Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Chişinău, 2006

Idee: Dennis Zeedyk
Director Executiv PDBA

Aliona Pidghirnaia
Consultant Dezvoltare Agribusiness PDBA

Grafică şi design: Vladimir Tofan
Consultant

Elena Morari

PROIECTUL DE DEZVOLTARE A BUSINESSULUI AGRICOL
SUSŢINEREA SECTORULUI AGRICOL DE VALOARE ÎNALTĂ DIN MOLDOVA PENTRU A SPORI VENITURILE ŞI A CREA LOCURI DE MUNCĂ ÎN ZONELE RURALE

Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) lansat în iunie 2004 este finanţat de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) şi este implementat de organizaţia americană non-profit Citizens Network for Foreign Affairs (CNFA). Acest proiect are drept scop sporirea veniturilor şi crearea locurilor de muncă în sectorul rural prin îmbunătăţirea competitivităţii pe plan internaţional a Sectorului Agricol de Valoare Înaltă (AVÎ) din Moldova şi respectiv pentru a-i mări potenţialul de export şi capacitatea comercială. PDBA consolidează Sectorul AVÎ din Moldova abordând patru elemente principale ale lanţului valoric: · Asigurarea accesului larg la informaţia comercială pentru a intra pe pieţe noi de export, pentru a diversifica liniile de produse şi a satisface mai bine cererea; · Consolidarea capacităţii businessului agricol de a exporta produse agricole în stare proaspătă şi prelucrată prin prestarea asistenţei tehnice şi dezvoltarea legăturilor de piaţă;

recoltare. prelucrătorii şi exportatorii în cadrul lanţului AVÎ sunt soluţionate prin prestarea asistenţei tehnice în procesul de producere. .cnfa. precum şi asociaţiile de producători şi exportatori de PAVÎ. gestionare post-recoltare şi păstrare la rece (managementul lanţului frigorific).· Îmbunătăţirea capacităţii fermierilor de a asigura volumul şi calitatea necesară ale produselor agricole pentru a susţine exporturile competitive prin consolidarea abilităţilor manageriale la nivel tehnic şi de afaceri. Chişinău. Beneficiarii PDBA includ micii producători. Pentru a solicita asistenţă tehnică şi consultanţă în domeniul businessului agricol din partea PDBA. · Consolidarea asociaţiilor de producători şi industriale pentru a facilitata colaborarea pe întregul lanţ valoric.org).md . Bulgară 33/1. vă puteţi adresa la biroul CNFA Moldova: Str. Constrângerile şi barierele cu care se confruntă producătorii.cnfa. www. şi afaceri agricole rurale. MD-2001. tel. fax 022 577931 sau puteţi vizita pagina web a CNFA (www. prelucrătorii şi exportatorii de produse agricole de valoare înaltă (PAVÎ) cu potenţial comercial. 022 577930.

plantele medicinale se dezvoltă şi ajung la maturitate la termene diferite în decursul anilor şi chiar în acelaşi an. Dacă planta după toate caracterele morfologice coincide cu descrierea botanică se poate de-o colectat. Condiţiile de climă şi sol imprimă plantei un anumit ritm de dezvoltare care este diferit la plantele crescute în condiţii neasemănătoare. Datorit ă condiţiilor atmosferice diferenţiale de la an la an. Pe terenurile cu expoziţie sudică. · expoziţia şi lumina. Momentul optim de recoltare este influenţat de terenul pe care cresc plantele. În natură colectarea se începe cu identificarea plantei după descrierea ei botanică. · condiţiile de sol. Colectarea şi prelucrarea primară a produselor vegetale. Creşterea plantelor este în directă legătură de condiţiile înconjurătoare. · altitudinea influenţează puternic . diapozitive. carte. începând cu recoltarea şi terminând cu adoptarea măsurilor despre corectitudinea păstrării lor. Pentru aceasta e necesar de a o compara cu desene din atlas.Bazele procesului de colectare a produselor vegetale Colectarea produselor vegetale include un şi de operaţii. Factorii care au o influenţă deosebită asupra creşterii plantelor sunt: · condiţiile atmosferice . cu ierbarul. plantele înfloresc mai repede decât pe cele cu expoziţie nordică sau estică.

în funcţie de forma lor. iar recoltarea lor se face primăvara timpuriu când planta îşi intensifică activitatea ei de vegetaţie. ciupindu-se mugurii de . înflorirea se produce mult mai devreme decât la deal sau munte. bulbilor şi tuberculilor se face primăvara timpuriu sau toamna târziu. mugurii plesnesc şi se alungesc. În această perioadă părţile subterane au cea mai mare cantitate de principii active. Rădăcinile se recoltează cu diferite unelte (sapă. ţinând seama de condiţiile de creştere a plantelor. Recoltarea organelor subterane adică a rădăcinilor. în decursul iernii sau primăvara celui de al doilea an. La şes. Recoltarea mugurilor foliari. Ei se culeg numai cu mâna. rizomilor. se înlătură părţile necorespunzătoare.momentul optim de recoltare. rizomii prea groşi se fragmentează în 2-4 părţi. furcă). unele numai prin spălare. terenul pe care cresc şi adâncimea la care ajung. După aceasta ele se scutură bine de pământ. Rădăcinile plantelor anuale se recoltează cu puţin timp înainte de înflorire. se taie coletul (partea de sus care este plină de muguri de unde începe să crească tulpina). Rădăcinile plantelor de doi ani se culeg în toamna primului an de vegetaţie. în mod diferenţiat. hârleţ. Stabilirea în mod corespunzător a momentului optim va trebui făcută pe bazine naturale. plug. Aceste organe se formează toamna. Recoltarea se termină când solzişorii care acoperă mugurii încep să se desfacă.

are loc primăvara. îndepărtându-se peţiolul principal (nuc. cât şi în timpul înfloririi (tei. se usucă sub această formă şi când frunzele s-au uscat sunt desprinse printr-o uşoară lovire a ramurilor (merişor. frunzele se culeg fără peţiol (podbal. În cazul plantelor erbacee recoltarea cea mai adecvată corespunde epocii lor de înflorire. prin ciupire sau prin strujirea lor de pe tulpină. în general. deoarece prin aceasta va fi oprită creşterea lor în înălţime. adică după ce floarea s-a trecut. adică în boboc (salcâmul japonez). albăstrele). atunci când acest organ a ajuns la o dezvoltare normală. deşi. ea variază însă de la specie la specie. mai trebuie amintit că frunzele care conţin uleiuri volatile trebuie recoltate pe timp noros. Timpul cel mai prielnic pentru recoltarea florilor . pătlagină. Recoltarea frunzelor. iar celelalte pe vreme cu soare. operaţia fiind neeconomică pentru culegători. Se interzice ruperea mugurilor terminali de pe tulpina principală a coniferelor. afin). Recoltarea frunzelor se face cu mâna.pe ramurile laterale ale arborilor ajunşi la maturitate. muşeţel. În general. De asemenea. nalbă) sau se lasă numai codiţele foliolelor. zmeur). însă în nici un caz mai târziu. În acest caz se recoltează ramurile întregi cu frunze. Frunzele prea mici nu pot fi recoltate prin ciupire şi nici prin strujire. Recoltarea florilor are loc atât cu puţin timp înainte de înflorire.

se recoltează întregi. Recoltarea fructelor variază în funcţie de natura fructului. cu ajutorul secerii. pe vreme uscată şi de obicei însorită. rupându-se cu o codiţă cât mai scurtă. Nu se va recolta partea lignificată a plantelor. albăstrele). a cosorului sau a unui alt obiect tăios. lipsită de ramuri cu frunze. însă maturizarea şi deschiderea lor având loc în timpul uscării. sepale etc. soc. Pentru a proteja plantele în vederea unor recoltări ulterioare nu este recomandată recoltarea prin smulgere. în cazul fructelor cărnoase (afin. Florile. cu piepteni speciali. Recoltarea părţilor aeriene se face numai pe vreme uscată rupându-se cu mâna. împreună cu ramurile. în buchete.. adică cu petale. Recoltarea florilor se face cu mâna prin ciupire. ienupăr). când plantele au crescut prea înalte. recoltarea lor se recomandă să se facă atunci când ele sunt complet dezvoltate. când seminţele sunt deplin dezvoltate. Această operaţie se efectuează toamna până la căderea brumei. în general. cu foarfeca.este în jurul prânzului. iar în . Recoltarea seminţelor în scopuri terapeutice trebuie făcută când seminţele au ajuns la maturitate. astfel. iar cele uscate înainte de deschiderea lor. însă la unele se culeg numai petalele (lumânărică. Recoltarea părţilor aeriene se face când ele sunt înflorite. se recoltează numai vârfurile în lungime de 20-25 cm. în aşa fel ca produsul rezultat să conţină cât mai multe flori.

cu mâna sau cu ajutorul unei pene de lemn netede şi bine ascuţite se face descojirea. Epoca cea mai corespunzătoare acestei operaţii este primăvara până în momentul formării primelor frunze. pe de o parte. ea se poate desprinde uşor de partea lemnoasă a organului respectiv. deoarece. fără umiditate şi cu soare. după care se unesc printr-o altă tăietură în linie dreaptă de-a lungul ramurii. care le conţin sunt dehiscente.cazul când fructele. După recoltare se trece la pregătirea plantelor medicinale în vederea uscării lor. Mai departe se înlătură cojile prea bătrâne. iar. Recoltarea scoarţei. în această perioadă scoarţa conţine o cantitate suficientă de principii active. Recoltarea se face cu ajutorul unui briceag cu care se fac tăieturi până în ţesutul lemnos în formă de cerc la distanţe de 10-15 cm unele de altele. cele cu muşchi sau alge. care prezintă crăpături şi îngroşări. Pregătirea plantelor în vederea uscării constă în fasonarea lor şi în îndepărtarea tuturor corpurilor . înnegrite şi cu resturi de lemn. De la unele specii de plante se foloseşte în scopuri medicinale numai scoarţa recoltată fie de pe tulpini. înainte de desfacerea lor spontană. organele ce conţin uleiuri volatile. cu excepţia. după cum am precizat mai sus. pe de altă parte. fie de pe ramuri şi chiar de pe rădăcini. Indiferent de anotimp şi de organul folosit se recomandă ca recoltarea să se facă pe vreme uscată. Cu vârful briceagului.

de pătlagină şi de graminee. exprimate în procente şi stabilite prin condiţiile tehnice de recepţie. ramurile sau rădăcinile din herba de cimbrişor. fragmente de nuiele. bucăţile de pământ. Uscarea produselor vegetale. care pot fi: . praful.corpurile străine minerale sunt nisipul. Corpurile străine organice. resturile de tulpini. impurităţi sunt socotite şi părţile decolorate sau brunificate ale produsului respectiv.. . constituie impurităţi. la frunzele de afin. mecanic sau când plantele recoltate au fost întinse până la transportul lor în locuri nepodite sau necorespunzător pregătite.organele (părţile) de plantă . paie etc. Astfel. Problema uscării plantelor medicinale impune o abordare diferenţiată în funcţie de: . resturi de tulpini şi flori de urda-vacii. pietricelele. minerale şi impurităţile nu vor putea depăşi anumite limite. . Astfel. la muşeţel sunt socotite drept corpuri străine organice florile altor specii de muşeţel.străine organice şi minerale. De asemenea. Ele se amestecă cu plantele când recoltarea s-a făcut cu diferite unelte. precum şi a impurităţilor.corpuri străine organice: toate plantele sau părţile de alte plante decât cea recoltată.impurităţi sunt şi alte părţi din planta medicinală decât organul recoltat. rogojini.

Pentru a nu fi expuse alterării şi pentru menţinerea aspectului şi conţinutului în principii active majoritatea produselor uscate din plantele medicinale şi aromatice nu trebuie să conţină mai mult de 14% apă. Uscarea reprezintă veriga finală în obţinerea unui produs de calitate. practica îndelungată a stabilit că pentru uscarea plantelor ce conţin uleiuri volatile temperatura maximă nu trebuie să depăşească 30-35oC. textura şi conţinutul în apă al acestora. . fiind utilizată numai pentru anumite părţi . Uscarea plantelor medicinale se poate realiza pe două căi. Ea începe în momentul recoltării plantei.folosite. Cu toate că nu se cunoaşte în detalitate esenţa proceselor biochimice ce se produc în timpul uscării. şi artificială.natura principiilor active şi a echipamentului enzimatic din organele supuse deshidratării. Uscarea corectă a diferitelor părţi de plantă recoltate necesită cunoaşterea structurii chimice a principiilor active. Aceasta este cea mai simplă şi mai economică metodă. şi anume: naturală. ci în mod deosebit păstrarea neschimbată a conţinutului şi a compoziţiei chimice a acestuia. iar pentru cele cu heterozide şi alcaloizi este cuprinsă între 50 şi 80oC corespunzător. Uscarea la soare. la soare sau la umbră. înţelegând prin aceasta nu numai aspectul comercial al produsului.

rizomi. Pentru uscarea la umbră se vor folosi podurile caselor.ale plantei ca: rădăcini. văruite. şcolilor. şi în special se vor crea posibilităţi de . scoarţe. deoarece razele solare distrug repede clorofila din părţile verzi şi pigmenţii galbeni din flori. Pentru evitarea pierderilor atât ramele. Metoda este cea mai răspândită în zonele cu condiţii climaterice instabile şi mai ales în regiunile deluroase şi montane. etc. cât şi platformele de uscare vor fi acoperite cu prelate. De aceea se practică uscarea pe platforme special amenajate. şoproane. magazii. şuri. În vederea utilizării raţionale a acestora produsele supuse uscării se vor aşeza pe rame suprapuse. Direct în brazde se pot usca şi herba sau chiar frunzele unor specii. rogojini sau coli de hârtie. În orice caz uscarea direct în câmp este întotdeauna însoţită de multe pierderi nerecuperabile. razele solare neputând deprecia aspectul comercial al produsului. Prin uscarea la soare foarte multe părţi ale plantei se decolorează. fructe sau seminţe. dar acestea numai în zone calde lipsite de precipitaţii şi rouă. reparate etc. Locurile de uscare vor fi neapărat protejate de curenţi de aer. curăţite. Aceste spaţii vor fi în prealabil dezinfectate. muguri. Uscarea la umbră. orice încăperi goale. al căror conţinut este mult mai stabil. În timpul uscării produsele vor fi permanent supravegheate şi întoarse pentru grăbirea şi uniformizarea deshidratării.

Uscarea artificială. produsele sosite au acumulat umezeală în timpul transportării. Culoarea produsului vegetal uscat trebuie să rămână însă neschimbată. volumul său scade. Prin uscare. a necesităţii scurtării duratei de uscare şi a sporirii garanţiei obţinerii unor materii prime de calitate corespunzătoare. Produsele vegetale ajunse la depozitele centrale sunt recepţionate calitativ şi cantitativ. Această metodă s-a impus ca urmare a extinderii şi concentrării culturilor de plante medicinale şi aromatice. rădăcinile). pentru că se sfărâmă la cea mai mică atingere. Frunzele rămân verzi. florile îşi păstrează culoarea naturală. Aducerea produsului vegetal în stare finită. din care cauză îşi modifică aspectul. Se cunosc uscătoare cu aer rece şi cu aer cald. Produsul uscat trebuie mânuit cât mai puţin posibil. Ele nu pot fi depozitate şi nici prelucrate în asemenea condiţii. mai ales la suprafaţă. uneori pierzându-şi complet valoarea. Uneori.aerisire continuă. fructele. . produsul suferă o serie de modificări. florile şi părţile aeriene se zbârcesc. Culoarea arată dacă uscarea a fost făcută sau nu în mod corespunzător. Se recomandă ca într-o încăpere să se usuce un singur produs pentru a se evita amestecul şi împrumutarea reciprocă a mirosului. Numai părţile tari îşi schimbă puţin forma (scoarţele. Datorită pierderii apei. seminţele. în timp ce frunzele.

