SYNODIKONUL ORTODOXIEI care se citeste n Duminica Ortodoxiei

A. SYNODIKONUL EPOCII MACEDONENILOR 1. Synodikonul originar al Icoanelor (843)

Multumire aniversara datorata lui Dumnezeu n ziua n care am recstigat Biserica lui Dumnezeu, mpreun cu artarea dogmelor evlaviei si rasturnarea mpietatilor rautatii. Urmnd vorbelor profetice, cednd ndemnurilor apostolice si instruiti de istoriile evanghelice, praznuim (astazi) ziua nnoirii. Cci zice Isaia sa se nnoiasca ostroavele naintea lui Dumnezeu" (Is. 41, 1; 46, 16), facnd desigur aluzie la bisericile cele dintre neamuri - iar biserici nu sunt doar simplu edificiile si stralucirile templelor, ci si deplinatatea binecredinciosilor adunati n ele, ca si imnele si doxologiile cu care aceia cinstesc Dumnezeirea. Iar Apostolul, sfatuindu-ne acelasi lucru, ne ndeamna sa umblam ntru nnoirea vietii" (Rom. 6, 4), si porunceste ca, daca este cineva n Hristos faptura noua" (2 Cor. 5, 17), sa se rennoiasca (2 Cor. 4, 16; Colos. 3, 10; Rom. 12, 2). Iar cuvintele Domnului s-au fcut si ele ntocmire profetica, cci zice si era sarbatoarea nnoirii (Templului) n Ierusalim si era iarna" (In. 10, 22), aratnd prin aceasta fie iarna spirituala n care neamul iudeilor misca mpotriva obstescului Mntuitor furtunile si agitatia urii sale mnjite cu omor, fie pe cea care loveste simturile trupului prin prefacerea aerului n ger. Si ntr-adevar, si peste noi a trecut (acum) iarna, dar nu cea (a firii) care se ntlneste de obicei, ci cea (spirituala a ereziei si) care revarsa asprimea rautatii celei mari cu adevrat. Dar (n cele din urma) ne-a nflorit si noua primavara cea prielnica harurilor lui Dumnezeu si ntru care ne-am si adunat laolalta sa aducem lui Dumnezeu multumita pentru secerisul celor bune, nct putem zice si noi cu Psalmistul: vara si primavara Tu le-ai plasmuit pe ele. Adu-ti aminte de aceasta" (Ps. 73, 17-18). Cci ntr-adevr Dumnezeul minunilor a zdrobit pe vrjmasii cei ce au ocrit pe Domnul si au necinstit sfnta nchinare adus Lui n sfintele icoane, pe cei nltati si semeti n impiettile lor, si a zvrlit la pmnt trufia apostaziei; n-a trecut cu vederea glasul celor ce strigau ctre El: Adu-ti aminte Doamne, de ocara robilor Ti, pe care o port n snul meu de la multe neamuri, cu care m-au ocrt vrjmasii Ti, Doamne, cu care a ocrt pretul (antllagma) Unsului Tu" (Ps. 88, 49-50); iar pretul Unsului snt cei eliberati prin moartea Lui prin cuvntul propovduirii si ntiprirea prin icoane, prin care anume se cunoaste de ctre cei rscumprati marea lucrare a iconomiei Lui celei (nfptuite) prin Crucea si Patimile Sale, ca si prin minunile Lui celei dinainte si dup Cruce, si
1

de unde imitatia Patimirilor Lui trece la Apostoli, de acolo la Martiri, si prin ei, coboar pn la Mrturisitori si Asceti. De aceasta ocara cu care au ocrt vrjmasii Domnului, cu care au ocrt pretul Unsului Su aducndu-si aminte Dumnezeul nostru, miscat nlauntrul Su si nduplecat fiind de cererile Maicii Sale, ale Apostolilor si ale tuturor Sfintilor care au fost mpreun-batjocoriti cu El si mpreun-ocrti cu icoanele Lui - ca, precum au ptimit mpreun cu El n trupul lor, tot astfel, n chip firesc, s aib mpreun parte comun cu El si n ocrile cele mpotriva icoanelor Lui -, aducndu-si deci aminte de ele, a lucrat astazi ceea ce sftuise ieri, si a nfptuit si a dou oar ceea ce savrsise ntia oar. Cci prima oara, dup multi ani de dispretuire si necinstire a sfintelor icoane, a ntors evlavia la ea nssi, iar acum, a dou oara, dup aproape treizeci de ani (de persecutii) au rnduit si nou, nevrednicilor, eliberarea din necazurile noastre, izbvirea de cei ce ne chinuiau, reproclamarea dreptei credintei, ntrirea nchinrii la icoane si prznuirea ce ne aduce toate cele mntuitoare. Cci n icoane vedem Patimile Domnului cele pentru noi: Crucea, Mormntul, ngroparea si prdarea Iadului, luptele martirilor si cununile lor, nssi Mntuirea pe care Cel dinti al nostru judector (arbitru), rspltitor si ncununat a lucrat-o n mijlocul pmntului" (Ps. 73, 12). Acest praznic l serbm deci noi astzi, ntru care, mpreun bucurndu-ne si mpreun-veselindu-ne prin rugaciuni si litanii, strigm n psalmi si cntari: Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu esti Dumnezeul nostru, singurul carele faci minuni" (Ps. 76, 14-15). Cci pe cei ce dispretuiau slava Ta i-ai fcut de rs, iar pe cei ce au cutezat cu semetie mpotriva icoanei Tale, i-ai artat ca niste fricosi si fugari. Aceasta deci n ce priveste multumirea fat de Dumnezeu si triumful Domnului asupra celor potrivnici; n ce priveste luptele si isprvile cele mpotriva iconomahilor, ele vor fi artate pe larg ntr-un alt cuvnt si relatare mai extinsa. Acum ns, n chip de odihna dup trecerea pustiei, intrati n posesiunea Ierusalimului duhovnicesc si imitnd astfel istoria mozaic, sau mai degrab din porunca dumnezeiasc, am socotit drept si ndatorat lucru a grava n inimile fratilor, ca pe o lespede alctuit din blocuri mari de piatr si pregtit anume pentru primirea scrierii, binecuvntrile ce se cuvin celor ce pzesc legea ca si blestemele crora li se supun pe ei nsisi cei ce o ncalca. Drept care zicem acestea: Celor ce mrturisesc venirea (si prezenta =parousia) n trup a Cuvntului lui Dumnezeu cu cuvntul, cu gura, cu inima, cu mintea, n scris si n icoane, vesnic fie memoria. - Celor ce cunosc deosebirea dup firi a unicului si aceluiasi ipostas a lui Hristos, si l atribuie lui (nsusirile de) creat si necreat, vzut si nevzut, ptimitor si neptimitor, circumscris si necircumscris,

