P. 1
ATLAS Plante Medicinale

ATLAS Plante Medicinale

|Views: 95|Likes:
ATLAS Plante Medicinale
ATLAS Plante Medicinale

More info:

Published by: valentin proseanchin on Apr 15, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/04/2015

pdf

text

original

Sections

  • 1. ALBĂSTRELE
  • 2. ALBUMEALĂ
  • 3. ALUN
  • 4. ANGELICĂ
  • 5. ARDEI
  • 6. ARIN
  • 7. ARMURARIU
  • 8. ARONIE
  • 9. BRUSTUR
  • 10. CASTAN
  • 11. CĂLIN
  • 12. CĂTINĂ
  • 13. CERENŢEL
  • 14. CICOARE
  • 15. CIMBRIŞOR
  • 16. CIMBRU
  • 17. CIUBOŢICACUCULUI
  • 18. COACĂZ
  • 19. COADACALULUI
  • 20. COADAŞORICELULUI
  • 21. CORN
  • 22. COŞACI
  • 23. CREŢUŞCĂ
  • 24. CRUŞIN
  • 25. CUCURBEŢICĂ
  • 26. DENTIŢĂ
  • 27. DRĂCILĂ
  • 28. FECIORICĂ
  • 29. FERIGĂ
  • 30. FRAG DEPĂDURE
  • 31. GĂLBENELE
  • 32. HAMEI
  • 33. HOLERĂ(ghimpe, scai)
  • 34. HREAN
  • 35. IARBĂMARE
  • 36. IARBĂROŞIE
  • 37. IEDERĂ
  • 38. IENUPĂR
  • 39. IPCĂRIGE
  • 40. IZMĂBUNĂ(mentă)
  • 41. LEURDĂ
  • 42. LEVĂNŢICĂ
  • 43. LUMÂNĂRICĂ
  • 44. MĂCEŞ
  • 45. MĂLIN
  • 46. MĂRAR
  • 47. MESTEACĂN
  • 48. MUR
  • 49. MUŞEŢEL
  • 50. NALBĂDEPĂDURE
  • 51. NALBĂMARE
  • 52. NEGRILICĂ
  • 53. OBLIGEANĂ
  • 54. ODOLEAN
  • 55. OSULIEPURELUI
  • 56. PĂDUCEL
  • 57. PĂPĂDIE
  • 58. PĂTLAGINĂMARE
  • 59. PELIN
  • 60. PIPERULBĂLŢII
  • 61. PIR
  • 62. PLĂMÂNĂRICĂ
  • 63. PODBAL
  • 64. POCHIVNIC
  • 65. PORUMB
  • 66. PORUMBAR
  • 67. REVENT
  • 68. ROIBĂ
  • 69. ROINIŢĂ
  • 70. ROSTOPASCĂ
  • 71. SALCÂM GALBEN
  • 72. SALCIE
  • 73. SALVIE
  • 74. SĂPUNĂRIŢĂ
  • 75. SCLIPEŢI
  • 76. SCORUŞ
  • 77. SCUMPIE
  • 78. SIMINOC
  • 79. SOC
  • 80. SORBESTREA
  • 81. SOVÂRV
  • 82. SPORICI (urzicuţă)
  • 83. STEJAR
  • 84. SUNĂTOARE
  • 85. SULFINĂ
  • 86. ŞTEVIE
  • 87. TALPAGÂŞTEI
  • 88. TĂTĂNEASĂ
  • 89. TEI
  • 90. TRAISTACIOBANULUI
  • 91. TREI FRAŢI PĂTAŢI
  • 92. TROSCOT
  • 93. TURIŢĂ(turicioară)
  • 94. ŢINTAURĂ
  • 95. URZICĂ
  • 96. VERIGAR
  • 97. VETRICE
  • 98. VÂSC
  • 99. VINĂRIŢĂ
  • 100. VOLBURĂ
  • 101. ZMEUR

Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Chişinău, 2006

Idee: Dennis Zeedyk
Director Executiv PDBA

Aliona Pidghirnaia
Consultant Dezvoltare Agribusiness PDBA

Grafică şi design: Vladimir Tofan
Consultant

Elena Morari

PROIECTUL DE DEZVOLTARE A BUSINESSULUI AGRICOL
SUSŢINEREA SECTORULUI AGRICOL DE VALOARE ÎNALTĂ DIN MOLDOVA PENTRU A SPORI VENITURILE ŞI A CREA LOCURI DE MUNCĂ ÎN ZONELE RURALE

Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) lansat în iunie 2004 este finanţat de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) şi este implementat de organizaţia americană non-profit Citizens Network for Foreign Affairs (CNFA). Acest proiect are drept scop sporirea veniturilor şi crearea locurilor de muncă în sectorul rural prin îmbunătăţirea competitivităţii pe plan internaţional a Sectorului Agricol de Valoare Înaltă (AVÎ) din Moldova şi respectiv pentru a-i mări potenţialul de export şi capacitatea comercială. PDBA consolidează Sectorul AVÎ din Moldova abordând patru elemente principale ale lanţului valoric: · Asigurarea accesului larg la informaţia comercială pentru a intra pe pieţe noi de export, pentru a diversifica liniile de produse şi a satisface mai bine cererea; · Consolidarea capacităţii businessului agricol de a exporta produse agricole în stare proaspătă şi prelucrată prin prestarea asistenţei tehnice şi dezvoltarea legăturilor de piaţă;

Pentru a solicita asistenţă tehnică şi consultanţă în domeniul businessului agricol din partea PDBA. Constrângerile şi barierele cu care se confruntă producătorii. · Consolidarea asociaţiilor de producători şi industriale pentru a facilitata colaborarea pe întregul lanţ valoric. prelucrătorii şi exportatorii de produse agricole de valoare înaltă (PAVÎ) cu potenţial comercial.cnfa. . www.md .cnfa. şi afaceri agricole rurale.org). Bulgară 33/1. fax 022 577931 sau puteţi vizita pagina web a CNFA (www.· Îmbunătăţirea capacităţii fermierilor de a asigura volumul şi calitatea necesară ale produselor agricole pentru a susţine exporturile competitive prin consolidarea abilităţilor manageriale la nivel tehnic şi de afaceri. Chişinău. recoltare. 022 577930. tel. prelucrătorii şi exportatorii în cadrul lanţului AVÎ sunt soluţionate prin prestarea asistenţei tehnice în procesul de producere. gestionare post-recoltare şi păstrare la rece (managementul lanţului frigorific). precum şi asociaţiile de producători şi exportatori de PAVÎ. Beneficiarii PDBA includ micii producători. MD-2001. vă puteţi adresa la biroul CNFA Moldova: Str.

plantele medicinale se dezvoltă şi ajung la maturitate la termene diferite în decursul anilor şi chiar în acelaşi an. · condiţiile de sol. Condiţiile de climă şi sol imprimă plantei un anumit ritm de dezvoltare care este diferit la plantele crescute în condiţii neasemănătoare.Bazele procesului de colectare a produselor vegetale Colectarea produselor vegetale include un şi de operaţii. În natură colectarea se începe cu identificarea plantei după descrierea ei botanică. carte. · altitudinea influenţează puternic . diapozitive. Factorii care au o influenţă deosebită asupra creşterii plantelor sunt: · condiţiile atmosferice . începând cu recoltarea şi terminând cu adoptarea măsurilor despre corectitudinea păstrării lor. Momentul optim de recoltare este influenţat de terenul pe care cresc plantele. · expoziţia şi lumina. Datorit ă condiţiilor atmosferice diferenţiale de la an la an. plantele înfloresc mai repede decât pe cele cu expoziţie nordică sau estică. cu ierbarul. Pentru aceasta e necesar de a o compara cu desene din atlas. Dacă planta după toate caracterele morfologice coincide cu descrierea botanică se poate de-o colectat. Colectarea şi prelucrarea primară a produselor vegetale. Pe terenurile cu expoziţie sudică. Creşterea plantelor este în directă legătură de condiţiile înconjurătoare.

mugurii plesnesc şi se alungesc.momentul optim de recoltare. hârleţ. Recoltarea se termină când solzişorii care acoperă mugurii încep să se desfacă. iar recoltarea lor se face primăvara timpuriu când planta îşi intensifică activitatea ei de vegetaţie. unele numai prin spălare. rizomilor. La şes. ciupindu-se mugurii de . înflorirea se produce mult mai devreme decât la deal sau munte. în decursul iernii sau primăvara celui de al doilea an. plug. bulbilor şi tuberculilor se face primăvara timpuriu sau toamna târziu. ţinând seama de condiţiile de creştere a plantelor. Recoltarea mugurilor foliari. În această perioadă părţile subterane au cea mai mare cantitate de principii active. se taie coletul (partea de sus care este plină de muguri de unde începe să crească tulpina). După aceasta ele se scutură bine de pământ. Rădăcinile plantelor anuale se recoltează cu puţin timp înainte de înflorire. în mod diferenţiat. în funcţie de forma lor. terenul pe care cresc şi adâncimea la care ajung. rizomii prea groşi se fragmentează în 2-4 părţi. Rădăcinile se recoltează cu diferite unelte (sapă. Ei se culeg numai cu mâna. Aceste organe se formează toamna. Stabilirea în mod corespunzător a momentului optim va trebui făcută pe bazine naturale. se înlătură părţile necorespunzătoare. Recoltarea organelor subterane adică a rădăcinilor. furcă). Rădăcinile plantelor de doi ani se culeg în toamna primului an de vegetaţie.

deoarece prin aceasta va fi oprită creşterea lor în înălţime. nalbă) sau se lasă numai codiţele foliolelor. Recoltarea frunzelor. Se interzice ruperea mugurilor terminali de pe tulpina principală a coniferelor. ea variază însă de la specie la specie. adică după ce floarea s-a trecut. În general. Recoltarea florilor are loc atât cu puţin timp înainte de înflorire. muşeţel. În acest caz se recoltează ramurile întregi cu frunze. Timpul cel mai prielnic pentru recoltarea florilor .pe ramurile laterale ale arborilor ajunşi la maturitate. atunci când acest organ a ajuns la o dezvoltare normală. albăstrele). cât şi în timpul înfloririi (tei. frunzele se culeg fără peţiol (podbal. îndepărtându-se peţiolul principal (nuc. în general. are loc primăvara. prin ciupire sau prin strujirea lor de pe tulpină. În cazul plantelor erbacee recoltarea cea mai adecvată corespunde epocii lor de înflorire. De asemenea. zmeur). iar celelalte pe vreme cu soare. pătlagină. deşi. operaţia fiind neeconomică pentru culegători. mai trebuie amintit că frunzele care conţin uleiuri volatile trebuie recoltate pe timp noros. Recoltarea frunzelor se face cu mâna. afin). adică în boboc (salcâmul japonez). se usucă sub această formă şi când frunzele s-au uscat sunt desprinse printr-o uşoară lovire a ramurilor (merişor. însă în nici un caz mai târziu. Frunzele prea mici nu pot fi recoltate prin ciupire şi nici prin strujire.

Recoltarea părţilor aeriene se face când ele sunt înflorite. ienupăr).. iar cele uscate înainte de deschiderea lor. Recoltarea seminţelor în scopuri terapeutice trebuie făcută când seminţele au ajuns la maturitate. însă la unele se culeg numai petalele (lumânărică. Recoltarea florilor se face cu mâna prin ciupire. albăstrele). lipsită de ramuri cu frunze. Recoltarea fructelor variază în funcţie de natura fructului. Recoltarea părţilor aeriene se face numai pe vreme uscată rupându-se cu mâna. se recoltează întregi. a cosorului sau a unui alt obiect tăios. în general. adică cu petale. Pentru a proteja plantele în vederea unor recoltări ulterioare nu este recomandată recoltarea prin smulgere. în buchete. în aşa fel ca produsul rezultat să conţină cât mai multe flori. cu foarfeca. Florile. astfel. cu ajutorul secerii.este în jurul prânzului. se recoltează numai vârfurile în lungime de 20-25 cm. în cazul fructelor cărnoase (afin. însă maturizarea şi deschiderea lor având loc în timpul uscării. sepale etc. Nu se va recolta partea lignificată a plantelor. soc. Această operaţie se efectuează toamna până la căderea brumei. iar în . cu piepteni speciali. împreună cu ramurile. recoltarea lor se recomandă să se facă atunci când ele sunt complet dezvoltate. pe vreme uscată şi de obicei însorită. rupându-se cu o codiţă cât mai scurtă. când seminţele sunt deplin dezvoltate. când plantele au crescut prea înalte.

pe de altă parte. după cum am precizat mai sus. care le conţin sunt dehiscente. iar. după care se unesc printr-o altă tăietură în linie dreaptă de-a lungul ramurii. Indiferent de anotimp şi de organul folosit se recomandă ca recoltarea să se facă pe vreme uscată. După recoltare se trece la pregătirea plantelor medicinale în vederea uscării lor. deoarece. înnegrite şi cu resturi de lemn. cu excepţia. pe de o parte. Recoltarea se face cu ajutorul unui briceag cu care se fac tăieturi până în ţesutul lemnos în formă de cerc la distanţe de 10-15 cm unele de altele. Recoltarea scoarţei. Epoca cea mai corespunzătoare acestei operaţii este primăvara până în momentul formării primelor frunze. care prezintă crăpături şi îngroşări. organele ce conţin uleiuri volatile. Cu vârful briceagului. fără umiditate şi cu soare. Mai departe se înlătură cojile prea bătrâne. ea se poate desprinde uşor de partea lemnoasă a organului respectiv. De la unele specii de plante se foloseşte în scopuri medicinale numai scoarţa recoltată fie de pe tulpini. cu mâna sau cu ajutorul unei pene de lemn netede şi bine ascuţite se face descojirea. înainte de desfacerea lor spontană. cele cu muşchi sau alge. fie de pe ramuri şi chiar de pe rădăcini. Pregătirea plantelor în vederea uscării constă în fasonarea lor şi în îndepărtarea tuturor corpurilor . în această perioadă scoarţa conţine o cantitate suficientă de principii active.cazul când fructele.

de pătlagină şi de graminee.impurităţi sunt şi alte părţi din planta medicinală decât organul recoltat. bucăţile de pământ. minerale şi impurităţile nu vor putea depăşi anumite limite. care pot fi: . Astfel. exprimate în procente şi stabilite prin condiţiile tehnice de recepţie. rogojini. Uscarea produselor vegetale. Problema uscării plantelor medicinale impune o abordare diferenţiată în funcţie de: . constituie impurităţi.străine organice şi minerale. ramurile sau rădăcinile din herba de cimbrişor. Ele se amestecă cu plantele când recoltarea s-a făcut cu diferite unelte.. Astfel. resturi de tulpini şi flori de urda-vacii. Corpurile străine organice. . la frunzele de afin. fragmente de nuiele. praful. . la muşeţel sunt socotite drept corpuri străine organice florile altor specii de muşeţel. precum şi a impurităţilor. mecanic sau când plantele recoltate au fost întinse până la transportul lor în locuri nepodite sau necorespunzător pregătite.corpurile străine minerale sunt nisipul. impurităţi sunt socotite şi părţile decolorate sau brunificate ale produsului respectiv.corpuri străine organice: toate plantele sau părţile de alte plante decât cea recoltată. resturile de tulpini. paie etc. pietricelele. De asemenea.organele (părţile) de plantă .

înţelegând prin aceasta nu numai aspectul comercial al produsului.folosite. şi artificială. Pentru a nu fi expuse alterării şi pentru menţinerea aspectului şi conţinutului în principii active majoritatea produselor uscate din plantele medicinale şi aromatice nu trebuie să conţină mai mult de 14% apă. Cu toate că nu se cunoaşte în detalitate esenţa proceselor biochimice ce se produc în timpul uscării. practica îndelungată a stabilit că pentru uscarea plantelor ce conţin uleiuri volatile temperatura maximă nu trebuie să depăşească 30-35oC. . iar pentru cele cu heterozide şi alcaloizi este cuprinsă între 50 şi 80oC corespunzător. Aceasta este cea mai simplă şi mai economică metodă.natura principiilor active şi a echipamentului enzimatic din organele supuse deshidratării. Uscarea plantelor medicinale se poate realiza pe două căi. Uscarea reprezintă veriga finală în obţinerea unui produs de calitate. textura şi conţinutul în apă al acestora. Uscarea corectă a diferitelor părţi de plantă recoltate necesită cunoaşterea structurii chimice a principiilor active. Ea începe în momentul recoltării plantei. ci în mod deosebit păstrarea neschimbată a conţinutului şi a compoziţiei chimice a acestuia. fiind utilizată numai pentru anumite părţi . şi anume: naturală. la soare sau la umbră. Uscarea la soare.

reparate etc. rizomi. De aceea se practică uscarea pe platforme special amenajate. rogojini sau coli de hârtie. orice încăperi goale. şuri. dar acestea numai în zone calde lipsite de precipitaţii şi rouă. cât şi platformele de uscare vor fi acoperite cu prelate. deoarece razele solare distrug repede clorofila din părţile verzi şi pigmenţii galbeni din flori. Prin uscarea la soare foarte multe părţi ale plantei se decolorează. Uscarea la umbră. etc. magazii. În timpul uscării produsele vor fi permanent supravegheate şi întoarse pentru grăbirea şi uniformizarea deshidratării. Aceste spaţii vor fi în prealabil dezinfectate. muguri. şi în special se vor crea posibilităţi de . scoarţe. razele solare neputând deprecia aspectul comercial al produsului. Locurile de uscare vor fi neapărat protejate de curenţi de aer. Direct în brazde se pot usca şi herba sau chiar frunzele unor specii. Pentru evitarea pierderilor atât ramele. Metoda este cea mai răspândită în zonele cu condiţii climaterice instabile şi mai ales în regiunile deluroase şi montane. al căror conţinut este mult mai stabil. văruite. În orice caz uscarea direct în câmp este întotdeauna însoţită de multe pierderi nerecuperabile. În vederea utilizării raţionale a acestora produsele supuse uscării se vor aşeza pe rame suprapuse. fructe sau seminţe. curăţite. Pentru uscarea la umbră se vor folosi podurile caselor.ale plantei ca: rădăcini. şoproane. şcolilor.

mai ales la suprafaţă. uneori pierzându-şi complet valoarea. Numai părţile tari îşi schimbă puţin forma (scoarţele. pentru că se sfărâmă la cea mai mică atingere. volumul său scade. Produsele vegetale ajunse la depozitele centrale sunt recepţionate calitativ şi cantitativ. Ele nu pot fi depozitate şi nici prelucrate în asemenea condiţii. florile îşi păstrează culoarea naturală. Frunzele rămân verzi. seminţele. Produsul uscat trebuie mânuit cât mai puţin posibil. Se cunosc uscătoare cu aer rece şi cu aer cald. Culoarea arată dacă uscarea a fost făcută sau nu în mod corespunzător. florile şi părţile aeriene se zbârcesc. produsele sosite au acumulat umezeală în timpul transportării. Această metodă s-a impus ca urmare a extinderii şi concentrării culturilor de plante medicinale şi aromatice. . a necesităţii scurtării duratei de uscare şi a sporirii garanţiei obţinerii unor materii prime de calitate corespunzătoare. Culoarea produsului vegetal uscat trebuie să rămână însă neschimbată. Se recomandă ca într-o încăpere să se usuce un singur produs pentru a se evita amestecul şi împrumutarea reciprocă a mirosului. din care cauză îşi modifică aspectul. Uscarea artificială. Datorită pierderii apei. Uneori. în timp ce frunzele. produsul suferă o serie de modificări. rădăcinile). Aducerea produsului vegetal în stare finită. fructele. Prin uscare.aerisire continuă.

) sau la export. aşa cum sunt cerute de industrie. farmacii etc. Se arată denumirea asociaţiei ce a efectuat recoltarea produsului vegetal. La alte plante însă sau pus la punct diverse procedee mecanice. pământul fin şi nisipul.deoarece prin păstrare vor mucegăi sau înnegri. site şi anumite mori. Prin aceste operaţii se îndepărtează mai cu seamă praful. cu ajutorul cărora se curăţă seminţele. maşinile nu le vor putea prelucra în condiţii optime dacă au o umiditate peste normă. farmacii sau la prepararea speciilor medicinale. Operaţia se face manual la flori. greutatea neto şi împreună cu . În aceste cazuri se face imediat o uscare suplimentară. sunt controlate cu atenţie la masa de prelucrare. frunze. rădăcini. în cutii de lemn sau de carton în conformitate cu cerinţele documentaţiei tehnice de normare. depreciindu-se calitativ. Marcarea produsului vegetal înseamnă inscripţiile efectuate pe ambalaj. părţi aeriene. După aceasta urmează operaţiunea de transformare a produselor vegetale în fragmente de anumite dimensiuni uniforme. Produsele vegetale trebuie păstrate în pungi de hârtie dublă. denumirea produsului vegetal. Pentru aceasta se folosesc maşini speciale. De asemenea. Ambalarea şi marcarea produselor vegetale. unele flori şi chiar unele frunze. Înainte ca produsele vegetale să fie livrate beneficiarilor interni (industria chimico-farmaceutică. pergaminate.

indiferent de măsurile luate. bine aerisite. Încăperile în care sunt depozitate produsele ambalate trebuie să fie extrem de curate. uscate. Conservarea produselor vegetale. Din această cauză este bine ca produsele vegetale să fie prelucrate cât mai repede după obţinerea lor sau stocul din depozite să fie reînnoit anual mai ales dacă la sondajele făcute s-a constatat o cantitate din ce în ce mai mică de principii active. inscripţiile DTN la produsul vegetal corespunzător. activitatea lor este mult diminuată până dispare complet. în cazul când nu pot fi expediate imediat. produsele vegetale trebuiesc depozitate în camere corespunzătoare. fructele şi seminţele se păstrează mai bine în încăperi luminoase. fiind astfel . scoarţele. denumirea produsului vegetal. după un timp îndelungat. De obicei însă. numărul partidei. luna şi anul recoltării.ambalajul. deoarece numai astfel se poate asigura o bună păstrare a lor. numele sau numărul răspunzătorului de ambalare. Organele subterane. După ambalare. numărul partidei. În fiecare ambalaj se introduce foaia de ambalare cu inscripţiile: denumirea asociaţiei care a efectuat colectarea produsului vegetal. cu luminozitate corespunzătoare şi să nu permită diferiţilor agenţi dăunători să pătrundă în interior.

Sacii. naftalină sau orice substanţe cu miros puternic. din cauză că ar putea să impurifice mirosul produselor vegetale. ghiocei. La fel se procedează şi cu cele aromatice. Ocrotirea plantelor medicinale din flora spontană În ţara noastră cresc cele mai diferite şi cele mai căutate plante medicinale. nu este permis să se depoziteze petrol. . Produsele în depozit se păstrează în cantităţi mari întregi nefărâmiţate. baloturile etc. În depozite. Produsele toxice sunt depozitate în încăperi separate. întreţinută şi dezvoltată pentru ca ea să fie folosită an de an. insecte. pentru a evita degradarea produselor prin fărâmiţare. benzină. folosindu-se în general ambalajul în care au fost primite sau se reîmpachetează în vederea expedierii. În încăperile depozitului cu produse vegetale. să nu fie aşezate în număr prea mare unul peste altul.).mai puţin expuse agenţilor dăunători (rozătoare. această mare diversitate de plante medicinale poate să descrească şi chiar să dispară. Aşa s-a întâmplat în trecut când datorită recoltărilor neraţionale s-a ajuns ca unele plante medicinale să fie pe cale de dispariţie (imortelă . aşezarea sacilor sau a baloturilor trebuie făcută pe postamente speciale confecţionate din grinzi de lemn uscate. Această bogăţie trebuie însă păstrată. Fără o grijă permanentă. etc.