Produsele vegetale trebuie păstrate în pungi de hârtie dublă. farmacii sau la prepararea speciilor medicinale. depreciindu-se calitativ. După aceasta urmează operaţiunea de transformare a produselor vegetale în fragmente de anumite dimensiuni uniforme. frunze. De asemenea. aşa cum sunt cerute de industrie. pergaminate. în cutii de lemn sau de carton în conformitate cu cerinţele documentaţiei tehnice de normare. La alte plante însă sau pus la punct diverse procedee mecanice. maşinile nu le vor putea prelucra în condiţii optime dacă au o umiditate peste normă. cu ajutorul cărora se curăţă seminţele. denumirea produsului vegetal.deoarece prin păstrare vor mucegăi sau înnegri. Marcarea produsului vegetal înseamnă inscripţiile efectuate pe ambalaj. Pentru aceasta se folosesc maşini speciale. părţi aeriene. sunt controlate cu atenţie la masa de prelucrare. Ambalarea şi marcarea produselor vegetale. greutatea neto şi împreună cu . site şi anumite mori. Înainte ca produsele vegetale să fie livrate beneficiarilor interni (industria chimico-farmaceutică. unele flori şi chiar unele frunze. În aceste cazuri se face imediat o uscare suplimentară. Se arată denumirea asociaţiei ce a efectuat recoltarea produsului vegetal. Operaţia se face manual la flori. pământul fin şi nisipul. rădăcini. farmacii etc. Prin aceste operaţii se îndepărtează mai cu seamă praful.) sau la export.

fructele şi seminţele se păstrează mai bine în încăperi luminoase. De obicei însă. bine aerisite. după un timp îndelungat. Încăperile în care sunt depozitate produsele ambalate trebuie să fie extrem de curate. cu luminozitate corespunzătoare şi să nu permită diferiţilor agenţi dăunători să pătrundă în interior. indiferent de măsurile luate. în cazul când nu pot fi expediate imediat. denumirea produsului vegetal. După ambalare. Conservarea produselor vegetale. Din această cauză este bine ca produsele vegetale să fie prelucrate cât mai repede după obţinerea lor sau stocul din depozite să fie reînnoit anual mai ales dacă la sondajele făcute s-a constatat o cantitate din ce în ce mai mică de principii active. fiind astfel . produsele vegetale trebuiesc depozitate în camere corespunzătoare. scoarţele. În fiecare ambalaj se introduce foaia de ambalare cu inscripţiile: denumirea asociaţiei care a efectuat colectarea produsului vegetal. deoarece numai astfel se poate asigura o bună păstrare a lor.ambalajul. inscripţiile DTN la produsul vegetal corespunzător. Organele subterane. activitatea lor este mult diminuată până dispare complet. numele sau numărul răspunzătorului de ambalare. luna şi anul recoltării. numărul partidei. uscate. numărul partidei.

etc. benzină. nu este permis să se depoziteze petrol. aşezarea sacilor sau a baloturilor trebuie făcută pe postamente speciale confecţionate din grinzi de lemn uscate. Sacii. Fără o grijă permanentă. . baloturile etc. Produsele toxice sunt depozitate în încăperi separate. să nu fie aşezate în număr prea mare unul peste altul. din cauză că ar putea să impurifice mirosul produselor vegetale. Aşa s-a întâmplat în trecut când datorită recoltărilor neraţionale s-a ajuns ca unele plante medicinale să fie pe cale de dispariţie (imortelă . Ocrotirea plantelor medicinale din flora spontană În ţara noastră cresc cele mai diferite şi cele mai căutate plante medicinale.). Această bogăţie trebuie însă păstrată. pentru a evita degradarea produselor prin fărâmiţare. naftalină sau orice substanţe cu miros puternic. În încăperile depozitului cu produse vegetale. ghiocei. întreţinută şi dezvoltată pentru ca ea să fie folosită an de an. La fel se procedează şi cu cele aromatice. În depozite. Produsele în depozit se păstrează în cantităţi mari întregi nefărâmiţate. folosindu-se în general ambalajul în care au fost primite sau se reîmpachetează în vederea expedierii. această mare diversitate de plante medicinale poate să descrească şi chiar să dispară. insecte.mai puţin expuse agenţilor dăunători (rozătoare.

În cazul muşeţelului. Atunci când se culeg florile. plop). cum şi cu acele plante care au capacitate redusă de înmulţire sau nu sunt lăsate să ajungă la deplina lor maturitate pentru a-şi încheia ciclul complet de viaţă. Pentru a preîntâmpina micşorarea bogăţiei de plante medicinale. Acest lucru se petrece mai cu seamă cu acele plante care sunt an de an foarte căutate sau prezintă un mai mare interes pentru culegători.lăcrămioare). Micşorarea rezervelor poate avea loc pe suprafeţe mai mari sau mai mici. acesta se recoltează pe măsură ce capitulele florale se dezvoltă. Culesul nu trebuie făcut total. iar tulpina principală trebuie să rămână nevătămată. La plantele de la care se culeg mugurii se vor proteja vârfurile de creştere (pin. lăsânduse exemplarele cele mai bine dezvoltate să producă sămânţa şi să se înmulţească. Culegătorii trebuie să cunoască bine particularităţile fiecărei plante. iar recoltarea lor este interzisă. pentru a înlătura pericolul dispariţiei unora din ele. aceste plante sunt declarate monumente ale naturii. Azi. însă îndată ce ele . Coaja va fi luată de pe o parte din ramuri. pentru a reface şi menţine în întreaga ei putere acest dar al naturii trebuie luate anumite măsuri de protecţie şi înmulţire. lăsând ramurile subţiri să se dezvolte. se vor lăsa din loc în loc câteva plante deplin dezvoltate la fiecare 3-4 metri pătraţi. se vor lăsa neatinse restul organelor şi o parte din flori.

cu cât capacitatea de înmulţire a plantei respective este mai mică. Recoltarea plantei întregi se face de obicei la câţiva centimetri de la suprafaţa pământului. pericolul dispariţiei lor este mic. deoarece o parte din frunze rămân pe plantă pentru a o hrăni şi întări. În acest caz. omag) şi în general la plantele perene. Este bine ca la plantele care se înmulţesc mai greu prin seminţe (lemn dulce. Când plantele sunt cosite sau tăiate de la bază şi apoi recoltate frunzele. La plantele de la care se recoltează rădăcinile. este bine să se organizeze recoltări de seminţe care să fie . după ce planta şi-a format şi răspândit seminţele. florile şi seminţele. pericolul de dispariţie fiind cel mai mare. în vederea formării pe deplin a organelor de înmulţire. Pentru menţinerea plantelor din această grupă se vor lăsa din loc în loc exemplare neculese.au trecut de maturitatea tehnică de recoltare vor fi lăsate pentru ca sămânţa scuturată să formeze o rezervă care să asigure apariţia plantelor şi în anul următor. Frunzele se recoltează de la plante prin ciupire sau strujire. după scoaterea rădăcinilor sau rizomilor să se replanteze în acelaşi loc coletul. cu atât mai multe. recoltarea lor se va face toamna cât mai târziu. Pe lângă aceste măsuri de care trebuie să ţină seama un culegător conştient. partea de sus a rădăcinii tăiată care are câţiva muguri şi câteva fire subţiri de rădăcină sau bucăţi tinere de rizomi. pericolul de dispariţie este mai mare.

. ci să fie bine organizată. raion sau regiune unde nu există pericolul de dispariţie. permiţându-se achiziţia numai a acelor plante dintr-un sat.răspândite pe locurile naturale de creştere a plantelor medicinale. comună. cât şi a normativelor corespunzătoare. Oamenii. a supraveghea ca recoltarea să nu fie făcută la întâmplare. care se ocupă cu recoltarea şi achiziţionarea plantelor medicinale au îndatorirea de a menţine bogăţia naturală a ţării. de urmărit ca plantele culese să nu dispară din zona respectivă. Tehnicienii trebuie să îndrumeze permanent pe culegători atât în privinţa recunoaşterii şi însuşirilor plantelor medicinale.

ALBĂSTRELE .ALBĂSTRELE Denumirea latină: Centaurea cyanus L. Denumirea rusă: Василек синий Denumirea engleză: Cornflower Familia: Asteraceae 1.

Florile de pe disc sunt violacee. de culoare albastră se adună numai pe timp uscat. deoarece din produsul uscat ele se înlătură foarte greu. săruri de K. Răspândire. Florile ligulate. întrebuinţări. Organul utilizat. În cazul uscării cu ajutorul căldurii artificiale. iar cele marginale albastre. culese eventual din greşeală. pietroase. Mg etc. recoltare. se face înainte de uscare.Descriere. cu corola regulat tubuloasă. pe marginea drumurilor şi mai ales pe lângă lanurile de grâu şi secară. muchiată cu frunze alterne. Plantă erbacee cu rădăcină fusiformă. cumarine. heterozida centaurina. mucilagii. după ce roua s-a ridicat şi în momentul când ele sunt complet deschise. Întră în compoziţia speciilor medicinale diuretice. Compoziţie chimică. iar extern sub formă de cataplasme şi spălături în diferite boli de ochi. În florile marginale se conţin antociane. temperatura nu trebuie să depăşească 350C. tanin. Eliminarea florilor centrale. Substanţele amare îmbunătăţesc digestia. . Sub formă de infuzie se administrează în tratamentul bolilor renale. Creşte prin locuri uscate. liniare. Tulpina erectă. adânc crestate.

ALBUMEALĂ . Denumirea rusă: Сушеница топяная Denumirea engleză: Marsh cudweed Familia: Asteraceae 2.ALBUMEALĂ Denumirea latină: Gnaphalium uliginosum L.

aşezate în fascicule dense la vârful tulpinilor. Răspândire. florile mijlocii sunt tubulare.Descriere. Inflorescenţa – paneraşe. Frunze alterne. Tulpina de la bază ramificată. Plantă anuală erbacee cu înălţimea de 5-25 cm. flavonozide. pe malurile râurilor. substanţe tanante. ca buruiană în grădini. recoltate în tot timpul înfloririi. Fructul – achenă verde-cenuşie sau cafenie-deschisă. puternic pubescentă. cele ligulate – filiforme. obţinute din părţi aeriene de albumeală. Compoziţie chimică. rezine. întrebuinţări. liniar-alungite. acoperite cu peri şori cenuşii. se folosesc pentru uz extern la lecuirea bolnavilor cu plăgi puroioase greu cicatrizabile. Infuzia şi granulele din părţi aeriene de albumeală se întrebuinţează la ulcere stomacale şi duodenale. . arsuri ale pielii. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de albumeală. Organul utilizat. Extracţiile uleioase. Planta conţine caroten. Florile sunt de culoare galbendeschisă cu rostru. ulei volatil. Cre şte în lunci inundabile. recoltare.

Denumirea rusă: Лещина обыкновенная Denumirea engleză: Common hazel Familia: Corylaceae 3. ALUN .ALUN Denumirea latină: Corylus avellana L.

mărind rezistenţa capilarelor. F r u c t u l – a c h e n ă globuloasă înconjurată de o cupă lungă. întregi şi nepătate se recoltează în iunie-iulie. întrebuinţări. mai ales pe nervuri. Frunzele verzi. pe dos păroase. Răspândire. Uleiul volatil din frunze manifestă proprietăţi vasoconstrictive. iar florile la înflorire. iar flavonozidele potenţează acţiunea antihemoragică. cu margini laciniate.Descriere. Arbust cu frunze obovate. Uscarea artificială până la 500C. alterne. fertile. Florile mascule în amenţi. Uscarea se face la umbră. în straturi subţiri. pe soluri calcaroase. la marginea pădurilor de fag. iar cele femele – în inflorescenţe asemănătoare m u g u r i l o r. polifenolii formând membrane de coagulare pe ţesuturi lezate rezultă o acţiune hemostatică şi dezinfectantă. pe margini inegaldublu-serate. recoltare . uneori tubuloasă. mugurii (prin strujire) – toamna târziu după căderea frunzelor. Organul utilizat. afânate. Compoziţie chimică. Creşte în păduri de câmpie şi deal. .

ANGELICĂ Denumirea latină: Angelica arhangelica L. ANGELICĂ . Denumirea rusă: Дудник лекарственный Denumirea engleză: Angelica Familia: Apiaceae 4.

substanţe tanante. de culoare galben ă verzuie. oze. bianuală sau perenă . se spală repede întrun curent de apă şi se pun la zvântat. Rădăcinile de angelică se recoltează toamna. Tulpina apare începând cu anul al doilea de vegetaţie.Descriere. Organul utilizat. Se usucă la soare sau în poduri bine aerisite. Frunzele sunt de trei ori penat sectate. Compoziţie chimică. . Fructele se recoltează în stadiul de pârgă. la 35400C. stomahice şi carminative. recoltare. Uscare artificială. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil în compoziţia căruia se găsesc substanţe furanocumarinice. Se foloseşte datorită proprietăţilor sale aromatice. cu foliole ovate. Creşte în apropierea apelor curgătoare. Răspândire. cilindrică. Organele subterane sunt reprezentate de un rizom gros şi de rădăcini. inegal serate. este robustă. fistuloas ă . Au mai fost identificaţi acizi organici şi graşi. Se scutură de pământ şi. cu zimţi. întrebuinţări. dacă este nevoie. Plantă erbacee. stimulente. pe locuri adăpostite şi însorite. Florile sunt grupate în umbele globuloase.

Denumirea rusă: Перец горький Denumirea engleză: Red pepper Familia: Solanaceae 5. ARDEI .ARDEI Denumirea latină: Capsicum annuum L.

lumbago. Flori albe. de culoare verde închis. . Organul utilizat. Răspândire. Fructele de ardei şi preparatele medicamentoase din ele au acţiune rubefiantă şi revulsivă. ovale. întrebuinţări.Descriere. Gustul iute. În fructe se mai conţine ulei volatil şi gras. acid ascorbic etc. ramificată. pentru a se păstra culoarea roşie sau roşieportocalie. de care depinde culoarea fructelor. Asia Mijlocie în mai multe varietăţi. carotenoide. Fructele de ardei se recoltează la maturitate şi se usucă în locuri ferite de razele solare directe şi la o temperatură moderată (cca 30oC). solitare sau câte două la locul de bifurcare a tulpinii şi la subsuoara frunzelor. care nu produc vezicaţii. localizată în celule secretoare separate. Compoziţie chimică. recoltare . acuminate. nevralgice. anuală. cu marginea întreagă. Plantă ierbacee. în terapeutică fiind întrebuinţate varietăţile iuţi. destul de mari. cu gust iute sau dulce. Sunt folosite la combaterea durerilor reumatice. Ovar bilocular. care la maturitate se transformă într-un fruct baciform foarte variabil ca mărime. cu tulpină sufructescentă glabră. Astăzi se cultivă în Europa. Frunze alterne. arzător este imprimat de capsaicina.

Denumirea rusă: Ольха серая Denumirea engleză: Alder Familia: Betulaceae 6.ARIN Denumirea latină: Alnus incana Moanch. ARIN .