atribuind firii dumnezeiesti pe acelea de necreat, nevzut si cele asemenea, att prin cuvnt ct si prin icoane, vesnic fie memoria. - Celor ce cred si vestesc cuvintele Evangheliei prin litere iar faptele ei prin figuri (sau imagini) si ca, si una si alta, si vestirea prin cuvinte si ntrirea adevrului lor prin icoane, concura fiecare spre unul si acelasi folos, vesnic fie memoria. - Celor ce-si sfintesc buzele prin cuvntul (Evangheliei), si apoi, prin acelasi cuvnt, (sfintesc) si pe cei ce-l ascult, si mai stiu si vestesc c prin augustele icoane se sfintesc n mod asemntor si ochii celor ce le vd, iar mintea se nalt si ea prin ele spre cunoasterea lui Dumnezeu, ca de altfel si prin dumnezeiestile temple, prin vasele sacre si prin celelalte obiecte sfinte, vesnic fie memoria. - Celor ce stiu c toiagul, tablele, chivotul, candelabrul, masa si altarul tamierii (din Legea Veche) prenftisau si prefigurau pe Prea Sfnta Fecioar, de Dumnezeu Nscatoarea Maria, si c acestea o prefigurau doar, dar nu era nssi acele lucruri, ci ea a fost fiic si rmne dup nasterea lui Dumnezeu fecioar, si de aceea n icoane nftiseaz mai degrab nssi fiica dect schita ei umbratica n tipuri, vesnic fie memoria. Celor ce cunosc si primesc vedeniile Profetilor dup cum le-a configurat si ntiprit nssi Dumnezeirea, cred n cele ce corul Profetilor a relatat c au vzut, si tin astfel cu trie Predania scris si nescris transmis Printilor prin Apostoli, drept pentru care si nftiseaz si cinstesc n icoane aceste sfinte (realitti dumnezeiesti), vesnic fie memoria. - Celor ce nteleg bine pe Moise grind: Luati seama la voi nsiv ca, n ziua n care Domnul Dumnezeu a grit n Horeb pe munte, ati auzit glasul cuvintelor Lui, dar chip n-ati vzut" (Dt. 4, 12 si 15), si stiu s rspund drept: dac am vzut ceva, am vzut cu adevrat, dup cum ne-a nvtat fiul Tunetului (Ioan Evanghelistul n.n.) ceea ce era dintru nceput, ceea ce am auzit, ceea ce am vzut, ceea ce am privit cu ochii nostri si minile noastre au pipit, despre Cuvntul vietii, acestea le mrturisim" (I In. l, 1-2), si iarsi si ceilalti ucenici ai Cuvntului (zicnd): noi am mncat si am but mpreun cu El" (F. Ap. 10, 41), nu numai nainte de Patima, ci si dup Patima si nviere; asadar, celor ce au primit de la Dumnezeu puterea de a deosebi porunca din Lege si nvttura din Har, si stiu ca ceea ce e n Lege era nevzut, n Har este vzut si pipit, drept pentru care n icoane nftiseaz cele vzute si pipite si se nchina lor, vesnic sa fie memoria.

Precum au vestit Profetii, precum au nvtat Apostolii, precum a primit Biserica, precum au dogmatizat Dasclii (Bisericii), precum a convenit (ntreaga) crestintate ecumenic, precum a strlucit harul, precum s-a artat adevrul, precum a fost izgonit minciuna, precum a ndrznit ntelepciunea, precum a biruit Hristos, asa cugetm, asa grim, asa vestim si cinstim pe Hristos adevratul Dumnezeul nostru si pe sfintii Lui, n cuvinte, n scrieri, n gndiri, n jertfe, n biserici, n icoane pe Unul adorndu-L si cinstindu-L, ca pe un Dumnezeu si Domn, iar pe ceilalti cinstindu-i pentru Stpnul nostru obstesc ca pe autenticii Lui slujitori, acordndu-le nchinare potrivit relatiei. Aceasta este credinta Apostolilor, aceasta e credinta printilor, aceasta credinta ortodocsilor, aceasta e credinta care a ntrit lumea. Dup acestea s aclamm frateste si printeste pe vestitorii dreptei credinte si cinstiri ntru mrirea si cinstea pentru care au luptat si s zicem: lui Germanos, Tarasios; Nikephoros, Metodios, ca unor adevrati arhierei ai lui Dumnezeu, aprtori si Dascli ai ortodoxiei, vesnic s fie memoria etc. Asa cum aceste binecuvntari ale Printilor trec de la ei la noi, fiii lor, care rvnim evlavia lor, tot astfel si blestemele lor i ating pe toti ucigatorii de printi si dispretuitorii poruncilor Domnului. Drept care, cu totii mpreun, ca deplinatate a celor binecinstitori aducem astfel asupra lor blestemul, sub care s-au supus dealtfel (mai nti) ei nsisi, (si zicem): - Cei ce admit Iconomia n trup a Cuvntului lui Dumnezeu (doar) cu cuvntul, dar nu sufer s o vad n icoane, drept pentru care, cu vorba se conformeaz dar n realitate tgduiesc (nssi) mntuirea noastra, s fie anatema. - Cei ce ntrebuinteaza ru termenul necircumscris", si de aceea nu vor s nftiseze n icoana pe Cel ce s-a fcut prtas cu noi trupului si sngelui" (Ev. 2, 14), Hristos adevratul Dumnezeul nostru, artndu-se astfel pe ei nsisi a fi fantasiasti (= doketi), s fie anatema. - Cei ce admit, mcar ca nu vor, vedeniile profetice, dar resping imaginile nscrise ale celor vzute de acestia, o minune, nc nainte de ntruparea Cuvntului, si, fie flecaresc aceea c vztorul a vzut (n vedenie) nssi acea fiint (dumnezeiasc) necuprins si nevzut, fie convin c acestea s-au artat celor ce le-au vzut ca niste icoane ale adevarului, ca tipuri si figuri ale lui, dar nu sufer s fie nftisate n icoane nici Cuvntul ntrupat, nici Patima Sa cea mare pentru noi, s fie anatema. - Cei ce aud pe Domnul zicnd: de credeti n Moise, ati crede si n Mine" (In. 5, 46) si celelalte, si nteleg pe Moise grind: profet ca si mine va ridica Domnul Dumnezeul nostru dintre fratii nostri" (Dt. 18, 15-18), iar
4

