentrația energiei termice a unui obiect depinde de tipul de
substanță cu care interferează organismul. (de exemplu aerul are
concentrație mică de energie termică față de substanțele lichide – ulei,
care au concentrații foarte mari).

Arsurile electrice rezultă din expunerea tegumentului la diferențe de

potențial între două puncte. Gravitatea arsurii depinde de voltajul la care
este supus organismul, de natura curentului (alternativ sau continuu, cel
mai periculos fiind curentul alternativ). Leziunea termică ce apare are un
punct de intrare și un punct de ieșire. Cu cât suprafața expusă la curent
este mai mică, cu atât arsura este mai gravă, mai profundă. Cu cât durata
de expunere este mai mare, cu atât leziunea este mai severă.
 Arsurile chimice distrug membranele celulare. Gravitatea
acestor arsuri depinde de tipul de substanță chimică. Principalele
substanțe chimice care produc arsuri sunt: acizii (aceștia produc
leziuni superficiale) și bazele (leziunile produse de acestea sunt
mult mai profunde).

Arsurile produse prin iradiere apar în urma expunerii

tegumentului la radiații ionizante ). Gravitatea acestor arsuri
depinde de energia radiației respective, cel mai frecvent apar în
urma radioterapiei cu unde γ.

O particularitate sunt leziunile de inhalare, care apar în urma

pătrunderii aerului cald în căile respiratorii. Se produc leziuni ale
mucoaselor ce pot da complicații foarte grave, vitale pentru
pacienți.
 Evaluarea unei arsuri
Se evaluează gradul arsurii. Arsurile se clasifică în

Arsură grad. I, arsura ce afectează epidermul și parțial dermul. Iritația

celulelor vii de la nivelul dermului duce la apariția eritemului,
edemului și a durerii

- Arsură grad. II, afectează dermul și se asociază cu formarea de

vezicule la nivelul arsurii, durere, edem sever la locul arsurii

Arsură grad. III, duce la distrugerea celulelor bazale ale dermului,

hipodermului, ceea ce duce la pierderea capacității de regenerare. Sunt
lezați și nervii periferici, dar și vase sanguine. De regulă aceste arsuri
nu sunt dureroase.
1. Se calculează suprafața arsă. Pentru stabilirea procentului de
suprafață compromisă se aplică ,, regula cifrei 9” a lui B. Wallace,
astfel: cap și gât 9%, torace 29%, abdomen 2membru superior 2,
membru inferior 2, regiunea pelvina 1%