Se admite la întrebuinţarea în medicină şi a doua specie – arinul negru sau cleios – Alnus glutinosa Gaerth. glabre.Descriere. Decoctul din conuri se foloseşte ca astringent la colite şi enterite. cu marginea zimţată. pe partea superioară strălucitoare. Conurile de arin conţin substanţe tanante în componenţa cărora întră 2-5% tanin şi cca 4% acid galic. . verzi-închise. Compoziţie chimică. Fructe – nucule cu aripioare.. recoltate toamna sau iarna când ele se lignifică complet. recoltare. cele feminine fără periant. Creşte pe malurile râurilor şi pe soluri mlăştinoase. Organul utilizat. Arbore cu coroana îngust ovată. care se deosebeşte de prima specie prin aceea că are frunze rotunde cu marginea zimţată. ovale de culoare brună. Ca produs vegetal se folosesc conurile de arin. aşezate câte două în subsuoara solzilor inflorescenţei şi care înspre toamnă se lignifică formând conuri scurte. pe cea inferioară – verzi-mate. Flori mici. ovallanceolate. are acţiune antidiareică. ovate sau ovat-eliptice. întrebuinţări. grupate în amenţi. frunzele tinere sunt foarte lipicioase. iar cele masculine sunt aşezate în subsuoara solzilor amenţilor lungi. Răspândire. Frunze ovale.

ARMURARIU .ARMURARIU Denumirea latină: Silybum marianum Gaerth. Denumirea rusă: Расторопша пятнистая Denumirea engleză: Milk Thistle Familia: Asteraceae 7.

histamină. Cere temperatură ridicată mai ales în timpul înfloritului şi fructificării. flavonozide. recoltare. Frunzele sunt mari. ramificată. efort prelungit. surmenaj intelectual. K. acizi organici.. glabră sau slab tomentoasă. prin tăierea antodiilor. Organul utilizat. glucide. cerinţe moderate faţă de umiditate şi sol. cu gust amărui. spinoase.Descriere. hepatite cronice. mucilag. pe soare. marmorate cu alb şi îmbracă bine planta. în tratamentul inflamaţiilor hepatice. Fructele sunt achene cu papus. ulei volatil. treieră şi selectează. Complexul enzimatic din achene asigură asimilarea siliciului. apărând spontan în sudul ţării. întrebuinţări. Plantă erbacee. E. Florile liliachii sunt organizate în antodii mari. Se usucă. Răspândire. . după căderea frunzelor. de culoare galbenbrună. În afară de flavanolignane (silimarină) fructele mai conţin tiramină. Compoziţie chimică. ciroză hepatică. anuală sau bienală cu tulpină erectă . spinoase. Fructele mature se recolteaz ă dimineaţa. de aceea este indicat în stări de oboseală. vitamine C. Silimarina este indicată ca antihepatotoxic şi protector al hepatocitelor şi membranelor acestora. lipide. uneori. La noi se întâlneşte numai în culturi. cu rol benefic în procesele de oxidare. saponozide.

ARONIE Denumirea latină: Aronia melanocarpa (Michx. ARONIE .) Elliot Denumirea rusă: Арония черноплодная Denumirea engleză: Black chokeberry Familia: Rosaceae 8.

iar la începutul căderii lor devin roşiipurpurii.Descriere. care după structura chimică şi întrebuinţări este identic fructelor proaspete. Planta în Europa a fost introdusă în cultură la sfârşitul secolului XIX. Fructele proaspete se folosesc în profilaxia insuficienţei P-vitaminice şi ca hipotensive. În fructele proaspete se conţin heterozide flavonoidice. Ele se păstrează în loc rece (nu mai mult de 5oC) şi ferit de razele directe ale luminii. apoi şi medicinală. Se pot usca. Din fructele proaspete şi uscate se obţine suc prin metoda de presare. Frunze simple de formă eliptică sau invers-ovate. recoltate la maturitate. . peţiolate. zaharuri etc. cu marginea dinţată . E. microelemente. suculente. întrebuinţări. Organul utilizat. Răspândire. vitaminele C. primăvara verzi-întunecate. PP. Arbust multianual cu numeroase ramuri – de la 10-15 până la 50-60 la cei vârstnici. substanţe tanante. mai întâi ca decorativă. Compoziţie chimică. carotenoide. Ca produs vegetal se folosesc fructele proaspete. Flori cu corole albe grupate în inflorescenţe corimbiforme. recoltare. Fructe – drupe negre cu depunere fin ă albăstruie. Termenul de păstrare până la 2 luni. acizi organici.

BRUSTUR Denumirea latină: Arctium lappa L. Denumirea rusă: Лопух большой Denumirea engleză: Burdock Familia: Asteraceae 9. BRUSTUR .

bienală. lactone etc. cu o rădăcină puternică. vitamine din complexul B. acid cafeic. cărnoasă. Recoltarea rădăcinilor se efectuează toamna pentru cele de un an şi primăvara la plantele de doi ani. antifuruncul-oasă este determinată de principiile active: nitrat de potasiu. brună. sudorifică. protejate de un involucru cu ţepi ce au vârful întors. Compoziţie chimică. Plantă rezistentă la secetă şi temperaturi extreme. Uscarea artificială la 35500C. zăvoaie inundabile. coleretică. recoltare. depurativă. întrebuinţări. pe marginea drumurilor. verde-închis pe partea superioară şi albicios tomentoase pe cea inferioară. căilor ferate. Acţiunea diuretică . Răspândire.Descriere. întâlnită pe terenuri necultivate. păroasă se formează în anul al doilea. Se usucă la umbră într-un singur rând. Flori purpurii în calatidii globuloase. Plantă erbacee. frunzele (fără peţiol ) – înainte de înflorire. Organul utilizat. hipoglicemiantă. În primul an de viaţă formează o rozetă de frunze lat-triunghiulare sau ovate. pe lângă garduri. Tulpina cilindrică. ulei volatil. .

CASTAN Denumirea latină: Aesculus hippocastanum L Denumirea rusă: Каштан конский Denumirea engleză: Horse-chestnut Familia: Hippocastanaceae 10. CASTAN .

când 50 . terminale. iar cea artificială. digitatcompuse. Uscarea se face în camere bine ventilate. sferică. Creşte prin toate parcurile şi pe marginea drumurilor şi străzilor.60% din inflorescenţe sunt deschise şi frunzele. întrebuinţări. recoltare. lung peţiolate. erecte. substanţă cu acţiune vasocon-strictoare venoasă. Ca produs vegetal se folosesc: seminţele. cu un ritidom solzos. Răspândire. nisipoase. ulei gras. mult ramificat. Organul utilizat. sub 650C. Castanele conţin saponozide. derivaţi cumarinici şi flavonici. albumine. Arbore înalt de 20 . care se recoltează toamna la completa lor maturitate. de culoare brună. ce se utilizează în tratamentul varicelor. Castanele servesc la extragerea escinei.Descriere. Seminţele sunt bogate în amidon. cu numeroşi ghimpi. Fructul este o capsulă cărnoasă. Ramurile sale poartă muguri lipicioşi. florile culese în zilele senine. lucioşi şi frunze opuse. . Florile reunite în panicule compuse.30 m. Compoziţie chimică. flebitelor şi hemoroizilor. Preferă soluri profunde. care se culeg fără peţiol în timpul înfloririi.

Denumirea rusă: Калина обыкновенная Denumirea engleză: Snowball Familia: Caprifoliaceae 11.CĂLIN Denumirea latină: Viburnum opulus L. CĂLIN .

cofeic. Flori albe. întrebuinţări. Frunze lat-ovate. substanţe tanante. de asemenea diuretic şi sudorific. acizii clorogenic. Arbust indigen cu rădăcină puternic ramificată. drupe sferice. Răspândire. toamna se colorează în roşu. roşii. caroten. Creşte pe soluri bogate. glucide. galben-brună. Uscarea se face la soare. Fructele în specii se folosesc ca remediu vitaminic. saponozide triterpenice. Compoziţie chimică. Fructele se culeg la maturitate deplină împreună cu pedunculi. reavăn-jilave până la umede. trilobate. Scoarţa se recoltează primăvara. grupate dens în cime umbeliforme terminale. cu marginile dinţate şi peţiolul canaliculat. tonic general al sistemului nervos şi sedativ uterin. apoi cenuşie. tufărişuri de pe malul râurilor. săruri de K. hipotensiv. carotenoide. se usucă artificial la 6080oC. la pornirea în circulaţie a sevei. f ructele – vitaminele C şi P. prin păduri şi tufărişuri. Organul utilizat.Descriere. recoltare. Tulpini cu scoarţă netedă. după uscare pedunculii se înlătură. C. Scoarţa conţine vitaminele K. rezine . Scoarţa se foloseşte ca hemostatic în practica ginecologică. . pectine. ursolic. păduri de luncă. Fructe. în strat subţire sau în poduri bine aerisite.

CĂTINĂ Denumirea latină: Hippophae rhamnoides L. Denumirea rusă: Облепиха крушиновидная Denumirea engleză: Sea Buckthorn Familia: Eleagnaceae 12. CĂTINĂ .

carotenoide. pe prundişurile din lungul râurilor. întrebuinţări. PP. Lujerii anuali solzo şi. Fructele conţin acid ascorbic. Culegerea fructelor se efectuează de la începutul maturizării. Compoziţie chimică. iar cele femele în raceme. adăugându-se şi 2% carbonat de calciu este transformat în sărurile de calciu ale unor acizi organici. Tulpina ramificată cu scoarţa brun-închisă. Fructe. constituie un sirop vitaminizat şi răcoritor. Organul utilizat. Arbust tufos cu rădăcini superficiale. întregi. ulei. arsurilor şi în ginecologie. Uleiul este utilizat în tratamentul ulcerului. liniar-lanceolate. recoltare . Răspândire. pe faţa inferioară cenuşiiargintii cu solzi ruginii. pe nisipuri şi pietrişuri. În vederea conservării vitaminei C. izlazuri. cenuşii-argintii. Sucul apos. când ele au cantitatea cea mai mare de vitamina C şi se continuă până la primul îngheţ. B2. . ovoide. filtrat şi îndulcit cu zahăr. drupe "false". P. Creşte în pâlcuri sau tufărişuri întinse. la o temperatură de 70800 C. coaste pietroase. cele mascule grupate în inflorescenţe globuloase. Frunze alterne. fructele de cătină se usucă numai pe cale artificială. existenţi în fructele de cătină. scurt peţiolate. Flori galbeneruginii. portocalii.Descriere. acid folic. vitamine E.

CERENŢEL . Denumirea rusă: Гравилат городской Denumirea engleză: Herb bennet Familia: Rosaceae 13.CERENŢEL Denumirea latină: Geum urbanum L.

. se spală într-un curent puternic de apă. al enteritelor de natură infecţioasă şi al hemoragiilor. solitare. Se mai conţine heterozida geozida. frunzele bazilare sunt penatcompuse cu 5-7 foliole dinţate pe margini. apoi se usucă. După scoatere din pământ se scutură. substanţă bactericidă răspunzătoare de mirosul de cuişoare pe care-l au rizomii. Planta este foarte răspândită în partea europeană prin locurile umede. rezine. Planta se foloseşte în tratamentul dispepsiilor gastrice. Organul utilizat. iar cele tulpinale sunt mai mari şi trifoliate. care. ramificată. Răspândire. pune în libertate eugenol. prin hidroliză. din care îşi iau naştere numeroase radicele. în vârful tulpinii sau la subsuoara ultimelor frunze. vivace cu un rizom cilindric. păduri şi luminişuri. Tulpina dreaptă. mucilagii. Ca produs vegetal se folosesc rizomii cu rădăcini de ceren ţel. Compoziţie chimică. acid galic şi elagic. întrebuinţări. Planta conţine substanţe tanante. Flori de culoare galben-aurie.Descriere. se lasă câteva zile la zvântat. recoltaţi primăvara devreme sau toamna târziul. Întră în compoziţia speciilor medicinale antidiareice şi pentru gargară. se curăţă de părţile aeriene. recoltare. Plantă ierbacee.

CICOARE Denumirea latină: Cichorium intybus L. Denumirea rusă: Цикорий обыкновенный Denumirea engleză: Chicory Familia: Asteraceae 14. CICOARE .

Se utilizează pentru scăderea nivelului de zahăr în sange. în poienele din pădure. deasemenea în obezitate. uşor amplexicaule şi mai adesea lanceolate.Descriere. depurative. Radacina de cicoare are proprietăţi laxative. pe marginea drumurilor şi a căilor ferate. diuretice. luminişuri. principii amare. constipaţii cronice. este verdedeschisă. Planta este prezentă în câmpie. spiralată. Compoziţie chimică. Radacinile se recol tează toamna târziu sau primăvara devreme. Florile sunt de culoare albastră-azurie. muchiată. subţire. Tulpina floriferă. întrebuinţări Planta conţine acid cicoric. Plantă bienală sau perenă cu o rădăcină lungă. Se spală într-un curent de apă. Frunzele şi partile aeriene se recolteaza in prima parte a perioadei de inflorire. Frunzele în rozetă din primul an şi cele bazale sunt peţiolate şi ovat-lanceolate. prin pagişti. ulei volatil. mai stimulează sistemul nervos (cafea de cicoare). Organul utilizat. substanţe minerale. cele tulpinale sunt sesile. secreţia de bila si îmbunătăţeşte funcţionarea ficatului. recoltare. flavonozide. colină. în poduri cu tablă. tanin. cavă în interior şi pubescentă. se usucă la soare. când tulpinile nu au intrat in faza de lignificare. . inulină. dezvoltânduse abia în anul al doilea. Răspândire. în faneţe.

CIMBRIŞOR Denumirea latină: Thymus serpyllum L. CIMBRIŞOR . Denumirea rusă: Чабрец Denumirea engleză: Wild thyme Familia: Lamiaceae 15.

de culoare verde-roşiatică. care prind rădăcini. Compoziţie chimică. ajungând până în zona muntoasă. Flori roz-violacee grupate în pseudoverticile globuloase. cu ramuri culcate la pământ. Organul utilizat. în tratamentul tusei şi al gripei. flavone. Creşte pe soluri aride. acizi cafeic şi rozmarinic. Recoltarea se face cu foarfeca sau cuţitul. Răspândire. recoltare. îndeosebi în medicina infantilă . păroase. Se mai foloseşte pentru băi medicinale. opuse. Se foloseşte sub formă de infuzie sau sirop aromatic. tanin. Părţile aeriene de cimbrişor conţin ulei volatil. rezine. de asemenea şi proprietăţi cicatrizante. Înainte de uscare se înlătură rădăcinile şi ramurile lemnoase. alături de care se conţine un principiu amar (serpilina). glabre. antispastic şi coleretic. întrebuinţări. care sunt în realitate celule cu ulei volatil. diuretice şi antivirale. Privite în zare. cu marginea întreagă. pietroase. de formă ovală. . cu expoziţie sudică.Descriere. Părţile aeriene se culeg fără rădăcini. Din aceste ramuri cresc numeroase tulpini cilindrice. acid ursolic şi oleanolic. ca stomahic. la începutul înfloririi. Are. frunzele prezintă nişte puncte transparente. Frunze mici. nisipoase. Plantă vivace. în fâneţe de pe dealuri. antidiareice.

CIMBRU .CIMBRU Denumirea latină: Thymus vulgaris L. Denumirea rusă: Тимьян обыкновенный Denumirea engleză: Common thyme Familia: Lamiaceae 16.