dup aceasta zic ca ei primesc pe Profetul (vestit), dar nu introduc si prin icoane Harul Profetului si pe Mntuitorul a toat lumea asa cum a fost El vzut, cum a trit cu oamenii, cum a vindecat patimi si boli far leac, cum a fost rstignit, si cum a fost ngropat, cum a nviat, cum a suferit si fcut toate pentru noi; deci cei ce nu sufer s vadv n icoane aceste lucrri mntuitoare a toat lumea, si nici nu le cinstesc si venereaza, s fie anatema. - Cei ce struiesc n erezia iconomah sau mai degrab n apostazia hristomah, si care nu vor sa fie condusi spre mntuirea lor prin legiuirea mozaic, nici nu consimt s se reintegreze n dreapta credint si cinstire prin nvtturile apostolice, care nu se ncred n ndemnurile si sfaturile Printilor de a se rentoarce din rtcirea lor, nici nu au vreo consideratie fat de consimtmntul Bisericilor lui Dumnezeu din toat lumea, ci dimpotriv se raliaz pe el nsisi partidei Iudeilor si Elinilor cci ceea ce aceia le blasfemiaz nemijlocit fat de Prototip acestia nu se rusineaza a le cuteza prin intermediul icoanei Lui si mpotriva Celui nftisat pe ea - deci cei ce snt tinuti fr ntoarcere n captivitatea acestei rtciri si si nchid urechile naintea oricrui cuvnt dumnezeiesc sau nvtturi duhovnicesti, ca unii ce snt deja putreziti si tiati pe ei nsisi, din obstescul Trup al Bisericii, s fie anatema. B. SYNODIKONUL EPOCII COMNENILOR 2. Contra lui Gerontios din Lampe (ntre 1052-1081) - Gerontios, originar din Lampe, care a mproscat veninul ereziei lui n Creta, si s-a numit pe sine Unsul, spre rsturnarea, vai, a Iconomiei mntuitoare a lui Hristos, dimpreun cu dogmele si scrierile sale perverse si cu cei ce cuget la fel cu acesta, s fie anatema. 3. Contra lui Ioan Italos (1076-1077; 1082) Capetele lui Italos - Cei ce ntreprind n genere a introduce oarecare investigare nou n ce priveste negrita Iconomie n trup a Mntuitorului si Dumnezeului nostru, si a examina n ce mod nsusi Cuvntul lui Dumnezeu s-a unit cu frmntatura omeneasca, si, potrivit crui principiu a ndumnezeit trupul asumat, ncercnd sa jongleze logomahic cu termeni dialectici ca prin fire" (kata physin) sau prin adoptiune" (kata thesin) n privinta nouttii celei mai presus de fire (hyper physin) a (unirii) celor dou firi ale Dumnezeu-Omului, s fie anatema. - Cei ce se proclama pe ei nsisi drept-cinstitori, dar introduc fr rusine sau mai degrab fr evlavie n Biserica ortodox si soborniceasc

impioasele dogme ale Elinilor referitoare la sufletele omenesti, la cer, la pmnt, si la celelalte creaturi, s fie anatema. - Cei ce preacinstesc pretinsa si nebuna ntelepciune" (I Cor. 3, 19) a filozofilor celor din afar, si urmeaz celor ce o profeseaz (pe aceasta), admitnd (astfel) metempsihozele sufletelor oamenilor sau c si acestea pier n mod similar cu cele ale vietuitoarelor nerationale si se ntorc n nefiinta, respingnd de aici nvierea, Judecata si rsplatirea finala a celor fcute n viata, s fie anatema. - Cei ce dogmatizeaz c materia si Ideile snt fr de nceput (eterne) sau mpreun-fr-de-nceput (coeterne) cu Ziditorul a toate Dumnezeu, si c cerul si pmntul si celelalte creaturi snt vesnice si fr-de-nceput, dinuind pururea nemodificate; si care se mpotrivesc (astfel) Celui ce a zis: cerul si pmntul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece" (Mt. 24, 35), glsuind cele desarte si pmntesti si atrgnd astfel blestemul dumnezeiesc asupra capetelor lor, s fie anatema. - Cei ce zic ca nteleptii Elinilor, cei dinti ereziarhi, si care au fost deja zvrliti anatemei de cele sapte sfinte Sinoade Ecumenice si de toti Printii care au strlucit n Ortodoxie, ca unii (ce snt) strini de Biserica soborniceasc, deci cei care zic ca acestia, pentru bogtia stricat si necurat din scrierile lor, snt cu mult mai buni, si acum si la judecata ce va s fie, dect brbatii cei binecinstitori si ortodocsi, dar care au putut gresi pentru patima si nestiinta omeneasc, s fie anatema. - Cei ce nu primesc cu credinta curat si simpl, din toat inima si din tot sufletul, minunile extraordinare ale Mntuitorului si Dumnezeului nostru si ale Stpnei noastre care L-a nscut fr prihan si ale celorlalti Sfinti, ci ncearc s le defimeze prin demonstratii si rationamente sofistice drept (lucruri) imposibile sau s le rstlmceasc dup cum li se pare lor si s le potriveasc dup prerea lor, s fie anatema. - Cei ce mpreun cu alte plsmuiri mitice schimb de la ei nsisi si doctrina noastr despre creatie, admitnd ca adevrate Ideile platonice, si zicnd ca materia de sine subzistenta si primeste formele sale de la (aceste) Idei, defimnd astfel deschis libertatea Ziditorului, Care a dus toate dintru nefiint la fiint si, n calitate de Fctor, a fixat tuturor cu libertate suveran un nceput si un sfrsit, s fie anatema. - Cei ce zic ca la nvierea cea de pe urm si de obste oamenii vor nvia si vor fi judecati cu alte trupuri si nu cu cele cu care au vietuit n aceasta viat, ntruct acestea se corup si pier, si flecaresc lucruri desarte si zadarnice, n vreme ce nsusi Hristos Dumnezeul nostru si ucenicii Lui, nvttorii nostri, ne-au nvtat ca oamenii cu trupurile cu care au vietuit n aceasta viat cu acestea vor fi si judecati, si nc si marele
6