Coaja va fi luată de pe o parte din ramuri. iar tulpina principală trebuie să rămână nevătămată. Micşorarea rezervelor poate avea loc pe suprafeţe mai mari sau mai mici. aceste plante sunt declarate monumente ale naturii. lăsând ramurile subţiri să se dezvolte. însă îndată ce ele .lăcrămioare). La plantele de la care se culeg mugurii se vor proteja vârfurile de creştere (pin. Azi. cum şi cu acele plante care au capacitate redusă de înmulţire sau nu sunt lăsate să ajungă la deplina lor maturitate pentru a-şi încheia ciclul complet de viaţă. plop). se vor lăsa neatinse restul organelor şi o parte din flori. Atunci când se culeg florile. Acest lucru se petrece mai cu seamă cu acele plante care sunt an de an foarte căutate sau prezintă un mai mare interes pentru culegători. pentru a înlătura pericolul dispariţiei unora din ele. acesta se recoltează pe măsură ce capitulele florale se dezvoltă. În cazul muşeţelului. Culesul nu trebuie făcut total. lăsânduse exemplarele cele mai bine dezvoltate să producă sămânţa şi să se înmulţească. Culegătorii trebuie să cunoască bine particularităţile fiecărei plante. Pentru a preîntâmpina micşorarea bogăţiei de plante medicinale. se vor lăsa din loc în loc câteva plante deplin dezvoltate la fiecare 3-4 metri pătraţi. iar recoltarea lor este interzisă. pentru a reface şi menţine în întreaga ei putere acest dar al naturii trebuie luate anumite măsuri de protecţie şi înmulţire.

La plantele de la care se recoltează rădăcinile. Pe lângă aceste măsuri de care trebuie să ţină seama un culegător conştient. Pentru menţinerea plantelor din această grupă se vor lăsa din loc în loc exemplare neculese. Este bine ca la plantele care se înmulţesc mai greu prin seminţe (lemn dulce. cu cât capacitatea de înmulţire a plantei respective este mai mică. pericolul de dispariţie fiind cel mai mare. omag) şi în general la plantele perene. este bine să se organizeze recoltări de seminţe care să fie . partea de sus a rădăcinii tăiată care are câţiva muguri şi câteva fire subţiri de rădăcină sau bucăţi tinere de rizomi. Când plantele sunt cosite sau tăiate de la bază şi apoi recoltate frunzele. cu atât mai multe. deoarece o parte din frunze rămân pe plantă pentru a o hrăni şi întări. după scoaterea rădăcinilor sau rizomilor să se replanteze în acelaşi loc coletul. Frunzele se recoltează de la plante prin ciupire sau strujire.au trecut de maturitatea tehnică de recoltare vor fi lăsate pentru ca sămânţa scuturată să formeze o rezervă care să asigure apariţia plantelor şi în anul următor. după ce planta şi-a format şi răspândit seminţele. Recoltarea plantei întregi se face de obicei la câţiva centimetri de la suprafaţa pământului. pericolul dispariţiei lor este mic. recoltarea lor se va face toamna cât mai târziu. În acest caz. în vederea formării pe deplin a organelor de înmulţire. pericolul de dispariţie este mai mare. florile şi seminţele.

care se ocupă cu recoltarea şi achiziţionarea plantelor medicinale au îndatorirea de a menţine bogăţia naturală a ţării. de urmărit ca plantele culese să nu dispară din zona respectivă. Oamenii. Tehnicienii trebuie să îndrumeze permanent pe culegători atât în privinţa recunoaşterii şi însuşirilor plantelor medicinale. permiţându-se achiziţia numai a acelor plante dintr-un sat. cât şi a normativelor corespunzătoare. raion sau regiune unde nu există pericolul de dispariţie. a supraveghea ca recoltarea să nu fie făcută la întâmplare.răspândite pe locurile naturale de creştere a plantelor medicinale. comună. . ci să fie bine organizată.

ALBĂSTRELE . Denumirea rusă: Василек синий Denumirea engleză: Cornflower Familia: Asteraceae 1.ALBĂSTRELE Denumirea latină: Centaurea cyanus L.

iar extern sub formă de cataplasme şi spălături în diferite boli de ochi. recoltare. pe marginea drumurilor şi mai ales pe lângă lanurile de grâu şi secară. cumarine. Mg etc.Descriere. după ce roua s-a ridicat şi în momentul când ele sunt complet deschise. săruri de K. Florile de pe disc sunt violacee. . Plantă erbacee cu rădăcină fusiformă. deoarece din produsul uscat ele se înlătură foarte greu. adânc crestate. Substanţele amare îmbunătăţesc digestia. pietroase. Întră în compoziţia speciilor medicinale diuretice. mucilagii. Organul utilizat. cu corola regulat tubuloasă. În florile marginale se conţin antociane. iar cele marginale albastre. muchiată cu frunze alterne. În cazul uscării cu ajutorul căldurii artificiale. temperatura nu trebuie să depăşească 350C. Compoziţie chimică. heterozida centaurina. Florile ligulate. Creşte prin locuri uscate. întrebuinţări. Eliminarea florilor centrale. liniare. Răspândire. Tulpina erectă. se face înainte de uscare. culese eventual din greşeală. de culoare albastră se adună numai pe timp uscat. Sub formă de infuzie se administrează în tratamentul bolilor renale. tanin.

ALBUMEALĂ .ALBUMEALĂ Denumirea latină: Gnaphalium uliginosum L. Denumirea rusă: Сушеница топяная Denumirea engleză: Marsh cudweed Familia: Asteraceae 2.

recoltate în tot timpul înfloririi. Compoziţie chimică. Plantă anuală erbacee cu înălţimea de 5-25 cm. aşezate în fascicule dense la vârful tulpinilor. se folosesc pentru uz extern la lecuirea bolnavilor cu plăgi puroioase greu cicatrizabile. acoperite cu peri şori cenuşii. arsuri ale pielii. Inflorescenţa – paneraşe. .Descriere. rezine. cele ligulate – filiforme. Cre şte în lunci inundabile. întrebuinţări. pe malurile râurilor. florile mijlocii sunt tubulare. substanţe tanante. Extracţiile uleioase. flavonozide. recoltare. Frunze alterne. Florile sunt de culoare galbendeschisă cu rostru. Planta conţine caroten. Organul utilizat. Răspândire. liniar-alungite. obţinute din părţi aeriene de albumeală. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de albumeală. Tulpina de la bază ramificată. ulei volatil. Fructul – achenă verde-cenuşie sau cafenie-deschisă. Infuzia şi granulele din părţi aeriene de albumeală se întrebuinţează la ulcere stomacale şi duodenale. puternic pubescentă. ca buruiană în grădini.

ALUN Denumirea latină: Corylus avellana L. Denumirea rusă: Лещина обыкновенная Denumirea engleză: Common hazel Familia: Corylaceae 3. ALUN .

întrebuinţări. mugurii (prin strujire) – toamna târziu după căderea frunzelor. în straturi subţiri. Uscarea se face la umbră. uneori tubuloasă. afânate. Organul utilizat. Frunzele verzi. Uscarea artificială până la 500C. Creşte în păduri de câmpie şi deal. pe soluri calcaroase. iar flavonozidele potenţează acţiunea antihemoragică. F r u c t u l – a c h e n ă globuloasă înconjurată de o cupă lungă. . fertile. cu margini laciniate. mai ales pe nervuri. polifenolii formând membrane de coagulare pe ţesuturi lezate rezultă o acţiune hemostatică şi dezinfectantă. pe dos păroase. Florile mascule în amenţi.Descriere. Compoziţie chimică. Răspândire. recoltare . iar florile la înflorire. pe margini inegaldublu-serate. la marginea pădurilor de fag. mărind rezistenţa capilarelor. Uleiul volatil din frunze manifestă proprietăţi vasoconstrictive. Arbust cu frunze obovate. alterne. întregi şi nepătate se recoltează în iunie-iulie. iar cele femele – în inflorescenţe asemănătoare m u g u r i l o r.

Denumirea rusă: Дудник лекарственный Denumirea engleză: Angelica Familia: Apiaceae 4. ANGELICĂ .ANGELICĂ Denumirea latină: Angelica arhangelica L.

Florile sunt grupate în umbele globuloase. se spală repede întrun curent de apă şi se pun la zvântat. Organele subterane sunt reprezentate de un rizom gros şi de rădăcini. recoltare. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil în compoziţia căruia se găsesc substanţe furanocumarinice. Compoziţie chimică. întrebuinţări. cu zimţi. de culoare galben ă verzuie. substanţe tanante.Descriere. Organul utilizat. Răspândire. Fructele se recoltează în stadiul de pârgă. dacă este nevoie. Frunzele sunt de trei ori penat sectate. este robustă. Tulpina apare începând cu anul al doilea de vegetaţie. cilindrică. . la 35400C. bianuală sau perenă . stomahice şi carminative. Rădăcinile de angelică se recoltează toamna. Plantă erbacee. Creşte în apropierea apelor curgătoare. Se scutură de pământ şi. pe locuri adăpostite şi însorite. cu foliole ovate. Se foloseşte datorită proprietăţilor sale aromatice. Uscare artificială. oze. Au mai fost identificaţi acizi organici şi graşi. stimulente. fistuloas ă . Se usucă la soare sau în poduri bine aerisite. inegal serate.

ARDEI . Denumirea rusă: Перец горький Denumirea engleză: Red pepper Familia: Solanaceae 5.ARDEI Denumirea latină: Capsicum annuum L.

nevralgice. Compoziţie chimică. Plantă ierbacee. în terapeutică fiind întrebuinţate varietăţile iuţi. localizată în celule secretoare separate. arzător este imprimat de capsaicina. Ovar bilocular. Organul utilizat. acuminate. solitare sau câte două la locul de bifurcare a tulpinii şi la subsuoara frunzelor. ovale. de culoare verde închis. . recoltare . Fructele de ardei şi preparatele medicamentoase din ele au acţiune rubefiantă şi revulsivă. Răspândire. Fructele de ardei se recoltează la maturitate şi se usucă în locuri ferite de razele solare directe şi la o temperatură moderată (cca 30oC).Descriere. acid ascorbic etc. anuală. cu gust iute sau dulce. de care depinde culoarea fructelor. Frunze alterne. ramificată. întrebuinţări. Gustul iute. În fructe se mai conţine ulei volatil şi gras. cu marginea întreagă. Flori albe. destul de mari. carotenoide. Asia Mijlocie în mai multe varietăţi. lumbago. care la maturitate se transformă într-un fruct baciform foarte variabil ca mărime. Sunt folosite la combaterea durerilor reumatice. care nu produc vezicaţii. Astăzi se cultivă în Europa. cu tulpină sufructescentă glabră. pentru a se păstra culoarea roşie sau roşieportocalie.

Denumirea rusă: Ольха серая Denumirea engleză: Alder Familia: Betulaceae 6. ARIN .ARIN Denumirea latină: Alnus incana Moanch.

recoltare. Ca produs vegetal se folosesc conurile de arin. glabre. . aşezate câte două în subsuoara solzilor inflorescenţei şi care înspre toamnă se lignifică formând conuri scurte. pe partea superioară strălucitoare. care se deosebeşte de prima specie prin aceea că are frunze rotunde cu marginea zimţată. Compoziţie chimică. Flori mici. Fructe – nucule cu aripioare. frunzele tinere sunt foarte lipicioase. are acţiune antidiareică. Răspândire. verzi-închise. ovale de culoare brună. Organul utilizat. iar cele masculine sunt aşezate în subsuoara solzilor amenţilor lungi. grupate în amenţi. ovallanceolate. Se admite la întrebuinţarea în medicină şi a doua specie – arinul negru sau cleios – Alnus glutinosa Gaerth.Descriere. întrebuinţări. Decoctul din conuri se foloseşte ca astringent la colite şi enterite. cele feminine fără periant. Arbore cu coroana îngust ovată. pe cea inferioară – verzi-mate. Conurile de arin conţin substanţe tanante în componenţa cărora întră 2-5% tanin şi cca 4% acid galic. cu marginea zimţată. ovate sau ovat-eliptice.. Creşte pe malurile râurilor şi pe soluri mlăştinoase. recoltate toamna sau iarna când ele se lignifică complet. Frunze ovale.

ARMURARIU .ARMURARIU Denumirea latină: Silybum marianum Gaerth. Denumirea rusă: Расторопша пятнистая Denumirea engleză: Milk Thistle Familia: Asteraceae 7.

saponozide. Cere temperatură ridicată mai ales în timpul înfloritului şi fructificării. Frunzele sunt mari.. Fructele sunt achene cu papus. lipide. glabră sau slab tomentoasă. Fructele mature se recolteaz ă dimineaţa. surmenaj intelectual. Se usucă. Florile liliachii sunt organizate în antodii mari. vitamine C. efort prelungit. Răspândire. treieră şi selectează. apărând spontan în sudul ţării. de culoare galbenbrună. spinoase. spinoase. ciroză hepatică. recoltare. Compoziţie chimică. pe soare. de aceea este indicat în stări de oboseală. în tratamentul inflamaţiilor hepatice. K. flavonozide. glucide. acizi organici.Descriere. Organul utilizat. după căderea frunzelor. ulei volatil. Plantă erbacee. Complexul enzimatic din achene asigură asimilarea siliciului. anuală sau bienală cu tulpină erectă . prin tăierea antodiilor. uneori. În afară de flavanolignane (silimarină) fructele mai conţin tiramină. cerinţe moderate faţă de umiditate şi sol. marmorate cu alb şi îmbracă bine planta. hepatite cronice. cu rol benefic în procesele de oxidare. ramificată. E. histamină. cu gust amărui. Silimarina este indicată ca antihepatotoxic şi protector al hepatocitelor şi membranelor acestora. întrebuinţări. mucilag. . La noi se întâlneşte numai în culturi.

ARONIE Denumirea latină: Aronia melanocarpa (Michx.) Elliot Denumirea rusă: Арония черноплодная Denumirea engleză: Black chokeberry Familia: Rosaceae 8. ARONIE .

recoltare. care după structura chimică şi întrebuinţări este identic fructelor proaspete. primăvara verzi-întunecate. întrebuinţări. PP. apoi şi medicinală. Ca produs vegetal se folosesc fructele proaspete. În fructele proaspete se conţin heterozide flavonoidice.Descriere. Fructe – drupe negre cu depunere fin ă albăstruie. Fructele proaspete se folosesc în profilaxia insuficienţei P-vitaminice şi ca hipotensive. substanţe tanante. Planta în Europa a fost introdusă în cultură la sfârşitul secolului XIX. E. microelemente. Răspândire. Ele se păstrează în loc rece (nu mai mult de 5oC) şi ferit de razele directe ale luminii. Frunze simple de formă eliptică sau invers-ovate. Termenul de păstrare până la 2 luni. Organul utilizat. Flori cu corole albe grupate în inflorescenţe corimbiforme. Arbust multianual cu numeroase ramuri – de la 10-15 până la 50-60 la cei vârstnici. Compoziţie chimică. peţiolate. acizi organici. recoltate la maturitate. vitaminele C. zaharuri etc. mai întâi ca decorativă. suculente. Din fructele proaspete şi uscate se obţine suc prin metoda de presare. iar la începutul căderii lor devin roşiipurpurii. Se pot usca. . cu marginea dinţată . carotenoide.

BRUSTUR Denumirea latină: Arctium lappa L. Denumirea rusă: Лопух большой Denumirea engleză: Burdock Familia: Asteraceae 9. BRUSTUR .

Compoziţie chimică. Flori purpurii în calatidii globuloase.Descriere. brună. cu o rădăcină puternică. acid cafeic. lactone etc. Răspândire. coleretică. vitamine din complexul B. întâlnită pe terenuri necultivate. verde-închis pe partea superioară şi albicios tomentoase pe cea inferioară. căilor ferate. Se usucă la umbră într-un singur rând. ulei volatil. pe lângă garduri. protejate de un involucru cu ţepi ce au vârful întors. sudorifică. antifuruncul-oasă este determinată de principiile active: nitrat de potasiu. păroasă se formează în anul al doilea. zăvoaie inundabile. cărnoasă. Plantă erbacee. Tulpina cilindrică. depurativă. hipoglicemiantă. pe marginea drumurilor. Plantă rezistentă la secetă şi temperaturi extreme. Uscarea artificială la 35500C. bienală. frunzele (fără peţiol ) – înainte de înflorire. Recoltarea rădăcinilor se efectuează toamna pentru cele de un an şi primăvara la plantele de doi ani. Acţiunea diuretică . În primul an de viaţă formează o rozetă de frunze lat-triunghiulare sau ovate. recoltare. întrebuinţări. . Organul utilizat.

CASTAN .CASTAN Denumirea latină: Aesculus hippocastanum L Denumirea rusă: Каштан конский Denumirea engleză: Horse-chestnut Familia: Hippocastanaceae 10.

Castanele conţin saponozide. care se recoltează toamna la completa lor maturitate. de culoare brună. recoltare. Fructul este o capsulă cărnoasă. întrebuinţări. lucioşi şi frunze opuse. Ramurile sale poartă muguri lipicioşi. Preferă soluri profunde. Organul utilizat. derivaţi cumarinici şi flavonici. ce se utilizează în tratamentul varicelor. când 50 . mult ramificat. cu un ritidom solzos. iar cea artificială. nisipoase. flebitelor şi hemoroizilor. Creşte prin toate parcurile şi pe marginea drumurilor şi străzilor. Arbore înalt de 20 . Seminţele sunt bogate în amidon.60% din inflorescenţe sunt deschise şi frunzele. albumine. sferică.30 m. Compoziţie chimică. erecte. Ca produs vegetal se folosesc: seminţele. sub 650C. cu numeroşi ghimpi. .Descriere. care se culeg fără peţiol în timpul înfloririi. lung peţiolate. florile culese în zilele senine. terminale. Castanele servesc la extragerea escinei. Uscarea se face în camere bine ventilate. substanţă cu acţiune vasocon-strictoare venoasă. Răspândire. Florile reunite în panicule compuse. ulei gras. digitatcompuse.

CĂLIN .CĂLIN Denumirea latină: Viburnum opulus L. Denumirea rusă: Калина обыкновенная Denumirea engleză: Snowball Familia: Caprifoliaceae 11.

Fructe. drupe sferice. Flori albe. pectine. Uscarea se face la soare. apoi cenuşie. toamna se colorează în roşu. Fructele în specii se folosesc ca remediu vitaminic. cofeic. de asemenea diuretic şi sudorific. Fructele se culeg la maturitate deplină împreună cu pedunculi. săruri de K. reavăn-jilave până la umede. acizii clorogenic. Scoarţa conţine vitaminele K. în strat subţire sau în poduri bine aerisite. glucide. substanţe tanante. păduri de luncă. întrebuinţări. roşii. prin păduri şi tufărişuri. Tulpini cu scoarţă netedă. carotenoide. rezine . Scoarţa se recoltează primăvara. tonic general al sistemului nervos şi sedativ uterin. Organul utilizat. Răspândire. Creşte pe soluri bogate. recoltare. . trilobate. Arbust indigen cu rădăcină puternic ramificată. saponozide triterpenice. caroten. Frunze lat-ovate. se usucă artificial la 6080oC. hipotensiv. cu marginile dinţate şi peţiolul canaliculat. după uscare pedunculii se înlătură. Compoziţie chimică. tufărişuri de pe malul râurilor. galben-brună. la pornirea în circulaţie a sevei. Scoarţa se foloseşte ca hemostatic în practica ginecologică. C. f ructele – vitaminele C şi P. ursolic. grupate dens în cime umbeliforme terminale.Descriere.

CĂTINĂ .CĂTINĂ Denumirea latină: Hippophae rhamnoides L. Denumirea rusă: Облепиха крушиновидная Denumirea engleză: Sea Buckthorn Familia: Eleagnaceae 12.

Fructe. . portocalii. întrebuinţări. liniar-lanceolate. filtrat şi îndulcit cu zahăr. Creşte în pâlcuri sau tufărişuri întinse. la o temperatură de 70800 C. Culegerea fructelor se efectuează de la începutul maturizării. ulei. pe faţa inferioară cenuşiiargintii cu solzi ruginii. Uleiul este utilizat în tratamentul ulcerului. PP. Tulpina ramificată cu scoarţa brun-închisă. Frunze alterne. P. când ele au cantitatea cea mai mare de vitamina C şi se continuă până la primul îngheţ. cenuşii-argintii. constituie un sirop vitaminizat şi răcoritor. scurt peţiolate. acid folic. Fructele conţin acid ascorbic. cele mascule grupate în inflorescenţe globuloase. izlazuri. B2. Flori galbeneruginii. pe nisipuri şi pietrişuri. drupe "false". Lujerii anuali solzo şi. Organul utilizat. arsurilor şi în ginecologie. ovoide. În vederea conservării vitaminei C. existenţi în fructele de cătină. coaste pietroase. vitamine E. fructele de cătină se usucă numai pe cale artificială.Descriere. adăugându-se şi 2% carbonat de calciu este transformat în sărurile de calciu ale unor acizi organici. pe prundişurile din lungul râurilor. Compoziţie chimică. Arbust tufos cu rădăcini superficiale. Răspândire. întregi. iar cele femele în raceme. Sucul apos. carotenoide. recoltare .

Denumirea rusă: Гравилат городской Denumirea engleză: Herb bennet Familia: Rosaceae 13.CERENŢEL Denumirea latină: Geum urbanum L. CERENŢEL .

. din care îşi iau naştere numeroase radicele. în vârful tulpinii sau la subsuoara ultimelor frunze. se curăţă de părţile aeriene. rezine. Planta conţine substanţe tanante. Ca produs vegetal se folosesc rizomii cu rădăcini de ceren ţel. După scoatere din pământ se scutură. Plantă ierbacee. se spală într-un curent puternic de apă. solitare. păduri şi luminişuri. Se mai conţine heterozida geozida.Descriere. mucilagii. Flori de culoare galben-aurie. Planta este foarte răspândită în partea europeană prin locurile umede. Organul utilizat. prin hidroliză. vivace cu un rizom cilindric. Tulpina dreaptă. recoltaţi primăvara devreme sau toamna târziul. al enteritelor de natură infecţioasă şi al hemoragiilor. recoltare. apoi se usucă. acid galic şi elagic. Compoziţie chimică. se lasă câteva zile la zvântat. iar cele tulpinale sunt mai mari şi trifoliate. Planta se foloseşte în tratamentul dispepsiilor gastrice. care. frunzele bazilare sunt penatcompuse cu 5-7 foliole dinţate pe margini. Întră în compoziţia speciilor medicinale antidiareice şi pentru gargară. pune în libertate eugenol. ramificată. substanţă bactericidă răspunzătoare de mirosul de cuişoare pe care-l au rizomii. întrebuinţări. Răspândire.

Denumirea rusă: Цикорий обыкновенный Denumirea engleză: Chicory Familia: Asteraceae 14. CICOARE .CICOARE Denumirea latină: Cichorium intybus L.

întrebuinţări Planta conţine acid cicoric. când tulpinile nu au intrat in faza de lignificare.Descriere. inulină. Radacinile se recol tează toamna târziu sau primăvara devreme. Răspândire. în poienele din pădure. luminişuri. Florile sunt de culoare albastră-azurie. în poduri cu tablă. Compoziţie chimică. Radacina de cicoare are proprietăţi laxative. Organul utilizat. prin pagişti. uşor amplexicaule şi mai adesea lanceolate. principii amare. dezvoltânduse abia în anul al doilea. depurative. flavonozide. Se spală într-un curent de apă. Frunzele şi partile aeriene se recolteaza in prima parte a perioadei de inflorire. muchiată. diuretice. cavă în interior şi pubescentă. Tulpina floriferă. ulei volatil. subţire. pe marginea drumurilor şi a căilor ferate. colină. secreţia de bila si îmbunătăţeşte funcţionarea ficatului. în faneţe. constipaţii cronice. deasemenea în obezitate. cele tulpinale sunt sesile. se usucă la soare. mai stimulează sistemul nervos (cafea de cicoare). Se utilizează pentru scăderea nivelului de zahăr în sange. Planta este prezentă în câmpie. este verdedeschisă. spiralată. tanin. Plantă bienală sau perenă cu o rădăcină lungă. Frunzele în rozetă din primul an şi cele bazale sunt peţiolate şi ovat-lanceolate. substanţe minerale. recoltare. .

CIMBRIŞOR Denumirea latină: Thymus serpyllum L. CIMBRIŞOR . Denumirea rusă: Чабрец Denumirea engleză: Wild thyme Familia: Lamiaceae 15.