întrebuinţări. Thymi herba se întrebuinţează sub formă de infuzie.nucule elipsoidale. Organul utilizat. Portugalia. antimicotice şi antihelmintice. datorită proprietăţilor antiseptice şi calmante. Frunze mici. România. extract fluid în tuse. Bulgaria. flavonozide. precum şi triterpenoide reprezentate prin acizii ursolic şi oleanolic. Spania. iar corola bilabiată şi colorată în roz. Franţa. Caliciul este tubular. Produsul vegetal conţine ulei volatil alături de tanin. un principiu amar. Moldova. Subarbust cu tulpina lignificată în partea inferioară şi acoperită cu un suber de culoare cenuşie. recoltare.Descriere. Componentului principal al uleiului volatil i se atribuie proprietăţi antibacteriene. Algeria. Germania. ovate sau lanceolate. alungit romboidale. bronşite şi tuse convulsivă. Ungaria. Ca plantă cultivată cimbrul are o largă răspândire în Grecia. Se usucă la umbră sau în uscătorii la 350C. Fructe . acid cafeic. Compoziţie chimică. Se recoltează ramurile tinere nelignificate în perioada deschiderii primelor flori. Răspândire. Flori mici şi grupate în pseudoverticile aşezate la subsuoara frunzelor din vârful tulpinilor. .

CIUBOŢICA CUCULUI .CIUBOŢICA CUCULUI Denumirea latină: Primula veris L. Denumirea rusă: Первоцвет весенний Denumirea engleză: Cowslip Familia: Primulaceae 17.

subţiri. sub formă de decoct. fâneţe. marginea crenată sau ondulată. lunci. Tulpina floriferă poartă 6-18 flori galbene-aurii. enzime. cu suprafaţa reticulată. pe faţa inferioară des-păroasă şi cu nervuri proeminente. comună prin pajişti. Rizomii cu rădăcini de ciuboţica cucului conţin saponozide triterpenice. S-au mai izolat: amidon. Uneori se mai recoltează frunzele şi florile. La suprafaţa pământului din rizom se formează o rozetă de frunze eliptic-ovale. peţiol aripat. Compoziţie chimică. Datorită măririi şi fluidificării secreţiei bronhice rizomii şi rădăcinile de ciuboţica cucului se utilizează ca expectorant. ulei volatil. livezi. Uscare artificială la 35 – 400C. substanţe tanante. din care pornesc numeroase rădăcini adventive. Plantă erbacee cu rizom cilindric. Se usucă la umbră într-un singur strat. zaharuri. vârful obtuz. Se spală într-un curent de apă. poieni. grupate într-o umbelă simplă. flavonozide. . ramificate la vârf. bine aerisite. lung. luminişuri de pădure. Rizomii cu rădăcini se recoltează primăvara de timpuriu şi în timpul înfloririi. Se usucă la soare sau în poduri învelite cu tablă. Planta are cerinţe ridicate faţă de umiditate. păşuni însorite. săruri minerale. întrebuinţări.Descriere. recoltare. Răspândire. Organul utilizat. dese.

COACĂZ Denumirea latină: Ribes nigrum L. COACĂZ . Denumirea rusă: Смородина черная Denumirea engleză: Black currant Familia: Saxifragaceae 18.

. cu 3-5 lobi triunghiulari. Frunze subrotunde. negre. Compoziţie chimică. lunci. deasemenea flavonozide. pe marginea parcelelor şi în apropierea gardurilor. colite). Lujeri cenuşii care se exfoliază în partea inferioară. neregulat-dublu-seraţi. Tulpini viguroase. cordiforme. Arbust tufos cu rădăcini adventive. prin păduri şi tufişuri. Fructele conţin vitaminele C. Planta este întâlnită pe soluri argilo-lutoase şi luto-argiloase. Fructe. nefrite şi pielonefrite. în afecţiuni hepatobiliare. Se cultivă cu succes pe marginea aleilor din grădini. caroten. Ca produs vegetal se folosesc fructele. din părţile nordice. Fructele posedă acţiune favorabilă în maladiile gastrointestinale (ulcer duodenal. gust dulceag. B6. substanţe tanante. recoltare. siropuri vitaminice. Flori verzuiroşcate. erecte. Din fructe se pregătesc specii. ateroscleroză.Descriere. P. B2. Răspândire. dispuse în raceme. microelemente. zaharuri. Organul utilizat. K. bace sferice. în regiunile deluroase şi muntoase. pe dos cu glande galbene mirositoare şi nervuri pubescente. gastrite. recoltate la maturitate. negricioase. întrebuinţări. în unele boli cardiovasculare ca insuficienţă cardiacă şi respiratorie. acizi organici. zăvoaie.

COADA CALULUI Denumirea latină: Equisetum arvense L. COADA CALULUI . Denumirea rusă: Хвощ полевой Denumirea engleză: Horsetail Familia: Equisetaceae 19.

Produsul prezintă o acţiune diuretică în gută şi reumatism. Plantă perenă. săruri de siliciu şi potasiu. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene . erbacee. Planta este foarte comună prin fâneţele şi luncile umede. deoarece produsul înnegrit pierde proprietăţile sale terapeutice. . pe terenuri nisipoase şi argiloase. Uscarea lor se face repede în poduri bine aerisite. de culoare verdedeschis. fără ramuri. pe timp uscat şi însorit. recoltate vara. cu coaste evidente. substanţe tanante şi amare.tulpinile sterile. ramificate verticilat. ulei volatil. cu frunze concrescute care se termină cu un spic sporifer oval. de culoare brun-deschisă. recoltare. Tulpinile sterile apar la începutul verii. tulpina în secţiune prezintă o lacună centrală. Compoziţie chimică. în tuberculoza pulmonară. acizi organici.Descriere. bolile de rinichi şi vezică. prescris ca expectorant în bronşite. pe râpe şi la marginea apelor. Cele fertile apar primăvara. Tulpini de două feluri: fertile şi sterile. întrebuinţări. caroten. Răspândire. Organul utilizat. ca remineralizant.aspre şi tari. ramurile sunt pline în interior şi cu patru muchii la exterior. flavonozide. Produsul vegetal conţine saponozide triterpenice. vitamina C.

COADA ŞORICELULUI Denumirea latină: Achillea millefolium L. Denumirea rusă: Тысячелистник обыкновенный Denumirea engleză: Common yarrow Familia: Asteraceae 20. COADA ŞORICELULUI .

Compoziţie chimică.Descriere. poiene. glucide. Cele bazale sunt mai scurte. Frunze alterne. uneori cu o nuanţă cenuşie sau roz. păşuni. gastrice se întrebuinţează ca stomahic. Plantă perenă. astringent şi aromatic amar. Datorită achilinei are acţiune coleretică. Sub formă de infuzie. pubescente. pe marginea ogoarelor. substanţe anorganice. Principiul activ al plantei este uleiul volatil. mărind cantitatea bilei. . erecte. decoct şi specii amare. Răspândire. tanin. Organul utilizat. în zile senine şi calde. şi cele cu internodii scurte. sectate. Părţile aeriene şi florile se recolectează la începutul înflorii plantelor. Florile albe. Gustul amărui al plantei este dat de lactone. 2-3-penate. vitamina K. Se mai utilizează în tratamentul hemoroizilor şi arsurilor.dispuse în corimb. sunt ramificate. în locuri uscate. Ea prezintă două feluri de tulpini: cele florifere. acoperite cu iarbă. lanceolate. cu un număr mare de lacinii. erbacee cu un rizom lignificat. înalte. Planta creşte cel mai adesea la marginea drumului. care poartă inflorescenţele. Se mai conţin flavonozide. care poartă numai frunze. din care se dezvoltă stoloni subterani. întrebuinţări. râpe. iar cele tulpinale mai lungi. recoltare. Uscarea se face la umbră. cu internodii lungi. în strat subţire sau în uscătorii.

CORN . Denumirea rusă: Кизил обыкновенный Denumirea engleză: Cornelian cherry Familia: Cornaceae 21.CORN Denumirea latină: Cornus mas L.

Creşte spontan prin tufişuri. se cultivă. Decoctul din frunze se utilizează în tratamentul viermilor intestinali. tanin. flavonozide şi au acţiune astringentă. Flori galbene grupate în cime umbeliforme. Rezistent la ger. bogată în taninuri se utilizează ca febrifug. mai târziu glabre. secetă. de la cenuşiu-galben până la roşii-brune. Compoziţie chimică.Descriere. Fructele conţin acid ascorbic. Răspândire. recoltare . antidiareică şi antidizenterică. zăvoaie din zona de deal. acoperite cu peri scurţi. Uneori odată cu fructele se recoltează şi frunzele. Ramurile tinere verzi. Scoarţa. . Frunze ovate până la lanceolate cu vârful ascuţit şi peţioli pubescenţi. co coaste proeminente. Organul utilizat. Scoarţa se recoltează primăvara devreme în timpul circulaţiei intense a sucului sau toamna târziu la sfârşitul perioade de vegetaţie. des formează desişuri cu alţi arbuşti. Arbust sau arbore mic cu lemnul tare şi scoarţa de culoare galbenă -cenu şie cu crăpături. pectine. margini de pădure. iar fructele – la maturizare deplină. întrebuinţări. care se deschid înaintea frunzelor. În medicina populară cornul se foloseşte în dereglări ale funcţiilor tractului gastro-intestinal.

COŞACI .COŞACI Denumirea latină: Astragalus dasyanthus Pall. Denumirea rusă: Астрагал шерстистоцветковый Denumirea engleză: Milk vetch Familia: Fabaceae 22.

Nu este pretenţioasă faţă de sol şi umiditate. grupate în capitule sferice. dilată vasele sanguine. se utilizează la hipertonie. . săruri minerale. Compoziţie chimică. Plantă perenă. printre arbuşti de stepă. nefrite acute şi cronice. Se taie planta la înălţimea 5-7 cm deasupra solului. pufoase. Planta se întâlneşte rar. Infuzia. mucilag. Uscarea se face la umbră. flavonozide. fără tulpini lignificate. Părţile aeriene se recolectează în faza de butonizare sau la începutul înflorii plantelor. imparipenat-partite. în văile râurilor şi pantele dealurilor. pubescente. cilindric. în strat subţire sau în uscătorii. erbacee cu un rizom gros. Frunze alterne. întrebuinţări. Răspândire. compuse. Organul utilizat. acizi organici. insuficienţe cardio-vasculare. sedativă şi diuretică. Tulpini erecte. recoltare. obţinută din produsul vegetal. Părţile aeriene ale plantei conţin saponozide triterpenice. are acţiune hipotensivă. desişuri nu formează. amidon. Creşte în poiene. până la ivirea pe frunze a petelor ruginii. Florile galbene. stenocardie.Descriere. roşiatice. cu 12-14 perechi de foliole alungitovale şi bractee alungit-lanceolate.

CREŢUŞCĂ Denumirea latină: Filipendula ulmaria L Denumirea rusă: Лабазник вязолистный Denumirea engleză: Meadow sweet Familia: Rosaceae 23. CREŢUŞCĂ .

Se usucă în strat subţire. închis serate. pe margine serate. cu 3-5 foliole perechi din care cea terminală este mai mare şi prevăzută cu 3-5 lobi palmaţi. Datorită gaulterozidei şi spireozidei. ceruri. filiforme. al căror agliconi sunt derivaţi ai acidului salicilic. şanţuri. perenă. de obicei simplă. taninuri. substanţe minerale. produsul are acţiune antireumatismală. artificial la temperaturi până la 350C. marginea râurilor. faţa superioară glabră. flavonoide.Descriere. roşcată. Tulpină erectă. noduros din care pornesc rădăcini adventive. rizom orizontal. Părţile aeriene conţin aldehidă salicilică. stipele mari. cea inferioară albpăroasă. unghiulară. recoltate în timpul înfloririi. pajişti umede. spireozid. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de creţuşcă. Flori albe-crem dispuse în cime multiflore. recoltare. vanilină. gaulterozidă etc. glabră. iar flavonoidele sunt răspunzătoare de acţiunea lui diuretică. Plantă erbacee. . Frunze penate. întrebuinţări. Sub formă de infuzie şi în special asociat cu coaja de salcie se întrebuinţează ca adjuvant în tratamentul reumatismului articular acut şi ca diuretic şi diaforetic. Planta creşte prin zăvoaie. avicularină. Compoziţie chimică. Organul utilizat. Răspândire.

Denumirea rusă: Крушина ольховидная Denumirea engleză: Alder buckthorn Familia: Rhamnaceae 24.CRUŞIN Denumirea latină: Frangula alnus Mill. CRUŞIN .

la început verzi. de culoare albverzuie. Sunt uscate pe cale naturală. care se recunosc prin lipsa lenticelelor şi cele bătrâne cu crăpături adânci. precum şi împotriva hemoroizilor. acidul ascorbic. de formă ovală. de culoare brun-cenuşie la exterior şi galbenă la interior. comun la câmpie şi dealuri. Frunze alterne. Au mai fost identificate saponozide. Principiile active sunt reprezentate de derivaţii antracenici. la soare sau în uscătorii termice la 40oC Compoziţie chimică. deoarece sunt sărace în principii active. în funcţie de doză. Scoarţa se recoltează în momentul când începe dezvoltarea frunzelor. în compoziţia speciilor depurative. lucitoare. Fructe globuloase. zăvoaie. întrebuinţări. netede şi lucitoare. Organul utilizat. strânse în grupuri la subsuoara frunzelor. Scoarţa de cruşin se administrează ca laxativ sau purgativ. iar la maturitate devin negre-violacee cu 2-3 seminţe. Planta creşte în păduri de luncă. Arbust cu ramuri alterne lipsite de spini. cu marginea întreagă.Descriere. substanţe amare. Flori mici. mucilagii. . Nu se vor recolta cojile de pe ramurile de un an. mlaştini. pe malul apelor. recoltare. apoi de culoare roşie. Scoarţa este netedă. Răspândire. ascuţite la vârf.

Denumirea rusă: Кирказон ломоносовидный Denumirea engleză: Birthwort Familia: Aristolochiaceae 25.CUCURBEŢICĂ Denumirea latină: Aristolochia clematidis L. CUCURBEŢICĂ .

cordiforme sau ovattriunghiulare. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. erectă cu noduri. nevroze. de culoare verde pal cu tentă gălbuie. marginea pădurilor şi drumurilor. perenă cu rizom scurt. alcaloizi. substanţe amare. ramificat. părţile aeriene – în timpul înfloririi şi pentru seminţe se culeg fructele în iulieaugust. tanin. Frunze alterne. ventriculate la bază. dureri premenstruale şi ca antiinflamator. Planta conţine acizi aristolochici. Rizomii şi rădăcinile se colectează toamna. alantoină. pe malurile râurilor. vii. Planta creşte prin semănături. Tulpină simplă. Planta se mai utilizează în anorexie. la supradozare sunt toxici şi iritanţi. Organul utilizat. se usucă şi se freacă pentru eliberarea lor. de la care pleacă rădăcini adventive. poiene. tufărişuri. recoltare. favorabilă în tratamentul unor infecţii cronicizate (fistule anale şi dentare. posedă acţiune purgativă drastică. Compoziţie chimică. întrebuinţări. cu vârf obtuz şi aspect pielos. Răspândire.Descriere. rezine. crânguri. plăgi greu vindecabile). Acizii aristolochici dezvoltă o acţiune imunostimulatoare. Flori tubuloase. aşezate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. Plantă erbacee. . galben-verzui cu seminţe castaniibrune. lung-peţiolate. galben-brun. Fructul globulos. flavonozide.