Apostol Pavel a nvtat n mod expres adevrul pe larg si cu exemple n cuvntul lui despre nviere (I Cor. 15, 12-55) dovedind pe cei ce cuget astfel a fi fr de minte; asadar, cei ce se mpotrivesc acestor dogme si doctrine, s fie anatema. - Cei ce admit si predau vorbele elenice cele desarte, adic cum ca ar fi o preexistent a sufletelor, c nu toate s-au fcut si adus din nefiint, c ar exista un sfrsit al pedepsei sau o restabilire a creatiei si a lucrurilor omenesti, si de aici nteleg mprtia cerurilor ca ceva destructibil si trector, n vreme ce nsusi Hristos Dumnezeul nostru ne-a nvtat c ea este vesnic si indestructibil, si din ntreaga Scriptura veche si nou am primit aceea ca pedeapsa (finala) va fi nesfrsit si mprtia vesnic; asadar, cei care se pierd pe ei nsisi cu asemenea cuvinte si se fac si altora pricin de osnd, s fie anatema. - Dogmele si doctrinele elenice si heterodoxe sau potrivnice credintei celei sobornicesti si neprihanite a ortodocsilor introduse mpotriva credintei crestine si ortodoxe de Ioan Italos si de acei dintre ucenicii lui care iau parte la pierzania lui, s fie anatema. 4. Contra lui Nil Calabrezul (cc. 1087) si a monahului Nil - Toate cele dogmatizate fr evlavie de monahul Nil ca si cei ce au prtsie cu ele, s fie anatema. 5. Contra lui Eustratios al Niceei (1117) Tezele gsite strine de dogmele cele drepte ale Bisericii n cele dou tratate scrise de Eustratios, fostul mitropolit al Niceei, mpotriva Armenilor, si care au fost anatematizate: - Cei ce introduc cu privire la negraita Iconomie n trup a Domnului si Dumnezeului si Mntuitorului nostru Iisus Hristos anumite rostiri desarte, si zic sau cuget ca umanitatea lui Hristos se nchin (proskynein) Dumnezeirii celei neapropiate ca un rob (doulikos) si posed conditia vesnic de rob (douleian aidion) ca o calitate fiintial (ousiode) si cu neputint de pierdut, s fie anatema. - Cei ce nu ntrebuinteaz cu toat evlavia distinctia ca pur operatie intelectual (te kat'epinoian diairesei) cu scopul de a evidentia doar alteritatea celor dou firi ce concurg n mod negrit n Hristos si snt unite n El n mod neamestecat si nedesprtit, ci abuzeaz de o astfel de distinctie si zic ca umanitatea asumat este altceva nu numai prin fire ci si prin cinstire, si ca ea adora (latreuei) pe Dumnezeu si i aduce o slujire
7

de rob, oferindu-i cinstea cuvenit ca pe un lucru datorat, la fel ca duhurile slujitoare" (Evr. l, 14) ce slujesc si cinstesc pe Dumnezeu ca niste robi, si care nvat c doar firea asumat este propriu-zis Arhiereul cel mare, si nu nsusi (ipostasul) Cuvntul lui Dumnezeu ntruct s-a fcut om, ca unii care prin asemenea lucruri ndrznesc s mprt ipostatic pe Unul Hristos, Domnul si Dumnezeul nostru, s fie anatema. 6. n controversa referitoare la interpretarea dogmatica a ecfonisului liturgic Ca Tu esti Cel ce aduci si Cel ce Te aduci si Cel ce primesti, Hristoase Dumnezeule". Contra lui Soterichos Panteugenos (1157). Cele introduse si rspndite prin viu grai de Mihail, fostul dascl, protecdic si maistor al retorilor, si de Nikephoros Basilakes, dascl al Epistolelor, diacon al Marii Biserici a lui Dumnezeu din Constantinopol, care au fost urmate si de Eustathios mitropolitul Dyrrachionului si care au fost sustinute n scris mai cu seama de Soterichos, diacon al aceleiasi Biserici, patriarh ales al marelui oras al lui Dumnezeu Antiohia, cel numit si Panteugenos, si celelalte lucruri introduse si publicate n scris de acelasi Soterichos, si care au fost anatematizate si respinse mai trziu chiar de ei nsisi, si pe care le-a dezavuat si azvrlit anatemei Sf. Sinod reunit din porunca lui Manuel. Marele mparat ortodox, porfirogenet si autocrator al Romeilor, Comnenul: - Cei ce zic ca jertfa cinstitului Trup si Snge din vremea Patimii lumii spre - mntuire a Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos, jertfa oferit de El pentru a noastr mntuire n calitatea Lui de Arhiereu lucrnd pentru noi potrivit umanitatii sale - ntruct potrivit marelui n teologie Grigorie, nsusi este si sacrificator si victima -, (Fiul) a oferit-o lui Dumnezeu Tatal, dar nu a primit-o ca Dumnezeu mpreun cu Tatl nici Cel Unul Nascut, nici Duhul Sfnt, ntruct prin aceasta exclud pe nsusi Dumnezeu Cuvntul si pe Duhul Mngietorul, Cel de o fiint si o cinstire cu El, de la de-o-cinstirea si egalitatea cuvenit Lor ca Dumnezeu, s fie anatema. - Cei ce nu admit ca jertfa adus n fiecare zi de ctre cei ce au primit de la Hristos puterea ierurgic (sacramental) a celebrrii dumnezeiestilor misterii este oferit (ntregii) Sfintei Treimi, ca unii ce contrazic pe sfintii si dumnezeiestii Printi Vasile si Ioan Hrisostom cu care mpreunglsuire (toti) ceilalti cu Dumnezeu purttori Printi ai nostri n cuvintele si scrierile lor, s fie anatema. - Cei ce aud pe Mntuitorul zicnd despre celebrarea sacramental (hierourgia) dumnezeiestilor misterii de El nsusi predat: Aceasta s faceti ca anamnez (amintire) a Mea" (Le. 22, 19), dar nu nteleg corect termenul anamneza", ci ndrznesc a zice c jertfa adus zilnic de cei ce
8

