Arsurile

Botan Alexandra
 Arsurile sunt accidente provocate de căldură sub diferite forme, agenţi chimici, electricitate
şiiradiaţii. ce pot descărca în ţesuturi cantităţi diferite de energie lezantă în unitatea de timp: lichide
fierbinţi, aburi supraîncălziţi, flăcări, gaze inflamabile, solide fierbinţi, corpuri vascoase topite (bitum,
ceară) etc. Majoritatea factorilor etiologici ai arsurii sunt agenţi termici, fizici

CEL MAI IMPORTANT >>> SĂ NU DEVII O VICTIMĂ! !!!!!!!

 ETIOLOGIE
În funcţie de agentul traumatic care le-a produs, arsurile pot fi clasificate în:

 arsuri produse prin căldură (termice): flacară, metale topite, lichide şi vapori fierbinti;

 arsuri produse prin substanţe chimice: acizi, baze, unele săruri;

 arsuri produse prin electricitate: flama electrică;

 arsuri produse prin radiaţii: raze ultraviolete, Röntgen, gamma.

Principalul factor etiopatogenic în arsuri este agentul termic care în funcţie de temperaturăşi de timpul
de acţiunedetermină:

 alterarea echipamentului enzimatic tisular dacă temperatura agentului termic a fost între 46 ºC şi 60
ºC; dacă timpul de acţiune a agentului termic este scurt şi temperatura acestuia nu a depăşit 60 ºC,
leziunile sunt reversibile;

 necroza de coagulare care se produce la temperaturi ale agentului termic peste 60 ºC;

 carbonizarea ţesuturilor se produce la temperaturi peste 600 ºC;

 calcinarea tisulară care este determinată de temperaturi ale agentului termic peste 1000 ºC.
ANALIZATORUL
CUTANAT
ANALIZATORU
L CUTANAT
TIPURI DE ARSURI
 1)ARSURA
TERMICA DE
GRADUL I
Arsuri specifice (epidermice ,gradul I) -arsuri solare-
expunere de scurta durata la lichide sau alti agenti
termicu cu temperaturi sub 50ºC.Aceste zone de arsura
superficiala nu sunt luate de obicei in calculul suprafetei
arse,decat daca sunt foarte intense,in cazul unui copil de
varsta mica.

Au urmatoarele caracteristici
• Lezeaza numai epidermul;
• Aspect rosu si usor edematiat al tegumentului;
• Senzatia de usturime si caldura locala;
• Vindecare spontana in 2-3 zile,fara consecinte
definitive;
• Hiperpigmentare si descuamare tranzitorii
 ARSURA TERMICA DE GADUL II
Arsuri partiale superficiale(dermice
superficiale ,gradul II A):

• Lezeaza epidermul in totalitate si partial,dermul

si anexele cutanate;

• Apar flictene ,edem perilezionat ,aspect rozat;

• Caracterizate de durere vie;

• Determina inflamatie locala si exsudat

abundent;

• Sunt insotite de sete ,oligurie –la suprafete arse

de peste 10% din suprafarta corpului (SC) la
adult si peste 5% la copilul mic;

• Prezinta vindecare spontana in 7-14 zile ,fara

consecinte cicatriceale definitive
ARSURA TERMICA DE GRADUL IIB
Lezează epidermul în totalitate şi dermul în profunzime;
 apar flictene şi escară albă sau roşu-viu;
 determină edem perilezional important;
 determină exsudat moderat, inflamaţielocală intensă;
 prezintă durere intensă/zone de analgezie;
 sunt însoţite de sete, oligurie, afectarea mai marcată a
stării generale;
 prezintă vindecare spontanăposibilă (pentru suprafeţe
limitate), în 14-21 de zile, cu zone cicatriceale.
 ARSURA TERMICA DE GRAD III

• Arsuri totale („toată grosimea dermului", subdermice, gradul III-IV)