DENTIŢĂ . Denumirea rusă: Череда трехраздельная Denumirea engleză: Three-lobe beggarticks Familia: Asteraceae 26.DENTIŢĂ Denumirea latină: Bidens tripartita L.

substanţe tanante. întrebuinţări. 3-5 lobate. acid ascorbic. cele interne alungit-ovate. Organul utilizat. deasă. recoltare. cu foliole involucrale foliacee. ramificată. mucilagii. vindecarea de urticarii şi scrofuloză. recoltate până şi în timpul înfloririi. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de dentiţă. prevăzute cu 2-4 sete spinoase. finspinoase pe colţuri. locuri ruderale umede. râurilor. Tulpină erectă. La copii se fac băi cu decoctul plantei pentru întărirea organismului. peţiol de obicei aripat. Părţile aeriene conţin o cantitate însemnată de caroten. gălbui-brunii. uşor laxative. în zona de margine a lacurilor. Creşte prin mlaştini cu şi fără turbă. Fructe – achene turtite. sudorifice.Descriere. glabră. incisserate. substanţe minerale. Răspândire. Se rup frunzele şi părţile superioare tinere. fântâni. Plantă ierbacee. sedative. pe lângă izvoare. anuală cu rădăcină rămuroasă. şanţuri umede. flavonozide. efecte stimulatorii asupra circulaţiei arteriale şi amplitudinii contracţiilor cardiace. Compoziţie chimică. Calatidii solitare aşezate în vârful ramurilor. înaltă până la 100 cm. ulei volatil. slab-păroase sau glabre. . uneori fusiformă. Infuzia din plantă are proprietăţi diuretice. glabre. Frunze opuse. Nu are flori marginale ligulate.

DRĂCILĂ
Denumirea latină: Berberis vulgaris L. Denumirea rusă: Барбарис обыкновенный Denumirea engleză: Common barberry Familia: Berberidaceae

27. DRĂCILĂ

Descriere. Arbust ramificat cu rizom orizontal, cu lemnul galbenaprins. L ăstari numeroşi, drepţi, ramificaţi. Tulpinile bătrâne de culoare cenuşie cu scoarţă crăpată, cele tinerebrăzdate, brune-gălbui sau cenuşiigălbui. Ramurile au ghimpi tripartiţi în subsuoara cărora se află lăstari scurţi cu fascicule de frunze. Frunze inversovate, pe margine cu zimţi ascuţiţi, florile în raceme. Fructe - bace roşii. Răspândire. Creşte spontan prin tufărişuri, la marginea ogoarelor, în locuri însorite sau umbrite. Se cultivă ca arbust ornamental şi medicinal. Organul utilizat, recoltare. Frunzele se recoltează în timpul butonizării. De pe tulpini şi ramuri scoarţa se obţine primăvara, sub formă de jgheaburi sau tuburi înguste, de pe rădăcini – toamna. Fructele se culeg la maturitatea deplină, iar rădăcinile se recoltează toamna târziu. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Frunzele, scoarţa şi rădăcinile conţin alcaloizi din şirul izochinolinei. Fructele conţin glucide, în special glucoza şi fructoza, acid ascorbic, pectine, acid malic, gume. Datorită berberinei produsul vegetal posedă acţiune colagogă, hemostatică, tonic stomahică, febrifugă, diuretică. Pentru aceste proprietăţi este utilizată în tratamentul icterului, a metroragiilor, în afecţiuni hepatobiliare.

FECIORICĂ
Denumirea latină: Herniaria glabra L. Denumirea rusă: Грыжник голый Denumirea engleză: Rupturewort Familia: Caryophyllaceae

28. FECIORICĂ

Descriere. Plantă erbacee, anuală, bienală, rar perenă. Tulpini târâtoare, lungi până la 30 cm, ramificate, glabre sau foarte scurt păroase, formând tufe dese circulare. Frunzele sunt dispuse opus, mici, eliptice sau lanceolate. Florile mici, grupate în glomerule la subsuoara frunzelor, de culoare verzuie şi alcătuite din 5 sepale libere, glabre, fără peţiol şi cu androceul format din 5 stamine libere. Fructul monosperm, aspru, mai lung decât caliciu, seminţe lentiforme, negre, lucioase. Răspândire. Planta creşte prin locurile nisipoase şi pietroase, surpături. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de feciorică, recoltate în timpul înfloririi. Se usucă la umbră, în strat subţire, de preferat în poduri acoperite cu tablă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene de feciorică conţin saponozide, deasemenea derivaţi cumarinici, flavonozide, ulei volatil. Complexul saponinic acţionează în sensul creşterii diurezei şi al activării metabolismului. Infuzia se foloseşte pentru tratarea de afecţiuni renale (litiază renală), afecţiuni ale vezicii urinare (litiază vezicală), cistită cronică, afecţiuni ale prostatei, în albuminurie.

Denumirea rusă: Мужской папоротник Denumirea engleză: Male ferns Familia: Aspleniaceae 29.FERIGĂ Denumirea latină: Dryopteris filix-max L. FERIGĂ .

Principiile active din rizomii de ferigă sunt derivaţi ai floroglucinolului în diferite stadii de condensare. sporadică în molidişuri. Răspândire. . care la rândul lor sunt divizate în aripioare (segmente) mai mici. Rizomul se poate recolta şi primăvara în momentul când frunzele sunt încă în faza de cârje.Descriere. întrebuinţări. rizomul şi resturile de peţiol sunt de culoare verde. de culoare verde-închis. indigene. recoltare. substanţele active din rizomul de ferigă paralizează musculatura netedă a celor mai multe specii de tenie. Planta creşte în păduri de foioase. Frunzele sunt alungite având de o parte şi alta a nervurei principale numeroase foliole. Plantă ierbacee. locuri umbrite. Pe spatele acestor aripioare. denumite global filicină. buruienişuri de depresiune. constituie unul din cele mai bune tenifuge. Ca produs vegetal se folosesc rizomii. Compoziţie chimică. tufărişuri. care se recoltează toamna împreună cu resturile de peţioli rămaşi din anii trecuţi. se observă grămăjoare de sporangi (sori) conţinând spori. vivace cu un rizom gros. târâtor. de-a lungul nervurei. cu ajutorul cărora feriga se înmulţeşte. Deoarece. În secţiune. naturale. Organul utilizat.

Denumirea rusă: Земляника лесная Denumirea engleză: Wild strawberry Familia: Rosaceae 30.FRAG DE PĂDURE Denumirea latină: Fragaria vesca L. FRAG DE PĂDURE .

hipotensor. aromat. flavonozide. Stolonii supratereşti târâtori. zaharuri. lungacuminate. Fructele se folosesc proaspete. achenă înfiptă în receptacul. C. orizontal. întrebuinţări. Infuzia se întrebuinţează în tratamentul diareii. Planta este întâlnită în pajişti. acizi organici. Flori albe. cu pediceli păroşi. Fruct. cistitei. pentru stimularea diurezei cu eliminarea de acid uric şi a toxinelor. tipul 5. Fructele ca tonic. pe faţă brun-roşcate. faţa inferioară scurtpăroasă. Stipele lanceolate. Ca produs vegetal se folosesc frunzele de frag. pe dos alipit-păroase. recoltare. Uscarea se face la umbră. urme de ulei volatil. perenă cu rizom cilindric. înrădăcinează la noduri. Plantă erbacee. fâneţe. B2 . . reglor hepatic. păduri rărite. recoltate fără peţiolul principal şi fără tulpinile târâtoare. Compoziţie chimică. deasemenea la diabet zaharat şi anemii. pe margine dinţate. dispuse în cime. care devine zemos. depurativ. Răspândire. B1. cu foliole ovate. tufărişuri etc. în strat subţire. lungpedunculate. Frunze trifoliate.Descriere. substanţe tanante. Organul utilizat. Planta conţine vitaminele A. în uscătorii artificiale la temperatura de 40-500C. săruri minerale.

GĂLBENELE Denumirea latină: Calendula officinalis L. Denumirea rusă: Нoготки лекарственные Denumirea engleză: Marigold Familia: Asteraceae 31. GĂLBENELE .

. formate din flori ligulate periferice. afânate. Se mai conţine acidul ascorbic. Se usucă în straturi subţiri. Frunze alterne. degerăturilor. Compoziţie chimică. Răspândire.Descriere. întregi. substanţe amare. fiind utilizată în tratamentul dismenoreelor şi al tulburărilor menstruale. se rup cu mâna. Mirosul florilor este determinat de prezenţa urmelor de ulei volatil. prin mai toate grădinile. coleretic ă . recoltare. arsurilor. Inflorescenţele sunt antodii terminale. antispastică. În paneraşele florale se conţin carotenoide. Florile se recoltează la deschiderea primelor 2-3 rânduri de flori ligulate. Plantă anuală sau bianuală. acizi organici. Planta este răspândită aproape în toată Europa ca plantă ornamentală. tubuloase. deasemenea dă bune rezultate în tratamentul plăgilor. fără codiţe. de culoare portocalie. flavonozide. rotunjite la vârf. galbene-portocalii. tanin. şi din flori centrale sterile. rezine. întrebuinţări. Organul utilizat. frunzele mijlocii şi superioare sunt lanceolate. ramificată. rănilor. cu tulpina erectă. pubescente sau glabre. Planta posedă acţiune emenagogă . sesile. cicatrizantă. cele inferioare oblanceolate. antiinflamatoare. înţepăturilor de insecte.

Denumirea rusă: Хмель обыкновенный Denumirea engleză: Common hop Familia: Cannabaceae 32. HAMEI .HAMEI Denumirea latină: Humulus lupulus L.

Descriere. cu bractee. antispastice. Principiul activ este o oleo-rezină localizată în perii glandulari. bracteea şi achena sunt acoperite cu numeroase glande rezinoase de culoare galben-aurie. întră în compoziţia speciilor calmante şi sedative. recoltate când au culoare galben-verzuie. malurile râurilor. alcătuind un con globulos. poartă frunze opuse. recoltare. crânguri. Tulpina volubilă. acizi fenolici. Florile mascule dispuse în ciorchine ramificate. Planta creşte spontan prin lunci. cordate la bază. . iar cele femele grupate câte două la baza unei bractei alcătuind o inflorescenţă aproape globuloasă. Compuşii fenolici sunt prezenţi prin flavonoide. Organul utilizat. Plantă erbacee. Ca produs vegetal se folosesc numai conurile femele. formate din bractee galbenverzui. formată dintr-un ulei volatil şi rezină. cu 3-5 lobi dinţaţi. Răspândire. acid ascorbic. cu rizomi târâtori lungi. vivace. tocoferoli. Se usucă la umbră sau în încăperi bine aerisite. reunite în jurul unui ax central. întrebuinţări. Produsul vegetal este bogat în vitamine din grupul B. denumit strobil. Fructificaţiile sunt conuri false. păduri. tonic amare. Compoziţie chimică. fiecare bractee având la baza sa câte o achenă. Planta prezintă proprietăţi sedative blânde. cumarine.

scai) . SCAI) Denumirea latină: Xanthium spinosum L.HOLERĂ (GHIMPE. Denumirea rusă: Дурнишник колючий Denumirea engleză: Spiny cocklebur Familia: Asteraceae 33. HOLERĂ (ghimpe.

Organul utilizat. Culoarea frunzelor pe fata superioara este verde dar in dreptul nervurilor principale. sialagog şi diuretic. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. datorita pubescentei verde albicioasa. Specia este utilizată in afecţiuni ale căilor urinare şi prostatite. pe fata inferioara – sur-alb-păroasă. garduri.mice au demonstrat că posedă actiune anticongestivă. anuală cu rădăcină fusiformă . Conţine acizi polifenolcarboxilici (cafeic şi clorogenic). cu spini trifurcaţi la baza fiecărei frunze. recoltate în timpul verii. Flori mici verzui grupate în calatidii globuloase. pe lângă drumuri. Plantă erbacee. Tulpina ramificat ă . urme de ulei volatil. întrebuinţări. Răspândire. recoltare. pubescent ă . . obovate sau ascutit romboidale. ca antitumoral. Cercetările farmacodina . în jurul clădirilor părăsite. Frunze opuse. uneori trilobate.Descriere. bsitosterol. în febra intermitenta şi impotriva turbării. Compozitia chimica. taninuri catehice. Se usucă în strat subţire în locuri bine aeresite. saponine triterpenice. peţiolate. epitelizant-cicatrizantă şi dezinfectantă. Planta creşte spontan prin locuri necultivate. lung obovate.

HREAN Denumirea latină: Armoracia rusticana Gaerth Denumirea rusă: Хрен обыкновенный Denumirea engleză: Horse radish Familia: Brassicaceae 34. HREAN .

enzime. nefrite. peţiolate (cele bazale) sau sesile (tulpinale). vivace prin r ădăcină pivotantă. în plus o acţiune balsamică şi antiseptică. erbacee. stări congestive. ulei volatil. Hreanul modifică secreţiile bronhice. Rădăcinile plantelor de 1-2 ani se recoltează toamna târziu. cele groase înainte de uscare se despică longitudinal. Rădăcinile conţin tioglicozide (sinigrozida). Compoziţie chimică. Plantă ruderală . aminoacizi. Flori mici. enterite.Descriere. Organul utilizat. întrebuinţări. Răspândire. albe. vitamine B. În doze mici este eupeptic. ramificată în partea superioară. cistite. groasă. cordate. pe lângă garduri şi case de locuit. . Nu se recomandă suferinzilor de hemoroizi. diuretic şi stimulent general. sau primăvara devreme. Uscarea se face la umbră. deasemenea se cultivă. grupate în racem. numeroase. recoltare. Fructul – siliculă globuloasă. după uscarea frunzelor. prin văi. alături de glucide. În doze crescute devine iritant şi provoacă gastrite. stimulează diureza şi exercită. Tulpina dreaptă. Planta creşte în locuri umede. dereglări de ritm cardiac.C. în strat subţire sau în uscătorii. săruri minerale. cu frunze mari alungit-ovate.

Denumirea rusă: Девясил высокий Denumirea engleză: Elecampane Familia: Asteraceae 35.IARBĂ MARE Denumirea latină: Inula helenium L. IARBĂ MARE .

sesile. Compoziţie chimică. cărnos. se spală într-un curent de apă. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil. se îndepărtează părţile aeriene. Toamna se recoltează rizomii cu rădăcinile de la plante viguroase. Acţionează atât ca expectorant. păroasă şi ramificată în partea superioară. bronşită emfizemică. cilindric. în lunci. în regiunea pădurilor de deal. recoltare. puternică. dar mai posedă şi o acţiune general-tonică. cât şi ca spasmolitic. La baza plantei se află frunze mari alungit-ovale. de cel puţin 2-3 ani. Planta creşte prin fâneţe umede. Frunzele superioare sunt alterne. Decoctul este un calmant al tusei şi modificator al secreţiilor bronhice. Se prescrie în tratamentul bronşitelor cronice. lemnoase şi seci. cu marginea dinţată. Plantă erbacee. inulină. Se scot din pământ cu ajutorul cazmalei. . livezi. lung peţiolate. catar bronhic. în tusea cronică a bătrânilor. perenă cu o tulpină dreaptă. având florile ligulate şi tubuloase. Răspândire. ovale şi înconjoară tulpina. galbene. Organul utilizat. apoi se înlătură rădăcinile cioturoase. subţiri. întrebuinţări. pe lângă pâraie. În pământ are un rizom scurt. Florile formează capitule mari.Descriere. saponozide şi terpene.