celebreaz dumnezeiestile misterii dup cum a predat Mntuitorul nostru si Stpnul tuturor, nnoieste jertfa propriului Lui Trup si Snge adus pe cinstita Cruce spre obsteasca rscumprare si mpcare a firii omenesti doar la modul imaginativ si iconic (phantastikos kai eikonikos), si de aici introduc si (ideea) c aceasta ar fi o alt jertf dect cea savrsit de Mntuitorul la nceput (pe Golgota), ca unii ce deseneaza misterul nfricostoarei si dumnezeiestii celebrri prin care primim arvuna vietii celei ce va s vin, si aceasta n vreme ce dumnezeiescul si preanteleptul nostru Printe Ioan Hrisostom, n multe exegeze ale sale la cuvintele marelui Pavel, evidentiaz limpede identitatea jertfei (tes thysias to aparallakton) si zice clar ca este una si aceeasi (ten auten enai), s fie anatema. - Cei ce nscocesc si introduc distante temporale (chronikas diastaseis) n mpcarea firii omenesti cu dumnezeiasc si fericita fire a Treimii celei de viat ncepatoare si prea-neprihnite, si stabilesc ca dogm aceea c, mai nti am fost mpcati cu Cuvntul cel Unul Nscut prin asumarea (umanittii), si mai apoi cu Dumnezeu Tatl prin mntuitoarea patim a Domnului Hristos, mprtind astfel cele nemprtite, n vreme ce dumnezeiestii si fericitii Printi nvat c Cel Unul Nscut ne-a mpcat cu Sine iar prin Sine cu Dumnezeu Tatl, si prin urmare si cu Prea Sfntul de viat fctorul Duh, prin totalitatea misterului Iconomiei Sale, ca unii ce snt nscocitori de iscodiri noi si strine, s fie anatema. 7. In controversa referitoare la exegeza dogmatica a textului: Tatal Meu este mai mare dect Mine" (In. 14, 28). a) Sinodul general (l166) Cele scrise si predate odinioar de sfintii si de Dumnezeu purttori Printi si vestitori ai adevrului si Dascli ai sfintei lui Dumnezeu Bisericii, iar acum din initiativa de Dumnezeu miscat si din purtarea de grija de Dumnezeu socotit a de Dumnezeu ncununatului, preaputernicului, de Dumnezeu nteleptitului, ortodoxului, biruitorului, sacro-sanctului nostru mare mparat, porfirogenet si autocrator kyr Manuel Comnenul, clarificate si definite de sacrul si dumnezeiescul Sinod, reunit din porunca sa, si ornduite a fi proclamate n aceasta augusta zi: - Cei ce nu nteleg corect cuvintele sfintilor Dascli ai Bisericii lui Dumnezeu, si ncearc s rstlmceasc si s ntoarc (ntelesul) celor zise n acestea limpede si lmurit prin harul Sf. Duh, s fie anatema. - Celor ce primesc aceea c cuvntul lui Iisus Hristos, adevratul Dumnezeu si Mntuitorul nostru: Tatal Meu este mai mare dect Mine" (In.14, 28), a fost zis, ntre alte interpretri ale Sfintilor Printi, si cu referire la umanitatea Sa dup care a si ptimit, asa dup cum vestesc
9

expres Sfintii Printi n multe din de Dumnezeu inspiratele lor scrieri, si mai zic ca Acelasi Hristos a ptimit dup trupul Lui, vesnic sa fie memoria. - Cei ce cuget si zic c ndumnezeirea firii asumate a constat dintr-o transformare a firii omenesti n dumnezeire, si care nu nteleg ca din nssi virtutea unirii trupul Domnului participa la demnitatea si maiestatea divin, este nchinat cu o unic nchinare n Dumnezeu Cuvntul care si L-a asumat, si este de aceeasi cinste, de aceeasi slav, de viat fctor, de acelasi renume, de acelasi scaun cu Dumnezeu Tatl si Prea Sfintul Duh, fr a deveni ns cu toate acestea de-o-fiint cu Dumnezeu nct s ias din proprietatile sale naturale de creat, circumscris si din celelalte proprietti contemplate n firea omeneasc a lui Hristos, si s se transforme astfel n fiinta dumnezeirii, pentru c din aceasta s-ar putea trage concluzia sau c nomenirea si Patimile Domnului au avut loc doar n aparent si nu n realitate, sau c a patimit nssi Dumnezeirea celui Unul Nscut, s fie anatema. - Celor ce zic ca trupul Domnului cel preanltat si ridicat mai presus de toat cinstea - ca unul care n virtutea unirii supreme n mod neschimbat, nealterat, neamestecat si nemutat, a devenit, din pricina unirii ipostatice, egal cu Dumnezeu (homoteos), rmnnd pururea neseparat si indisociabil de Dumnezeu Cuvntul Care L-a asumat -, este cinstit cu acelasi renume cu El, si nchinat cu o unic nchinare, fiind asezat pe tronurile mprtesti si dumnezeiesti de-a dreapta Tatlui ca unul mbogtit cu maririle Dumnezeirii, dar cu salvgardarea (necontenit) a propriettilor firii, vesnic fie memoria. - Cei ce resping zicerile Sf. Printi, si anume cele proferate ntru apararea dogmelor celor drepte ale Bisericii lui Dumnezeu de ctre Atanasie, Chiril, Ambrozie, de Dumnezeu gritorul prea sfntul papa al Romei celei Vechi Leon, si de ceilalti (toti), si nu vor s primeasc (ntocmai) actele Sinoadelor Ecumenice al IV-lea si al VI-lea, s fie anatema. b) Contra lui Constantin al Kerkyrei (l170) Anatematismele alctuite la ctiva ani dup cele sanctionate si dogmatizate referitor la Tatal Meu este mai mare dect Mine" (In.14, 28), contra celor ce se mpotrivesc si contrazic fr stiint si fr evlavie acestea, (si cu care conglsuia pe atunci si fostul Mitropolit al Kerkyrei, Constantin, nepot al arhiepiscopului Bulgariei, care ns si el dup mai multi ani a fost reprimit n Biserica, dup ce s-a lepdat de unii ca aceia si s-a alturat celor drept cugettori anatematiznd cele dogmatizate si grite de el odinioar cu rutate si fr evlavie):