Arsurile duc la o serie de complicații destul de grave: hipotermie,

hiovolemie, hemoragie, escare.
 Evaluarea pacientului cu arsuri
În cazul arsurilor, evaluarea este mai complicată. Prima dată este
necesar să identificăm unde s-a produs arsura, tipul leziunii (termică,
chimică, sau poate fi asociată).
La evaluarea primară se identifică locul plăgii, dacă există leziuni
asociate și în special dacă există leziuni de inhalare (pot fi identificate
simplu prin inspecția cavității bucale, a laringelui, a faringelui; căci se
complică frecvent cu edemul glotic și trebuiesc luate măsuri de
prevenire a acestei complicații).
 La evaluarea secundară a arsurii se stabilește gradul arsurii și suprafața
corporală arsă. Gravitatea unei leziuni depinde de această evaluare, astfel
se consideră arsuri ușoare când suprafața corpului arsă este sub 15% cu
arsuri de grad I și II, arsuri moderate sunt considerate arsurile de grad II
pe o suprafață între 15%- 30%, arsurile grave sunt cele cu suprafață arsă
mai mare de 30%. Se iau în considerare de asemenea zonele afectate,
asfel arsurile feței, mâinilor, perineale sunt considerate grave; precum tot
grave sunt arsurile produse de curenți de înaltă tensiune, arsurile de
inhalare, arsurile cu substanțe bazice.
 Managementul pacienților cu arsuri
Arsurile minore
 Se îndepărtează hainele și lenjeria din zona arsă
 Se răcește zona arsă prin spălare cu lichide reci
Arsurile medii sau severe
 Toaletarea zonei arse, pansarea cu comprese sterile și uscate.
Toaleta plăgilor nu se face la locul intervenției, ci în spital, sub
anestezie. Pacientul cu arsuri are dureri foarte mari și sunt necesare
adminăstrări de analgezice, în special morfină.
 Este necesar un abord venos larg (14 – 16 G) și administrarea
urgentă de electroliți (se fiziologic, Ringer). Cantitatea de soluții
necesară a fi administrată în 24h se calculează după formula lui
Parkland ­(4 ml/kgcorp X suprafața arsă%), jumătate din cantitatea
necesară se administrează în primele 8 h de la producerea arsurii,
restul fracționat pe parcursul zilei. Cantitatea de lichide care e
necesară atinge 10 - 20 l/24h, deoarece pierderile de lichide prin
suprafața arsă sunt mari.
 Evitarea hipotermiei, pacientul pierde capacitatea de reglare a
temperaturii corpului și devine hipotermic. Hipotermia se
combate cu ajutorul unei folii speciale, cu fața galbenă spre
pacient și apoi învelirea în pături pentru a ține căldură.
 Particularitate. Cele mai frecvente arsuri se produc la nivelul
membrelor, a capului. Abordul venos va evita zona arsă, iar
cănd nu este posibil se montează cateter central care poate fi
montat și în regiunea arsă. Se mai poate monta abord osos.
 Monitorizarea este foarte importantă la pacienții arși. Uneori
este dificilă aplicarea electrozilor, a pulsoximetrului. Se caută o
zonă mai puțin arsă, iar dacă nu este posibil, se recurge la
monitorizare arterială.
Arsurile prin electrocutare
Scoaterea victimei de sub influența curentului electric se
face cu grijă, de la distanță cu o prăjină sau cu mâna învelită în
haină uscată. Nu se recurge la îngroparea în pământ a
accidentatului. În aceste arsuri, punctele de intrare și de ieșire au
suprafețe mici, însă dau afecțiuni cardiace; pacientul prezintă
riscul unei tulburări de ritm cardiac sau chiar de stop cardiac.
Riscul este cu atât mai mare cu cât electrocutarea survine în zona
cordului (punct de intrare membru superior stâng și punct de ieșire
membru inferior stâng). Este necesară monitorizarea timp de 24 h
a pacientului.
Arsurile chimice
Locul arsurii trebuie spălat cu apă din abundență, cu scopul de a
dilua substanța care a produs arsura și de a curăța tegumentul. Spălarea
are și efect de răcire, de diminuare a simptomelor. Nu este
recomandată folosirea antidoturilor sau a agenților neutralizanți,
deoarece antidotul aplicat peste substanța chimică duce la o reacție
exotermă, care agravează leziunile.
În cazul arsurilor cu acizi spălarea tegumentului se face minim 5
minute, iar în cazul arsurii cauzate de baze tegumentul va fi spălat
minim 15 minute.
 Arsurile chimice pot fi produse de anumiți agenți chimici
industriali: fenoli, sodă caustică, sodiu.
Fenolii sunt substanțe gelatinoase, corozive, insolubile în apă dar
solubile în alcool. În acest caz spălarea tegumentară se face cu
alcool.
Soda caustică (hidroxid de sodiu - NaOH), este o substanță solidă
care în contact cu apa dă o reacție exotermică, căldura degajată
agravează arsura. Tegumentul va fi periat.
Sodiul este un metal, întâlnit în mediul industrial, este instabil și în
contact cu apa se aprinde și arde. Se găsește conservat în cutii cu
petrol, închise. Este îndepărtat prin periaj de pe tegument, după care
pielea se acoperă cu ulei pentru a evita aprinderea sodiului și
provocarea leziunilor.