IARBĂ ROŞIE . Denumirea rusă: Горец почечуйный Denumirea engleză: Ladysthumb Familia: Polygonaceae 36.IARBĂ ROŞIE Denumirea latină: Polygonum persicaria L.

Tecile dens îmbracă tulpina. cu perişori alipiţi de suprafaţă. Organul utilizat. Tulpină erectă. . lacurilor. anuală. Se taie părţile plantei înflorite cu lungimea până la 40 cm. Părţile aeriene conţin flavonoidele: hiperozida. întrebuinţări. neglanduloase. lanceolate sau oblonglanceolate. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite.Descriere. Plantă erbacee. recoltate în faza înfloririi. înlăturând tulpinile lignificate de la bază. ramificată. recoltare. izocvercitina. glabră. des cu pete brune-roşietice. Frunzele alterne. vitaminele C şi K. din zona dealurilor până în cea subalpină. Planta creşte prin locuri mlăştinoase. kempferolul . avicularina. rutinozida. substanţe tanante şi pectinice. Infuzia din părţi aeriene de iarbă roşie se foloseşte ca remediu hemostatic la hemoragii uterine şi hemoroidale şi ca purgativ la constipaţii atonice şi spastice. acizi organici. poliholozide. pâraielor. Compoziţie chimică. lung-acuminate. glabre. scurt peţiolate sau sesile. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de iarbă roşie. pe marginea râurilor. Flori albe sau roşietice. cvercitina. ulei volatil. Răspândire. grupate în spice axilare şi spice terminale. cu noduri bazale pronunţate şi ochree tubuloasă prevăzută cu peri.

IEDERĂ .IEDERĂ Denumirea latină: Hedera helix L. Denumirea rusă: Плющ обыкновенный Denumirea engleză: Ivy Familia: Araliaceae 37.

Ca produs vegetal se folosesc frunzele. migrene. Frunzele proaspete se aplică pe arsuri şi răni puroioase. tuse convulsivă. lipicioase şi persistente. fitoncide. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. deasemenea pe stânci şi ziduri. micoze şi alte afecţiuni dermice. Se utilizează în bronşite acute şi cronice. viguroase. Fructul este o bacă globuloasă neagră cu 4-5 seminţe. Se cultivă în parcuri. care se fixează de arbori sau de pereţii caselor cu ajutorul unor crampoane (rădăcini). Frunzele conţin saponozide triterpenice. astm bronhic. steroli. grădini ca plantă decorativă. Organul utilizat. caroten. toxic. . Compoziţie chimică. săruri minerale. ulceraţii. dezvoltate la nivelul nodurilor de pe tulpini. Planta creşte pe soluri bogate în humus prin păduri umbroase şi umede. Frunze alterne. iod legat. întrebuinţări.Descriere. în zăvoaie. flavonozide. acizi polifenolici. recoltate în faza înfloririi. dureri de ficat şi stomac. Liană cu tulpini lignificate. cu 3-5 lobi triunghiulari. deasemenea vitamine din grupul B. recoltare. Flori galbene-verzui mici în formă de umbele sferice grupate în raceme. Răspândire.

Denumirea rusă: Можжевельник обыкновенный Denumirea engleză: Common juniper Familia: Cupressaceae 38.IENUPĂR Denumirea latină: Juniperus communis L. IENUPĂR .

Galbule (seminţe + înveliş cărnos) sferice. în rarişti şi margini de păduri. Ramurile se scutură uşor pentru ca pe lângă fructele coapte să nu se scuture şi cele neajunse la maturitate. Compoziţie chimică. ascuţite la vârf. Fructele se recoltează când sunt de culoare neagră -alb ăstruie. Arbust cu frunze în formă de ace. solzii superiori devin cărnoşi formând fructul. Răspândire. Se recoltează prin scuturarea ramurilor deasupra unei prelate aşezate sub arbust. păşuni. . Administrat un timp mai îndelungat provoacă iritaţii renale. Florile femele au aspectul unor muguri. După fecundare. pectine. Se întrebuinţează ca diuretic. sferic. de culoare verde şi sunt formate din 3 solzi superiori. poiene. aşezate în verticil câte 3 la un loc. aerisite. globulos. Fructele de ienupăr conţin ulei volatil. Arbustul creşte în pâlcuri sau formând tufărişuri.Descriere. apoi negre-albăstrui. cu umiditate atmosferică ridicată. principiu amar iuniperina. la albuminurie. Organul utilizat. zahăr invertit. în primă fază. care conduc. însoţit de răşini. recoltare. stomahic. la început verzui. Florile mascule au forma unor conuri. acizi organici. antireumatic şi sudorific. întrebuinţări. încă verzi şi care formează producţia anului următor. Preferă locuri luminoase.

IPCĂRIGE . Denumirea rusă: Гипсолюбка (качим) метельчатая Denumirea engleză: Baby’s breath Familia: Caryophyllaceae 39.IPCĂRIGE Denumirea latină: Gypsophila paniculata L.

Planta nu suportă terenuri grele. Se reţin numai rădăcinile.Descriere. deasemenea zaharuri. creşte prin locurile nisipoase. Tulpini mult ramificate la bază formând tufe dese. Constituentul principal este gipsozida A (gipsozida saponina). întregi. Organul utilizat. dispuse în panicul. când conţinutul de substanţe active este mai bogat. . recoltare . lanceolate. albe sau slab roz. lăstarii subterani replasându-se. întrebuinţări. Rădăcinile sunt utilizate pentru proprietăţile lor expectorante (în bronşite). Plantă perenă cu rizom gros de 2-8 cm. în lizierele pădurilor de pin. cantităţi mici de ulei volatil. lucioase. Se usucă la soare sau în uscătorii termice. mai lung decât caliciu. aspru. ascuţite. Rădăcinile se recoltează toamna. Fructul monosperm. diuretice şi depurative . seminţe lentiforme. Răspândire.5-2 cm. negre. aproape sferice. Florile numeroase. de-a lungul pâraielor şi râurilor. care se continuă cu rădăcini lungi de 1. Frunzele sunt dispuse opus. deasemenea pentru combaterea viermilor intestinali şi ca cicatrizant pentru răni. cu 3 nervuri şi suprafaţă ceroasă. pe lângă garduri şi drumuri. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. de la exemplarele de 3-4 ani. foarte mici. Se cultivă ca decorativă în florării. săruri minerale. Compoziţie chimică.

IZMĂ BUNĂ (mentă) .IZMĂ BUNĂ (mentă) Denumirea latină: Mentha piperita L. Denumirea rusă: Мята перечная Denumirea engleză: Peppermint Familia: Lamiaceae 40.

Descriere. Ele se prescriu ca spasmolitic. colorate în verde închis cu glande oleifere. Plantă care preferă solurile fertile de luncă. taninuri. luto-nisipoase. gastrică. Organul utilizat. Frunzele se recoltează când acestea ajung la lungimea de 6 cm. colagogă şi calmantă. ovat-lanceolate p ână la lanceolate. . Răspândire. Frunzele de mentă conţin ulei volatil (principiu activ). mai mult sau mai puţin erectă. heliofilă. Plantă erbacee cu rădăcini adventive fibroase. sitosterol. acizii ursolic şi oleanolic. conic alungit. Tulpina patrunghiulară. Inflorescenţa este de forma unui spic. întrebuinţări. compusă din noduri şi internoduri. recoltare. iar pentru extragerea uleiului volatil. pe partea superioară netede. Compoziţie chimică. cu marginea limbului serată. caroten. iar pe cea inferioară au nervuri proeminente. cu apă freatică la mică adâncime. colagog şi antiemetic . Părţile aeriene se recoltează pentru uscare când plantele sunt înflorite în proporţie de 15-20%. puternic ramificată. când plantele sunt înflorite peste 25%. Tinctura se foloseşte ca analgezic. lipide. flavonozide. întră în componenţa speciilor cu acţiune carminativă. Frunze opuse.

Denumirea rusă: Лук медвежий (черемша) Denumirea engleză: Wild garlic Familia: Liliaceae 41. LEURDĂ .LEURDĂ Denumirea latină: Allium ursinum L.

este vermifug. verzi-închise pe partea superioară şi mai deschise pe cea inferioară. pe timp uscat.Descriere. Compoziţie chimică. la bază treptat îngustate întrun peţiol lung. Răspândire. umede. fitoncide. stejar. tei. Flori albe. elimenarea toxinelor din organism (combate intoxicaţia cu nicotină). vitamina C. întrebuinţări. Recoltarea frunzelor se efectuează în timpul înfloririi. recoltare. Creşte pe soluri bogate în humus. Produsul vegetal se foloseşte pentru mărirea tensiunii arteriale. Planta conţine un principiu activ la nivelul musculaturii uterine. . Bulbii se sapă primăvara devreme sau toamna târziu. săruri minerale. Frunze (2) ovat-lanceolate sau eliptictic-lanceolate cu două nervuri paralele. activează peristaltismul intestinal. Se conţine ulei volatil. Plantă perenă cu rădăcini fibroase pornite dintr-un bulb ovoidal. după ce se ridică roua. Organul utilizat. prin păduri umbroase de fag. dar încă neidentificat structural. Planta are miros de usturoi. grupate în inflorescenţe umbeliforme. febrifug. Tulpina floriferă erectă cu trei muchii.

Denumirea rusă: Лаванда узколистная Denumirea engleză: Lavender Familia: Lamiaceae 42.LEVĂNŢICĂ Denumirea latină: Lavandula angustifolia Mill. LEVĂNŢICĂ .

ca atare.Descriere. Organul utilizat. se foloseşte pentru corectarea mirosului unguentelor şi cremelor medicinale. formează o tufă aproape globuloasă. substanţe pectice. Compoziţie chimică. liniar-lanceolate. un principiu amar. recoltare. se folosesc ca stimulent aromatic. stelaţi. ca vermifug în medicina tradiţională. semisferică. cele inferioare cenuşii. cu peri ramificaţi. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă spiciformă. conduce la o normalizare a funcţiei cardiace. acute. Planta creşte pe soluri afânate. ca insecticid. pubescente. când conţin maximum de ulei volatil şi se transportă imediat la locul de extragere a uleiului sau uneori la cel de uscare. ramificată puternic de la bază. permeabile. Uleiul de levănţică. pe ambele feţe păroase. ca şi cel de melisă. Tulpina. acid ursolic. Plantă perenă cu rădăcină lignificată. iar ramificaţiile tinere sunt patrunghiulare. rezine. Frunze opuse. cumarine. cele superioare cenuşii-verzi. Răspândire. cu scoar ţa exfoliată. Recoltarea inflorescenţelor cu rămăşiţi scurte de tulpini se face în prima jumătate a zilei. relativ uscate. mai puţin păroase. deasemenea tanin. cea b ătrână este brună . . întrebuinţări. Florile. Florile proaspete de levănţică conţin ulei volatil.

LUMÂNĂRICĂ .LUMÂNĂRICĂ Denumirea latină: Verbascum thapsiforme Schrad. Denumirea rusă: Коровяк скиперовидный Denumirea engleză: Mullein Familia: Scrophulariaceae 43.

bianuală. de-a lungul gardurilor. antihistaminică. antivirală. f l a v o n o z i d e l o r. Datorită s a p o n o z i d e l o r. Răspândire. cilindrică.Descriere. pentru preîntâmpinarea brunificării. Întreaga plantă este acoperită cu peri deşi şi stelaţi. Începând din luna iunie se culeg florile fără sepale (corola cu staminele). ceea ce îi dă un aspect catifelat. antimicrobiană. Întrebuinţări. Uscarea trebuie să se efectueze repede. culegerea florilor se poate continua până în luna septembrie. Florile sunt aşezate în formă de spic la vârful tulpinii sau al ramurilor. Plantă ierbacee. iridoidelor. Cercetările au arătat că principiul lor activ (saponozidele) se află numai în florile complet deschise. Proprietăţile expectorante şi emoliente (datorită mucilagiului) fac ca florile de lumânărică să fie incluse în speciile pectorale. cu tulpina dreaptă. pe terenuri nisipoase şi pietroase. sau se folosesc ca diaforetice şi antiastmatice. la temperatura de maximum 45oC. La noi se întâlneşte peste tot. Organul utilizat. . antispastică. Creşte prin locuri însorite. diuretică. sterolilor mai au acţiune antiinflamatorie. Deoarece planta înfloreşte treptat începând de la bază spre vârf. recoltare. ramificată şi acoperită cu frunze care îmbracă tulpina.

Denumirea rusă: Шиповник собачий Denumirea engleză: Rose-hip Familia: Rosaceae 44.MĂCEŞ Denumirea latină: Rosa canina L. MĂCEŞ .

Fructele de măcieş conţin vitaminele C. Flori de culoare roz. Creşte prin tufişuri. dextrină. acid malic şi citric. iar uleiul – la arsuri. uneori albe. Ca. care la maturitate devine cărnos. Răspândire.Descriere. deoarece se încing uşor. frunze compuse. Organul utilizat. . formate din mai multe foliole ovale. de culoare roşie. în realitate adevăratele fructe. Mg. K. extractul. cărora în mod obişnuit se spune seminţe. Recoltarea fructelor începe în momentul când ele trec de la culoarea cărămizie spre roşu-portocaliu. dinţate pe margini. După eliminarea corpurilor străine şi a impurităţilor. decubitus. cu 5 sepale. Compoziţie chimică. pectine. măceşele întră în perioada de supracoacere şi le fac inutilizabile pentru scopuri medicinale. numeroase stamine dispuse pe un receptacul. pe dealuri. scade conţinutul în vitamina C. fructele se transportă la locul de uscare. cu 2 stipele la baza. astringent şi antidiareic. Arbust cu ghimpi. recoltare . PP. zaharuri. taninuri.izant. săruri de K. B2 . Siropul. întrebuinţări. uleiuri volatile. Mai târziu. la marginea drumurilor şi a pădurilor. Fructele recoltate nu se vor lăsa la soare. În acest receptacul se află numeroase achene. dermatite. provitamina A. 5 petale. infuzia se utilizează ca vitamin . Fe.

Denumirea rusă: Черемуха обыкновенная Denumirea engleză: Bird Cherry Familia: Rosaceae 45.MĂLIN Denumirea latină: Padus avium Mill. MĂLIN .

Descriere. Decoctul. cenuşie-negricioasă. acizi organici. la bază rotunjite. se întrebuinţează. zăvoaie. În fructe se conţin substanţe tanante condensate. Răspândire. Fructe. Se rup raceme întregi. ca remediu antidiareic. ulei volatil şi gras. Organul utilizat. pe margine acut-serate. . în seminţe a fost identificată heterozida amigdalina şi ulei gras. iar după uscare la soare sau în uscătorii termice (40600C) pedunculii se înlătură. Compoziţie chimică. că chiar un strugure de mălin mâncat poate opri diareia. sucul şi geleul din fructe de mălin. vegetând sporadic în regiunea de deal şi munte. rar la câmpie. recoltate la maturizare deplină. Arbust sau arbore cu coroană deasă. Tulpină dreaptă. flavonozide . strălucitoare cu seminţa rotund-ovată şi miezul dulce-astringent. Planta creşte prin păduri de luncă. Scoarţa netedă. mirositoare. groase. grupate în raceme. datorită acţiunii astringente. negre. Rădăcina rămuroasă. întrebuinţări. drupe sferice mici. uşor zbârcite. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mălin. Frunze eliptice. Flori albe. tufărişuri. recoltare. bruscacuminate. pe faţa inferioară cu smocuri de peri la subsuoara nervurilor. se socoate. obovate sau oblong-ovate.