Răspândire. flavone. care prind rădăcini. tanin. antispastic şi coleretic. pietroase. nisipoase. în fâneţe de pe dealuri. de culoare verde-roşiatică. diuretice şi antivirale. care sunt în realitate celule cu ulei volatil. Frunze mici. păroase. de asemenea şi proprietăţi cicatrizante. glabre. frunzele prezintă nişte puncte transparente. Din aceste ramuri cresc numeroase tulpini cilindrice. ajungând până în zona muntoasă. Se foloseşte sub formă de infuzie sau sirop aromatic. Părţile aeriene de cimbrişor conţin ulei volatil. antidiareice. opuse. acid ursolic şi oleanolic. cu marginea întreagă. la începutul înfloririi. în tratamentul tusei şi al gripei. alături de care se conţine un principiu amar (serpilina). cu expoziţie sudică. . Plantă vivace. Înainte de uscare se înlătură rădăcinile şi ramurile lemnoase. Părţile aeriene se culeg fără rădăcini. Are.Descriere. rezine. de formă ovală. Organul utilizat. Compoziţie chimică. acizi cafeic şi rozmarinic. Se mai foloseşte pentru băi medicinale. Flori roz-violacee grupate în pseudoverticile globuloase. recoltare. Creşte pe soluri aride. Recoltarea se face cu foarfeca sau cuţitul. cu ramuri culcate la pământ. ca stomahic. întrebuinţări. îndeosebi în medicina infantilă . Privite în zare.

CIMBRU . Denumirea rusă: Тимьян обыкновенный Denumirea engleză: Common thyme Familia: Lamiaceae 16.CIMBRU Denumirea latină: Thymus vulgaris L.

Ca plantă cultivată cimbrul are o largă răspândire în Grecia. iar corola bilabiată şi colorată în roz. Se recoltează ramurile tinere nelignificate în perioada deschiderii primelor flori. Thymi herba se întrebuinţează sub formă de infuzie. Flori mici şi grupate în pseudoverticile aşezate la subsuoara frunzelor din vârful tulpinilor. acid cafeic. Algeria. Ungaria. Se usucă la umbră sau în uscătorii la 350C. antimicotice şi antihelmintice. Răspândire. Compoziţie chimică. Componentului principal al uleiului volatil i se atribuie proprietăţi antibacteriene. bronşite şi tuse convulsivă. datorită proprietăţilor antiseptice şi calmante. Franţa. extract fluid în tuse.Descriere.nucule elipsoidale. Germania. Organul utilizat. Frunze mici. ovate sau lanceolate. Fructe . Portugalia. . România. Moldova. recoltare. flavonozide. alungit romboidale. precum şi triterpenoide reprezentate prin acizii ursolic şi oleanolic. Bulgaria. Caliciul este tubular. întrebuinţări. Spania. Produsul vegetal conţine ulei volatil alături de tanin. Subarbust cu tulpina lignificată în partea inferioară şi acoperită cu un suber de culoare cenuşie. un principiu amar.

CIUBOŢICA CUCULUI Denumirea latină: Primula veris L. CIUBOŢICA CUCULUI . Denumirea rusă: Первоцвет весенний Denumirea engleză: Cowslip Familia: Primulaceae 17.

grupate într-o umbelă simplă. La suprafaţa pământului din rizom se formează o rozetă de frunze eliptic-ovale. recoltare. Uscare artificială la 35 – 400C. Se spală într-un curent de apă. ulei volatil. Rizomii cu rădăcini de ciuboţica cucului conţin saponozide triterpenice.Descriere. subţiri. zaharuri. cu suprafaţa reticulată. S-au mai izolat: amidon. Se usucă la umbră într-un singur strat. Plantă erbacee cu rizom cilindric. Răspândire. lunci. fâneţe. Uneori se mai recoltează frunzele şi florile. enzime. lung. pe faţa inferioară des-păroasă şi cu nervuri proeminente. Se usucă la soare sau în poduri învelite cu tablă. marginea crenată sau ondulată. Planta are cerinţe ridicate faţă de umiditate. Tulpina floriferă poartă 6-18 flori galbene-aurii. flavonozide. Datorită măririi şi fluidificării secreţiei bronhice rizomii şi rădăcinile de ciuboţica cucului se utilizează ca expectorant. dese. Compoziţie chimică. sub formă de decoct. păşuni însorite. întrebuinţări. vârful obtuz. comună prin pajişti. livezi. săruri minerale. luminişuri de pădure. poieni. bine aerisite. din care pornesc numeroase rădăcini adventive. ramificate la vârf. Organul utilizat. Rizomii cu rădăcini se recoltează primăvara de timpuriu şi în timpul înfloririi. substanţe tanante. peţiol aripat. .

COACĂZ Denumirea latină: Ribes nigrum L. COACĂZ . Denumirea rusă: Смородина черная Denumirea engleză: Black currant Familia: Saxifragaceae 18.

recoltare. lunci. B6. dispuse în raceme. bace sferice. ateroscleroză. deasemenea flavonozide. cordiforme. nefrite şi pielonefrite. negre. microelemente. din părţile nordice. negricioase. Lujeri cenuşii care se exfoliază în partea inferioară. Fructele posedă acţiune favorabilă în maladiile gastrointestinale (ulcer duodenal. gastrite. Flori verzuiroşcate. zăvoaie. colite). P. Frunze subrotunde.Descriere. în regiunile deluroase şi muntoase. acizi organici. Fructe. Arbust tufos cu rădăcini adventive. recoltate la maturitate. Se cultivă cu succes pe marginea aleilor din grădini. neregulat-dublu-seraţi. în afecţiuni hepatobiliare. întrebuinţări. prin păduri şi tufişuri. B2. Răspândire. cu 3-5 lobi triunghiulari. Compoziţie chimică. Tulpini viguroase. pe marginea parcelelor şi în apropierea gardurilor. Ca produs vegetal se folosesc fructele. siropuri vitaminice. zaharuri. caroten. în unele boli cardiovasculare ca insuficienţă cardiacă şi respiratorie. Din fructe se pregătesc specii. Organul utilizat. substanţe tanante. erecte. Fructele conţin vitaminele C. Planta este întâlnită pe soluri argilo-lutoase şi luto-argiloase. pe dos cu glande galbene mirositoare şi nervuri pubescente. gust dulceag. K. .

Denumirea rusă: Хвощ полевой Denumirea engleză: Horsetail Familia: Equisetaceae 19. COADA CALULUI .COADA CALULUI Denumirea latină: Equisetum arvense L.

de culoare verdedeschis. Cele fertile apar primăvara. Organul utilizat. Planta este foarte comună prin fâneţele şi luncile umede. ramificate verticilat. bolile de rinichi şi vezică. Plantă perenă. recoltare.tulpinile sterile. ca remineralizant. de culoare brun-deschisă.Descriere. vitamina C. întrebuinţări. pe terenuri nisipoase şi argiloase. Compoziţie chimică. fără ramuri. Produsul vegetal conţine saponozide triterpenice. deoarece produsul înnegrit pierde proprietăţile sale terapeutice. cu frunze concrescute care se termină cu un spic sporifer oval. substanţe tanante şi amare. tulpina în secţiune prezintă o lacună centrală. Răspândire. Tulpinile sterile apar la începutul verii. recoltate vara. caroten. Produsul prezintă o acţiune diuretică în gută şi reumatism. Tulpini de două feluri: fertile şi sterile. pe timp uscat şi însorit. săruri de siliciu şi potasiu. ramurile sunt pline în interior şi cu patru muchii la exterior. flavonozide. în tuberculoza pulmonară. prescris ca expectorant în bronşite. pe râpe şi la marginea apelor. cu coaste evidente.aspre şi tari. Uscarea lor se face repede în poduri bine aerisite. . erbacee. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene . acizi organici. ulei volatil.

COADA ŞORICELULUI . Denumirea rusă: Тысячелистник обыкновенный Denumirea engleză: Common yarrow Familia: Asteraceae 20.COADA ŞORICELULUI Denumirea latină: Achillea millefolium L.

tanin. acoperite cu iarbă. întrebuinţări. Organul utilizat. în locuri uscate. Se mai utilizează în tratamentul hemoroizilor şi arsurilor. Sub formă de infuzie. decoct şi specii amare. Răspândire. vitamina K. Ea prezintă două feluri de tulpini: cele florifere. Uscarea se face la umbră. cu un număr mare de lacinii. substanţe anorganice. Părţile aeriene şi florile se recolectează la începutul înflorii plantelor. care poartă numai frunze. 2-3-penate. pubescente. sunt ramificate. păşuni.dispuse în corimb. cu internodii lungi. Gustul amărui al plantei este dat de lactone. iar cele tulpinale mai lungi. care poartă inflorescenţele. erecte. glucide. Frunze alterne. Compoziţie chimică. poiene. sectate. Datorită achilinei are acţiune coleretică. în zile senine şi calde. Florile albe. pe marginea ogoarelor. râpe. Se mai conţin flavonozide. şi cele cu internodii scurte. Principiul activ al plantei este uleiul volatil. Planta creşte cel mai adesea la marginea drumului. . Plantă perenă. lanceolate. înalte. în strat subţire sau în uscătorii.Descriere. gastrice se întrebuinţează ca stomahic. mărind cantitatea bilei. din care se dezvoltă stoloni subterani. erbacee cu un rizom lignificat. Cele bazale sunt mai scurte. recoltare. uneori cu o nuanţă cenuşie sau roz. astringent şi aromatic amar.

CORN . Denumirea rusă: Кизил обыкновенный Denumirea engleză: Cornelian cherry Familia: Cornaceae 21.CORN Denumirea latină: Cornus mas L.

antidiareică şi antidizenterică. Uneori odată cu fructele se recoltează şi frunzele. . Creşte spontan prin tufişuri. tanin. întrebuinţări. Organul utilizat. co coaste proeminente. În medicina populară cornul se foloseşte în dereglări ale funcţiilor tractului gastro-intestinal. de la cenuşiu-galben până la roşii-brune. des formează desişuri cu alţi arbuşti. secetă. Arbust sau arbore mic cu lemnul tare şi scoarţa de culoare galbenă -cenu şie cu crăpături. recoltare . Frunze ovate până la lanceolate cu vârful ascuţit şi peţioli pubescenţi. acoperite cu peri scurţi. Răspândire. mai târziu glabre. Flori galbene grupate în cime umbeliforme. margini de pădure. Scoarţa se recoltează primăvara devreme în timpul circulaţiei intense a sucului sau toamna târziu la sfârşitul perioade de vegetaţie.Descriere. Fructele conţin acid ascorbic. iar fructele – la maturizare deplină. Decoctul din frunze se utilizează în tratamentul viermilor intestinali. Ramurile tinere verzi. flavonozide şi au acţiune astringentă. care se deschid înaintea frunzelor. Scoarţa. pectine. zăvoaie din zona de deal. bogată în taninuri se utilizează ca febrifug. se cultivă. Compoziţie chimică. Rezistent la ger.

COŞACI Denumirea latină: Astragalus dasyanthus Pall. Denumirea rusă: Астрагал шерстистоцветковый Denumirea engleză: Milk vetch Familia: Fabaceae 22. COŞACI .

Tulpini erecte. Creşte în poiene. amidon. recoltare. Florile galbene. Se taie planta la înălţimea 5-7 cm deasupra solului. dilată vasele sanguine. fără tulpini lignificate. desişuri nu formează. în strat subţire sau în uscătorii. mucilag. . nefrite acute şi cronice. Compoziţie chimică. Frunze alterne. Organul utilizat. roşiatice. cu 12-14 perechi de foliole alungitovale şi bractee alungit-lanceolate. obţinută din produsul vegetal. acizi organici. insuficienţe cardio-vasculare. Răspândire. Infuzia. Uscarea se face la umbră. Plantă perenă.Descriere. pufoase. în văile râurilor şi pantele dealurilor. compuse. erbacee cu un rizom gros. printre arbuşti de stepă. se utilizează la hipertonie. întrebuinţări. cilindric. Nu este pretenţioasă faţă de sol şi umiditate. stenocardie. grupate în capitule sferice. Părţile aeriene ale plantei conţin saponozide triterpenice. până la ivirea pe frunze a petelor ruginii. flavonozide. Planta se întâlneşte rar. imparipenat-partite. săruri minerale. sedativă şi diuretică. are acţiune hipotensivă. Părţile aeriene se recolectează în faza de butonizare sau la începutul înflorii plantelor. pubescente.

CREŢUŞCĂ Denumirea latină: Filipendula ulmaria L Denumirea rusă: Лабазник вязолистный Denumirea engleză: Meadow sweet Familia: Rosaceae 23. CREŢUŞCĂ .

rizom orizontal. Datorită gaulterozidei şi spireozidei. gaulterozidă etc. cea inferioară albpăroasă. Flori albe-crem dispuse în cime multiflore. Plantă erbacee. Organul utilizat. perenă. Frunze penate. roşcată. al căror agliconi sunt derivaţi ai acidului salicilic. de obicei simplă. Planta creşte prin zăvoaie. . filiforme. iar flavonoidele sunt răspunzătoare de acţiunea lui diuretică. substanţe minerale. recoltare. glabră. unghiulară. pajişti umede. Compoziţie chimică. marginea râurilor. vanilină. noduros din care pornesc rădăcini adventive. produsul are acţiune antireumatismală. faţa superioară glabră. Se usucă în strat subţire. Răspândire.Descriere. ceruri. cu 3-5 foliole perechi din care cea terminală este mai mare şi prevăzută cu 3-5 lobi palmaţi. artificial la temperaturi până la 350C. închis serate. pe margine serate. Părţile aeriene conţin aldehidă salicilică. flavonoide. spireozid. Tulpină erectă. şanţuri. taninuri. recoltate în timpul înfloririi. întrebuinţări. stipele mari. Sub formă de infuzie şi în special asociat cu coaja de salcie se întrebuinţează ca adjuvant în tratamentul reumatismului articular acut şi ca diuretic şi diaforetic. avicularină. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de creţuşcă.

CRUŞIN . Denumirea rusă: Крушина ольховидная Denumirea engleză: Alder buckthorn Familia: Rhamnaceae 24.CRUŞIN Denumirea latină: Frangula alnus Mill.

substanţe amare. iar la maturitate devin negre-violacee cu 2-3 seminţe. Răspândire. în funcţie de doză. Nu se vor recolta cojile de pe ramurile de un an. la soare sau în uscătorii termice la 40oC Compoziţie chimică. . recoltare. Fructe globuloase. de culoare brun-cenuşie la exterior şi galbenă la interior. deoarece sunt sărace în principii active. strânse în grupuri la subsuoara frunzelor.Descriere. netede şi lucitoare. de culoare albverzuie. Frunze alterne. Scoarţa este netedă. mucilagii. lucitoare. la început verzi. zăvoaie. care se recunosc prin lipsa lenticelelor şi cele bătrâne cu crăpături adânci. precum şi împotriva hemoroizilor. acidul ascorbic. ascuţite la vârf. în compoziţia speciilor depurative. întrebuinţări. de formă ovală. Organul utilizat. cu marginea întreagă. Planta creşte în păduri de luncă. pe malul apelor. Flori mici. Au mai fost identificate saponozide. mlaştini. Principiile active sunt reprezentate de derivaţii antracenici. Sunt uscate pe cale naturală. Arbust cu ramuri alterne lipsite de spini. Scoarţa de cruşin se administrează ca laxativ sau purgativ. comun la câmpie şi dealuri. Scoarţa se recoltează în momentul când începe dezvoltarea frunzelor. apoi de culoare roşie.

Denumirea rusă: Кирказон ломоносовидный Denumirea engleză: Birthwort Familia: Aristolochiaceae 25. CUCURBEŢICĂ .CUCURBEŢICĂ Denumirea latină: Aristolochia clematidis L.

lung-peţiolate. Acizii aristolochici dezvoltă o acţiune imunostimulatoare. . alantoină. cu vârf obtuz şi aspect pielos. nevroze.Descriere. Rizomii şi rădăcinile se colectează toamna. posedă acţiune purgativă drastică. tanin. Fructul globulos. flavonozide. erectă cu noduri. aşezate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. marginea pădurilor şi drumurilor. de la care pleacă rădăcini adventive. cordiforme sau ovattriunghiulare. ramificat. favorabilă în tratamentul unor infecţii cronicizate (fistule anale şi dentare. substanţe amare. tufărişuri. Plantă erbacee. poiene. galben-brun. plăgi greu vindecabile). Compoziţie chimică. Răspândire. se usucă şi se freacă pentru eliberarea lor. de culoare verde pal cu tentă gălbuie. Planta creşte prin semănături. alcaloizi. galben-verzui cu seminţe castaniibrune. Planta se mai utilizează în anorexie. crânguri. perenă cu rizom scurt. pe malurile râurilor. Frunze alterne. întrebuinţări. recoltare. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. Organul utilizat. vii. dureri premenstruale şi ca antiinflamator. Tulpină simplă. ventriculate la bază. Flori tubuloase. Planta conţine acizi aristolochici. la supradozare sunt toxici şi iritanţi. părţile aeriene – în timpul înfloririi şi pentru seminţe se culeg fructele în iulieaugust. rezine.

DENTIŢĂ . Denumirea rusă: Череда трехраздельная Denumirea engleză: Three-lobe beggarticks Familia: Asteraceae 26.DENTIŢĂ Denumirea latină: Bidens tripartita L.

incisserate. pe lângă izvoare. finspinoase pe colţuri. fântâni. mucilagii. Tulpină erectă. cu foliole involucrale foliacee. râurilor. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de dentiţă. Nu are flori marginale ligulate. Creşte prin mlaştini cu şi fără turbă. în zona de margine a lacurilor. cele interne alungit-ovate. efecte stimulatorii asupra circulaţiei arteriale şi amplitudinii contracţiilor cardiace.Descriere. Se rup frunzele şi părţile superioare tinere. Infuzia din plantă are proprietăţi diuretice. prevăzute cu 2-4 sete spinoase. uşor laxative. uneori fusiformă. Părţile aeriene conţin o cantitate însemnată de caroten. . şanţuri umede. recoltare. Organul utilizat. 3-5 lobate. glabră. deasă. ulei volatil. slab-păroase sau glabre. acid ascorbic. înaltă până la 100 cm. locuri ruderale umede. ramificată. Fructe – achene turtite. Frunze opuse. glabre. vindecarea de urticarii şi scrofuloză. sudorifice. La copii se fac băi cu decoctul plantei pentru întărirea organismului. Compoziţie chimică. sedative. întrebuinţări. substanţe minerale. Plantă ierbacee. recoltate până şi în timpul înfloririi. peţiol de obicei aripat. Calatidii solitare aşezate în vârful ramurilor. gălbui-brunii. anuală cu rădăcină rămuroasă. substanţe tanante. flavonozide. Răspândire.

DRĂCILĂ
Denumirea latină: Berberis vulgaris L. Denumirea rusă: Барбарис обыкновенный Denumirea engleză: Common barberry Familia: Berberidaceae

27. DRĂCILĂ

Descriere. Arbust ramificat cu rizom orizontal, cu lemnul galbenaprins. L ăstari numeroşi, drepţi, ramificaţi. Tulpinile bătrâne de culoare cenuşie cu scoarţă crăpată, cele tinerebrăzdate, brune-gălbui sau cenuşiigălbui. Ramurile au ghimpi tripartiţi în subsuoara cărora se află lăstari scurţi cu fascicule de frunze. Frunze inversovate, pe margine cu zimţi ascuţiţi, florile în raceme. Fructe - bace roşii. Răspândire. Creşte spontan prin tufărişuri, la marginea ogoarelor, în locuri însorite sau umbrite. Se cultivă ca arbust ornamental şi medicinal. Organul utilizat, recoltare. Frunzele se recoltează în timpul butonizării. De pe tulpini şi ramuri scoarţa se obţine primăvara, sub formă de jgheaburi sau tuburi înguste, de pe rădăcini – toamna. Fructele se culeg la maturitatea deplină, iar rădăcinile se recoltează toamna târziu. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Frunzele, scoarţa şi rădăcinile conţin alcaloizi din şirul izochinolinei. Fructele conţin glucide, în special glucoza şi fructoza, acid ascorbic, pectine, acid malic, gume. Datorită berberinei produsul vegetal posedă acţiune colagogă, hemostatică, tonic stomahică, febrifugă, diuretică. Pentru aceste proprietăţi este utilizată în tratamentul icterului, a metroragiilor, în afecţiuni hepatobiliare.

FECIORICĂ
Denumirea latină: Herniaria glabra L. Denumirea rusă: Грыжник голый Denumirea engleză: Rupturewort Familia: Caryophyllaceae

28. FECIORICĂ

Descriere. Plantă erbacee, anuală, bienală, rar perenă. Tulpini târâtoare, lungi până la 30 cm, ramificate, glabre sau foarte scurt păroase, formând tufe dese circulare. Frunzele sunt dispuse opus, mici, eliptice sau lanceolate. Florile mici, grupate în glomerule la subsuoara frunzelor, de culoare verzuie şi alcătuite din 5 sepale libere, glabre, fără peţiol şi cu androceul format din 5 stamine libere. Fructul monosperm, aspru, mai lung decât caliciu, seminţe lentiforme, negre, lucioase. Răspândire. Planta creşte prin locurile nisipoase şi pietroase, surpături. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de feciorică, recoltate în timpul înfloririi. Se usucă la umbră, în strat subţire, de preferat în poduri acoperite cu tablă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene de feciorică conţin saponozide, deasemenea derivaţi cumarinici, flavonozide, ulei volatil. Complexul saponinic acţionează în sensul creşterii diurezei şi al activării metabolismului. Infuzia se foloseşte pentru tratarea de afecţiuni renale (litiază renală), afecţiuni ale vezicii urinare (litiază vezicală), cistită cronică, afecţiuni ale prostatei, în albuminurie.

Denumirea rusă: Мужской папоротник Denumirea engleză: Male ferns Familia: Aspleniaceae 29. FERIGĂ .FERIGĂ Denumirea latină: Dryopteris filix-max L.

de-a lungul nervurei. Pe spatele acestor aripioare. Principiile active din rizomii de ferigă sunt derivaţi ai floroglucinolului în diferite stadii de condensare. Plantă ierbacee. care la rândul lor sunt divizate în aripioare (segmente) mai mici. indigene. târâtor. întrebuinţări. constituie unul din cele mai bune tenifuge. Frunzele sunt alungite având de o parte şi alta a nervurei principale numeroase foliole. recoltare. sporadică în molidişuri. Ca produs vegetal se folosesc rizomii. denumite global filicină. Organul utilizat. se observă grămăjoare de sporangi (sori) conţinând spori. Răspândire. . care se recoltează toamna împreună cu resturile de peţioli rămaşi din anii trecuţi. cu ajutorul cărora feriga se înmulţeşte. locuri umbrite. Compoziţie chimică. tufărişuri. Planta creşte în păduri de foioase. vivace cu un rizom gros. de culoare verde-închis. Rizomul se poate recolta şi primăvara în momentul când frunzele sunt încă în faza de cârje. substanţele active din rizomul de ferigă paralizează musculatura netedă a celor mai multe specii de tenie. În secţiune. rizomul şi resturile de peţiol sunt de culoare verde. Deoarece. buruienişuri de depresiune.Descriere. naturale.

FRAG DE PĂDURE Denumirea latină: Fragaria vesca L. Denumirea rusă: Земляника лесная Denumirea engleză: Wild strawberry Familia: Rosaceae 30. FRAG DE PĂDURE .

tipul 5. achenă înfiptă în receptacul. Fructele se folosesc proaspete. Stolonii supratereşti târâtori. pentru stimularea diurezei cu eliminarea de acid uric şi a toxinelor.Descriere. orizontal. Frunze trifoliate. cu foliole ovate. Răspândire. reglor hepatic. în uscătorii artificiale la temperatura de 40-500C. pe faţă brun-roşcate. faţa inferioară scurtpăroasă. flavonozide. care devine zemos. acizi organici. Flori albe. urme de ulei volatil. cistitei. fâneţe. Uscarea se face la umbră. Infuzia se întrebuinţează în tratamentul diareii. dispuse în cime. recoltate fără peţiolul principal şi fără tulpinile târâtoare. Fructele ca tonic. Compoziţie chimică. recoltare. pe margine dinţate. C. Planta conţine vitaminele A. deasemenea la diabet zaharat şi anemii. în strat subţire. cu pediceli păroşi. înrădăcinează la noduri. Planta este întâlnită în pajişti. lungpedunculate. B1. tufărişuri etc. depurativ. aromat. zaharuri. lungacuminate. B2 . Fruct. Stipele lanceolate. săruri minerale. Organul utilizat. perenă cu rizom cilindric. Ca produs vegetal se folosesc frunzele de frag. pe dos alipit-păroase. hipotensor. substanţe tanante. păduri rărite. întrebuinţări. . Plantă erbacee.

