Sunteți pe pagina 1din 39

Con Sonido

Se spune că demult s-au întâlnit câteva


sentimente şi câteva calităţi ale omului. Când
PLICTISEALA bombănea a treia oară,
NEBUNIA a propus: hai să ne jucăm de-a
ascunselea.
INTRIGA a făcut pe mirata iar
CURIOZITATEA, fără să se abţină, a
întrebat: De-a ascunselea? Şi cum este asta?
“Este un joc în care eu mă fac (îmi acopăr faţa) şi
încep să număr, de la unu la un milion, în timp ce
voi vă ascundeţi. Când termin de numărat, vă voi
căuta până vă găsesc”, explică NEBUNIA.
ENTUZIASMUL dansa de mulţumire iar
BUCURIA ţopăia pentru că a reuşit să
convingă ÎNDOIALA şi chiar INDIFERENŢA,
cea pe care n-o interesa nimic.
Dar nu toţi au vrut să participe.
ADEVĂRUL a preferat să nu se ascundă.
De ce? Pentru că la sfârşit îl găseau mereu.
ORGOLIUL considera că jocul acesta era o
prostie. În fond îl deranja că nu fusese ideea
lui. Iar LAŞITATEA a preferat să nu rişte.
NEBUNIA a început iute să numere.
Prima care s-a ascuns a fost LENEA care ,
aşa cum face mereu, s-a tolănit pe prima
piatră care i-a ieşit în cale.
INVIDIA s-a ascuns după TRIUMF, care
prin propriile puteri, a reuşit să se urce în
copacul cel mai înalt.
GENEROZITATEA aproape nu reuşea să
se ascundă. Fiecare loc i se părea minunat
pentru oricare dintre prieteni.
Lacul cristalin pentru FRUMUSEŢE.
Coroana unui copac era perfectă pentru
TIMIDITATE.
O adiere de vânt i se părea magnifică
pentru LIBERTATE.
În fine, după ce s-a gândit la toţi,
GENEROZITATEA s-a ascuns într-o
rază de soare.
EGOISMUL în schimb a găsit un loc
foarte bun de la început. Era aerisit,
comod, doar pentru el.
MINCIUNA s-a ascuns după curcubeu.
Iar PASIUNEA şi DORINŢA, printre vulcani.
Când NEBUNIA aproape terminase de
numărat, DRAGOSTEA încă nu găsise un
loc să se ascundă căci toate erau ocupate.
Până ce într-un târziu a văzut o tufă de
trandafiri şi s-a hotărât să se ascundă între
flori.
“Un milion!”, zise NEBUNIA. Şi începu să
caute. Prima care a apărut a fost LENEA care
era la doi paşi.
PASIUNEA şi DORINŢA s-au simţit în
vibraţia vulcanilor.
Fără să vrea a găsit INVIDIA. Şi a găsit
imediat şi TRIUMFUL.
Pe EGOISM nici n-a trebuit să-l caute
pentru că a ieşit singur. Ascunzătoarea
lui era de fapt un cuib de viespi.
De atâta căutat, NEBUNIEI i s-a făcut sete.
Şi apropiindu-se de lac a descoperit
FRUMUSEŢEA.
A fost mult mai uşor să găsească
INDOIALA. Stătea şi nu putea să se
hotărască unde să se ascundă.
Aşa i-a găsit pe toţi.
TALENTUL era în iarba crudă
NELINIŞTEA, într-o peşteră întunecată.
MINCIUNA, în spatele curcubeului
Şi a găsit chiar şi UITAREA, care uitase că se
joacă de-a ascunselea.
Doar DRAGOSTEA nu era de găsit.
NEBUNIA a căutat în fiecare copac, în
fiecare izvor, pe crestele munţilor.
Şi când era să se dea bătută, a văzut tufa
de trandafiri.
A luat un băţ şi a început să mişte crengile.
Imediat s-a auzit un ţipăt de durere.
Spinii răniseră ochii DRAGOSTEI.
NEBUNIA nu ştia ce să mai facă să se
scuze. A plâns, s-a rugat, a implorat, a
cerut iertare şi a promis să rămână
mereu împreună.
De atunci DRAGOSTEA este oarbă şi
NEBUNIA este mereu lângă ea.
De aceea se spune că “Să
iubeşti este o nebunie, dar
măcar să iubeşti nebuneşte.”.