10

- Cei ce nu primesc cuvntul adevratului Dumnezeu si Mntuitorului nostru Iisus Hristos. Tatal Meu este mai mare dect Mine", dup diferitele moduri n care l-au explicat Sfintii Printi - unii zicnd c aceasta s-a zis dup dumnezeirea (Lui) cu referire la aspectul cauzat al nasterii Sale din Tatl, altii c dup propriettile naturale ale trupului celui asumat de El si enipostaziat n dumnezeirea Lui, adic cu referire la (nsusirile acestuia de) creat, circumscris, muritor si celelalte afecte naturale si ireprosabile din pricina crora Domnul putea zice c Tatl este mai mare dect El nsusi -, si zic c acest cuvnt trebuie nteles (ca fiind valabil) doar atunci cnd, prin pura intelectie (sau operatie mintala), trupul (lui Hristos) este cugetat separat de Dumnezeire, ca si cum n-ar fi unit cu ea, si care nu iau aici distinctia pur intelectual, asa cum a fost ea ntrebuintat de Sfintii Printi, adic (ca valabil doar) atunci cnd e vorba de conditia Lui de rob si de nestiinta Lui (uman) - ntruct (Printii) nu sufereau ca trupul egal si de-o-cinstire cu Dumnezeu al lui Hristos s fie necinstit prin astfel de expresii - ci zic c si propriettile naturale care apartin n mod real trupului Domnului celui enipostaziat n Dumnezeirea Sa si rmnnd (pururea) nedesprtit de ea, trebuie luate dup unire ca valabile doar prin simpla intelectie mintal, ca unii ce dogmatizeaz despre cele nesubsistente si mincinoase acelasi lucru ca si despre cele subsistente si adevrate, s fie anatema. - Cele zise cu rutate si fr evlavie de fostul mitropolit al Kerkyrei, Constantin, nepotul arhiepiscopului Bulgariei, si anatematizate apoi de el, s fie anatema. - Toti care cuget astfel de lucrri, s fie anatema. Fostul mitropolit al Kerkyrei, Constantin, nepotul arhiepiscopului Bulgariei, care dogmatizeaz cu rutate si lips de evlavie (sau: Cei ce dogmatizeaz cu rutate si lips de evlavie) despre cuvntul adevratului Dumnezeu si Mntuitorul nostru Iisus Hristos: Tatal Meu este mai mare dect Mine" si nu cuget nici nu zic(e) c acest este luat de Sfintii si de Dumnezeu purttori Printi n mai multe ntelesuri evlavioase, ntre altele (ntelegndu-l) cu referire la trupul cel asumat de Fiul Cel Unul Nscut al lui Dumnezeu din Sfnta Fecioar si de Dumnezeu Nsctoarea, si enipostaziat n Dumnezeirea Lui, fr amestecare, avnd (salvgardate) si dup unirea nedesprtit nsusirile proprii cu referire la care Domnul a numit pe Tatl mai mare dect Sine, si rmnnd n acelasi timp mpreun-nchinat si mpreun-mrit ntru o singur nchinare ca unul egal cu Dumnezeu (homotheos) si de aceeasi cinstire cu Tatl si Prea Sfintul Duh; si care sustin(e) dimpotriv c nu se cade a ntelege acest cuvnt (ca valabil) atunci cnd Domnul este conceput ca ipostas unic avnd cele dou firi unite, ci doar atunci cnd, prin intelectie pur mintal, trupul Lui este considerat separat de Dumnezeire si socotit n mod abstract ca al oricrui om, si aceasta n vreme ce marele n teologie (Ioan) Damaschin nvat c distincti pur
11

intelectual se aplic atunci cnd despre trupul lui Hristos se zice ceva ce nu constituie o proprietate natural a Lui, doar spre a indica conditia Lui de rob sau nestiinta Lui (umana), si care nu vrea (vor) deci s urmeze sfintelor Sinoade Ecumenice al IV-lea si al VI-lea, care au dogmatizat n mod corect si evlavios despre cele dou firi unite n mod neamestecat n Hristos, si au nvtat Biserica lui Hristos dreapta credint (ortodoxia), ca unul (unii) ce a (au) alunecat astfel n diferite erezii, s fie anatema. - Toti cei ce cuget n acord cu Constantin, nepotul arhiepiscopului Bulgariei, si snt afectati si ntristati pentru depunerea lui, dar nu att din iubire comptimitoare, ci pentru ca snt mpreun nselati prin impietatea lui, s fie anatema. c) Contra lui Ioan Eirenikos (1171) - Prea ignorantul pseudomonah si n desert lupttor Ioan Eirenikos si scrierile alctuite de el mpotriva dreptei credinte, si (toti) cei ce-l mbrtiseaz pe acesta si snt de prere si zic c nu cu referire la umanitatea enipostaziat n Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos si unit cu Dumnezeirea lui la mod inseparabil, nedesprtit si neamestecat, a zis El, ca om desvrsit, cuvntul din sfintele lui Evanghelii: Tatal Meu este mai mare dect Mine", ci aceasta s-a zis de ctre El potrivit umanittii Lui atunci cnd aceasta este considerat prin intelectie pur mintal ca dezbrcat si cu totul separat de dumnezeirea Lui, ca si cum n-ar fi unit cu ea si fiind luat exact ca si firea noastr (uman) comun, s fie anatema. C. SYNODIKONUL EPOCII PALEOLOGILOR 8. Contra lui Varlaam si Akindynos (1351) Varlaam si Akindynos, ucenicii si urmsii lui s fie anatema Capetele mpotriva lui Varlaam si Akindynos - Cei ce cuget si zic c strlucirea (ce s-a fcut) din Domnul la dumnezeiasc Lui Schimbare la Fat este, cnd o lumina oarecare, aratare fr consistent, creatur si fantasm ce a strlucit doar pentru scurt vreme stingndu-se apoi ntr-o clipit, cnd nssi fiinta lui Dumnezeu, ca unii care, adernd la aceste contradictorii si imposibile sustineri, se arat nebuni de nebunia lui Arie, care taia pe Unul Dumnezeu si unica Dumnezeire n creat si necreat, si se pun de acord cu nelegiuita impietate a Masalienilor, care zic ca fiinta dumnezeiasc e vizibil, si nu mrturisesc, potrivit celor teologhisite cu dumnezeiasc insuflare de Sfinti si cu modul evlavios de a cuget al Bisericii, c aceea preadumnezeiasc lumin nu este nici creatur, nici fiinta lui Dumnezeu, ci har, strlucire si energie natural necreat, emannd pururea si fr separatie din nssi fiinta dumnezeiasc, s fie anatema.