GĂLBENELE Denumirea latină: Calendula officinalis L. Denumirea rusă: Нoготки лекарственные Denumirea engleză: Marigold Familia: Asteraceae 31. GĂLBENELE .

Se usucă în straturi subţiri. tubuloase. În paneraşele florale se conţin carotenoide. acizi organici. şi din flori centrale sterile. flavonozide. Mirosul florilor este determinat de prezenţa urmelor de ulei volatil. substanţe amare. Frunze alterne. rezine. înţepăturilor de insecte. Inflorescenţele sunt antodii terminale. afânate. galbene-portocalii. de culoare portocalie. deasemenea dă bune rezultate în tratamentul plăgilor. fără codiţe. se rup cu mâna. rănilor. sesile. ramificată.Descriere. întregi. tanin. prin mai toate grădinile. frunzele mijlocii şi superioare sunt lanceolate. cu tulpina erectă. Florile se recoltează la deschiderea primelor 2-3 rânduri de flori ligulate. Răspândire. Se mai conţine acidul ascorbic. rotunjite la vârf. Organul utilizat. degerăturilor. întrebuinţări. antiinflamatoare. Plantă anuală sau bianuală. antispastică. Compoziţie chimică. cicatrizantă. Planta posedă acţiune emenagogă . Planta este răspândită aproape în toată Europa ca plantă ornamentală. fiind utilizată în tratamentul dismenoreelor şi al tulburărilor menstruale. arsurilor. . pubescente sau glabre. formate din flori ligulate periferice. recoltare. cele inferioare oblanceolate. coleretic ă .

HAMEI Denumirea latină: Humulus lupulus L. HAMEI . Denumirea rusă: Хмель обыкновенный Denumirea engleză: Common hop Familia: Cannabaceae 32.

acid ascorbic. Ca produs vegetal se folosesc numai conurile femele. Răspândire. Planta creşte spontan prin lunci. Plantă erbacee. cumarine. Planta prezintă proprietăţi sedative blânde. antispastice. reunite în jurul unui ax central. denumit strobil. . cu 3-5 lobi dinţaţi.Descriere. vivace. cordate la bază. fiecare bractee având la baza sa câte o achenă. cu rizomi târâtori lungi. alcătuind un con globulos. Florile mascule dispuse în ciorchine ramificate. întrebuinţări. crânguri. Produsul vegetal este bogat în vitamine din grupul B. bracteea şi achena sunt acoperite cu numeroase glande rezinoase de culoare galben-aurie. Organul utilizat. acizi fenolici. păduri. Fructificaţiile sunt conuri false. tonic amare. cu bractee. iar cele femele grupate câte două la baza unei bractei alcătuind o inflorescenţă aproape globuloasă. poartă frunze opuse. Se usucă la umbră sau în încăperi bine aerisite. malurile râurilor. formate din bractee galbenverzui. recoltare. întră în compoziţia speciilor calmante şi sedative. recoltate când au culoare galben-verzuie. tocoferoli. Compoziţie chimică. Compuşii fenolici sunt prezenţi prin flavonoide. Tulpina volubilă. Principiul activ este o oleo-rezină localizată în perii glandulari. formată dintr-un ulei volatil şi rezină.

HOLERĂ (ghimpe. SCAI) Denumirea latină: Xanthium spinosum L. Denumirea rusă: Дурнишник колючий Denumirea engleză: Spiny cocklebur Familia: Asteraceae 33. scai) .HOLERĂ (GHIMPE.

bsitosterol. pe lângă drumuri. anuală cu rădăcină fusiformă .Descriere. Răspândire. Conţine acizi polifenolcarboxilici (cafeic şi clorogenic). garduri. lung obovate. Specia este utilizată in afecţiuni ale căilor urinare şi prostatite. sialagog şi diuretic. . obovate sau ascutit romboidale. uneori trilobate. Flori mici verzui grupate în calatidii globuloase. întrebuinţări. în febra intermitenta şi impotriva turbării. Culoarea frunzelor pe fata superioara este verde dar in dreptul nervurilor principale. Frunze opuse. pubescent ă . recoltare. Planta creşte spontan prin locuri necultivate. cu spini trifurcaţi la baza fiecărei frunze. Compozitia chimica. pe fata inferioara – sur-alb-păroasă. Cercetările farmacodina . Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. Tulpina ramificat ă . recoltate în timpul verii. în jurul clădirilor părăsite. Se usucă în strat subţire în locuri bine aeresite. urme de ulei volatil. Plantă erbacee. Organul utilizat. epitelizant-cicatrizantă şi dezinfectantă. saponine triterpenice. datorita pubescentei verde albicioasa. peţiolate. ca antitumoral. taninuri catehice.mice au demonstrat că posedă actiune anticongestivă.

HREAN Denumirea latină: Armoracia rusticana Gaerth Denumirea rusă: Хрен обыкновенный Denumirea engleză: Horse radish Familia: Brassicaceae 34. HREAN .

pe lângă garduri şi case de locuit. Uscarea se face la umbră. erbacee. întrebuinţări. cu frunze mari alungit-ovate. Hreanul modifică secreţiile bronhice. enzime. Fructul – siliculă globuloasă. ulei volatil. ramificată în partea superioară.Descriere. sau primăvara devreme. enterite. vivace prin r ădăcină pivotantă. deasemenea se cultivă. Compoziţie chimică. săruri minerale. stări congestive. după uscarea frunzelor. groasă. alături de glucide. cele groase înainte de uscare se despică longitudinal. Rădăcinile plantelor de 1-2 ani se recoltează toamna târziu. grupate în racem.C. vitamine B. cordate. . În doze crescute devine iritant şi provoacă gastrite. Tulpina dreaptă. În doze mici este eupeptic. nefrite. Planta creşte în locuri umede. Organul utilizat. peţiolate (cele bazale) sau sesile (tulpinale). cistite. dereglări de ritm cardiac. diuretic şi stimulent general. Nu se recomandă suferinzilor de hemoroizi. recoltare. Rădăcinile conţin tioglicozide (sinigrozida). Flori mici. albe. Răspândire. stimulează diureza şi exercită. aminoacizi. Plantă ruderală . în strat subţire sau în uscătorii. în plus o acţiune balsamică şi antiseptică. prin văi. numeroase.

Denumirea rusă: Девясил высокий Denumirea engleză: Elecampane Familia: Asteraceae 35. IARBĂ MARE .IARBĂ MARE Denumirea latină: Inula helenium L.

se îndepărtează părţile aeriene. Toamna se recoltează rizomii cu rădăcinile de la plante viguroase.Descriere. . Acţionează atât ca expectorant. Se scot din pământ cu ajutorul cazmalei. Planta creşte prin fâneţe umede. sesile. catar bronhic. întrebuinţări. ovale şi înconjoară tulpina. în lunci. Răspândire. saponozide şi terpene. cilindric. se spală într-un curent de apă. având florile ligulate şi tubuloase. La baza plantei se află frunze mari alungit-ovale. dar mai posedă şi o acţiune general-tonică. lemnoase şi seci. Decoctul este un calmant al tusei şi modificator al secreţiilor bronhice. de cel puţin 2-3 ani. apoi se înlătură rădăcinile cioturoase. cu marginea dinţată. perenă cu o tulpină dreaptă. păroasă şi ramificată în partea superioară. Plantă erbacee. puternică. lung peţiolate. Se prescrie în tratamentul bronşitelor cronice. Organul utilizat. galbene. În pământ are un rizom scurt. în regiunea pădurilor de deal. Florile formează capitule mari. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil. cărnos. cât şi ca spasmolitic. recoltare. inulină. Compoziţie chimică. în tusea cronică a bătrânilor. livezi. subţiri. bronşită emfizemică. pe lângă pâraie. Frunzele superioare sunt alterne.

IARBĂ ROŞIE .IARBĂ ROŞIE Denumirea latină: Polygonum persicaria L. Denumirea rusă: Горец почечуйный Denumirea engleză: Ladysthumb Familia: Polygonaceae 36.

des cu pete brune-roşietice. poliholozide. Plantă erbacee. scurt peţiolate sau sesile. recoltare. Frunzele alterne. înlăturând tulpinile lignificate de la bază. Tecile dens îmbracă tulpina. cu perişori alipiţi de suprafaţă. neglanduloase. întrebuinţări. Infuzia din părţi aeriene de iarbă roşie se foloseşte ca remediu hemostatic la hemoragii uterine şi hemoroidale şi ca purgativ la constipaţii atonice şi spastice. glabre. izocvercitina. recoltate în faza înfloririi. lung-acuminate. glabră. Organul utilizat. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. rutinozida. ulei volatil. lanceolate sau oblonglanceolate. Părţile aeriene conţin flavonoidele: hiperozida. lacurilor. kempferolul . Se taie părţile plantei înflorite cu lungimea până la 40 cm. Planta creşte prin locuri mlăştinoase. grupate în spice axilare şi spice terminale.Descriere. din zona dealurilor până în cea subalpină. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de iarbă roşie. anuală. avicularina. ramificată. Compoziţie chimică. cu noduri bazale pronunţate şi ochree tubuloasă prevăzută cu peri. cvercitina. . vitaminele C şi K. pâraielor. pe marginea râurilor. acizi organici. Tulpină erectă. Răspândire. Flori albe sau roşietice. substanţe tanante şi pectinice.

IEDERĂ . Denumirea rusă: Плющ обыкновенный Denumirea engleză: Ivy Familia: Araliaceae 37.IEDERĂ Denumirea latină: Hedera helix L.

recoltare. deasemenea vitamine din grupul B. . lipicioase şi persistente. dezvoltate la nivelul nodurilor de pe tulpini. deasemenea pe stânci şi ziduri. în zăvoaie. Fructul este o bacă globuloasă neagră cu 4-5 seminţe. recoltate în faza înfloririi. ulceraţii. Frunze alterne. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. micoze şi alte afecţiuni dermice. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. astm bronhic. săruri minerale. iod legat. tuse convulsivă. dureri de ficat şi stomac. întrebuinţări. migrene. fitoncide. acizi polifenolici. Compoziţie chimică. flavonozide. Frunzele proaspete se aplică pe arsuri şi răni puroioase. care se fixează de arbori sau de pereţii caselor cu ajutorul unor crampoane (rădăcini). Planta creşte pe soluri bogate în humus prin păduri umbroase şi umede. Flori galbene-verzui mici în formă de umbele sferice grupate în raceme. toxic. steroli. cu 3-5 lobi triunghiulari. caroten. Frunzele conţin saponozide triterpenice. Răspândire. grădini ca plantă decorativă. Liană cu tulpini lignificate. Organul utilizat. Se utilizează în bronşite acute şi cronice. Se cultivă în parcuri.Descriere. viguroase.

IENUPĂR .IENUPĂR Denumirea latină: Juniperus communis L. Denumirea rusă: Можжевельник обыкновенный Denumirea engleză: Common juniper Familia: Cupressaceae 38.

la albuminurie. Florile mascule au forma unor conuri. Galbule (seminţe + înveliş cărnos) sferice. sferic. Se întrebuinţează ca diuretic.Descriere. cu umiditate atmosferică ridicată. solzii superiori devin cărnoşi formând fructul. . care conduc. Arbustul creşte în pâlcuri sau formând tufărişuri. de culoare verde şi sunt formate din 3 solzi superiori. Ramurile se scutură uşor pentru ca pe lângă fructele coapte să nu se scuture şi cele neajunse la maturitate. poiene. recoltare. globulos. aşezate în verticil câte 3 la un loc. păşuni. Organul utilizat. Florile femele au aspectul unor muguri. Compoziţie chimică. ascuţite la vârf. Administrat un timp mai îndelungat provoacă iritaţii renale. Fructele se recoltează când sunt de culoare neagră -alb ăstruie. principiu amar iuniperina. zahăr invertit. stomahic. antireumatic şi sudorific. întrebuinţări. Se recoltează prin scuturarea ramurilor deasupra unei prelate aşezate sub arbust. pectine. la început verzui. Răspândire. acizi organici. Fructele de ienupăr conţin ulei volatil. în primă fază. încă verzi şi care formează producţia anului următor. în rarişti şi margini de păduri. Preferă locuri luminoase. Arbust cu frunze în formă de ace. însoţit de răşini. După fecundare. aerisite. apoi negre-albăstrui.

Denumirea rusă: Гипсолюбка (качим) метельчатая Denumirea engleză: Baby’s breath Familia: Caryophyllaceae 39. IPCĂRIGE .IPCĂRIGE Denumirea latină: Gypsophila paniculata L.

Se usucă la soare sau în uscătorii termice. deasemenea pentru combaterea viermilor intestinali şi ca cicatrizant pentru răni. care se continuă cu rădăcini lungi de 1. Planta nu suportă terenuri grele. în lizierele pădurilor de pin. când conţinutul de substanţe active este mai bogat.Descriere. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. Plantă perenă cu rizom gros de 2-8 cm. ascuţite. pe lângă garduri şi drumuri. Rădăcinile sunt utilizate pentru proprietăţile lor expectorante (în bronşite). creşte prin locurile nisipoase. Organul utilizat. Frunzele sunt dispuse opus.5-2 cm. diuretice şi depurative . seminţe lentiforme. deasemenea zaharuri. Tulpini mult ramificate la bază formând tufe dese. mai lung decât caliciu. foarte mici. Se cultivă ca decorativă în florării. cu 3 nervuri şi suprafaţă ceroasă. întrebuinţări. Se reţin numai rădăcinile. întregi. Compoziţie chimică. lanceolate. recoltare . săruri minerale. lăstarii subterani replasându-se. dispuse în panicul. albe sau slab roz. aproape sferice. Fructul monosperm. . de-a lungul pâraielor şi râurilor. cantităţi mici de ulei volatil. aspru. Florile numeroase. negre. lucioase. de la exemplarele de 3-4 ani. Răspândire. Rădăcinile se recoltează toamna. Constituentul principal este gipsozida A (gipsozida saponina).

IZMĂ BUNĂ (mentă) Denumirea latină: Mentha piperita L. IZMĂ BUNĂ (mentă) . Denumirea rusă: Мята перечная Denumirea engleză: Peppermint Familia: Lamiaceae 40.

Frunzele se recoltează când acestea ajung la lungimea de 6 cm. Plantă erbacee cu rădăcini adventive fibroase. Părţile aeriene se recoltează pentru uscare când plantele sunt înflorite în proporţie de 15-20%. cu marginea limbului serată. Plantă care preferă solurile fertile de luncă. cu apă freatică la mică adâncime. Ele se prescriu ca spasmolitic. colorate în verde închis cu glande oleifere. colagogă şi calmantă. flavonozide. acizii ursolic şi oleanolic. întrebuinţări. caroten. ovat-lanceolate p ână la lanceolate. Tinctura se foloseşte ca analgezic. când plantele sunt înflorite peste 25%. Compoziţie chimică. Organul utilizat. compusă din noduri şi internoduri. Tulpina patrunghiulară. Frunzele de mentă conţin ulei volatil (principiu activ). taninuri. heliofilă. sitosterol. Inflorescenţa este de forma unui spic. întră în componenţa speciilor cu acţiune carminativă. . iar pentru extragerea uleiului volatil. puternic ramificată. pe partea superioară netede. conic alungit. iar pe cea inferioară au nervuri proeminente. recoltare. luto-nisipoase. gastrică.Descriere. lipide. Frunze opuse. Răspândire. colagog şi antiemetic . mai mult sau mai puţin erectă.

LEURDĂ . Denumirea rusă: Лук медвежий (черемша) Denumirea engleză: Wild garlic Familia: Liliaceae 41.LEURDĂ Denumirea latină: Allium ursinum L.

după ce se ridică roua. . elimenarea toxinelor din organism (combate intoxicaţia cu nicotină).Descriere. Planta are miros de usturoi. Planta conţine un principiu activ la nivelul musculaturii uterine. dar încă neidentificat structural. Flori albe. Plantă perenă cu rădăcini fibroase pornite dintr-un bulb ovoidal. grupate în inflorescenţe umbeliforme. vitamina C. activează peristaltismul intestinal. stejar. Creşte pe soluri bogate în humus. este vermifug. recoltare. săruri minerale. febrifug. la bază treptat îngustate întrun peţiol lung. fitoncide. Răspândire. umede. Produsul vegetal se foloseşte pentru mărirea tensiunii arteriale. tei. verzi-închise pe partea superioară şi mai deschise pe cea inferioară. Recoltarea frunzelor se efectuează în timpul înfloririi. Compoziţie chimică. Bulbii se sapă primăvara devreme sau toamna târziu. pe timp uscat. prin păduri umbroase de fag. Se conţine ulei volatil. întrebuinţări. Frunze (2) ovat-lanceolate sau eliptictic-lanceolate cu două nervuri paralele. Organul utilizat. Tulpina floriferă erectă cu trei muchii.

LEVĂNŢICĂ . Denumirea rusă: Лаванда узколистная Denumirea engleză: Lavender Familia: Lamiaceae 42.LEVĂNŢICĂ Denumirea latină: Lavandula angustifolia Mill.

stelaţi. conduce la o normalizare a funcţiei cardiace. ca şi cel de melisă. formează o tufă aproape globuloasă. acute. liniar-lanceolate. ca atare. . cu peri ramificaţi. întrebuinţări. Recoltarea inflorescenţelor cu rămăşiţi scurte de tulpini se face în prima jumătate a zilei. cumarine. un principiu amar. Tulpina. ramificată puternic de la bază. semisferică. Plantă perenă cu rădăcină lignificată. rezine. Uleiul de levănţică. Răspândire. se foloseşte pentru corectarea mirosului unguentelor şi cremelor medicinale. Frunze opuse. cea b ătrână este brună . deasemenea tanin. se folosesc ca stimulent aromatic. Florile. mai puţin păroase. când conţin maximum de ulei volatil şi se transportă imediat la locul de extragere a uleiului sau uneori la cel de uscare. Florile proaspete de levănţică conţin ulei volatil. Organul utilizat. iar ramificaţiile tinere sunt patrunghiulare. permeabile. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă spiciformă. recoltare. ca vermifug în medicina tradiţională. cele superioare cenuşii-verzi. substanţe pectice. pubescente. Compoziţie chimică.Descriere. cu scoar ţa exfoliată. acid ursolic. pe ambele feţe păroase. Planta creşte pe soluri afânate. relativ uscate. ca insecticid. cele inferioare cenuşii.

LUMÂNĂRICĂ Denumirea latină: Verbascum thapsiforme Schrad. LUMÂNĂRICĂ . Denumirea rusă: Коровяк скиперовидный Denumirea engleză: Mullein Familia: Scrophulariaceae 43.

Organul utilizat. de-a lungul gardurilor. recoltare. antivirală. sterolilor mai au acţiune antiinflamatorie. antispastică. antimicrobiană. Întrebuinţări.Descriere. iridoidelor. cilindrică. La noi se întâlneşte peste tot. culegerea florilor se poate continua până în luna septembrie. Răspândire. pentru preîntâmpinarea brunificării. ramificată şi acoperită cu frunze care îmbracă tulpina. . Plantă ierbacee. cu tulpina dreaptă. Florile sunt aşezate în formă de spic la vârful tulpinii sau al ramurilor. Începând din luna iunie se culeg florile fără sepale (corola cu staminele). la temperatura de maximum 45oC. Cercetările au arătat că principiul lor activ (saponozidele) se află numai în florile complet deschise. Întreaga plantă este acoperită cu peri deşi şi stelaţi. antihistaminică. Deoarece planta înfloreşte treptat începând de la bază spre vârf. Uscarea trebuie să se efectueze repede. bianuală. f l a v o n o z i d e l o r. ceea ce îi dă un aspect catifelat. pe terenuri nisipoase şi pietroase. Proprietăţile expectorante şi emoliente (datorită mucilagiului) fac ca florile de lumânărică să fie incluse în speciile pectorale. Creşte prin locuri însorite. sau se folosesc ca diaforetice şi antiastmatice. diuretică. Datorită s a p o n o z i d e l o r.

MĂCEŞ Denumirea latină: Rosa canina L. MĂCEŞ . Denumirea rusă: Шиповник собачий Denumirea engleză: Rose-hip Familia: Rosaceae 44.

pectine. uneori albe. acid malic şi citric. dinţate pe margini. Recoltarea fructelor începe în momentul când ele trec de la culoarea cărămizie spre roşu-portocaliu. B2 . formate din mai multe foliole ovale. zaharuri. K. scade conţinutul în vitamina C. Creşte prin tufişuri. care la maturitate devine cărnos. la marginea drumurilor şi a pădurilor. Compoziţie chimică. dermatite. recoltare .izant. Mai târziu. După eliminarea corpurilor străine şi a impurităţilor. taninuri. uleiuri volatile. deoarece se încing uşor. . pe dealuri. Mg. de culoare roşie. Fructele de măcieş conţin vitaminele C. Siropul. PP. infuzia se utilizează ca vitamin . numeroase stamine dispuse pe un receptacul. frunze compuse. iar uleiul – la arsuri. extractul. Ca. cu 2 stipele la baza.Descriere. Răspândire. în realitate adevăratele fructe. Fe. decubitus. fructele se transportă la locul de uscare. Organul utilizat. Arbust cu ghimpi. astringent şi antidiareic. săruri de K. În acest receptacul se află numeroase achene. întrebuinţări. Fructele recoltate nu se vor lăsa la soare. dextrină. cărora în mod obişnuit se spune seminţe. 5 petale. provitamina A. cu 5 sepale. Flori de culoare roz. măceşele întră în perioada de supracoacere şi le fac inutilizabile pentru scopuri medicinale.

Denumirea rusă: Черемуха обыкновенная Denumirea engleză: Bird Cherry Familia: Rosaceae 45.MĂLIN Denumirea latină: Padus avium Mill. MĂLIN .

. că chiar un strugure de mălin mâncat poate opri diareia. flavonozide . Răspândire. obovate sau oblong-ovate. uşor zbârcite. tufărişuri. în seminţe a fost identificată heterozida amigdalina şi ulei gras. recoltate la maturizare deplină. grupate în raceme. Se rup raceme întregi. În fructe se conţin substanţe tanante condensate. bruscacuminate. cenuşie-negricioasă. Compoziţie chimică. groase. întrebuinţări. Arbust sau arbore cu coroană deasă. Planta creşte prin păduri de luncă.Descriere. pe faţa inferioară cu smocuri de peri la subsuoara nervurilor. ulei volatil şi gras. mirositoare. Fructe. acizi organici. Organul utilizat. zăvoaie. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mălin. datorită acţiunii astringente. vegetând sporadic în regiunea de deal şi munte. Rădăcina rămuroasă. rar la câmpie. sucul şi geleul din fructe de mălin. iar după uscare la soare sau în uscătorii termice (40600C) pedunculii se înlătură. negre. Frunze eliptice. recoltare. strălucitoare cu seminţa rotund-ovată şi miezul dulce-astringent. ca remediu antidiareic. Scoarţa netedă. se socoate. Decoctul. se întrebuinţează. drupe sferice mici. Flori albe. Tulpină dreaptă. la bază rotunjite. pe margine acut-serate.

MĂRAR .MĂRAR Denumirea latină: Anethum graveolens L. Denumirea rusă: Укроп огородный Denumirea engleză: Common dill Familia: Apiaceae 46.

vitaminele C. carminative. Rădăcina pivotantă. Astăzi cunoscut pe tot globul. carotenoide. Se utilizează sub formă de apă aromatică. întrebuinţări. ca infuzie sau chiar uleiul volatil picurat pe o bucată de z a h ă r. care conţine totalul tuturor compuşilor fenolici posedă acţiune spasmolitică. de asemenea. verde. În fructe au fost identificate cumarinele bergaptena. diachene ovaleliptice. umbeliferona. Compoziţie chimică. printre cereale. grupate într-o umbelă compusă. striată. Conţin. Preparatul Anetinum. Tulpină cilindrică. PP. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mărar. glabră. recoltare. cafenii.ramificată. Fructe. recoltate la maturizarea a 5060% din umbele.Descriere. şi ulei gras. înaltă până la 160 cm. fistuloasă. Flori mici. scopoletina. Plantă erbacee anuală. Caliciu lipsă sau neînsemnat. cu foliole filiforme. Răspândire. ulei volatil format din limonen şi carvonă. Organul utilizat. gălbuiverzui. În sudul Europei mărarul creşte sălbatic. slab . . Posedă proprietăţi stomahice. Frunze tripenat-sectate. C a a n t i h e m o r o i d a l s e administrează sub formă de clisme cu infuzie. peţiolate. antispastice şi diuretice.

