Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bulgaria și România
La câteva zile după instalarea administrației
românești în Dobrogea, în ziarul bucureștean
liberal pro-guvernamental al lui C.A. Rosetti,
”Românul” din 14 decembrie 1878 apărea:
”Dl. Barkley, un om știință de o mare valoare, și în același timp unul din
industriașii importanți ai Marii Britanii, ne trimite o foarte interesantă
epistolă asupra Dobrogei. Din toate informațiunile pe care le-am avut
până astăzi asupra acestei noi posesiuni a României, acelea ce ni le dă
epistola d-lui Barkley sunt fără comparare cele mai însemnate, atât din
punctul de vedere științific, cât și din punct de vedere economic și chiar
politic; căci, mai cu osebire când e vorba de fruntariile maritime ale unui
stat, chestiunile economice sunt strâns legate cu chestiunile politice, sau,
mai exact, chestiunile economice determină pe cele politice. În
puține rânduri, dl. Barkley ne dă noțiunile cele mai variate și cele mai
interesante asupra Dobrogei, din toate punctele de vedere.”
Abdul Medjid
(1823 – 1861)
Compania de exploatarea cărbunilor Eregli (fosta Heracleea Pontica, de pe țărmul sudic al Mării Negre) a fost una
dintre primele corporații moderne din Imperiul Otoman, înființată în 1842, a ajuns sub controlul Sultanului care a
devenit, în 1845, principalul acționar al firmei. Administratorii inițiali ai firmei au neglijat investițiile și s-au concentrat
pe cele mai accesibile și profitabile operații. Aceste politici cuplate cu lipsa muncitorilor calificați și cu metodele
primitive de exploatare au dus la producții anuale foarte scăzute de până la 50.000 tone.
Nemulțumiți, proprietarii otomani au angajat inginerul englez John Trevor Barkley, care a condus
exploatarea minei într-un mod foarte organizat, având aproape 500 de angajați, dintre care s-au
remarcat muncitorii croați din Imperiul Austriac. În 1854, galeriile se extinseseră de la 90 la 360 metri și
un trenuleț a fost montat pe circa 5 km de-a lungul văii de la malul mării, la Kozlu, cu ramuri către
diferitele orizonturi de exploatare.
Dubla sa calificare, de inginer minier și
constructor feroviar, i-a fost de folos la minele
de cărbuni de la Eregli :
Charles Liddell
Traseul primului cablu telegrafic submarin (1813 - 1894)
din Marea Neagră Inginerul Charles Liddell, a participat la
pozarea primului cablu telegrafic electric
submarin din Marea Neagră, între Varna și
Crimea, în 1855.
Liddell, unul din proiectanții căii ferate
Cernavoda – Constanța, este și cel care l-a
convins pe John Trevor Barkley să revină
în Imperiul Otoman, în Dobrogea, pentru a
conduce construirea acesteia.
Inginerul rezident J. T. Barkley, primește și
împuternicirea din partea Consiliului de
Administrație al D.B.S.R. să semneze toate
Plan semnat în 1859 de John Trevor Barkley, în
actele juridice necesare. Barkley își va
calitate de inginer rezident al Companiei D.B.S.R.,
indicând limita terenului concesionat Companiei
aduce cu sine frații să-l ajute, și va întocmi
engleze (planul se găsește în Arhivele turcești) o ridicare topografică exactă a traseului noii
căi ferate în vara anului1857.
Cum s-a negociat concesiunea Cernavoda-Constanța ?
La mijlocul anilor 1850 atitudinea autorităților otomane de la Constantinopole a
început să se schimbe în favoarea proiectelor de investiții în căi ferate, care până
atunci le respinseseră. Turcii începeau să-și dea seama de avantajele mijloacelor
de transport moderne, mai ales în ceea ce privesc exporturile de produse agricole
din interiorul Imperiului. Această schimbare pozitivă de atitudine a coincis cu
invadarea Constantinopolului de către ”vânătorii de concesiuni”în timpul Războiului
Crimeii, și a presiunii exercitate de Ambasadorii englezi pe lângă Înalta Poartă, mai
întâi Bulwer și pe urmă de Redcliffe, care amândoi considerau pozarea șinelor de
cale ferată ca necesară modernizării Imperiului Otoman pentru ca acesta să
reziste dezmembrării.
Prin urmare, în perioada de început a dezvoltării rețelei otomane de căi ferate
(1856-1869) capitalul și întreprinzătorii britanici au dominat piața concesiunilor din
Turcia.
Studiul de fezabilitate al liniei Cernavoda – Constanța și a refacerii portului
Constanța, întocmit de inginerii Liddell și Gordon în 1857, calculând valoarea
investiției și estimând veniturile din încasările rezultate din transporturile de grâne,
promitea potențialilor viitori acționari dividende de 22% la capitalul investit.
Prin urmare reprezentanții D.B.S.R., care-l includeau la negocieri și pe Barkley,
constatând în discuțiile lor inițiale cu otomanii anumite reticențe – turcii ar fi preferat
linia Ruse-Varna -, au acceptat, în mod cu totul neuzual, să renunțe la orice
pretenție de garantare a veniturilor minime din partea statului.
Mai mult, cu ocazia negocierilor contractului de concesiune, englezii au folosit
argumentul că linia Cernavoda – Constanța va avea ”ca sursă principală de
trafic exporturile de grâne din Principatele” Dunărene Românești.
Se prefigura astfel, deci, cu două decenii mai devreme față de revenirea Dobrogei
la țara mamă, includerea Constanței și a teritoriului înconjurător în sfera de
interese economice și politice ale României.
Din motive de economie, linia Cernavoda-Constanța
a fost executată în regie proprie, răspunderea generală
a șantierului revenindu-i lui J.T. Barkley și fraților lui.
Barkley, revenit la Constantinopole în martie 1857, și, după ce a
finalizat negocierile contractuale în numele acționarilor D.B.S.R., a
preluat conducerea lucrărilor, care s-au executat de către Compania
engleză ”în regie proprie”, deci fără să apeleze la un antreprenor
general, din motive de economie. În această situație, inginerul
rezident englez a apelat la cei trei frați ai lui ca ajutoare sau ca
ucenici, pentru conducerea unui șantier complex, într-o țară
îndepărtată.
Frații Barkley care au lucrat atunci împreună cu John Trevor, în
Dobrogea, și mai târziu în Bulgaria și România, au fost : Henry C. Barkley , ” Între
George Andrew Barkley (1827 – 1913), Dunăre și Marea Neagră …”,
Henry C. Barkley (1837 – 1904), Robert Barkley (1839 - …) Londra, 1876.
Telegrama adresată de
Barkley din Kustendjie,
exprimând regretul că
Ambasadorul Britanic nu
poate asista la inaugurarea
liniei CF D.B.S.R.
Echipa multi-națională a liniei CF Varna – Ruse; Linia Varna - Ruse în timpul războiului ruso-turc
se pot recunoaște și inginerii englezi după din 1877-1878, transportând trupe turcești spre
moda îmbrăcăminții pe care o purtau front. Ziarul ”The Graphic”, Londra, 29.09.1877
Sursa fotografiei: Muzeul Transporturilor din Ruse