• Reprezintă necroza în totalitate a tegumentului, cu afectarea, în unele

cazuri, a structurilor subiacente. Fiind distruse toate elementele
epiteliale din structura tegumentului, nu este posibilă reepitelizarea
spontană provenită din straturile profunde.
•  distrug în totalitate epidermul, dermul, anexele cutanate şi, uneori,
structurile subdermice;
•  apar flictene rupte, escarăalbă sau alb-cenuşie,indoloră;
•  determină edem perilezional important şi instalat precoce, exsudat în
cantitate redusă;
•  prezintă afectarea marcată a stării generale, chiar de la suprafeţe
arse de sub 10% SC;
•  prezintă vindecare spontană în timp foarte îndelungat şi cu consecinţe
cicatriceale definitive.
 ARSURA TERMICA DE GRAD IV
Afectare a hipodermului şi eventual şi a structurilor mai profunde, cu producere
de escarăgroasă,rigidă, neagră;
 în absenţa tratamentului chirurgical se produce vindecare defectuoasă,sechelară,
prin granulare a plăgii după eliminarea escarei;
 se impune realizarea de aport de tegument (grefă cutanată).
Arsuri grad III-IV produse prin acţiuneaîndelungată a flăcării
 DIAGNOSTIC
• Formularea diagnosticului de arsură trebuie săcuprindă obligatoriu trei
elemente:
1) agentul etiologic;
2) suprafaţatotală a tegumentului ars;
3) gradul de profunzime.
Gravitatea unei arsuri se apreciazăţinându-se seama de doi parametri: întinderea în
suprafaţă a arsuriişigradul de profunzime al acesteia. Amândoi parametri au o
mare importanţă: întinderea arsurii determinând prognosticul vital, iar
profunzimea - gradul de invaliditate al accidentatului. şi se înscriu în documentele
medicale, iar tratamentul de urgenţă, ca şi cel de lungă durată, se face în funcţie
de ei.
Aceşti parametri se calculează foarte atent si se inscriu in documente medicale,iar
tratamentul de urgenta, ca si cel de lunga durata se face in functie de ei.
Pentru calcularea suprafeţei arse se foloseşte regula lui Wallace numită
şi regula lui 9.
 DIAGNOSTIC

În cazul copilului, raportul dintre diferitele

segmente corporale se modifică o dată cu vârsta şi
sunt prezentate în următorul tabel (Lund-Browder)