(B.MESTEACĂN Denumirea latină: Betula pendula Roth. MESTEACĂN .verrucosa Ehrh.) Denumirea rusă: Береза поникающая (бородавчатая) Denumirea engleză: Silver birch Familia: Betulaceae 47.

ca arbore ornamental pe marginea străzilor. când sunt lipicioase. decoctul din frunze şi muguri posedă acţiune diuretică (la edeme de provinenţă renală şi cardiacă) şi colagogă (la colecistite). iar primăvara se deschid. Organul utilizat. taninuri. cariofilen. vitamina C. Mugurii se recoltează de pe ramurile tinere prin strujire. compuşi triterpenici. Frunze alterne. întrebuinţări. Creşte peste tot. Mugurii conţin ulei volatil în componenţa căruia întră betulina. Compoziţie chimică. glabre. pe pante. Frunzele tinere se recoltează începând din luna mai. în formă de romb sau triunghi. se mai conţin flavonozide. iernează sub formă de amenţi. Frunzele de mesteacăn conţin ulei volatil. heterozide. Arbore cu scoarţa albă şi netedă în tinereţe. în grădini sau parcuri. Florile bărbăteşti se formează în timpul verii. recoltare . rezine. Florile femeieşti ies din muguri numai primăvara o dată cu apariţia frunzelor. atât în păduri de foioase. . cât şi de conifere. Cele tinere sunt lipicioase datorită unor glande ce secretă o răşină.Descriere. în poieni. drumuri. Răspândire. Infuzia. dinţate pe margini. ascuţite la vârf. crăpându-se la bătrâneţe. şi continuă până la sfârşitul lunii iulie. betulol.

Denumirea rusă: Ежевика (ожина) Denumirea engleză: Blackberry Familia: Rosaceae 48.MUR Denumirea latină: Rubus caesius L. MUR .

recoltare. Compoziţie chimică. vitamine C. . Frunze trifoliate cu foliole romboidal-ovate şi marginea neregulat serată. Datorită conţinutului în acizi organici fructele sunt folosite ca laxativ uşor în pediatrie. fructele la maturizare. mici. săruri de potasiu. pline de seminţe. antidiareice. frunzele se recoltează înainte şi în perioada de înflorire. Organul utilizat. pe râpele pădurilor. cupru. mangan. întrebuinţări.Descriere. Au mai fost identificate zaharuri. globuloase. iar rădăcinile toamna târziu. frunzele conţin substanţe tanante. Arbust cu lăstari târâtori. renal ă şi prin glandele sudoripare. În grădini întâlnim de obicei specii hibride. Aceşti compuşi activează procesele de eliminare a toxinelor pe cale gastrointestinală . sau primăvara devreme. Lăstarii tineri. caroten. preferând luminozitatea directă. cea ce le conferă proprietăţi astringente. pe partea superioară dispers-păroase. rezultate din încrucişarea cu alte specii. Răspândire. cilindrici. Fructele. ghimpi scurţi. pe cea inferioară tomentoase. Fructe polidrupe cărnoase. Creşte pe malurile râurilor. în tufişuri. Flori albe. din grupa B. grupate în raceme scurte. pectine. negrealbăstrui. cu gust astringent-acrişor. subţiri.

MUŞEŢEL Denumirea latină: Chamomilla recutita L. MUŞEŢEL .) Denumirea rusă: Ромашка аптечная Denumirea engleză: Chamomile Familia: Asteraceae 49. (Matricaria chamomilla L.

în alte culturi. reprezentate prin inflorescenţe. de culoare galbenă-aurie. Proazulenele. Organul utilizat.Descriere. pe terenuri uscate. acid ascorbic. întrebuinţări. Creşte pe ogoare. iar receptaculul . iar florile ligulate au un aspect proaspăt şi se află în poziţie orizontală. colină. Frunze sesile. Florile de muşeţel au acţiune antiinflamatoare. au acţiune stomahică şi carminativă. locuri virane. Recoltarea florilor se face atunci când 50% din florile tubulare sunt deschise. bi. Plantă anuală cu rădăcina pivotantă. inserate altern. Florile. fusiformă. Fructul este o achenă mică. Compoziţie chimică. cicatrizantă şi antialergică datorită azulenelor şi bisabololului din uleiul volatil. recoltare. de culoare argintie. de la cele nisipoase până la cele argiloase. Preferă locuri însorite. fitosteroli şi acizi graşi. de culoare albă . Acţiunea spasmolitică este atribuită flavonozidelor şi cumarinelor alături de care se mai conţin mucilag. bifidat compuse. Răspândire.din flori tubulare.sau tripenat sectate. . pe lângă drumuri. sunt grupate în capitule compuse din flori ligulate. Inflorescenţele nu trebuie să aibă codiţe mai lungi de 1 cm. Are o largă întrebuinţare în dermatologie şi cosmetică. care sunt substanţe amare. pe soluri diferite.

Denumirea rusă: Просвирник (мальва) лесной Denumirea engleză: Common mallow Familia: Malvaceae 50.NALBĂ DE PĂDURE Denumirea latină: Malva silvestris L. NALBĂ DE PĂDURE .

ele se pot recolta în continuare. Compoziţie chimică. ramificat ă . Flori roşiiviolacee dispuse la subsuoara frunzelor. neatacate de rugină. Prezenţa mucilagiilor conferă celor două produse vegetale proprietăţi demulcente.Descriere. cu limb rotund până la reniform. . Frunze lung-peţiolate. Tulpina erect ă sau ascendentă . Organul utilizat. vitaminele A şi C. p ăroasă . sfeclă. complete sau fără caliciu. bianuală cu rădăcină pivotantă . pe lângă garduri. urme de ulei volatil. taninuri. în tratamentul furunculozei. Florile de nalbă se recoltează de asemeni manual. întră deasemenea în compoziţia speciilor pectorale. pe margine neregulat-seraţi. în momentul deplinei maturaţii. Creşte pe terenuri necultivate. marginea drumurilor. Plantă erbacee. c ărnoasă . în culturi de cartof. Se folosesc frunzele. rar prin tăieturi de pădure şi fâneţe. Planta se recomandă în afecţiuni ale bronhiilor. dealuri aride. şanţuri. recoltate fără peţiol până în perioada înfloririi. Produsul vegetal conţine mucilagii. păros. Dacă frunzele sunt sănătoase. în gargarisme. întrebuinţări. acizi organici. cu 3-7 lobi semicirculari sau triunghiulari. recoltare. Răspândire.

NALBĂ MARE Denumirea latină: Althaea officinalis L. Denumirea rusă: Алтей лекарственный Denumirea engleză: Marsh mallow Familia: Malvaceae 51. NALBĂ MARE .

Spălarea nu este permisă. întrebuinţări. Organul utilizat. Părţile aeriene se recoltează înainte de înflorire. fructul este turtit. cu gust dulceag. compus din numeroase achene. Acţiunea farmacodinamică principală este determinată de mucilag. Compoziţie chimică. În cazul când frunzele sunt sănătoase. albă până la slab gălbui la interior. mucilaginos. Rădăcinile se scot din pământ în momentul când planta s-a uscat şi înainte ca pământul să îngheţe. deoarece apa dizolvă cu uşurinţă mucilagiile. Plantă ierboasă cu rizom scurt şi numeroase rădăcini de culoare cenuşie deschis la suprafaţă. Flori de culoare alb-roz. datorită căruia este utilizată ca emolient. . neîngălbenite şi neatacate de boli. În prezent se cultivă în multe ţări. având un peţiol lung. Răspândire. Întră în compoziţia speciilor pectorale iar sub formă de gargarisme este utilizată pentru acţiunea antiinflamatoare în tratamentul inflamaţiilor gingivale. pe malurile râurilor şi pe marginea şanţurilor. recoltarea poate continua şi în timpul înfloririi. recoltare.Descriere. Apare mai rar prin tufişuri. Creşte prin locuri umede. Tulpinile acoperite cu frunze de culoare verdealbicioasă aşezate altern. începând de la vârful plantei.

Denumirea rusă: Чернушка посевная Denumirea engleză: Black cumin Familia: Ranunculaceae 52.NEGRILICĂ Denumirea latină: Nigella sativa L. NEGRILICĂ .

. având suprafaţa acoperită cu asperităţi. curbate. componentul carbonilic al uleiului volatil. leagă în snopi. recoltare. fiind activă în bronhospasmul provocat de histamină. apoi se treieră. depresiv şi analgezic. colici. Uleiul volatil se manifestă ca diuretic. Răspândire. este rezistentă la temperaturi înalte şi insolaţii puternice. Tulpina cilindrică sau muchiată. cu numeroase seminţe negre. Organul utilizat. pe locuri părăsite. trunchiate. Plantă ierboasă anuală cu rădăcină pivotantă subţire.Descriere. Vegetează bine pe soluri mijlocii. posedă proprietăţi antispastice. Creşte ca buruiană în semănături. întrebuinţări. pubescentă. Planta se seceră. ramificată. Fructul este polifoliculă . Flori de culoare alb-albăstrui. carminaiv. în boli de piept şi contra viermilor intestinali. În medicina populară planta este folosită în indigestii. Nigelona. mari. Seminţele se recoltează când polifolicula are culoare neagră. Frunze alterne bipenatpartite cu lacinii liniare. solitare. Compoziţie chimică. în vârful tulpinii sau ramurilor. afânate.

OBLIGEANĂ . Denumirea rusă: Аир болотный Denumirea engleză: Sweet flag Familia: Araceae 53.OBLIGEANĂ Denumirea latină: Acorus calamus L.

Compoziţia chimică. Frunzele pornite din rizom. mlaştini. după evacuarea apei şi zvântarea terenului. cu 1-2 rânduri de rădăcini adventive g ă l b u i . Se aşează la zvântat timp de câteva zile la umbră. sunt înguste. ascuţit la vârf. gros. cu teacă. amidon. Rizomii recoltaţi se spală de mâl. cu ajutorul unor greble sau furci. carminativ şi prezintă acţiune sedativă. roşcate la bază. acid ascorbic. heterozida amară acorina. întrebuinţări.Descriere. Este un bun stomahic. erbacee. Răspândire. Datorită principiilor amare şi celorlalţi compuşi ai uleiului volatil. Organul utilizat. cilindrică. Produsul vegetal conţine ulei volatil. . tanin. atât pe malul apelor curgătoare. rezine. cu un rizom orizontal. cu limbul întreg. produsul vegetal are acţiune stimulentă asupra secreţiilor gastro-intestinale. cât şi al celor stătătoare. Plantă perenă. Tu l p i n a a e r i a n ă e s t e tetraunghiulară şi poartă o singură frunză la subsuoara căreia se dezvoltă o inflorescenţă. cărnos. se curăţă de părţile aeriene şi rădăcină. recoltare. Rizomii se recoltează toamna. bălţi. Creşte pe lângă iazuri. apoi se usucă. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă de tip spadice. Se foloseşte ca eupeptic amar în tratamentul anorexiilor şi dispepsiilor. cele groase se despică.

ODOLEAN . Denumirea rusă: Валериана лекарственная Denumirea engleză: Valerian Familia: Valerianaceae 54.ODOLEAN Denumirea latină: Valeriana officinalis L.

Inflorescenţa este un racem corimbiform de culoare roşiatică. Tulpini fistuloase. Compoziţie chimică. Odoleanul are acţiune sedativă asupra sistemului nervos şi cardiac. valepotriaţi. glucide. erbacee cu rizom vertical. Răspândire. În primul an formează numai o rozetă de frunze imparipenat sectate. mai este hipnotic şi antispastic. care dezvoltă stoloni şi formează rădăcini. se curăţă de pământ prin scuturare. se presupune existenţa unui fitocomplex bazat pe sinergismele ce se stabilesc între diferiţi componenţi (ulei volatil. recoltare. Se taie partea aeriană de la colet. spasmolitic la nivelul tractului gastrointestinal. Principiul activ nu este încă definitiv cunoscut. Cre şte în locuri umede. enzime. Plantă perenă. Frunzele tulpinale sunt opuse. Organul utilizat. apoi se usucă. se spală întrun curent de apă în timp cât mai scurt pentru a nu-şi pierde calităţile şi se lasă la zvântat 1-2 zile. cu suprafaţa brăzdată. lipide. . violacee-roz sau albă. Rizomii cu rădăcini se recoltează toamna târziu (cel mai bine în primul an de viaţă). întrebuinţări. precum şi în staţiuni mai înalte. pe locuri stâncoase sau în păduri mai puţin umede. flavonozide).Descriere. marginea întreagă sau serat dinţată. de-a lungul apelor.

Denumirea rusă: Стальник колючий Denumirea engleză: Spiny restharrow Familia: Fabaceae 55. OSUL IEPURELUI .OSUL IEPURELUI Denumirea latină: Ononis spinosa L.

ca remediu diuretic. dispuse la subsuoara unor bractei. dinţate pe margine. Frunze superioare simple. cenuşie. care se deosebeşte prin flori mari.Descriere. acid citric. roze. Creşte prin fâneţe şi păşuni uscate. cu foliole ovale. substanţe tanante. Planta se foloseşte ca hemostatic (la hemoroizi). Compoziţie chimică. recoltare. Pentru a asigura înmulţirea plantei se taie partea cioturoasă care constituie coletul şi se îngroapă în acelaşi loc. prin locuri nisipoase. foarte spinoasă. grupate în inflorescenţe spiciforme. Rădăcinile trebuie recoltate toamna târziul sau primăvara devreme.. ulei gras şi volatil. Flori papilonate. glandulos-păroase. ramificată. mărăcinişuri şi de-a lungul apelor. cele inferioare trifoliate. păroasă. roz cu dungi mai închise. Organul utilizat. Răspândire. Tulpină lignificată la bază. aşezate câte două pe pedunculi scurţi în subsuoara frunzelor. întrebuinţări. Subarbust cu rizom continuat într-o rădăcină flexibilă. . Spontan se întâlneşte altă specie Ononis arvensis L. favorizează expulzarea calculelor renali şi înlesneşte eliminarea clorurilor. normalizează scaunul (la constipaţii cronice) . Principiile active de bază sunt heterozidele izoflavoniceononina şi onospina. Se mai conţin onocerina.

PĂDUCEL . Denumirea rusă: Боярышник кроваво-красный Denumirea engleză: Redhaw hawthorn Familia: Rosaceae 56.PĂDUCEL Denumirea latină: Crataegus sanguinea Pall.

vasodilatatoare şi sedativă asupra sistemului nervos central. carotenoide. a fost pusă în evidenţă acţiunea simpaticolitică. Creşte prin păduri şi tufişuri. cu 15-20 stamine cu antere de culoare neagră. Lujeri brun-verzui. Păducelul are activitate cardiovasculară. izolat prin poienile din regiunea de câmpie până la regiunea muntoasă. uşor ovale de culoare roşie. Se recomandă în scleroză coronariană la persoane în vârstă. rutozida. rombic-ovate. Des se cultivă în parcuri. Frunze alterne. Arbust cu tulpină mult ramificată. acizii clorogenic şi cafeic. Organul utilizat. fără accesul luminii directe. glabri. Fructele se culeg toamna în momentul când ele se înroşesc. pe timp uscat. Florile sunt constituite pe tipul 5. Compoziţie chimică. Florile se recoltează în momentul când încep să se deschidă. alături de care se găsesc vitexina. cu spini. pe cea inferioară cu smocuri de peri. pe faţa superioară glabre. Flavonozida principală este hiperozida. . recoltare. Fructele sunt globuloase. întrebuinţări. lucitori. cu 3-7 perechi de lobi seraţi pe margine.Descriere. hipotensivă. iar fructele se pot usca şi la soare. Florile trebuie uscate în straturi subţiri. ulei volatil. Răspândire. pentru tratamentul unui cord hipertonic.

PĂPĂDIE .PĂPĂDIE Denumirea latină: Taraxacum officinalis L. Denumirea rusă: Одуванчик лекарственный Denumirea engleză: Common dandelion Familia: Asteraceae 57.

perenă. . de culoare galbenă. Organul utilizat. atenuate în peţiol. prin f âneţe. care dă naştere unei rădăcini pivotante. carotenoide. Creşte pretutindeni din regiunea de şes până în cea deluroasă . Inflorescenţele sunt dispuse în antodiu şi alcătuite numai din flori ligulate. vertical. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează înainte şi la începutul înfloririi. colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. substanţă amară cu structura guaianică. deasemenea sitosteroli şi stigmasteroli.Descriere. în general cu caracter alcoolic. În sucul laticifer al plantei se conţine taraxacină. cu lobii triunghiulari acuţi sau obtuzi. Compoziţie chimică. inegal invers fidate. Nervura mediană are pe faţa superioară aspect de şanţ. recoltare . cu rizom gros scurt. Se mai conţine ulei gras şi oze. Plantă erbacee. la marginea drumurilor etc. inulină. Rădăcina întră în compoziţia speciilor gastrice. Răspândire. Atât rădăcinile cât şi părţile aeriene ale păpădiei se utilizează ca tonice amare. întrebuinţări. Tot sistemul posedă o culoare neagră la exterior şi albă la interior. iar rădăcinile toamna sau primăvara devreme. Frunze lanceolate. locuri necultivate. Din rădăcini au fost izolaţi compuşi triterpenici.

Denumirea rusă: Подорожник большой Denumirea engleză: Common plantain Familia: Plantaginaceae 58. PĂTLAGINĂ MARE .PĂTLAGINĂ MARE Denumirea latină: Plantago major L.

laringitelor. Fruct. acid oleanolic. nisipoase. brusc-atenuate în peţiol. Răspândire. tanin. după ce se ridică roua. astm bronhic. Organul utilizat. Frunzele conţin mucilag. ulceraţiilor. locuri bătătorite. . Compoziţie chimică. Se usucă la umbră în strat subţire. bron şite. vitaminele A. dispuse în rozetă. capsulă ovoidală. iar extern pentru tratarea afecţiunilor vasculare. flavone. cu trei-şapte nervuri. rănilor purulente. traheitelor. uşor hemostatice. în locuri cultivate şi necultivate. artificial la 40-50oC. recoltare. întrebuinţări. fâneţe. diaree. perenă cu rizom scurt şi rădăcini fasciculate. ulcer gastrointestinal. grupate într-un spic. hipertensiune arterială. păşuni umede. de la câmpie până în zona subalpină. stomatitelor. Plantă erbacee. C. Se folosesc în tratamentul gastritelor cronice anacide. Flori galbenealbicioase. pe timp uscat. pectine şi posedă proprietăţi emoliente. glabre. Frunzele se taie de la suprafaţa pământului cu peţiolul nu mai lung de 5 cm. astringente.Descriere. Frunzele de pătlagină se recoltează atât înainte cât şi în timpul înfloritului. K. Frunze lat-ovate. Creşte la marginea drumurilor.

PELIN Denumirea latină: Artemisia absinthium L. PELIN . Denumirea rusă: Полынь горькая Denumirea engleză: Wormwood Familia: Asteraceae 59.

Răspândire. speciilor colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. stomahic. Frunzele de pelin se recoltează pe timpul înfloririi. Florile formează mici capitule globuloase. este partea componentă a preparatelor stomacale. Frunzele bazilare şi vârfurile înflorite ale plantei după tăierea cu foarfecele. pe lângă garduri. iar pentru ulei volatil – înaintea înfloririi. recoltare . Ele sunt adânc divizate în lobi lunguieţi cu margini întregi. artificial temperatura nu trebuie să depăşească 350C. Compoziţie chimică. locuinţe. Principiile amare ale pelinului sunt formate din sesquterpene (proazulene). în locuri aerisite şi se usucă la umbră. vermifug şi emenagog. Creşte prin locuri necultivate şi uscate. Toate florile din capitul sunt tubuloase. Plantă vivace cu tulpina ramificată în partea superioară . drumuri. aşezate la vârful tulpinii şi al ramurilor. peţiolul este mai scurt. Frunzele de la bază sunt lung peţiolate. pe măsură ce înaintează pe tulpină. Întreaga plantă are un aspect albcenuşiu din cauza perilor deşi şi mătăsoşi. de culoare gălbuie. acoperită cu frunze aşezate altern. întrebuinţări. Organul utilizat. . cuţitul se întind în straturi subţiri.Descriere. Pelinul se foloseşte ca tonic amar. Trebuie administrat însă cu atenţie din cauza toxicităţii tuionei.

PIPERUL BĂLŢII Denumirea latină: Polygonum hydropiper L. PIPERUL BĂLŢII . Denumirea rusă: Горец перечный Denumirea engleză: Water-pepper Familia: Polygonaceae 60.

Planta este utilizată ca hipotensiv şi hemostatic în hemoptizii. Răspândire. roşietice. ovar superior cu 2-3 stiluri. sau după raclarea uterului.5 cm deasupra solului şi imediat se transportă la locurile de uscare. pe suprafaţă glabre.şi metroragiilor. recoltate în timpul înfloririi. lanceolate.Descriere. în locuri ferite de razele solare directe. . Inflorescenţele spiciforme. întrebuinţări. substanţe tanante şi pectinice. glabre. Este folosit şi în ginecologie. cu 6 (-8) stamine. mlaştinilor. constituite dintr-un perigon 4 (-5) laciniat. acizii organici. pentru tratamentul meno. anuală. Extractul fluid întră în componenţa supozitoarelor antihemoroidale. Principiile active de bază sunt flavonozidele. vezicale. Compoziţie chimică. Tulpină glabră. se mai conţin vitaminele C şi K. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. Plantă erbacee. Planta se taie la înălţimea de 4 . Organul utilizat. cilindrice. la bază îngust cuneiforme. mucilagii. Tecile sunt peliculare. pe margine uneori cu perişori subţiri. roşiatică. recoltare. Frunze alterne. ascuţite sau obovate. hemoroidale. erectă sau ascendentă. hemoragii gastrice. Planta este răspândită în toată partea europeană şi creşte prin locuri umede pe malurile râurilor. ulei volatil. lacurilor.

PIR Denumirea latină: Agropyron repens P.B. PIR .) Nevski ) Denumirea rusă: Пырей ползучий Denumirea engleză: Couch grass Familia: Poaceae 61. (Elytrigia repens (L.

Pirul conţine polifructozani (triticină . Plantă erbacee. cu proprietăţi stimulative ale poftei de mâncare şi ale unei bune digestii. Flori dispuse în spic compus. Tulpină erectă. Sub formă de decoct este utilizat ca diuretic. Internodurile sunt fistuloase şi au un lumen redus. cu teacă despicată ce înconjoară tulpina şi limb îngust. Rizomii se recolteaz ă primăvara timpuriu sau toamna târziu. stolonifer. Acţiunea antibiotică s-ar datora formării unei cetone. întrebuinţări. perenă cu rizom lung târâtor. grădini. vitamine din complexul B. pe marginea drumurilor. diaforetic. recoltare . verde. carotenoide. depurativ. cenuşiu-verde sau albăstruie. Frunze liniare. A. lung.inulin ă ). Se înlătură părţile aeriene. mucilag. Planta creşte pe terenuri părăsite. Răspândire.Descriere. prin pajişti. De asemenea are şi acţiune cardiovasculară. ca tonic general. cu noduri. săruri de potasiu şi fier. . scăzând presiunea arterială . galben. pe lângă garduri. ca urmare a oxidării agropirenului din uleiul volatil. se spală într-un curent de apă şi se usucă în strat subţire la soare sau în camere bine aerisite. Organul utilizat. Compoziţie chimică.

Denumirea rusă: Медуница лекарственная Denumirea engleză: Lungwort Familia: Boraginaceae PLĂMÂNĂRICĂ 62.(mierea ursului) Denumirea latină: Pulmonaria officinalis L. PLĂMÂNĂRICĂ .

cu vârful ascuţit. după ce s-a ridicat roua. maluri umbroase ale pâraielor. Planta conţine mucilag şi alantoină. vitamina C. rutozidă şi microelemente. Frunzele rozetei eliptice sau cordat-ovate. diaree. cu peri tari. Se foloseşte în afecţiuni ale vezicii urinare. deasemenea afecţiuni ale căilor respiratorii. pe soluri cu umiditate accentuată. Răspândire. catar bronşic. Tulpinile erecte. tuse. alături de saponozide. margini de păduri. grupate în cimă scorpiodă. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi şi după înflorire. ramificat. substanţe tanante. întrebuinţări. prin pădurile de foioase. la început roşii-purpurii. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale. răguşeală. acid silicic. pe timp frumos. laringite. Creşte în locuri umbrite. lung peţiolate. ulcer gastric şi duodenal. Plant ă ierbacee. cilindrice. apoi violet-albăstrui. Flori mici. din care pornesc rădăcini adventive. Compoziţie chimică. perenă cu rizom târâtor. neramificate. expectoraţii cu sânge. . recoltare . cele tulpinale – spatulate sau alungit-ovate. hemoroizi. fâneţe.Descriere . Organul utilizat.