MĂRAR Denumirea latină: Anethum graveolens L. MĂRAR . Denumirea rusă: Укроп огородный Denumirea engleză: Common dill Familia: Apiaceae 46.

PP. ca infuzie sau chiar uleiul volatil picurat pe o bucată de z a h ă r. cu foliole filiforme. Răspândire. Conţin.Descriere. În fructe au fost identificate cumarinele bergaptena. Rădăcina pivotantă. Plantă erbacee anuală. Tulpină cilindrică. gălbuiverzui. Frunze tripenat-sectate. umbeliferona. Compoziţie chimică. Preparatul Anetinum. de asemenea. peţiolate. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mărar. diachene ovaleliptice. Posedă proprietăţi stomahice. . scopoletina. slab . carminative. striată. cafenii. Se utilizează sub formă de apă aromatică. ulei volatil format din limonen şi carvonă. antispastice şi diuretice. întrebuinţări. Fructe. carotenoide. glabră. fistuloasă. Flori mici. Caliciu lipsă sau neînsemnat. care conţine totalul tuturor compuşilor fenolici posedă acţiune spasmolitică. recoltate la maturizarea a 5060% din umbele. înaltă până la 160 cm. În sudul Europei mărarul creşte sălbatic. printre cereale.ramificată. vitaminele C. grupate într-o umbelă compusă. Organul utilizat. şi ulei gras. recoltare. Astăzi cunoscut pe tot globul. verde. C a a n t i h e m o r o i d a l s e administrează sub formă de clisme cu infuzie.

verrucosa Ehrh. MESTEACĂN .) Denumirea rusă: Береза поникающая (бородавчатая) Denumirea engleză: Silver birch Familia: Betulaceae 47.MESTEACĂN Denumirea latină: Betula pendula Roth. (B.

Creşte peste tot. Compoziţie chimică. Florile bărbăteşti se formează în timpul verii. Mugurii se recoltează de pe ramurile tinere prin strujire. întrebuinţări. Infuzia. pe pante. decoctul din frunze şi muguri posedă acţiune diuretică (la edeme de provinenţă renală şi cardiacă) şi colagogă (la colecistite). cât şi de conifere. şi continuă până la sfârşitul lunii iulie. ca arbore ornamental pe marginea străzilor. drumuri. în poieni. în formă de romb sau triunghi. Organul utilizat. recoltare . Frunzele de mesteacăn conţin ulei volatil. taninuri. iernează sub formă de amenţi. . în grădini sau parcuri. Florile femeieşti ies din muguri numai primăvara o dată cu apariţia frunzelor. vitamina C. compuşi triterpenici. când sunt lipicioase. cariofilen.Descriere. Răspândire. Mugurii conţin ulei volatil în componenţa căruia întră betulina. Frunze alterne. glabre. Frunzele tinere se recoltează începând din luna mai. iar primăvara se deschid. dinţate pe margini. se mai conţin flavonozide. ascuţite la vârf. rezine. Arbore cu scoarţa albă şi netedă în tinereţe. heterozide. betulol. Cele tinere sunt lipicioase datorită unor glande ce secretă o răşină. atât în păduri de foioase. crăpându-se la bătrâneţe.

Denumirea rusă: Ежевика (ожина) Denumirea engleză: Blackberry Familia: Rosaceae 48.MUR Denumirea latină: Rubus caesius L. MUR .

Fructele. frunzele conţin substanţe tanante. sau primăvara devreme. rezultate din încrucişarea cu alte specii. pline de seminţe. în tufişuri. ghimpi scurţi. . pe partea superioară dispers-păroase. În grădini întâlnim de obicei specii hibride. Arbust cu lăstari târâtori. frunzele se recoltează înainte şi în perioada de înflorire. Fructe polidrupe cărnoase. recoltare. Compoziţie chimică. negrealbăstrui. Au mai fost identificate zaharuri. antidiareice. iar rădăcinile toamna târziu. din grupa B. Organul utilizat. vitamine C. pe cea inferioară tomentoase. cu gust astringent-acrişor. săruri de potasiu. întrebuinţări. Creşte pe malurile râurilor. mici. Lăstarii tineri. Răspândire. cupru. cea ce le conferă proprietăţi astringente. globuloase. subţiri. grupate în raceme scurte. Frunze trifoliate cu foliole romboidal-ovate şi marginea neregulat serată. caroten. pectine. fructele la maturizare. mangan. Datorită conţinutului în acizi organici fructele sunt folosite ca laxativ uşor în pediatrie. preferând luminozitatea directă. cilindrici. Aceşti compuşi activează procesele de eliminare a toxinelor pe cale gastrointestinală . renal ă şi prin glandele sudoripare.Descriere. pe râpele pădurilor. Flori albe.

MUŞEŢEL Denumirea latină: Chamomilla recutita L.) Denumirea rusă: Ромашка аптечная Denumirea engleză: Chamomile Familia: Asteraceae 49. (Matricaria chamomilla L. MUŞEŢEL .

de culoare galbenă-aurie. Plantă anuală cu rădăcina pivotantă. sunt grupate în capitule compuse din flori ligulate. Acţiunea spasmolitică este atribuită flavonozidelor şi cumarinelor alături de care se mai conţin mucilag. cicatrizantă şi antialergică datorită azulenelor şi bisabololului din uleiul volatil. pe soluri diferite. Creşte pe ogoare. Preferă locuri însorite.Descriere. fusiformă. pe lângă drumuri. Fructul este o achenă mică. au acţiune stomahică şi carminativă. întrebuinţări. . care sunt substanţe amare. Compoziţie chimică. fitosteroli şi acizi graşi. Recoltarea florilor se face atunci când 50% din florile tubulare sunt deschise. reprezentate prin inflorescenţe. acid ascorbic. colină. Are o largă întrebuinţare în dermatologie şi cosmetică. Inflorescenţele nu trebuie să aibă codiţe mai lungi de 1 cm. de culoare albă .din flori tubulare. inserate altern. iar florile ligulate au un aspect proaspăt şi se află în poziţie orizontală. Frunze sesile. Florile. de culoare argintie. în alte culturi. Proazulenele. pe terenuri uscate. iar receptaculul . de la cele nisipoase până la cele argiloase. Florile de muşeţel au acţiune antiinflamatoare. recoltare. locuri virane. Organul utilizat. Răspândire.sau tripenat sectate. bifidat compuse. bi.

NALBĂ DE PĂDURE Denumirea latină: Malva silvestris L. NALBĂ DE PĂDURE . Denumirea rusă: Просвирник (мальва) лесной Denumirea engleză: Common mallow Familia: Malvaceae 50.

recoltate fără peţiol până în perioada înfloririi. complete sau fără caliciu. ramificat ă . taninuri. rar prin tăieturi de pădure şi fâneţe. şanţuri. vitaminele A şi C. Tulpina erect ă sau ascendentă . Creşte pe terenuri necultivate. Produsul vegetal conţine mucilagii. întră deasemenea în compoziţia speciilor pectorale. Răspândire. în tratamentul furunculozei. Flori roşiiviolacee dispuse la subsuoara frunzelor. Organul utilizat. Planta se recomandă în afecţiuni ale bronhiilor. întrebuinţări. cu limb rotund până la reniform. marginea drumurilor. Florile de nalbă se recoltează de asemeni manual. acizi organici. c ărnoasă .Descriere. în culturi de cartof. p ăroasă . Compoziţie chimică. urme de ulei volatil. în momentul deplinei maturaţii. Se folosesc frunzele. sfeclă. recoltare. pe margine neregulat-seraţi. Plantă erbacee. pe lângă garduri. Prezenţa mucilagiilor conferă celor două produse vegetale proprietăţi demulcente. păros. în gargarisme. bianuală cu rădăcină pivotantă . Frunze lung-peţiolate. ele se pot recolta în continuare. . cu 3-7 lobi semicirculari sau triunghiulari. dealuri aride. neatacate de rugină. Dacă frunzele sunt sănătoase.

NALBĂ MARE . Denumirea rusă: Алтей лекарственный Denumirea engleză: Marsh mallow Familia: Malvaceae 51.NALBĂ MARE Denumirea latină: Althaea officinalis L.

În prezent se cultivă în multe ţări. deoarece apa dizolvă cu uşurinţă mucilagiile. având un peţiol lung. Întră în compoziţia speciilor pectorale iar sub formă de gargarisme este utilizată pentru acţiunea antiinflamatoare în tratamentul inflamaţiilor gingivale. începând de la vârful plantei. Organul utilizat. albă până la slab gălbui la interior. compus din numeroase achene. neîngălbenite şi neatacate de boli. fructul este turtit. Plantă ierboasă cu rizom scurt şi numeroase rădăcini de culoare cenuşie deschis la suprafaţă. Flori de culoare alb-roz. Compoziţie chimică. întrebuinţări. recoltare. datorită căruia este utilizată ca emolient. Creşte prin locuri umede. În cazul când frunzele sunt sănătoase. cu gust dulceag.Descriere. recoltarea poate continua şi în timpul înfloririi. mucilaginos. Părţile aeriene se recoltează înainte de înflorire. Rădăcinile se scot din pământ în momentul când planta s-a uscat şi înainte ca pământul să îngheţe. Răspândire. Acţiunea farmacodinamică principală este determinată de mucilag. Tulpinile acoperite cu frunze de culoare verdealbicioasă aşezate altern. . Spălarea nu este permisă. pe malurile râurilor şi pe marginea şanţurilor. Apare mai rar prin tufişuri.

Denumirea rusă: Чернушка посевная Denumirea engleză: Black cumin Familia: Ranunculaceae 52.NEGRILICĂ Denumirea latină: Nigella sativa L. NEGRILICĂ .

Creşte ca buruiană în semănături. fiind activă în bronhospasmul provocat de histamină. Nigelona.Descriere. Organul utilizat. este rezistentă la temperaturi înalte şi insolaţii puternice. afânate. apoi se treieră. curbate. având suprafaţa acoperită cu asperităţi. Fructul este polifoliculă . leagă în snopi. Uleiul volatil se manifestă ca diuretic. posedă proprietăţi antispastice. Vegetează bine pe soluri mijlocii. Flori de culoare alb-albăstrui. recoltare. Planta se seceră. Răspândire. În medicina populară planta este folosită în indigestii. colici. pubescentă. componentul carbonilic al uleiului volatil. pe locuri părăsite. ramificată. Frunze alterne bipenatpartite cu lacinii liniare. solitare. . întrebuinţări. Tulpina cilindrică sau muchiată. cu numeroase seminţe negre. carminaiv. Compoziţie chimică. în boli de piept şi contra viermilor intestinali. în vârful tulpinii sau ramurilor. depresiv şi analgezic. trunchiate. Plantă ierboasă anuală cu rădăcină pivotantă subţire. mari. Seminţele se recoltează când polifolicula are culoare neagră.

OBLIGEANĂ . Denumirea rusă: Аир болотный Denumirea engleză: Sweet flag Familia: Araceae 53.OBLIGEANĂ Denumirea latină: Acorus calamus L.

. carminativ şi prezintă acţiune sedativă. rezine. gros. heterozida amară acorina. cele groase se despică. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă de tip spadice. Tu l p i n a a e r i a n ă e s t e tetraunghiulară şi poartă o singură frunză la subsuoara căreia se dezvoltă o inflorescenţă. cu ajutorul unor greble sau furci. tanin. ascuţit la vârf. cu un rizom orizontal. cât şi al celor stătătoare. cărnos. mlaştini. bălţi. Creşte pe lângă iazuri. Produsul vegetal conţine ulei volatil. Compoziţia chimică.Descriere. Organul utilizat. atât pe malul apelor curgătoare. Datorită principiilor amare şi celorlalţi compuşi ai uleiului volatil. acid ascorbic. cu teacă. recoltare. Plantă perenă. după evacuarea apei şi zvântarea terenului. Rizomii recoltaţi se spală de mâl. amidon. erbacee. Se aşează la zvântat timp de câteva zile la umbră. roşcate la bază. sunt înguste. se curăţă de părţile aeriene şi rădăcină. cilindrică. produsul vegetal are acţiune stimulentă asupra secreţiilor gastro-intestinale. Frunzele pornite din rizom. întrebuinţări. apoi se usucă. cu limbul întreg. Este un bun stomahic. Răspândire. Se foloseşte ca eupeptic amar în tratamentul anorexiilor şi dispepsiilor. cu 1-2 rânduri de rădăcini adventive g ă l b u i . Rizomii se recoltează toamna.

Denumirea rusă: Валериана лекарственная Denumirea engleză: Valerian Familia: Valerianaceae 54. ODOLEAN .ODOLEAN Denumirea latină: Valeriana officinalis L.

Cre şte în locuri umede. Odoleanul are acţiune sedativă asupra sistemului nervos şi cardiac. lipide. marginea întreagă sau serat dinţată. Compoziţie chimică. Tulpini fistuloase. se curăţă de pământ prin scuturare. de-a lungul apelor. se presupune existenţa unui fitocomplex bazat pe sinergismele ce se stabilesc între diferiţi componenţi (ulei volatil. Principiul activ nu este încă definitiv cunoscut. Rizomii cu rădăcini se recoltează toamna târziu (cel mai bine în primul an de viaţă). . Organul utilizat. erbacee cu rizom vertical. care dezvoltă stoloni şi formează rădăcini. enzime. Inflorescenţa este un racem corimbiform de culoare roşiatică. Plantă perenă. flavonozide). glucide.Descriere. mai este hipnotic şi antispastic. Răspândire. În primul an formează numai o rozetă de frunze imparipenat sectate. apoi se usucă. pe locuri stâncoase sau în păduri mai puţin umede. spasmolitic la nivelul tractului gastrointestinal. precum şi în staţiuni mai înalte. valepotriaţi. întrebuinţări. violacee-roz sau albă. Frunzele tulpinale sunt opuse. se spală întrun curent de apă în timp cât mai scurt pentru a nu-şi pierde calităţile şi se lasă la zvântat 1-2 zile. Se taie partea aeriană de la colet. recoltare. cu suprafaţa brăzdată.

OSUL IEPURELUI . Denumirea rusă: Стальник колючий Denumirea engleză: Spiny restharrow Familia: Fabaceae 55.OSUL IEPURELUI Denumirea latină: Ononis spinosa L.

Flori papilonate. glandulos-păroase. păroasă. prin locuri nisipoase. Rădăcinile trebuie recoltate toamna târziul sau primăvara devreme. roz cu dungi mai închise. . Compoziţie chimică. Subarbust cu rizom continuat într-o rădăcină flexibilă. grupate în inflorescenţe spiciforme.. întrebuinţări. foarte spinoasă. favorizează expulzarea calculelor renali şi înlesneşte eliminarea clorurilor. aşezate câte două pe pedunculi scurţi în subsuoara frunzelor. dinţate pe margine. roze. Pentru a asigura înmulţirea plantei se taie partea cioturoasă care constituie coletul şi se îngroapă în acelaşi loc. care se deosebeşte prin flori mari. Se mai conţin onocerina. normalizează scaunul (la constipaţii cronice) . dispuse la subsuoara unor bractei. cenuşie. substanţe tanante. ulei gras şi volatil. Principiile active de bază sunt heterozidele izoflavoniceononina şi onospina. acid citric. recoltare. ca remediu diuretic. ramificată. Creşte prin fâneţe şi păşuni uscate. Răspândire. Frunze superioare simple. cele inferioare trifoliate. Planta se foloseşte ca hemostatic (la hemoroizi). Organul utilizat. Tulpină lignificată la bază.Descriere. mărăcinişuri şi de-a lungul apelor. cu foliole ovale. Spontan se întâlneşte altă specie Ononis arvensis L.