In cazul arsurilor ce asociazăinhalaţie de fum

şi/sau arsuri de căi respiratorii, se face de
asemenea o supraevaluare cu 10-15% a
suprafeţei arse.
 INDICELE PROGNOSTIC
• Indicele prognostic (I.P.) se aflăînmulţindsuprafaţaarsă (S%) cu gradul de profunzime al arsurii. În funcţie de I.P.
arsurile se clasifică astfel:
•  I.P. mai mic de 40: nu există alterarea stării generale, nu existăcomplicaţii, rezultă vindecare; nu există risc vital;
•  I.P. cuprins între 40 şi 60: starea generală este influenţată, pot apare complicaţii, rezultă vindecare; nu există risc
vital;
•  I.P. cuprins între 60 şi 80: starea generală este alterată, apar complicaţii dar regula este vindecarea; există risc
vital;
•  I.P. cuprins între 80 şi 100: există o alterare importantă a stării generale, există frecvent complicaţii dar regula este
vindecarea; există risc vital;
•  I.P. cuprins între 100 şi 140: există alterarea profundă a stării generale, totdeauna apar complicaţii dar sub
tratament adecvat, aplicat în timp util, regula rămâne vindecarea; există risc vital crescut;
•  I.P. cuprins între 140 şi 160: starea generală este gravă, survin complicaţii importante dar cu tratament competent,
aplicat în timp util se poate obţine vindecarea; există un risc vital de o importanţămajoră;
•  I.P. cuprins între 160 şi 200: starea generală este foarte gravă, evoluează complicaţii severe dar sub tratament
energic, competent şi aplicat în timp util se poate spera în vindecare; se caracterizează printr-un risc vital foarte
sever;
•  I.P. mai mare de 200: supravieţuirea şi vindecarea sunt excepţionale, riscul vital fiind maxim.
 LOCALIZARI PERICULOASE SI ARSURI GRAVE
• Faţa, gâtul pentru că arsurile la acest nivel pot fi urmate de complicaţii la nivelul aparatului respirator.
• Arsurile mâinii, zonelor de flexie ale membrelor, leziuni circulare la nivelul membrelor, arsurile perineului.
• Arsurile care depăşesc mai mult de 30% din suprafaţaarsă indiferent de gradul de arsură. Arsurile de gradul III şi
care depăşesc 10 % din suprafaţa corpului.
• Arsurile complicate cu fracturi şi cu distrugeri masive de ţesuturi moi.
• Arsuri profunde cauzate de substanţe acide sau de curent electric.
Criterii de internare în spital a pacienţilorarşi:
• arsuri de gradul II întinse pe > 15% sau de gradul III pe > 5%; unii autori indică obligativitatea internării în cazul
arsurilor de gradul II-III întinse pe > 10% din suprafaţa corporală la copii (sub vârsta de 10 ani) şi persoane cu
vârstă peste 50 de ani, respectiv pe > 20% la restul indivizilor;
•  arsuri ale feţei, perineului (şi organe genitale), extremităţilor (picioare, mâini) – indiferent de suprafaţă; 
arsuri electrice (şielectrocuţiile) sau chimice;
•  arsuri inhalatorii (inclusiv inhalare de fum şiintoxicaţie cu CO);
•  arsuri cu alte leziuni asociate, inclusiv fracturi şi traumatisme penetrante;
•  pacienţi cu tare organice severe (diabet zaharat, alcoolism cronic, cirozăhepatică, boli cardiace, SIDA);
 TRATAMENT
• Arsuracutanată reprezintă o urgenţă chirurgicală, soarta bolnavului depinzând de primele
îngrijiri şi de promptitudinea tratamentului. Pacienţiiarşi, ca toţi cei traumatizaţi, trebuie
evaluaţi în mod sistematic.
• În cazul arsurilor moderate şi majore această etapă are, de obicei, două faze: tratamentul de
urgenţă, iniţial, la locul accidentului (ambulanţa), eventual stabilizarea pacientului într-un
spital local, urmată de transportul rapid către centrul de arsuri teritorial.
 La locul accidentului: trebuie întrerupt rapid contactul pacientului cu agentul etiologic, deci
întrerupt mecanismul de producere al arsurii (îndepărtarea hainelor, deconectarea sursei de
curent electric, îndepărtarea rapidă a inelelor, ceasurilor, brăţărilor, curelelor, care pot produce
efect de tourniquet în zona arsă).
 Se răceşte zona arsă cu apăla temperatura camerei. Dacă este aplicată precoce, răcirea arsurii
poate limita aprofundarea plăgii şi reduce semnificativ senzaţia de disconfort a pacientului.
Această măsură extrem de eficientă ca prim ajutor, trebuie practicată cu prudenţă la extremele
vârstelor şi la arsurile întinse ca suprafaţă (risc de şoc hipotermic cu fibrilaţie ventricularăşi
asistolie).
 Plaga arsă se acoperă cu material curat şi cu pansament ud şi rece pentru a preveni
contaminarea ulterioară a plăgii; deasupra trebuie pusă o pătură curată sau folie izotermăpentru
a preveni pierderea de căldurăşi hipotermia.
 TRATAMENT
• NU APLICAŢI PE ARSURĂ: ULEI, PĂMÂNT, BULION, BĂLEGAR,
PASTĂ DE DINȚI, OUĂ CRUDE SAU ALTE TRADIȚIONALISME.

• Tratamentul chirurgical este rezervat arsurilor (intermediare şi profunde)

care nu s-au vindecat „spontan”după trei săptămâni de tratament local şi
general şiconstă fie în excizia-grefare precoce, fie în grefarea plăgilor
granulare.

• Inciziile de decompresiune devin necesare atunci când în ţesuturile subiacente

suprafeţei arse apare edem reacţional care la nivelul lojelor inextensibile pot
induce ischemie; dacă zona arsă este circulară pot apare leziuni ischemice de
tip „garou”.

• La nivelul toracelui şi abdomenului, compresiunile secundare arsurilor pot

limita excursiile toracelui.
 CONCLUZII
Pentru orice ființă umană pierderea sau deteriorarea majoră a uneia dintre funcțiile de bază ale corpului său
creează un mare disconfort şi limitează accesul la o viață normală.

Etica înseamnă respectul oricărei vieți omeneşti. Arsurile sunt capabile de a afecta atât victima, cât şi întreaga
familie a acesteia, reprezentând leziuni devastatoare nu numai din punct de vedere fizic, cât și emoțional.

Pacientul ars grav este considerat la ora actuală cel mai complex si mai costisitor tip de pacient, pentru că
tipul de evolutie generat de particularitătile bolii presupune monitorizarea permanentă a evolutiei pacientului,
întrucât orice tipuri de complica ii majore sunt posibile în orice moment al evolutiei acestuia.

Dacă până în trecut, supraviețuirea victimelor reprezenta obiectivul esențial in managementul cazurilor de
arsuri severe; mai recent obiectivul ingrijirii arsilor a devenit reintegrarea pacientului în familie și
comunitate. Acest obiectiv a extins rolul traditional al echipei de îngrijire a arşilor dincolo de vindecarea
cicatricilor postarsură în faza acuta