Denumirea rusă: Мать-и-мачеха Denumirea engleză: Coltsfoot Familia: Asteraceae 63. PODBAL .PODBAL Denumirea latină: Tussilago farfara L.

pe locuri argiloase şi abrupte. cu margini dinţate. Uscarea se face în condiţii naturale sau cu aer cald la o temperatură de 40-50oC. începând din luna aprilie şi până în iunie. peţiol semicilindric. în şanţuri. expectorantă şi antiinflamatoare. Florile de culoare galbenă sunt aşezate în inflorescenţe capitule. flavone. saponozide. tanin. deoarece acestea sunt mai bogate în mucilagii. La recoltare se vor prefera plantele expuse soarelui. Culoarea frunzei pe faţa superioară este verde. un principiu amar. Frunzele de podbal sunt recoltate fără peţiol. vivace cu un rizom cărnos. Organul utilizat. văile râurilor. Răspândire. carotenoide. inulină. comună în întreaga ţară. Frunzele de podbal conţin 7-8% mucilagiu. din care cresc frunze rotunde. de aceia infuzia din frunze de podbal are acţiune emolientă. iar pe cea inferioară albicioasă din cauza perilor deşi. . recoltare. Creşte prin locuri umede.Descriere. când sunt încă mici (8-15 cm în diametru). Plantă ierbacee. întrebuinţări. Compoziţie chimică.

Denumirea rusă: Копытень европейский Denumirea engleză: European wild ginger Familia: Aristolochiaceae 64.POCHIVNIC Denumirea latină: Asarum europaeum L. POCHIVNIC .

După recoltare se rup frunzele brunificate. Frunze circularreniforme. bogat în azaronă şi aldehidă azarilică. de obicei hibernante. ascendente. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale la temperatura de 30-350C Compoziţie chimică. întrebuinţări. ramificat. expectorantă. în primul rând. pe soluri grele prin pădurile de foioase. prin acţiunea lor vomitivă (emetică). zaharuri. lungpeţiolate. Preparatele de Asarum se remarcă. În doze şi mai reduse are proprietăţi diuretice. tanin. umede. superficial. Întrebuinţarea se recomandă numai cu prescripţia medicului. Organul utilizat. perenă cu rizom subţire. se curăţă de alte impurităţi. iar părţile subterane toamna târziu. Tulpinile aeriene pornesc din rizom. scvamiforme. cu miros de piper. Creşte în locuri umbrite. Planta conţine ulei volatil. solitare. Răspândire. săruri minerale. rezine. recoltare . .Descriere. Flori întunecat-purpurii. scurt păroase. care confirmă şi toxicitatea produsului. Plantă ierbacee. Frunzele se recoltează în timpul înfloririi. sudorifice şi antibiotice pe un mare număr de germeni patogeni. din care pornesc rădăcini adventive firoase. Au mai fost identificate vitaminele C şi B. albicios. iar în doze mici.

Denumirea rusă: Кукуруза Denumirea engleză: Maize. PORUMB .PORUMB Denumirea latină: Zea mays L. corn Familia: Poaceae 65.

B2. recoltare. anuală cu rădăcini fasciculate. Organul utilizat. C. hidropizie. saponozide. cu nervura mediană pronunţată. reumatism. B6. Se usucă la umbră şi se prezintă sub forma unei mase filamentoase galben verzuie până la brun roşcat. hemoragii. litiază biliară. cernoziomuri levigate. menstre neregulate şi dureroase. Răspândire. cistite. plină cu măduvă.Descriere. Frunze lanceolate. dispuse altern pe două rânduri. de sprijin. întrebuinţări. Preferă soluri cu structură lutoasă . cerinţe termice ridicate în tot cursul vegetaţiei. flavonozide. lipide. Produsul vegetal conţine vitaminele K. Florile mascule sunt grupate într-un panicul terminal. când boabele se află în faza de lapte. prevăzută cu noduri. s ăruri de potasiu. alantoină etc. bine dezvoltate. tulburări de menopauză. luto-nisipoas ă . Tulpină cilindrică. litiază renală . Ca produs vegetal se foloseşte mătasea (stilurile şi stigmatele recoltate de la florile femele). Plantă ierbacee. extractul fluid şi siropul se folosesc în disfuncţiile hepatobiliare. . B1. afec ţiuni ale sistemului cardiovascular. substanţe minerale. femele – ştiuleţi. Infuzia. stigmasterol şi sitisterol. Compoziţie chimică. care se culege înainte de maturizarea porumbului. La primele 2-5 noduri tulpinale se formează rădăcini adventive.

PORUMBAR Denumirea latină: Prunus spinosa L. PORUMBAR . Denumirea rusă: Терн ( терновник) Denumirea engleză: Blackthorn Familia: Rosaceae 66.

fructele – la maturizare deplină. antidizenteric. poiene. glucide. brumate. Lujeri cenuşii. Florile sunt menite şi ca antidiabetice şi ca antiastmatice. acoperiţi cu perişori. Florile conţin flavonozide. Compoziţie chimică. Răspândire. albăstruinegricioase. apar înaintea frunzelor. fâneţe. solitare. scoarţele de pe rădăcină şi tulpini. florile – la începutul înfloririi. rădăcinile mai subţiri se recoltează toamna la sfarşitul vegetaţiei. alungit-obovate. tulpina cu numeroase ramificaţii laterale. ca diaforetic şi depurativ. comestibile. pe faţa de jos pubescente. leucoantociani şi o heterozidă cianogenetică. Organul utilizat. acid ascorbic. întrebuinţări. şi în tratamentul leucoreei. Arbust spinos. O utilizare eficace o are scoarţa de pe tulpini contra durerilor de inimă. Frunzele se culeg în luna iulie. margini de pădure. recoltare . Frunze alungit-eliptice. Spontan creşte pe coaste însorite. pe margine crenatserate. cu baza cuneată. În unele localităţi ca antidiareic se flosesc rădăcinile. astringent. Fructe – drupe globuloase. Toate se usucă în straturi subţiri în camere bine aeresite. păşuni. Se folosesc pentru efectul lor ca antidiareic. Flori albe.Descriere. taninuri. dealuri pietroase. fructele – antociane. . formează desişuri spinoase.

Denumirea rusă: Ревень тангутский Denumirea engleză: Chinese rhubarb Familia: Polygonaceae 67. REVENT .REVENT Denumirea latină: Rheum palmatum L.

Descriere. Planta preferă cerinţe moderate faţă de căldură. perenă cu rădăcini cărnoase. apare în anul al doilea. goală. Recoltarea rădăcinilor se face numai de la plante în vârstă de 6-10 ani. primăvara sau toamna. reoantracenozide şi reotanoide. dulceţei. geleurilor. lumină şi soluri. cu faţa superioară aspră . principiile purgative atingând doza terapeutică acţionează mai întâi laxativ. napiform. dispuse în inflorescenţe paniculiforme. operaţie prin care se îndepărtează suberul şi o parte din parenchimul cortical. cordiform-palmat-lobate. În doze mici are acţiune antidiareică şi totodată excitant al secreţiei gastrice. apoi purgativ. ulei volatil. adeseori înşirându-se pe o sfoară. Frunze bazale mari. Reventul conţine două grupuri de principii active. enzime. recoltare. umiditate. viguroase. Compoziţie chimică. apoi se usucă. În doze mai mari. Răspândire. deasemenea acizi organici. Tulpina cilindrică. lobii cu 1-2 dinţi. Peţiolii frunzelor tinere se întrebuinţează în pregătirea compoturilor. cu articulaţii evidente şi ohree ca un manşon membranos la fiecare nod. Flori roz sau roşietice. După curăţire de pământ şi spălare sunt mundate. după maturizarea seminţelor. . mai lungi decât late. Organul utilizat. Plantă erbacee. întrebuinţări. ce pornesc dintr-un rizom puternic.

ROIBĂ .ROIBĂ Denumirea latină: Rubia tinctorum L. Denumirea rusă: Марена красильная Denumirea engleză: Madder Familia: Rubiaceae 68.

se mai conţin acizi organici (citric. insuficienţa renală. Frunze lanceolat-eliptice. Răspândire. întrebuinţări. Flori mici. albumine. Mai este indicat în cistite. dispuse câte 4-6 în verticii. pauciflore. iar la interior. Părţile subterane se curăţă de pământ şi se usucă. în special ca diuretic şi saluretic. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. recoltate până la începutul vegetaţiei sau toamna târziul după maturizarea seminţelor. Plantă erbacee. cu patru muchii. palid-galbene. spasmolitic. Organul utilizat. tartric. perenă. flavonozide. pectine. malic). Compoziţie chimică. Creşte pe lângă garduri. recoltare. Este introdusă în cultură. prin vii. aspri şi retorşi. Tulpina târâtoare sau agăţătoare. pielonefrite. pe nervuri şi margini cu peri acuelaţi. datorită eficienţii preparatului în eliminarea cristalelor şi a calculelor renali. Se foloseşte. Rădăcinile au la exterior o culoare roşie brună. prevăzute cu peri mici şi aspri.Descriere. Extractul este folosit în tratamentul calculozei renale. roşie. zaharuri. grupate în cime laxe. pe coastele dealurilor. Principala antraheterozită o constituie acidul ruberitric. tonic şi emenagog. .

ROINIŢĂ .ROINIŢĂ Denumirea latină: Melissa officinalis L. Denumirea rusă: Мелисса Denumirea engleză: Lemon balm Familia: Lamiaceae 69.

clorogenic. lignificat. la subsuoara bracteelor. Pe lângă uleiul volatil. recoltare. Plantă perenă. Frunze opuse. Principala acţiune farmacodinamică a părţilor aeriene de roiniţă este spasmolitică şi sedativă. mucilagii. prin luminişurile din pădurile de stejar şi se cultivă ca plantă medicinală şi meliferă. cu vârful obtuz şi marginile crenatserate. taninuri. cu limbul frunzei de formă ovată. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de roiniţă. Compoziţie chimică. după ce s-a ridicat roua. o acţiune carminativă evidentă. Posedă. Epoca optimă de recoltare este sfârşitul butonizării şi apariţia primelor flori deschise. erbacee cu rizomul orizontal. Tulpina ierboasă. Răspândire. Se va recolta pe timp însorit. acizii oleanolic şi ursolic. în frunzele de roiniţă mai sunt prezenţi acizi cafeic. substanţe amare şi minerale.Descriere. de asemenea. din care cauză se administrează în afecţiuni nervoase ale tractului gastro-intestinal şi nevroze cardiace. întrebuinţări. Frunzele sunt acoperite cu peri şi glande. colorat în brungălbui. călduros şi fără vânt. Roiniţa creşte în flora spontană prin locuri necultivate. . Organul utilizat. glabră la bază şi păroasă în partea superioară. patrunghiulară. Florile grupate în verticile aşezate la noduri.

ROSTOPASCĂ Denumirea latină: Chelidonium majus L. Denumirea rusă: Чистотел большой Denumirea engleză: Celandrine Familia: Papaveraceae 70. ROSTOPASCĂ .

Părţile aeriene ale plantei conţin alcaloizi. cea de jos . Iubeşte soluri uşoare. întrebuinţări. Organul utilizat. papilomatozei laringelui şi intestinelor. care se recoltează în timpul înfloririi. flavonoide. Se usucă fără întârziere. Însă administrarea în cantităţi mari poate avea acţiune toxică constând din iritaţia tubului digestiv. inferioare peţiolate. de aceea creşte prin locuri umbroase din păduri. vomă. tufărişuri. Compoziţia chimică. prin aplicarea latexului în strat gros. Infuzia şi extractele obţinute din rostopască se folosesc în tratamentul afecţiunilor ficatului şi căilor biliare. recoltare. Segmentele frunzelor sunt rotunde sau ovate. Florile galbene-aprinse. goale. Frunze alterne. Sucul proaspăt de plantă se întrebuinţează pentru extirparea negilor.albăstrii. penatsectate. respiraţie încetinită. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de rostopască. saponozide. pe lângă garduri. Tulpini erecte. în jurul locuinţelor. . Plantă cu rizom brunroşiatic. acid ascorbic. în partea de sus ramificate. grupate în umbele simple. Răspândire.Descriere. cu dinţi rotunjiţi. grădini. carotenoide şi acizi organici. în partea de sus verzi. Planta preferă umiditate ceva mai accentuată. iar în partea de jos cu perişori. cele superioare sesile. chiar nisipuri.

Denumirea rusă: Софора японская Denumirea engleză: Japanese pagodatree Familia: Fabaceae 71. SALCÂM GALBEN .SALCÂM GALBEN Denumirea latină: Sophora japonica L.

Răspândire. atunci când caliciul şi corola sunt bine distinse. de culoare verde-închis. hipertensiune arterială. în cazuri de fragilitate capilară . alături de pectine. Fructele se recoltează imature. Arbore cu scoarţa netedă. glucide. . mucilagii. Flori de culoare alb-gălbuie sau alb-verzuie. accidente circulatorii. În această perioadă primele flori încep să se deschidă. însă cu foliolele ceva mai mici. Floarea are forma de fluture ca şi cea de salcâm. Bobocii florali se recolteaz ă în momentul formării lor. hemoragii cu diferite cauze. întrebuinţări. grupate în inflorescenţe piramidale. aşezate la vârful ramurilor şi îndreptate în sus. Fructele sunt nişte păstăi cărnoase. Rutozida este folosită în tratamentul unor afecţiuni ale rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. Compoziţie chimică. spre deosebire de florile de salcâm alb care sunt aplecate în jos. uneori în plantaţii şi perdele forestiere. Atât bobocii florali cât şi fructele ca principiu activ de bază conţin rutozida. Organul utilizat. grădini. recoltare. ramificate. Uscarea se înfăptuieşte la aer liber sau în uscătorii la o temperatură de 400C. Frunze asemănătoare celor de salcâm alb. La noi se cultivă numai în scopuri ornamentale prin parcuri. betulinol.Descriere.

SALCIE . ветла) Denumirea engleză: White willow Familia: Salicaceae 72. Denumirea rusă: Ива белая (верба.SALCIE Denumirea latină: Salix alba L.

Descriere. Arbore cu scoarţa cafeniu-închisă, crăpături longitudinale; ramurile tinere de culoare cafenii-gălbui sau roşietice, lucioase, pubescente. Frunze înguste sau late, lanceolate, ascuţite la vârf, pe partea superioară verzi-închise, pe cea inferioară verzideschise. Flori unisexuate grupate în amenţi, care apar odată cu frunzele. Răspândire. Creşte pe lângă ape, pe aluviuni cu prundişuri, prin zăvoaie, mlaştini şi prin păduri umede. Planta fiind înmulţită vegetativ prin butăşire este folosită la fixarea malurilor. Organul utilizat, recoltare. Scoarţa se recoltează de primăvară până în timpul verii (când conţinutul în salicozidă este maximum) de pe ramurile în vârstă de 3-4 ani. Se usucă în straturi subţiri la temperatura ambiantă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Scoarţa conţine tanin şi o heterozidă specifică salicozidă, alături de populozidă şi alte substanţe active. Având acţiune antiinflamatoare, febrifugă, analgezică, antiagregantă plachetară şi sedativă se utilizează în artroze şi alte afecţiuni reumatismale, dismenoree, dureri pelviene, hiperexcitabilitate nervoasă, anxietate.

SALVIE
Denumirea latină: Salvia officinalis L. Denumirea rusă: Шалфей лекарственный Denumirea engleză: Common sage Familia: Lamiaceae

73. SALVIE

Descriere. Plantă perenă cu un rizom ramificat, lignificat. Tulpina lemnoasă la bază, erectă, machiată în partea superioară, pubescentă şi foarte ramificată. Frunze opuse, lanceolate sau ovate, fin zim ţate, uniform reticulate, cu nervuri proeminente pe partea inferioară, pubescente, de culoare albă-cenuşie sau verdeargintie. Flori brune-violacee grupate în pseudoverticile, în vârful tulpinilor, unde formează inflorescenţe spiciforme. Răspândire. Planta preferă cerinţe ridicate faţă de căldură, cu veri caniculare şi ierni blânde, preferă soluri lutoase, uşor-alcaline. Organul utilizat, recoltare. Frunzele de salvie ajung la maturitatea tehnică în faza de butonizare, care este considerată a fi optimă, deoarece conţinutul de ulei volatil atinge valorile cele mai ridicate. Compoziţie chimic, întrebuinţări. Principiul activ de bază este uleiul volatil. Afară de aceasta se conţin substanţe tanante, acizii ursolic şi oleanolic, flavonozide, vitamina C, enzime, lipide. Frunzele de salvie se folosesc ca antinevralgic, hipoglicemiant şi coleretic, de asemenea ca antisudorific. Sub formă de gargarisme se utilizează în tratamentul anginei, ca antiinflamator bucal şi faringian.

SĂPUNĂRIŢĂ
Denumirea latină: Saponaria officinalis L. Denumirea rusă: Мыльнянка лекарственная Denumirea engleză: Soapwort Familia: Caryophyllaceae

74. SĂPUNĂRIŢĂ

constând din tremurături. din care pornesc rădăcini. Saponarina se foloseşte ca expectorant. diuretic. pitiriasis. Organul utilizat. Compoziţie chimică. târâtor. depurativ. capsul ă cu numeroase seminţe reniforme. însorite. cu caliciu gamosepal. împotriva oxiurilor.Descriere. Fruct. cantităţi mici de lipide. antireumatic. ulei volatil şi substanţe minerale. Rădăcinile de săpunariţă se recoltează toamna târziul sau primăvara devreme până la începutul vegetaţiei. Flori albe sau roze. cu suber roşcat. Plantă erbacee cu rizom cilindric. recoltare. marginea limbului întreagă. uscarea gurii şi gâtului. ramificat. un derivat flavonic. frumos mirositoare. Frunze eliptice. pu ţin sau deloc ramificată. pentru tratamentul faringitei. Tulpină erectă . se scot din pământ cu casmaua. în zona de şes şi deal. în strat subţire sau în locuri bine aerisite. Se spală într-un curent de apă. tubulos. Nu se depăşesc dozele pentru că apare fenomenul de toxicitate. cu 3 nervuri puţin concrescute la bază. se mai conţin. Constituentul principal este saporubina. Se usucă la soare. Extern se administrează în dermatoze. Răspândire. a drumurilor. opuse. Planta creşte pe locuri nisipoase. întrebuinţări. negre. . pe lângă garduri. pe marginea râurilor. antinevritic.

Denumirea rusă: Лапчатка прямостоячая Denumirea engleză: Common tormentil Familia: Rosaceae 75.SCLIPEŢI Denumirea latină: Potentilla erecta L. SCLIPEŢI .

curăţă de rădăcini. se spală într-un curent de apă rece şi după zvântare se usucă. umede. subţiri. prin poieni.Descriere. marginea pădurilor. în partea de sus ramificate. cu 4 petale pe floriferi. Frunzele bazilare sunt tri. chinic şi elagic. Răspândire. ulei volatil. acoperit cu numeroase rădăcini adventive. galbene. slab păroase. . uretrale). Florile solitare. Se întrebuinţează la diferite hemoragii interne (stomacale. Planta creşte pe soluri calcaroase. sesile cu stipele mari. Se sapă. Se folosesc la bolile inflamatorii ale tractului gastrointestinal. recoltare. cele tulpinale trilobate. cu bune rezultate în aplicaţii externe. răşini. neuniform îngroşat. recoltaţi primăvara de timpuriu sau toamna cât mai târziul. turboase. poate fi folosit. intestinale. Rizomii posedă proprietăţi astringente şi hemostatice. întrebuinţări.sau cincilobate. Rizomii conţin substanţe tanante. Au mai fost identificate flavonozide. scutură de sol. Plantă perenă cu rizom scurt. chiar la dizenterie. Compoziţie chimică. Ca produs vegetal se folosesc rizomii de sclipeţi. saponozide. Produsul vegetal de asemenea. amidon. Tulpini drepte. pentru tratamentul degerăturilor. acid galic. lung peţiolate cu foliole cuneat-obovate. Organul utilizat.

SCORUŞ Denumirea latină: Sorbus aucuparia L. Denumirea rusă: Рябина обыкновенная Denumirea engleză: Rowan or mountain ash Familia: Rosaceae 76. SCORUŞ .

recoltare. Frunze alterne. ca urmare a conţinutului ridicat în sorbitol. marginile acut-serate. până sau după îngheţuri. glabrii. dar a fost preconizată utilizarea lor şi pentru tratamentul diabeticilor. calmant al tusei. Fructele întră în compoziţia speciilor vitaminice şi polivitaminice. Ca produs vegetal se folosesc fructele de scoruş. cu foliole oblong-lanceolate. Compoziţie chimică. întrebuinţări. sporadic în câmpie. Fructele conţin carotenoide. prin ruperea ciorchinelor în întregime. acizi organici. Se cultivă ca plantă decorativă în parcuri. pectine. cenuşiu-pătată în tinereţe.Descriere. Scoruşul creşte în regiunile de deal. sorbitol. toamna. păduri rărite. vitamina P. lucioasă. păroase. Organul utilizat. recoltate la maturitate. imparipenat. prin luminişuri. Arbore indigen cu tulpină relativ dreaptă. antituberculos. scoarţă netedă. dispuse în corimbe terminale. substanţe amare şi tanante. erecte. în tratamentul reumatismului. se colorează vişiniu. Lujeri tomentoşi în tinereţe. spre bază sesile. apoi bruni-roşcaţi. acid ascorbic. Flori albe. înainte de cădere. acute sau obtuze la vârf. Se folosesc pentru tratamentul scorbutului. Uscarea artificială timp de 3-4 ore. Răspândire. mai târziu cu ritidom negricios. lucitori. .compuse.

SCUMPIE . Denumirea rusă: Скумпия кожевенная Denumirea engleză: Smoketree Familia: Anacardiaceae 77.SCUMPIE Denumirea latină: Cotinus coggygria Scop.

pe margini întregi. fisuri. Frunzele se usucă în încăperi bine aerisite sau în uscătorii termice.Descriere. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. laringelui. la vârf rotunjite sau uşoremarginate. Organul utilizat. grupate într-o paniculă. recoltate de la începutul înfloririi până la maturizarea completă a frunzelor. Flori mici. Pe larg se cultivă ca plantă medicinală şi decorativă (mai ales în parcuri). zdrobite emană miros de morcov. ulei volatil. Spontan este răspândit pe povârnişuri pietroase. Compoziţie chimică. faringelui. Principiile active de bază sunt substanţele tanante. cu nervuri puternic proeminente. Frunze alterne simple eliptice până la ovate. . la otrăviri perorale cu sărurile alcaloizilor şi metalelor grele deoarece taninul formează compuşi insolubili cu aceste substanţe. cu baza cuneată. printre arbuşti. peţiolate. întrebuinţări. Frunzele de oţetar se folosesc ca sursă de obţinere a taninului – ca remediu astringent şi antiinflamator. Arbust ramificat cu scoarţa brună -cenu şie şi lemnul galben. Toamna frunzele devin de culoare roşie închisă cu nuanţă violetă. Răspândire. la arsuri. Se utilizează în procesele inflamatorii ale căii bucale. ulcere. recoltare. Au mai fost identificate flavonozide.