12

- nca si cei ce cuget si zic ca Dumnezeu nu are nici o energie natural ci numai fiint, si socotesc c fiinta dumnezeiasc si energia (lucrarea) dumnezeiasc snt identice si absolut indistincte, si gndesc c nu exista nici o diferenta ntre ele cu privire la ceva, ci aceeasi realitate se zice la ei cnd fiint cnd lucrare, ca unii ce suprim fr judecat nssi fiinta dumnezeiasc mpingnd-o n nefiint - cci dasclii Bisericii vorbesc n termeni precisi c numai nefiinta este lipsit de energie -, si care mai snt bolnavi si de cele ale lui Sabelie, cuteznd a nnoi acum cu privire la fiinta si lucrarea dumnezeiasc vechea contradictie, confuzie si amestecare a aceluia n ce priveste cele trei ipostase ale Dumnezeirii, fuzionndu-le n mod asemntor si pe acestea (adica fiinta si lucrarea) n mod neevlavios, si nu mrturisesc, potrivit celor teologisite cu dumnezeiasc insuflare de Sfinti si cu modul evlavios de a cuget al Bisericii, c n Dumnezeu exist att fiinta ct si energia natural a acesteia, dup cum au limpezit cei mai multi dintre sfinti, dar n mod lmurit mai cu seama cei de la sfntul al VI-lea Sinod Ecumenic, care s-a ntrunit n ntregime n chestiunea referitoare la cele dou energii si vointi, dumnezeiasc si omeneasc, ale lui Hristos, si care nici nu vor sa nteleag c asa cum ntre fiinta si energia dumnezeiasc exista o unire neamestecat, tot asa exist ntre ele si o diferent n unele privinte, dar care nu creaz ntre ele interval sau distant, mai cu seam n ce priveste nsusirile de cauz si cauzat, neparticipabil si participabil, primele revenind fiintei iar cele de al doilea energiei; deci, unii care profereaz n mod neevlavios unele ca acestea, s fie anatema. - nc si cei ce cuget si zic ca toat puterea si energia triipostaticei Dumnezeiri este creat, ca unii care de aici ne silesc s credem c este creat nssi fiinta dumnezeiasc - cci energia creat, potrivit Sfintilor, va vdi drept creat si firea (din care eman) iar energia necreat va caracteriza fiinta necreat -, si de aici snt n primejdie de a cdea cu totul n ateism, ca unii ce atribuie credintei celei curate si ireprosabile a crestinilor mitologia elenic si adorarea creaturilor, si nu marturisesc, potrivit celei teologhisite cu dumnezeiasc insuflare si cu modul evlavios de a cuget al Bisericii, c toat puterea si energia natural a Dumnezeirii celei triipostatice este necreat, s fie anatema. - nca si cei ce cuget si zic c prin aceast (distinctie) se face o anumit compozitie n Dumnezeu, si nu cred nvtturii Sfintilor care nvat c de la cele ale firii nu se face n fire nici o compozitie, si deci ne defimeaz nu numai pe noi ci si pe toti Sfintii care nvat n termeni precisi si multe rnduri att simplitatea si necompozitia n Dumnezeu, ct si diferenta fiintei si energiei dumnezeiesti, si c aceast diferent nu deterioreaz cu nimic si de fel simplitatea dumnezeiasc - cci n-ar fi putut ntreprinde (Printii) a teologhisi astfel mpotriva lor nsisi -; deci, cei ce griesc aceste lucruri desarte si nu mrturisesc potrivit celor teologhisite cu dumnezeiasc insuflare de Sfinti si cu modul evlavios de a cuget al

13

Bisericii, c dimpreun cu aceast diferent vrednic de cele divine se conserv n mod frumos si simplitatea divin, s fie anatema. - nc si cei ce cuget si zic ca numele dumnezeire" se zice numai pentru fiinta dumnezeiasc si nu mrturisesc potrivit celor teologhisite cu dumnezeiasc insuflare de Sfinti si cu modul evlavios de a cuget al Bisericii, c acesta se atribuie nu mai putin si energiei dumnezeiesti, si astfel, cnd cineva zice Dumnezeire", el cinsteste n multe feluri unica Dumnezeire a Tatlui si a Fiului si a Sfntului Duh, att fiinta ct si energia lor, precum ne-au nvtat dumnezeiestii nostri initiatori n misterele divine, s fie anatema. - nc si cei ce cuget si zic ca fiinta dumnezeiasc este participabil, ca unii ce nu se rusineaz a introduce n Biserica noastr nelegiuita impietate a Masalienilor care au fost bolnavi de aceast prere n vechime, si nu mrturisesc potrivit celor teologhisite cu dumnezeiasc insuflare de Sfinti si cu modul evlavios de a cuget al Bisericii, c fiinta dumnezeiasc este absolut incomprehensibil si neparticipabil, dar harul si energia dumnezeiasc snt participabile, s fie anatema. Toate impioasele lor tratate si nscrieri, s fie anatema. - Lui Andronic Paleologul, slavitul si fericitul nostru mparat, care a reunit primul Sinod (iulie 1341) mpotriva lui Varlaam, prezidnd n mod nobil Biserica lui Hristos si acel sacru Sinod prin fapte, cuvinte si admirabile discursuri pronuntate cu propria sa gur, ntrind dogmele evanghelice si apostolice, si depunnd si dezavund public pe mai suszisul Varlaam dimpreun cu ereziile si scrierile lui si cu glasurile lui desarte mpotriva credintei noastre, ca unuia care n mijlocul acestor sacre lupte si isprvi pentru dreapta credint a schimbat (la numai cteva zile mai apoi) n mod fericit viata aceasta trecnd la viata cea buna si fericita, vesnic fie memoria. - Lui Grigorie, preasfntul mitropolit al Tesalonicului, care n Sinodul cel din Marea Biseric a depus pe Varlaam si Akindynos, conductorii si nscocitorii noilor erezii, mpreun cu perversa asociatie din jurul lor, care au cutezat s numeasc creatur energia si puterea natural si inseparabil a lui Dumnezeu, si simplu-zis toate propriettile naturale ale Sfintei Treimi, ca si lumina neapropiat care a strlucit din Hristos pe munte, ntreprinznd s introduc cu rutate n Biserica lui Hristos o dumnezeire creata. Ideile platonice, si acele mituri elenice; care a luptat cu ntelepciune si curaj pentru Biserica obsteasc a lui Hristos si pentru dogmele cele adevrate si infailibile ale ei despre Dumnezeire n scrieri, n discursuri si n discutii proclamnd nencetat o unic Dumnezeire si un Dumnezeu triipostatic, cu energie si vointa, atotputernic si necreat ntru toate cele ale sale, potrivit Dumnezeiestilor Scripturi si a teologilor si exegetilor (din vechime), adic (urmnd) lui Atanasie si Vasile, Grigorie,
14