SIMINOC Denumirea latină: Helichrysum arenarium DC Denumirea rusă: Бессмертник песчаный Denumirea engleză: Everlasting Familia: Asteraceae 78. SIMINOC .

reduce dimensiunile ficatului mărit patologic. grupate în calatidii globuloase. Florile de siminoc conţin flavonozide. Planta creşte în regiunea de câmpie. Utilizat în tratamentul colicistitelor. şi ca colicistochinetic. dar sunt bine dezvoltate. prin locuri înierbate şi nisipoase. Răspândire. vărsăturile. meteorismul. produsul vegetal reduce greaţa. mijlocii şi superioare – sesile. adunate în panicul corimbiform. întrebuinţări. recoltate la începutul înfloririi plantei. Ca produs vegetal se folosesc florile de siminoc. neramificat ă . acoperită cu peri mici. Organul utilizat. des-foliată. vitamina K. caroten. colangitelor. când paneraşele încă nu s-au deschis cu totul. iar la întârzierea colectării în produs o să avem receptacule goi. senzaţia de durere din regiunea ficatului. Frunze alterne cu marginea întreagă. Flori galbene. Compoziţie chimică. recoltare.Descriere. hepatitelor. pe ambele feţe cu peri mici. La recoltarea prea devreme produsul o să constea din paneraşe mici. microelemente. substanţe tanante şi amare. . surii. Plantă erbacee. cele inferioare lanceolate peţiolate. liniarlanceolate sau alungite. perenă cu tulpină erect ă . Au mai fost identificate vitamina C. surii.

SOC . Denumirea rusă: Бузина черная Denumirea engleză: Elder Familia: Caprifoliaceae 79.SOC Denumirea latină: Sambucus nigra L.

extern pentru tratarea arsurilor. Ramurile poartă frunze imparipenat-compuse din foliole eliptice sau ovat-eliptice. Arbu st cu tulpina neregulat ramificată. acute. verzui-cenuşii.Descriere. Răspândire. Organul utilizat. sudorifică şi emolientă. saponozide. întrebuinţări. pe rame acoperite cu hârtie. scoarţa verucoasă. laxativă. cu miros neplăcut. . Florile mai conţin mucilag. urme de ulei volatil. bogate în humus. antireumatică şi antinevralgică. pe lângă garduri. Florile de soc se recoltează când 75% din flori sunt deschise. Constituentul principal al florilor de soc este o heterozidăsambunigrozida. Lujeri groşi. Se usucă la soare puternic. Mirosul greţos al florilor proaspete este conferit de o serie de amine alifatice. abceselor. rutozidă. cenuşiu-verzuie. cu măduvă spongioasă. într-un singur strat. acizi organici. bine ventilate. Fructele drupe negre. Compoziţie chimică. furunculelor. Pe timp nefavorabil se usucă în poduri acoperite cu tablă. lunci şi zăvoaie. Întâlnită la noi prin păduri. Florile de culoare albă sunt reunite în cime corimbiforme plate. Socul este o specie euroasiatică întâlnită pe soluri fertile. Ele au acţiune diuretică. cu florile în sus. recoltare. albă-gălbuie. afânate. tanin.

SORBESTREA .SORBESTREA Denumirea latină: Sanguisorba officinalis L. Denumirea rusă: Кровохлебка лекарственная Denumirea engleză: Great burnet Familia: Rosaceae 80.

Plantă perenă. ulei volatil. Planta dezvoltă o rozetă bazilară de frunze mari. gingivite. erecte. Compoziţie chimică. Organul utilizat. antiinflamatoare şi antiseptică. Florile mici de culoare roşie-închisă. grupate în inflorescenţe capitulare ovale sau ovalcilindrice – spice. deasemenea în stomatite. Decoctul din sorbestrea posedă acţiune astringentă. Produsul mai întâi se vestejeşte la aer apoi se usucă la umbră. sesile. erbacee cu rizomi bruni. hemoragii uterine. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. orizontali. recoltare. groşi. hemoroizi. lung peţiolate. lignificaţi. Produsul conţine substanţe tanante. Frunzele tulpinale rare. Tulpini cu coaste. Se foloseşte la boli gastrointestinale (enterocolite. recoltate toamna după fructificare. în interior deşerte. în strat subţire. acid galic şi elagic. cu periantul simplu. alte procese inflamatorii. Planta creşte prin fâneţe umede. saponozide. în poduri cu tablă. Răspândire. marginea pădurilor. diaree). cu 7-25 foliole alungitovate. . printre arbuşti. imparipenate. în partea de sus ramificate.Descriere. substanţe colorante. pe partea inferioară verzialbăstrii. amidon. în poiene. hemostatic ă . glabre. întrebuinţări.

SOVÂRV .SOVÂRV Denumirea latină: Origanum vulgare L. Denumirea rusă: Душица обыкновенная Denumirea engleză: Common marjoram. Oregano Familia: Lamiaceae 81.

Privite în zare se observă puncte transparente (celule cu ulei volatil). lemnoasă şi ramificată la partea superioară.Descriere. tanin. tufărişuri. În perioada de înflorire şi mai ales în orele de dimineaţă. de la câmpie până în regiunea subalpină. scurt peţiolate. în acid ascorbic. Produsul vegetal posedă acţiune antiseptică . cu marginea întreagă sau uşor dinţată. uneori roşietică. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. Frunze opuse. antispastică şi se găseşte în compoziţia speciilor antibronşitice. reunite în buchete la vârful tulpinii şi al ramurilor. antociane. planta conţine cea mai mare cantitate de ulei volatil. stomahic ă . Organul utilizat. Răspândire. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 350C. de formă ovală. Compoziţie chimică. recoltare. poieni. Se recoltează planta înflorită. Florile au culoarea purpurie. Se usucă la umbră. marginea pădurilor. Produsul vegetal conţine ulei volatil. margini de pădure. . Uleiul volatil posedă proprietăţi antimicrobiene. de la punctul de unde începe să se ramifice. acoperit ă cu peri. flavone. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sovârv. rareori albă. întrebuinţări. Plantă perenă cu tulpina în 4 muchii. sudorifice şi sedative. verde. aproape glabre. în locuri bine aerate.

SPORICI (urzicuţă) . Denumirea rusă: Вербена лекарственная Denumirea engleză: Vervain. Wild hyssop Familia: Verbenaceae 82.SPORICI (urzicuţă) Denumirea latină: Verbena officinalis L.

a n t i i n f l a m a t o r ş i antimigrenos. În medicina populară se foloseşte ca v u l n e r a r. rareori albe. în apropierea izvoarelor. . Frunze opuse. Compoziţie chimică. în tratamentul colicilor hepatice.Descriere. mirişti. S-au identificat şi heterozide cardiotonice. întrebuinţări. recoltare. marginea pădurilor. Organul utilizat. renale şi de splină. Se taie din apropierea solului şi se usucă la umbră. reunite în spice. care este un parasimpatometic slab. cele superioare mai puţin divizate. cele inferioare ovat-triunghiulare. Produsul vegetal conţine o substanţă amară de natură iridoică. peţiolate. Are şi proprietăţi galactogoge. ramificată. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. în locuri bine aerate . anuală cu tulpina erectă. pe şesuri. Plantă erbacee. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. Florile au culoarea palid-roşii sau palid-violete. dealuri pietroase. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 400C. recoltate în perioada de înflorire. cu 4 muchii. verbenozida. aproape până la bază simplu-penatsectate. Această specie este utilizată pentru atenuarea durerilor de cap. Răspândire. mai rar prin tufărişuri.

STEJAR Denumirea latină: Quercus robur L. STEJAR . Denumirea rusă: Дуб обыкновенный Denumirea engleză: Common oak Familia: Fagaceae 83.

Recoltarea începe primăvara. adânc brăzdat longitudinal şi transversal. calciu oxalic. Arbore foios cu o coroană largă. Se recoltează scoarţa tulpinilor tinere şi a ramurilor de 3-5 ani. pieloase la maturitate. Scoarţa cu ritidom brun-negricios. substanţe amare şi pectice. Sub formă de pulbere fină se foloseşte pentru pudrarea plăgilor. Răspândire. Stejarul preferă soluri profunde. hemostatic şi antidiareic. când seva începe să circule intens. rezistent la geruri. tare. inegal separaţi prin sinusuri neregulate. bruni-măslinii. Organul utilizat. cerinţe ridicate faţă de căldura verii.Descriere. cu 4-8 perechi lobi obtuzi sau rotunjiţi. Scoarţa conţine taninuri mixte. fertile. Compoziţie chimică. recoltare. ramuri puternice. Produsul se utilizează ca astringent. creşte în păduri. sub formă de clisme la tratarea hemoroizilor. Frunze lobate până la penatfidate. pretenţios faţă de lumină. decoctul – în gargarisme. glabre. deasemenea flavonoide. dispuse în ciorchine. în tratamentul stomatitelor. . glabri. întrebuinţări. mai ales în arsuri. Lujerii viguroşi. Flori unisexuat-monoice. cultivat în parcuri. al căror diametru nu trebuie să depăşească 10 cm. muchiaţi.

Denumirea rusă: Зверобой продырявленный Denumirea engleză: St. SUNĂTOARE .SUNĂTOARE Denumirea latină: Hypericum perforatum L. John’s wort Familia: Hypericaceae 84.

Se folosesc părţile aeriene de sunătoare. vitamina C. intestinului şi ficatului. Se utilizează în tulburări depresive. . Privite în zare se observă pungi transparente cu ulei volatil şi puncte glanduloase negre pe margini şi faţa superioară. Frunze opuse. locuri necultivate. Un produs de calitate se obţine în perioada când jumătate din flori se află în stare de boboci. carotenoide. Datorită acţiunii antiinflama-toare şi colagoge. calcaroase sau silicioase. Planta conţine antraderivaţi. glabre. de formă ovală. Compoziţie chimică. sesile. recoltare. prin sporirea rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. întrebuinţări. la marginea drumurilor şi pădurilor. lemnoasă la partea inferioară şi ramificată începând de la jumătate. Plantă perenă cu tulpina dreaptă. Prezenţa derivaţilor flavonici determină acţiune favorabilă asupra vaselor. în boli ale stomacului. Planta creşte pe locuri destul de uscate. prin fâneţe. clorogenic. tanin.Descriere. acizi cafeic. Tulpina este cilindrică. precum şi prin vasodilatare. cu marginea întreagă. Organul utilizat. Florile – corimb. tăieturilor de pădure. având 2 muchii în lungime pe care se observă puncte negre. culese de la începutul înfloririi şi până în momentul formării fructelor. Răspândire. flavonozide.

SULFINĂ . Denumirea rusă: Донник лекарственный Denumirea engleză: Yellow sweet clover Familia: Fabaceae 85.SULFINĂ Denumirea latină: Melilotus officinalis L.

Descriere. Plantă erbacee, anuală sau bienală cu tulpina erectă, cilindrică, glabră, ramificată. Frunze trifoliate, cu foliole obovate în partea interioară şi lanceolate în partea superioară, pe margine neregulat-serat-din ţate ; stipelele înguste. Flori papilionate, galbene grupate în raceme alungite cu 5 dinţi triunghiulari. Răspândire. Planta creşte în lunci uscate, ca buruiană pe locuri părăsite şi în semănături, marginea drumurilor şi căilor ferate. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sulfină, recoltate în timpul înfloririi, pe timp frumos, după ce se ridică roua, prin tăierea la o distanţă de cca 30 cm de la vârf în jos. Se usucă la umbră, în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene conţin cumarine. Ca substanţe însoţitoare au fost identificate alantoina şi acidul alantoic, colina, mucilagii, ulei volatil. Se foloseşte ca emolient, în afecţiuni gastrice, iar datorită acţiunii anticoagulante a cumarinelor, în varice şi tromboflebite. În medicina populară se utilizează ca remediu pentru vindecarea icterului, astringent, cicatrizant şi diuretic, sub formă de infuzie de 2%. A fost mult utilizat sub formă de loţiuni oftalmice

ŞTEVIE
Denumirea latină: Rumex confertus Willd. Denumirea rusă: Щавель конский Denumirea engleză: Common sorrel Familia: Polygonaceae

86. ŞTEVIE

Descriere. Pantă erbacee cu rizomul scurt, cu multe capete, care trece într-o rădăcină puternică cărnoasă, slab ramificată. Frunze alterne, cele inferioare - triunghiularovate, la bază cordiforme, obtuze, marginea ondulată, cu perişori scurţi pe nervurile părţii de jos; cele tulpinale treptat micşorându-se, lanceolat ovate. Flori mici verzui, grupate în inflorescenţă îngust paniculată. Răspândire. Planta creşte în lunci, pe malurile râurilor, în poiene, pe marginea drumurilor. Organul utilizat, recoltare. Se recoltează rădăcinile cu diametrul mai mare de 2 cm, se taie uneori longitudinal înainte de uscare. Timpul de recoltare este sfârşitul toamnei sau primăvara devreme, până la începutul vegetaţiei. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Rădăcinile de ştevie conţin derivaţi antracenici, combinaţii organice de fier şi vitaminele K şi C, glucide, flavonozide, oze. Decoctul manifestă acţiune laxativă şi purgativă, iar datorită conţinutului bogat de substanţe tanante este folosit pentru acţiunea lui astringentă (în doze mai mici). În ultimii ani interesul faţă de această plantă este mărit în legătură cu izolarea din rădăcini a leucoantocianelor şi catechinelor, care în investigaţii pe animale au acţiune antitumorală

TALPA GÂŞTEI
Denumirea latină: Leonurus cardiaca L. Denumirea rusă: Пустырник сердечный Denumirea engleză: Common motherwort Familia: Lamiaceae

87. TALPA GÂŞTEI

Compoziţie chimică. în 4 muchii. Răspândire. Frunzele mijlocii au 3 crestături.Descriere. Frunze opuse. Organul utilizat. Plantă erbacee. ulei volatil. întrebuinţări. fiind deci indicată în tulburări vegetative funcţionale ale cordului (în tratamentul nevrozelor cardiovasculare şi la stadiile temporare ale hipertoniei). Au mai fost identificate substanţe tanante şi amare. cu peri aspri. palmat-lobate. păroasă pe muchii. . recoltate pe timp frumos. dispuse în pseudoverticile foarte strânse (dicazii îndesite) la baza frunzelor din partea superioară a tulpinii. Flori roze. marginea pădurilor. după ce s-a ridicat roua. Principiile activ biologice sunt heterozidele flavonoidice. printre dărâmături. peţiolate. Planta creşte pe marginea drumurilor şi căilor ferate. la începutul şi în timpul înfloririi. recoltare. goală în interior. vitamina C. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de talpa gâştei. pe lângă garduri. caroten. poiene. perenă cu tulpină erectă. iar cele din vârful tulpinei sunt alungite şi dinţate. pe terenuri necultivate. Planta produce relaxarea musculaturii netede a vaselor care alimentează cordul ca şi a cordului însuşi.

Denumirea rusă: Окопник лекарственный Denumirea engleză: Common comfrey Familia: Boraginaceae 88.TĂTĂNEASĂ Denumirea latină: Symphytum officinale Lepech. TĂTĂNEASĂ .

cu peţiol aripat. Răspândire. aspru-p ăroasă . Rădăcinile de tătăneasă se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. argiloase în şanţuri. Plantă erbacee. gastritelor hiperacide. Planta creşte pe soluri grele. Organul utilizat. În cantităţi mici se conţin alcaloizi. perenă cu rizom scurt. Frunze alterne decurente. mucilagii. Flori roşii-violacee. se taie în bucăţi nu mai lungi de 20 cm. pe marginea apelor stătătoare. cele inferioare eliptic sau ovat-lanceolate. grupate în cime. tusei de diverse etiologii. Rădăcinile săpate se spală în apă. muchiată la bază. întrebuinţări. ramificată. varicelor deschise. . îngustate într-un peţiol aripat. de asemenea s-a izolat alantoină. păroase. Decoctul din rădăcini. Extern se întrebuinţează sub formă de comprese pentru tratamentul hematoamelor. se utilizează în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal. Tulpina erectă. ramificat. diverselor traumatisme. Compoziţie chimică. recoltare . cele mijlocii şi superioare din ce în ce îngustlanceolate. negre la exterior şi albe la interior. din care pornesc rădăcini cărnoase. tanin. fâneţe umede.Descriere. gros. uneori ca buruiană prin culturi. substanţe minerale. datorită mucilagiului şi alantoinei. iar cele groase se despică.

Denumirea rusă: Липа сердцевидная Denumirea engleză: Littleleaf linden Familia: Tiliaceae 89.TEI Denumirea latină: Tilia cordata L. TEI .

fapt ce le recomandă în tratamentul afecţiunilor reumatice. rotunde. ascuţite la vârf. recoltare. plăcut mirositoare.Descriere. sedative şi sudorifice. Organul utilizat. dar şi ca antivirale. Arbore cu o coroană deasă. iar un număr mic de boboci se află în curs de deschidere. Toate speciile cresc prin pădurile noastre sau sunt cultivate ca arbori ornamentali. concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui. pectorale. întrebuinţări. hipotensive. Răspândire. ca antipiretice şi sedative. Florile alb-gălbui. aşezate pe un peduncul comun. Florile de tei se recoltează în momentul când majoritatea lor sunt complet înflorite. cu o bractee lungă în formă de limbă. acţiunea spasmolitică şi diuretică determinate de flavone şi cea uşor antiinflamatoare a substanţelor triterpenice. Compoziţie chimică. datorată mucilagului. . pentru care florile de tei sunt folosite ca medicament cu proprietăţi behice. la aceasta se mai adaugă acţiunea diaforetică şi uşor sedativă a farnezolului. Florile de tei fac parte din compoziţia speciilor calmante. În afară de acţiunea emolientă. iar pe faţa inferioară se observă nervuri proeminente. Frunzele sunt lung-peţiolate. ale gripei şi răcelii. de culoare verde-gălbuie.

Denumirea rusă: Пастушья сумка Denumirea engleză: Shepherd's purse Familia: Brassicaceae 90. TRAISTA CIOBANULUI .TRAISTA CIOBANULUI Denumirea latină: Capsella bursa pastoris L.

Plantă anuală. în primele stadii de dezvoltare. Cercetări experimentale pe animale au confirmat proprietăţile antitumorale ale extractului.Descriere. histamină. adânc scobite. citric. având 4 sepale verzi cu dungă albă. această acţiune fiind atribuită acidului fumaric. 4 petale de culoare albă şi 6 stamine. la care din mijlocul rozetei de frunze ese tulpina florală. acid fumaric. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. amine biogene. Frunzele tulpinale sunt rare. Răspândire. urme de ulei volatil. marginea drumurilor. întrebuinţări. În părţile aeriene ale plantei se conţin vitaminele K şi C. . uneori formează chiar desişuri. malic. Planta creşte prin păşuni. în hemoragii uterine. uneori până la nervura principală. îmbrăcând tulpina cu baza lor. Se culege planta întreagă. Florile sunt mici. recoltare. Frunzele bazilare sunt alungite. adică la apariţia primelor flori. tiramină. fără rădăcină . rutozida. acetilcolină. Pentru acţiunea hemostatică şi vasoconstrictoare. Compoziţie chimică. pe lângă ziduri. flavone. se administrează sub formă de infuzie. Organul utilizat. culturi. nedinţate pe margini. extract fluid şi uscat. livezi. Culeasă mai târziu va avea un procent crescut de fructificaţii. colină.

TREI FRAŢI PĂTAŢI . Denumirea rusă: Фиалка трехцветная Denumirea engleză: Wild pansy Familia: Violaceae 91.TREI FRAŢI PĂTAŢI Denumirea latină: Viola tricolor L.

Planta creşte prin poiene. imprimă diferite acţiuni farmacodinamice. care alături de flavonozide. după ce se ridică roua. mucilag. Frunze ovatalungite. laterale – albe. Planta intră în compoziţia speciilor antialergice şi desensibilizante.Descriere. la marginea pădurilor şi drumurilor. prin tăierea tulpinilor de la bază. de regulă adânc fidate. sau albăstrui şi cea inferioară – totdeauna galbenă. Părţile aeriene ale plantei se recoltează în timpul înfloririi. Flori lung peţiolate cu petale inegale şi divers colorate: petalele superioare sunt violet-închise. în strat subţire. depurativ. recoltare. După poziţia pe tulpină a frunzelor. stipelate. Răspândire. fâneţe. Părţile aeriene conţin saponozide triterpenice. cu stipele polimorfe. în tratamentul unor dermatoze. rar dinţate pe margini. bienală cu rădăcină subţire şi tulpina ramificată. . Se utilizează ca diuretic. mai rar violetdeschise sau alb. pe timp frumos. în lunci umede. anuală. pe coastele dealurilor. cu 5-7 dungi colorate mai închis şi terminată cu un pinten lung în formă de cornet. Compoziţie chimică. Plantă erbacee. vitamina C. Organul utilizat. galbene. expectorant. peţiolul are diverse lungimi. tanin. întrebuinţări. Se usucă la umbră. ulei volatil. liziere. în interior cavă.

TROSCOT .TROSCOT Denumirea latină: Polygonum aviculare L. Denumirea rusă: Спорыш Denumirea engleză: Knotgrass Familia: Polygonaceae 92.

scurt peţiolate până la sesile. recoltate în timpul înfloririi. pe terenuri virane. vitaminele C şi K. grupate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. anuală. Părţile aeriene de troscot conţin flavonozide. compuşi ai acidului silicic. care este lignificată şi lipsită de frunze. plane. de la câmpie până în etajul subalpin. Flori axilare verzui sau roşietice. Frunze alterne. Compoziţie chimică. adeseori printre pietrele de pavaj. fusiformă. pe malurile râurilor. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de troscot.Descriere. caroten. rar ascendentă sau erectă. Plantă erbacee. mucilagii. săruri minerale. Organul utilizat. Planta este întâlnită pe lângă aşezările omeneşti. cu noduri umflate şi manşoane membranoase albicioase (ochree) la baza frunzelor. Rădăcină pivotantă. ramificată. Se înlătură partea de jos a tulpinii. marginea drumurilor. Tulpină târâtoare. antiinflamator şi la înlăturarea petrelor renale din rinichi şi vezica urinară. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca hemostatic uterin. . Răspândire. recoltare. scurtpedunculate. întrebuinţări. eliptice sau lanceolate. Datorită conţinutului mare în siliciu se utilizează şi ca adjuvant în tratamentul tuberculozei pulmonare. glabră. substanţe tanante.

TURIŢĂ (turicioară)
Denumirea latină:

Agrimonia eupatoria L. Denumirea rusă: Репейничек обыкновенный Denumirea engleză: Common agrimony Familia: Rosaceae

93. TURIŢĂ (turicioară)

Descriere. Plantă erbacee, perenă, cu rizom scurt târâtor. Tulpină erectă, cilindric ă sau cu coaste puţin proeminente, acoperită de peri abundenţi, se termină cu inflorescenţe neramificate. Frunze alterne, întrerupt imparipenate, formate din 5-9 foliole dinţate pe margini, între care se găsesc 6-10 foliole mici. Flori regulate, galbene-aurii. Fructul – achenă. Răspândire. Planta iubeşte locurile umede şi semiumbrite din păduri, poiene, pe margini de drum, tufărişuri, pajişti, livezi, dealuri. Organul utilizat, recoltare. Părţile aeriene se recoltează la începutul înfloririi prin tăierea părţilor foliate nelignificate. Se usucă la umbră în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Planta conţine ulei volatil, substanţe amare, tanin, siliciu, flavonozide. În tulburările căilor biliare şi gastro-intestinale, favorizează eliminarea secreţiei biliare, aducând astfel o uşurare şi o descongestionare a ficatului. Prin taninul care-l conţine are acţiune astringentă în tratamentul diareii. Extern, sub formă de băi, se foloseşte în ulcere varicoase, afecţiunile oculare, iar sub formă de gargară în stomatite, gingivite. Turiţa intră în compoziţia speciilor antidiareice şi hepatice.

ŢINTAURĂ
Denumirea latină: Centaurium umbellatum Gilib. Denumirea rusă: Золототысячник зонтичный Denumirea engleză: Common centaury Familia: Gentianaceae

94. ŢINTAURĂ

Descriere. Plantă ierboasă cu tulpină în patru muchii, simplă, glabră, ramificată spre vârf. La baza tulpinii se află o rozetă de frunze ovale. Frunzele aflate pe tulpină sunt opuse, cu marginea întreagă şi au 3-5 nervuri. Florile sunt dispuse la vârful tulpinii şi al ramurilor. Ele au forma unor steluţe cu 5 dinţi, de culoare roz, cu petale unite întrun tub ce înconjoară cele 5 stamine cu anterele răsucite în spirală. Răspândire. Ţintaura creşte prin fâneţe şi poieni umede, în luminişurile de pădure de la şes până la munte. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de ţintaură, care se culeg în timpul înfloririi, prin tăierea tulpinelor cu foarfeca sau cuţitul la 5 cm de la suprafaţa pământului. Uscarea se face la umbră, în buchete, atârnate pe sârmă sau întinse în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Conţine heterozide amare. Au fost identificate şi izolate o serie de substanţe: eritaurozida identică cu genţiopicrozida; alcaloidul, eritricina, identic cu genţianarina; o rezină, acid oleanolic şi ulei volatil. Se foloseşte ca tonic amar şi laxativ uşor. Pentru tratarea eczemelor şi cicatrizarea rănilor se întrebuinţează amestec de suc proaspăt, obţinut din ţintaură şi păpădie.

Denumirea rusă: Крапива двудомная Denumirea engleză: Stinging nettle Familia: Urticaceae 95.URZICĂ Denumirea latină: Urtica dioica L. URZICĂ .

frunzele se separă de tulpini. diuretice şi colagoge. aşezate la subsuoara frunzelor superioare. ca sursă de provitamină A şi pentru obţinerea clorofilei. recoltare. antidiabetice. în şanţuri pe lângă drumuri. De la urzică se recoltează frunzele în timpul înfloririi. iar cu dreapta se strujesc frunzele. Urzica creşte pretutindeni. cu 4 muchii. Este utilizată pentru proprietăţile sale antianemice. de culoare albicioasă. cilindric. Imediat după cosire. Atunci. . carotenoide. acoperite cu frunze opuse. ţinând cu mâna stângă capătul de jos al tulpinii. prinse de tulpină printrun peţiol lung. Plantă ierbacee cu un rizom subţire. La bază frunzele sunt cordate. Florile sunt de culoare verzuie. se coseşte. clorofilă. în păduri şi pe locuri grase unde au fost stâne de oi. acid pantotenic. când planta creşte în masă. Frunzele con ţin vitaminele C. deasemenea glucide.Descriere. Atât tulpina cât şi frunzele sunt prevăzute cu peri urticanţi. la vârf ascuţite. B2. K. săruri minerale. întrebuinţări. Mai importantă însă este pentru extracţia -carotenului. în locuri cultivate şi necultivate. lung şi ramificat. Răspândire. Compoziţie chimică. Organul utilizat. pe marginea apelor. Tulpini drepte. dinţate pe margini. hemostatice.

VERIGAR . Denumirea rusă: Жостер слабительный Denumirea engleză: Common buckthorn Familia: Rhamnaceae 96.VERIGAR Denumirea latină: Rhamnus cathartica L.

frangula-emodolul. cu nervuri ascuţite. glabre. Frunze opuse. extractul uscat din fructe este un purgativ foarte energic şi se folosesc la combaterea constipaţiilor cronice. durament roşcat. care după structură sunt identici de cei ai cruşinului.Descriere. ce se exfoliază în inele. derivaţi de kemferol. Câte 5-10 fructe administrate pe zi au şi acţiune depurativă. greu. negre cu gust dulceag-am ărui. mici. Se adună fără pedunculi şi se usucă artificial la 50-600C. dispuse câte 2-5 în fascicule axilare. Decoctul. drupe sferice. printre arbuşti. cvercetol şi ramnetol. Produsul vegetal are şi o acţiune diuretică atribuită flavonozidelor. Compoziţie chimică. deasemenea zaharuri. recoltate la maturitate. Lujerii cenuşii. tare. Organul utilizat. Sămânţă ovoidală. întrebuinţări. poligame. Se mai conţin flavonozide. pectine. aspră. pe margini crenatserate. Planta creşte în poienele pădurilor foioase şi amestecate. Arbust cu scoarţă brună. şi anume: ramnocatartozida (identică glucofrangulozidei). siropul. frecvent terminaţi cu un ghimpe. lemn cu alburn gălbui. ramnoxantozida (frangulozidă). eliptice. Flori verzi-gălbui. Fructele conţin antraderivaţi. recoltare. Răspândire. Fructe. . în lunci umede. Ca produs vegetal se folosesc fructele de verigar.

VETRICE .VETRICE Denumirea latină: Tanacetum vulgare L. Denumirea rusă: Пижма обыкновенная Denumirea engleză: Common tansy Familia: Asteraceae 97.

garduri. malurile râurilor. recoltare. infuzia. acid cafeic. Tulpină erectă. Conţine ulei volatil. adânc-serate. emenagoge. Plantă erbacee. locuri necultivate. glabră. pe ogoare. superioare scurt-peţiolate. În doze mici prezintă proprietăţi stimulente. o sesquiterpenă amară. Planta creşte în zona de şes şi deal. Părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi prin tăierea tulpinilor la cel mult 25 cm sub inflorescenţă. Compoziţie chimică. glabre. cilindrică. Flori galbeneportocalii. grupate în calatidii. Administrarea preparatelor nu este lipsită de risc. penat-sectate. Frunze alterne. excitante ale funcţiilor digestive. perenă. Organul utilizat. . Datorită prezenţei tuionei.Descriere. cele inferioare lung-peţiolate. cu 10-12 perechi foliole ovoide p ână la lanceolate. provoacă intoxicaţii ce se caracterizează prin inflamaţii gastro-intestinale grave. Produsele vegetale sunt pe larg folosite pentru proprietăţile vermifuge şi emenagoge. deasemenea. rădăcini adventive. iar acestea la rândul lor adunate într-un corimb. întrebuinţări. lunci mai uscate. flavone. cu rizom noduros. pe lângă drumuri. În combaterea oxiurazei se utilizează pulberea. Răspândire. Florile se recoltează prin tăierea inflorescenţelor sau a paneraşelor individuale. în fâneţe.

VÂSC .VÂSC Denumirea latină: Viscum album L. Denumirea rusă: Омела белая Denumirea engleză: Mistletoe Familia: Loranthaceae 98.

apoi pe brad. pieloase. trandafir. frasin. tei. La administrarea acestui produs este necesară respectarea strictă a dozelor indicate. Organul utilizat. dar toxic pentru inimă. La subsuoara frunzelor şi în vârful ramurilor iau naştere florile galbene unisexuat dioice sau monoice. Plantă ce are aspectul unor tufe cu tulpini scurte. recoltare. Cele mai puţin toxice varietăţi şi care se folosesc în terapeutică. grupate în mici capitule lipsite de peduncul. aritmie şi tahicardie. şi un principiu toxic respirator. mesteacăn. Frunzele opuse. Plantă semiparazitară care se dezvoltă pe ramurile unor arbori fructiferi şi nefructiferi. cilindrice şi groase. deoarece în cantităţi mai mari produce intoxicaţii manifestate prin încetinirea pulsului. salcâm şi plop. Compoziţie chimică. Ramurile tinere însoţite de frunze se recoltează din noiembrie până în aprilie. Răspândire. Nu se recomandă de recoltat de pe salcie. străbătute de 5-6 nervuri paralele.Descriere. În vâsc se află trei grupuri de principii active: un principiu puternic hipotensiv care acţionează la nivelul centrilor bulbari. . sunt cele care cresc pe măr şi păr. fără peţiol. ramificate de mai multe ori. întrebuinţări. groase. deoarece produsul este foarte toxic. un alt principiu cu acţiune hipotensivă mai slabă. arţar.

Denumirea rusă: Ясменник душистый Denumirea engleză: Sweet woodruff Familia: Rubiaceae 99.VINĂRIŢĂ Denumirea latină: Asperula odorata L. VINĂRIŢĂ .

afânate. sesile. ramificat. Organul utilizat. Flori albe. ulei volatil.Descriere. se îndepărtează părţile brunificate şi se usucă în strat subţire la 30-350C. Compoziţie chimică. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene ale vinariţei. corolă gamopetală. cu 4 lacinii. verde. mici (4-6 mm). lung. Părţile aeriene conţin heterozide cumarinice. Plantă erbacee. recoltare. substanţe amare. substanţe minerale. grupate în cime laxe. suficient de umede. rizom orizontal. Frunze lanceolat-eliptice. de la nodurile căruia pornesc rădăcini adventive şi tulpini aeriene cu 4 muchii. otrăvirea se manifestă prin dureri de cap. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca sedativ şi antiseptic al căilor urinare. glabre. acid nicotinic. pe soluri fertile. ulei gras. tanin. . uninerve. ameţeli. întrebuinţări. subţire. câte 6 spre bază şi câte 8-9 în partea mijlocie şi superioară a tulpinii. Planta creşte în pădurile de fag sau fag cu brad. caliciu redus la o margine îngustă. perenă. Răspândire. În doze mari este toxică. glabre. sunt dispuse verticilat. cu peri mărunţi pe margine şi pe nervura mediană de pe faţa inferioară. Se taie la 4-5 cm deasupra solului. infundibuliformă. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. înalte de 15-25 cm.

VOLBURĂ .VOLBURĂ Denumirea latină: Convolvulus arvensis L. Denumirea rusă: Вьюнок полевой Denumirea engleză: Bindweed Familia: Convolvulaceae 100.

lung pedunculate. vitamina C. Părţile aeriene ale plantei conţin rezine. câmpuri. are un rizom lung. volubilă. axilare. Ele sunt plăcut mirositoare. în formă de pâlnii. subţire şi ramificat care poartă numeroase radicele şi este de culoare albicioasă. arsuri. furuncule. În uz extern pentru vindecarea de răni. Tulpina aeriană în 5 muchii poartă frunze dispuse altern. abundent. întrebuinţări. solitare. recoltare. perenă.Descriere. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de volbură fără fructificaţii. substanţe tanante şi minerale. Flori albe sau slab roze. Planta este întâlnită ca buruiană în culturi. se înlătură frunzele îngălbinite şi se transportă în coşuri la locul de uscare. frunzele întregi proaspete se pun pe locul afectat şi se bandajează. Răspândire. ca colici sau vomismente. Plantă erbacee. locuri necultivate. se scutură de pământ. pe lângă drumuri. Se smulge întreaga plantă împreună cu rădăcinile. . Compoziţie chimică. grădini. abundentă în regiunea de câmpie şi dealuri. hastate sau sagitate. cu urechi mici la bază. provoacă un scaun unic. neînsoţit de fenomene secundare. Organul utilizat. Tinctura are proprietăţi laxative. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi.

ZMEUR Denumirea latină: Rubus idaeus L. Denumirea rusă: Малина обыкновенная Denumirea engleză: Raspberry Familia: Rosaceae 101. ZMEUR .

acoperiţi cu ghimpi subţiri. antociane. Florile albeverzui. mai acre ca la cea cultivată. caroten. Pe partea superioară frunzele sunt verzi. Compoziţie chimică. dar ele sunt mai aromate. Mai preţios se consideră zmeurul de pădure – fructele sunt mai mici. recoltare. Pentru aceasta se pregăteşte infuzie şi se administrează în stare caldă. care poartă muguri florali. recoltate pe timp uscat. conţin mai puţină umiditate şi mai bine se păstrează la uscare. care dezvoltă lăstari tereştri bianuali. În al doilea an ei se lignifică. Ca produs vegetal se folosesc fructele mature. după ce s-a luat roua. umede. vitamine din grupul B. întrebuinţări. sol bogat. Ele se folosesc ca remediu sudorific la diferite boli de răceală. acizi organici. Zmeurul iubeşte locuri iluminate. Fructele de zmeur conţin oze. . imparipenate cu foliole ovate. Fructele de zmeur întră în componenţa speciilor sudorifice. din subsuoara frunzelor cresc ramurile. care se foloseşte pentru corijarea gustului formelor medicamentoase.Descriere. Fructul – drupă compusă roşiezmeurie. În primul an de viaţă lăstarii sunt verzi. pe cea inferioară cenuşiu-pufoasă. Frunze alterne. substanţe tanante. Organul utilizat. C. Se produce sirop de zmeură. Răspândire. Arbust ramificat ghimpos.

Iurinee lavandifolie .) Takht. Albăstrea thirke . Rinderă umbelată . Familia Boraginaceae 10.) Gaertn. 8. 2. Familia Betulaceae 7. Cărpiniţă .) DC 5.Dentaria glandulosa Waldst.) Moench 9.Carpinus orientalis Mill. Hodolean ţăţăresc .Alnus incana (L. Bip. Colţişor glandulos . 4.Alnus glutinosa (L. 3. Albăstrea Angelescu – Centaurea angelescui Grint. Arin alb .) Bunge Familia Brassicaceae 11.Jurinea stoechadifolia (Bieb.Crambe tataria Sebeok 12. Familia Berberidaceae 6.Centaurea thirkei Sch. .et Kit.Plante din Cartea Roşie a Republicii Moldova ANGIOSPERME Familia Asteraceae 1. Gimnospermiu de odesa – Gymnospermium odessanum (DC.et Kit. Arin negru .Rindera umbellata ( Waldst. Stevie turcească Rhaponticum serratuloides (Georgi) Bobr. Iarba-ciutei . Fil.Doronicum hungaricum Reichenb.

Familia Fabaceae 26. 18.Lunaria rediviva L. Andrz.Astragalus dasyanthus Pall. Zăvăcustă .osului .) Fenzl. ex Adams Familia Celastraceae 21.Sempervivum ruthenicum Schnittsp. Urechelniţă . Volbură lineată .13. Colţişor pentafoliat . Volbură cantabrică Convolvulus cantabrica L. Familia Cistaceae 22.) Fenzl.Eremogone rigida (Bieb.ex DC. Familia Caryophyllaceae 17. . 16. 24. Studeniţă rigidă .) Bess 20. Iarba.Euonymus nana Bieb. 19. . Familia Crassulaceae 25. Şiverechie podoliană Schivereckia podolica ( Bess). Lehm.) Hornem Familia Convolvulaceae 23.Helianthemum canum (L.Dentaria quinquefolia Bieb. 14. Lunaria annua L. Studeniţă capitată Eremogone cephalotes (Bieb.Convolvulus lineatus L. Lopăţea . B.Panazburătorului 15. Vonicer pitic .et C. Ipcărige glomerată Gypsophila glomerata Pall. Paronihie capitată Paronychia cephalotes (Bieb.

Paeonia peregrina Mill.Delphinium fissum Waldst. Dumbravnic . Sugătoare .Scutellaria supina L.Nymphaea alba L. Familia Paeoniaceae 36. Coronişte elegantă . Popâlnic .)Gams.et Kit. 31. Trifoi panonian . Nufăr alb . 33. 40.Padus avium Mill.Hypopitys monotropa Crantz Familia Nimphaeaceae 35. Grozamă .Pulsatilla grandis Wend. Dediţel mare . Familia Monotropaceae 34. 42.27.Trifolium pannonicum Jacq.Rhamnus tinctoria Waldst. Bujor-de-pădure . Familia Rhamnaceae 37.Crataegus pentagyna Waldst. Familia Rosaceae 41.Astragalus pubiflorus DC.et Kit. 39.Verigariu . 29. Drobişor tetramuchiat . Nemţişor fisurat .et Kit. Coşaci pubiflor . Mălin comun . Păducel pentagin . . 30. Mirgău pitulat .Genista tetragona Bess. 28.Hepatica nobilis Mill. Familia Lamiaceae 32.Coronilla elegans Panc. Familia Ranunculaceae 38.Melittis sarmatica Klok.Genistella sagittalis (L.

Digitalis lanata Ehrh. Scoruş . .Leucojum aestivum L.Dictamnus gymnostylis Stev. 54. Ghiocel elvez . Mutulică .Scopolia carniolica Jacq. Viţă-de-pădure . Ghiocel bogat .Galanthus elwesii Hook.Pyrus elaeagrifolia Pall. Ceapă bulgărească Nectaroscordum bulgaricum Janka Familia Amaryllidaceae 52.de. 44. 56.Trapa natans L. Tulichină . Familia Scrophulariaceae 46. Familia Rutaceae 45.C.dobrogea . Familia Solanaceae 47. Familia Trapaceae 49. Ghiocel-de-toamnă Sternbergia colchiciflora Waldst. Familia Vitaceae 50.Galanthus plicatus Bieb.Galanthus nivalis L.Sorbus domestica L. Cornaci .VItis sylvestris C. Frăsinel gimnostil . Ghiocel nival . Păr. Familia Alliaceae 51. 55. Degetar lânos . 53.Daphne mezereum L. fil. Familia Thymelaeaceae 48. Ghiocel plicat .et Kit.Gmel.43.

) Druce .W. Lăcrimiţă bifolie Maianthemum bifolium (L. 66.Familia Cyperaceae 57.Ornithogalum amphibolum Zahar. Săbiuţă imbricată . Brânduşă trifilă .Colchicum fominii Bordz. Patrin ex Schult. 63. Stânjenel pontic . Luşcă-de-munte Ornithogalum oreoides Zahar.Iris pontica Zapal. Luşca ambiguă . Et Schult. Familia Melanthiaceae 65. Bumbăcăriţă latifolie Eriophorum latifolium Hoppe Familia Convallariaceae 58.Gladiolus imbricatus L.) Spreng. Kunze Familia Orchidaceae 68. Familia Iridaceae 62.Fritillaria meleagroides. Fil. Lalea pestriţă . Bulbocodiu diversicolor Bulbocodium versicolor (KerGawl. 61. Belevalie sarmaţiană Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow 60. Brânduşă fomin . Căpşuniţă grandifloră Cephalanthera damasonium (Mill. 67.) F.Colchicum triphyllum G. Familia Liliaceae 64. Schmidt Familia Hyacinthaceae 59.

GIMNOSPERME Familia Ephedraceae 82.Dactylorhiza majalis (Reichenb. Hunt et Summerhayes 73. Seslerie heufler . Cârcel .) Fritsch 70.Orchis morio L. Firuţă diversicoloră . Familia Orchidaceae 72. 71.) P. Poroinic-de-mai .) Trin. Mlăştiniţă purpurie . .Epipactis purpurata Smith 75. 77.F. Poroinic palustru .) Crantz 74.) Rich. Căpşuniţă longifolie Cephalanthera longifolia (L. Kelerie moldovenească Koeleria moldavica M. 76. 81. Căpşuniţă roşie Cephalanthera rubra (L.Epipactis palustris (L.Poa versicolor Bess. Poroinic purpuriu .Chrysopogon gryllus (L.Ephedra distachya L. 79. Sadină .Orchis palustris Jacq. Familia Poaceae 78.Orchis purpurea Huds.Sesleria heufleriana Schur. Untul-vacii . Alexeenko 80. Papucul-doamnei Cypripedium calceolus L. Mlăştiniţă palustră .69.

Thelypteris palustris Schott .PTERIDOFITE Familia Aspleniaceae 83. Spinarea-lupului .Salvinia natans(L.Fuchs 88. Creasta-cocoşului Polystichum aculeatum (L. Ferigă palustră . Familia Thelypteridaceae 91. Năvalnic .) Newn.Athyrium filix-femina (L.Dryopteris carthusiana (Vill.) Roth 85. Gimnocarpiu ferigoideu Gymnocarpium dryopteris (L. Familia Dryopteridaceae 87. 86. Gimnocarpiu robert Gymnocarpium robertianum (Hohhm. Peştişoară .) H.) All. Ferigă cartuziană .) Newm.Phyllitis scolopendrium (L. Limba-şarpelui . Familia Athyriaceae 84.) Roth Familia Ophioglossaceae 89.) Newm. Familia Salviniaceae 90.P.Ophioglossum vulgatum L.

14. 11. 7. Castan–Aesculus hippocastanum L Călin – Viburnum opulus L. 12. 2. 8. 4. 17. Arin – Alnus incana Moanch. Coacăz – Ribes nigrum L. 15. Angelică – Angelica arhangelica L. Cicoare – Cichorium intybus L. 3.) Elliot 9. Albăstrele – Centaurea cyanus L. 18. 22. Coada calului – Equisetum arvense L Coada şoricelului – Achillea millefolium L. Armurariu – Silybum marianum Gaerth. 20. 13. Cimbrişor – Thymus serpyllum L Cimbru – Thymus vulgaris L. Cătină – Hippophae rhamnoides L. Cerenţel – Geum urbanum L. 23. . Ciuboţica cucului – Primula veris L. Aronie – Aronia melanocarpa (Michx. 5. Coşaci – Astragalus dasyanthus Pall. 16. 6. Corn – Cornus mas L. 19. Ardei – Capsicum annuum L. Albumeală – Gnaphalium uliginosum L. 24. Alun – Corylus avellana L. Brusture – Arctium lappa L. Creţuşcă – Filipendula ulmaria L Cruşin – Frangula alnus Mill. 10. 21.CUPRINS 1.

) 48.Humulus lupulus L.25. Iarbă mare – Inula helenium L. 26. 42.Polygonum persicaria L. Levănţică – Lavandula angustifolia Mill. Hamei . 34. 41. 33. 40. 36. Ipcărige – Gypsophila paniculata L. Mesteacăn – Betula pendula Roth. Frag – Fragaria vesca L. Mălin – Padus avium Mill. 47. 28. Feciorică – Herniaria glabra L. Ienupăr – Juniperus communis L. Gălbenele – Calendula officinalis L. Hrean – Armoracia rusticana Gaerth. Măceş – Rosa canina L. Izmă bună – Mentha piperita L. 43.) 50. Drăcilă – Berberis vulgaris L. 45.verrucosa Ehrh. (Matricaria chamomilla L. 46. Mur – Rubus caesius L. Cucurbeţică – Aristolochia clematidis L. 38. 49. 37. 29. Leurdă – Allium ursinum L. 44. (B. Muşeţel – Chamomilla recutita L. Nalbă de pădure – Malva silvestris L. Ferigă – Dryopteris filix-max L. Dentiţă – Bidens tripartita L. 32. 31.Hedera helix L. Iederă . Holeră (ghimpe) – Xanthium spinosum L. Mărar – Anethum graveolens L. Meyt 35. 39. 30. Iarbă roşie .. . 27. Lumânărică – Verbascum thapsiforme Schrad.

57. 56. 53. Salcie – Salix alba L. Porumbar – Prunus spinosa L. Obligeană – Acorus calamus L. 72. 73. 61. Odolean – Valeriana officinalis L. Păpădie – Taraxacum officinalis L. Porumb – Zea mays L. Piperul bălţii – Polygonum hydropiper L. (Elytrigia repens (L. 75. Salvie – Salvia officinalis L.51. 64. Osul iepurelui – Ononis spinosa L.) Nevski ) 62. 52.B. 59. 68. 74. Pătlagină – Plantago major L. 76. 58. Negrilică – Nigella sativa L. 70. Pelin – Artemisia absinthium L 60. 71. Revent – Rheum palmatum L. Rostopască – Chelidonium majus L. 66. . 67. Roiniţă – Melissa officinalis L. Plumănărică (mierea ursului) – Pulmonaria officinalis L. 63. Săpunăriţă – Saponaria officinalis L. Podbal – Tussilago farfara L. 54. Sclipeţi – Potentilla erecta L. Salcâm galben – Sophora japonica L. Nalbă mare – Althaea officinalis L. Pir – Agropyron repens P. Pochivnic – Asarum europaeum L. 65. 55. Scoruş – Sorbus aucuparia L. Roibă – Rubia tinctorum L. 69. Păducel – Crataegus sanguinea Pall.

. Siminoc – Helichrysum arenarium DC 79. 83. 82. Tei – Tilia cordata L. Scumpie – Cotinus coggygria Scop. 78. Vâsc – Viscum album L. 95. 91. 93. 85. 99. Trei fraţi pătaţi – Viola tricolor L. 84. Sorbestrea – Sanguisorba officinalis L. Ştevie – Rumex confertus Willd. 88. 101. 81. Vetrice – Tanacetum vulgare L. Traista ciobanului – Capsella bursa pastoris L. Sulfină – Melilotus officinalis L. Urzică – Urtica dioica L.77. 94. 89. Stejar – Quercus robur L. 90. Sunătoare – Hypericum perforatum L. Turiţă – Agrimonia eupatoria L. Verigar – Rhamnus cathartica L. Talpa gâştii – Leonurus cardiaca L. Troscot – Polygonum aviculare L. Sovârv – Origanum vulgare L. 97. Tătăneasă – Symphytum officinale Lepech. 86. Soc – Sambucus nigra L. Sporici – Verbena officinalis L. 98. 100. 92. Zmeur – Rubus idaeus L. Vinariţă – Asperula odorata L. Ţintaură – Centaurium umbellatum Gilib. 96.Volbură – Convolvulus arvensis L. 87. 80.

tel.Informaţia de contact: Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) Str. Opiniile exprimate aici aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia USAID. MD-2001. . Bulgară 33/1. î n cadrul Proiectului de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA). 022 577930. Chişinău. fax 022 577931 Realizarea acestui material este posibilă graţie suportului generos oferit de poporul American prin intermediul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Interna ţ ional ă (USAID) .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->