Ioan si Grigorie, si de asemenea lui Chiril si nteleptului Maxim, (lui Ioan) oracolului dumnezeiesc celui din Damasc, ca si (tuturor) celorlalti Printi si Dascli ai Bisericii lui Hristos, aratndu-se prin cuvinte si fapte a fi prtasul si tovarsul, ecoul, emulul si aliatul tuturor acestora, vesnic sa fie memoria. - Tuturor celor ce au luptat pentru Ortodoxie mpreun cu slvitul si fericitul nostru mparat (Andronic) si dup el, si au sustinut cu vitejie Biserica lui Hristos n cuvinte si discutii, scrieri si nvtturi, cuvnt si fapt, combtnd si dezavund mpreun perversele si cele cu multe nftisari erezii ale lui Varlaam si Akindynos si pe cei ce cugetau la fel cu acestia, si care au proclamat cu strlucire dogmele apostolice si patristice ale dreptei credinte fiind pentru acestea calomniati, defimati si ocrti de oameni ru famati dimpreun cu Sfintii teologi si purttorii de Dumnezeu Printi si Dascli ai nostri, vesnic fie memoria. - Celor ce mrturisesc Un Dumnezeu triipostatic atotputernic si necreat nu numai dup fiint si ipostasuri, ci si dup energie, si zic c dumnezeiasca energie iradiaz n mod nedesprtit din dumnezeiasc fiint, indicnd prin iradiaz" distinctia negrit, iar prin n mod nedesprtit" unirea lor mai presus de fire, dup cum a proclamat si Sfntul Sinod al VI-lea Ecumenic, vesnic fie memoria. - Celor ce mrturisesc c Dumnezeu asa cum este necreat si fr de nceput dup fiint este tot asa si dup energie - lund aici expresia fr de nceput" (narchos) cu referire la timp (nu la principiu) - si zic c dup fiinta sa dumnezeiasc Dumnezeu este cu totul neparticipabil si incomprehensibil, dar pentru cei vrednici este participabil dup energia sa dumnezeiasc si ndumnezeitoare, dup cum zic teologii Bisericii, vesnic fie memoria. - Celor ce mrturisesc c lumina ce a strlucit pe munte la Schimbarea la Fat a Domnului este lumina neapropiat, lumina infinit si revrsare nenteleas a dumnezeiestii splendori, slav negrit, slav suprem a dumnezeirii, slav primordial si atemporal a Fiului, mprtie a lui Dumnezeu, frumusete adevrat si vrednic de iubire n jurul firii celei dumnezeiesti si fericite, slav natural a lui Dumnezeu, si Dumnezeire a Tatlui si a Duhului strlucind n Fiul cel Unul Nascut, asa cum au grit dumnezeiesti si de Dumnezeu purttori Printii nostri Atanasie si Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Ioan Hrisostom si Ioan Damaschin, drept pentru care slvesc aceast preadumnezeiasc lumin ca necreat, vesnic fie memoria. - Celor ce slvesc lumina Schimbrii la Fat a Domnului ca necreat pentru motivele cele mai nainte zise, si totusi nu zic c aceasta este fiinta cea mai presus de fiinta a lui Dumnezeu - ntruct aceea rmne cu totul nevzut si nepaticipabil, cci pe Dumnezeu nimeni nu L-a vzut
15

vreodata" (In. l, 18), adic asa cum este El n firea Lui, zic teologii - ci o numesc mai degrab slav natural a fiintei celei mai presus de fiint iradiind n mod nedesprtit din aceea, si arat celor curtiti cu mintea pentru iubirea de oameni a lui Dumnezeu, slava cu care Domnul si Dumnezeul nostru va veni la a dou si nfricostoarea Venire s judece viii si mortii, dup cum zic teologii Bisericii, vesnic fie memoria. 9. Reluarea si finalul Synodikonului Icoanelor Anatemele de la Niceea (787) - Toti ereticii s fie anatema. - Sinedriul, cel ce s-a aprins cu mnie mpotriva cinstitelor icoane, s fie anatema. - Cei ce iau zicerile dumnezeiestii Scripturi mpotriva idolilor ca zise pentru cinstitele icoane ale lui Hristos Dumnezeul nostru si ale Sfintilor Lui, s fie anatema. - Cei ce snt n comuniune cu buna stiinta cu cei ce ocrsc si necinstesc augustele icoane, s fie anatema. - Cei ce zic c crestinii se apropie de icoane ca de niste zei s fie anatema. - Cei ce zic c un altul, afar de Hristos Dumnezeul nostru, ne-a slobozit din rtcirea idolatr, s fie anatema. - Cei ce cuteaz s zic c (prin icoane) Biserica soborniceasc a acceptat idoli, ca unii ce rstoarn misterul (ntruprii) si astfel nssi credinta crestin, s fie anatema. - Dac cineva ia aprarea unui adept al ereziei detractorilor crestinilor, fie el n viata, fie mort n aceasta, s fie anatema. - Dac cineva nu se nchin Domnului nostru Iisus Hristos celui circumscris n icoana dup umanitate, s fie anatema. 10. Polychronia si Euphemia Epilog euhologic Sfnta Treime i-a marit pe ei! Cernd lui Dumnezeu s fim si noi instruiti si ntriti prin luptele, ntrecerile si nvtvturile lor cele pn la moarte pentru cauza evlaviei, si rugndu-L s ne arate pn la sfrsit imitatori ai vietuirii lor celei ndumnezeite, s ne nvrednicim si noi de cele cerute prin harul si milele marelui si ntiului nostru Arhiereu, Hristos adevratul Dumnezeul nostru, prin mijlocirile preaslavitei Stpnei noastre de Dumnezeu Nscatoare si Pururea Fecioarei Maria, ale ngerilor celor deiformi si ale tuturor Sfintilor. Amin. Traducere si prezentare de Drd. Ioan I. Ica

16