PĂDUCEL Denumirea latină: Crataegus sanguinea Pall. PĂDUCEL . Denumirea rusă: Боярышник кроваво-красный Denumirea engleză: Redhaw hawthorn Familia: Rosaceae 56.

acizii clorogenic şi cafeic. fără accesul luminii directe. ulei volatil. izolat prin poienile din regiunea de câmpie până la regiunea muntoasă. întrebuinţări. Compoziţie chimică. iar fructele se pot usca şi la soare. Creşte prin păduri şi tufişuri. Arbust cu tulpină mult ramificată. Răspândire. hipotensivă. carotenoide. pe cea inferioară cu smocuri de peri. Lujeri brun-verzui. lucitori. Florile trebuie uscate în straturi subţiri. Fructele sunt globuloase. cu 15-20 stamine cu antere de culoare neagră. Flavonozida principală este hiperozida. pentru tratamentul unui cord hipertonic. vasodilatatoare şi sedativă asupra sistemului nervos central. Fructele se culeg toamna în momentul când ele se înroşesc. Frunze alterne. Organul utilizat.Descriere. cu spini. Florile sunt constituite pe tipul 5. pe faţa superioară glabre. Păducelul are activitate cardiovasculară. pe timp uscat. a fost pusă în evidenţă acţiunea simpaticolitică. Se recomandă în scleroză coronariană la persoane în vârstă. uşor ovale de culoare roşie. recoltare. rutozida. . rombic-ovate. alături de care se găsesc vitexina. glabri. Des se cultivă în parcuri. cu 3-7 perechi de lobi seraţi pe margine. Florile se recoltează în momentul când încep să se deschidă.

PĂPĂDIE Denumirea latină: Taraxacum officinalis L. Denumirea rusă: Одуванчик лекарственный Denumirea engleză: Common dandelion Familia: Asteraceae 57. PĂPĂDIE .

Din rădăcini au fost izolaţi compuşi triterpenici. Tot sistemul posedă o culoare neagră la exterior şi albă la interior. Rădăcina întră în compoziţia speciilor gastrice. . Compoziţie chimică. Se mai conţine ulei gras şi oze. la marginea drumurilor etc. cu rizom gros scurt. Plantă erbacee. locuri necultivate. Răspândire. prin f âneţe. Nervura mediană are pe faţa superioară aspect de şanţ. vertical. Atât rădăcinile cât şi părţile aeriene ale păpădiei se utilizează ca tonice amare. colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează înainte şi la începutul înfloririi. Frunze lanceolate. de culoare galbenă. întrebuinţări. inulină. care dă naştere unei rădăcini pivotante.Descriere. perenă. deasemenea sitosteroli şi stigmasteroli. Inflorescenţele sunt dispuse în antodiu şi alcătuite numai din flori ligulate. substanţă amară cu structura guaianică. atenuate în peţiol. În sucul laticifer al plantei se conţine taraxacină. recoltare . cu lobii triunghiulari acuţi sau obtuzi. Creşte pretutindeni din regiunea de şes până în cea deluroasă . în general cu caracter alcoolic. Organul utilizat. carotenoide. iar rădăcinile toamna sau primăvara devreme. inegal invers fidate.

Denumirea rusă: Подорожник большой Denumirea engleză: Common plantain Familia: Plantaginaceae 58. PĂTLAGINĂ MARE .PĂTLAGINĂ MARE Denumirea latină: Plantago major L.

pe timp uscat. Frunzele de pătlagină se recoltează atât înainte cât şi în timpul înfloritului. stomatitelor. recoltare. Compoziţie chimică. fâneţe. grupate într-un spic. rănilor purulente. acid oleanolic. capsulă ovoidală. în locuri cultivate şi necultivate. pectine şi posedă proprietăţi emoliente. hipertensiune arterială. Creşte la marginea drumurilor. Plantă erbacee. Se usucă la umbră în strat subţire. astringente. păşuni umede. dispuse în rozetă. nisipoase. brusc-atenuate în peţiol. Frunze lat-ovate. astm bronhic. Frunzele conţin mucilag. laringitelor. întrebuinţări. Flori galbenealbicioase. . uşor hemostatice. diaree. bron şite. vitaminele A. Fruct. locuri bătătorite. Organul utilizat.Descriere. C. traheitelor. Frunzele se taie de la suprafaţa pământului cu peţiolul nu mai lung de 5 cm. glabre. ulcer gastrointestinal. Se folosesc în tratamentul gastritelor cronice anacide. K. tanin. Răspândire. perenă cu rizom scurt şi rădăcini fasciculate. artificial la 40-50oC. iar extern pentru tratarea afecţiunilor vasculare. după ce se ridică roua. ulceraţiilor. de la câmpie până în zona subalpină. cu trei-şapte nervuri. flavone.

PELIN .PELIN Denumirea latină: Artemisia absinthium L. Denumirea rusă: Полынь горькая Denumirea engleză: Wormwood Familia: Asteraceae 59.

pe lângă garduri. Frunzele bazilare şi vârfurile înflorite ale plantei după tăierea cu foarfecele. Ele sunt adânc divizate în lobi lunguieţi cu margini întregi. este partea componentă a preparatelor stomacale. Organul utilizat. artificial temperatura nu trebuie să depăşească 350C. locuinţe. Răspândire. de culoare gălbuie. Întreaga plantă are un aspect albcenuşiu din cauza perilor deşi şi mătăsoşi. acoperită cu frunze aşezate altern. stomahic. pe măsură ce înaintează pe tulpină. în locuri aerisite şi se usucă la umbră.Descriere. Pelinul se foloseşte ca tonic amar. drumuri. Trebuie administrat însă cu atenţie din cauza toxicităţii tuionei. Creşte prin locuri necultivate şi uscate. Frunzele de la bază sunt lung peţiolate. Frunzele de pelin se recoltează pe timpul înfloririi. . iar pentru ulei volatil – înaintea înfloririi. Principiile amare ale pelinului sunt formate din sesquterpene (proazulene). recoltare . Plantă vivace cu tulpina ramificată în partea superioară . aşezate la vârful tulpinii şi al ramurilor. vermifug şi emenagog. speciilor colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. întrebuinţări. Florile formează mici capitule globuloase. Toate florile din capitul sunt tubuloase. cuţitul se întind în straturi subţiri. peţiolul este mai scurt. Compoziţie chimică.

Denumirea rusă: Горец перечный Denumirea engleză: Water-pepper Familia: Polygonaceae 60.PIPERUL BĂLŢII Denumirea latină: Polygonum hydropiper L. PIPERUL BĂLŢII .

erectă sau ascendentă. Plantă erbacee. pentru tratamentul meno. anuală.5 cm deasupra solului şi imediat se transportă la locurile de uscare. roşiatică. la bază îngust cuneiforme. mucilagii. vezicale. roşietice. constituite dintr-un perigon 4 (-5) laciniat. Extractul fluid întră în componenţa supozitoarelor antihemoroidale. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. Este folosit şi în ginecologie. hemoroidale. Frunze alterne. Tulpină glabră. sau după raclarea uterului. se mai conţin vitaminele C şi K. cilindrice. întrebuinţări. substanţe tanante şi pectinice. recoltare. Tecile sunt peliculare. hemoragii gastrice. Planta este răspândită în toată partea europeană şi creşte prin locuri umede pe malurile râurilor. Principiile active de bază sunt flavonozidele.şi metroragiilor.Descriere. pe suprafaţă glabre. ovar superior cu 2-3 stiluri. glabre. . lacurilor. Planta se taie la înălţimea de 4 . Compoziţie chimică. Răspândire. pe margine uneori cu perişori subţiri. recoltate în timpul înfloririi. Inflorescenţele spiciforme. Planta este utilizată ca hipotensiv şi hemostatic în hemoptizii. acizii organici. ulei volatil. lanceolate. Organul utilizat. cu 6 (-8) stamine. mlaştinilor. ascuţite sau obovate. în locuri ferite de razele solare directe.

PIR Denumirea latină: Agropyron repens P.B.) Nevski ) Denumirea rusă: Пырей ползучий Denumirea engleză: Couch grass Familia: Poaceae 61. (Elytrigia repens (L. PIR .

Planta creşte pe terenuri părăsite. Frunze liniare. . Sub formă de decoct este utilizat ca diuretic. Acţiunea antibiotică s-ar datora formării unei cetone. Organul utilizat. De asemenea are şi acţiune cardiovasculară. Tulpină erectă. mucilag. pe lângă garduri. Se înlătură părţile aeriene. Rizomii se recolteaz ă primăvara timpuriu sau toamna târziu. lung. perenă cu rizom lung târâtor. A. ca tonic general.Descriere. se spală într-un curent de apă şi se usucă în strat subţire la soare sau în camere bine aerisite. Plantă erbacee. prin pajişti. săruri de potasiu şi fier. stolonifer. vitamine din complexul B. scăzând presiunea arterială . grădini. întrebuinţări. Compoziţie chimică. ca urmare a oxidării agropirenului din uleiul volatil. depurativ. cu teacă despicată ce înconjoară tulpina şi limb îngust. Pirul conţine polifructozani (triticină . Răspândire. recoltare . diaforetic. Internodurile sunt fistuloase şi au un lumen redus. cu proprietăţi stimulative ale poftei de mâncare şi ale unei bune digestii. carotenoide. galben. cu noduri. pe marginea drumurilor. verde. cenuşiu-verde sau albăstruie. Flori dispuse în spic compus.inulin ă ).

PLĂMÂNĂRICĂ . Denumirea rusă: Медуница лекарственная Denumirea engleză: Lungwort Familia: Boraginaceae PLĂMÂNĂRICĂ 62.(mierea ursului) Denumirea latină: Pulmonaria officinalis L.

catar bronşic. neramificate. perenă cu rizom târâtor. cu peri tari. margini de păduri. laringite. întrebuinţări.Descriere . ramificat. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale. cele tulpinale – spatulate sau alungit-ovate. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi şi după înflorire. vitamina C. Flori mici. cilindrice. apoi violet-albăstrui. maluri umbroase ale pâraielor. recoltare . fâneţe. lung peţiolate. substanţe tanante. expectoraţii cu sânge. Răspândire. din care pornesc rădăcini adventive. răguşeală. la început roşii-purpurii. grupate în cimă scorpiodă. după ce s-a ridicat roua. ulcer gastric şi duodenal. tuse. pe soluri cu umiditate accentuată. deasemenea afecţiuni ale căilor respiratorii. rutozidă şi microelemente. diaree. prin pădurile de foioase. Se foloseşte în afecţiuni ale vezicii urinare. alături de saponozide. pe timp frumos. Planta conţine mucilag şi alantoină. Plant ă ierbacee. cu vârful ascuţit. Compoziţie chimică. Frunzele rozetei eliptice sau cordat-ovate. acid silicic. Organul utilizat. . hemoroizi. Tulpinile erecte. Creşte în locuri umbrite.

Denumirea rusă: Мать-и-мачеха Denumirea engleză: Coltsfoot Familia: Asteraceae 63.PODBAL Denumirea latină: Tussilago farfara L. PODBAL .

Plantă ierbacee. recoltare. expectorantă şi antiinflamatoare. pe locuri argiloase şi abrupte. când sunt încă mici (8-15 cm în diametru). flavone. Organul utilizat. Frunzele de podbal conţin 7-8% mucilagiu. Culoarea frunzei pe faţa superioară este verde. începând din luna aprilie şi până în iunie. de aceia infuzia din frunze de podbal are acţiune emolientă. carotenoide. Florile de culoare galbenă sunt aşezate în inflorescenţe capitule. . văile râurilor. saponozide. în şanţuri.Descriere. deoarece acestea sunt mai bogate în mucilagii. inulină. tanin. vivace cu un rizom cărnos. întrebuinţări. un principiu amar. din care cresc frunze rotunde. iar pe cea inferioară albicioasă din cauza perilor deşi. Compoziţie chimică. La recoltare se vor prefera plantele expuse soarelui. Frunzele de podbal sunt recoltate fără peţiol. Creşte prin locuri umede. comună în întreaga ţară. cu margini dinţate. Uscarea se face în condiţii naturale sau cu aer cald la o temperatură de 40-50oC. Răspândire. peţiol semicilindric.

POCHIVNIC . Denumirea rusă: Копытень европейский Denumirea engleză: European wild ginger Familia: Aristolochiaceae 64.POCHIVNIC Denumirea latină: Asarum europaeum L.

prin acţiunea lor vomitivă (emetică). care confirmă şi toxicitatea produsului. zaharuri. de obicei hibernante. Plantă ierbacee. Răspândire. pe soluri grele prin pădurile de foioase. După recoltare se rup frunzele brunificate. tanin. ascendente. Organul utilizat. Planta conţine ulei volatil. iar în doze mici. iar părţile subterane toamna târziu. Frunzele se recoltează în timpul înfloririi. solitare. rezine. recoltare . . albicios. scurt păroase. lungpeţiolate. bogat în azaronă şi aldehidă azarilică. sudorifice şi antibiotice pe un mare număr de germeni patogeni. se curăţă de alte impurităţi. întrebuinţări. superficial. umede. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale la temperatura de 30-350C Compoziţie chimică. în primul rând. săruri minerale.Descriere. din care pornesc rădăcini adventive firoase. ramificat. Frunze circularreniforme. cu miros de piper. Tulpinile aeriene pornesc din rizom. scvamiforme. Creşte în locuri umbrite. Întrebuinţarea se recomandă numai cu prescripţia medicului. În doze şi mai reduse are proprietăţi diuretice. expectorantă. Preparatele de Asarum se remarcă. Au mai fost identificate vitaminele C şi B. Flori întunecat-purpurii. perenă cu rizom subţire.

Denumirea rusă: Кукуруза Denumirea engleză: Maize. PORUMB . corn Familia: Poaceae 65.PORUMB Denumirea latină: Zea mays L.

Descriere. saponozide. întrebuinţări. Florile mascule sunt grupate într-un panicul terminal. Compoziţie chimică. de sprijin. B1. tulburări de menopauză. reumatism. Organul utilizat. recoltare. Răspândire. hidropizie. . cistite. cernoziomuri levigate. bine dezvoltate. litiază renală . alantoină etc. care se culege înainte de maturizarea porumbului. flavonozide. substanţe minerale. hemoragii. s ăruri de potasiu. extractul fluid şi siropul se folosesc în disfuncţiile hepatobiliare. afec ţiuni ale sistemului cardiovascular. anuală cu rădăcini fasciculate. Tulpină cilindrică. cerinţe termice ridicate în tot cursul vegetaţiei. când boabele se află în faza de lapte. plină cu măduvă. Ca produs vegetal se foloseşte mătasea (stilurile şi stigmatele recoltate de la florile femele). lipide. B2. cu nervura mediană pronunţată. dispuse altern pe două rânduri. Se usucă la umbră şi se prezintă sub forma unei mase filamentoase galben verzuie până la brun roşcat. Frunze lanceolate. Preferă soluri cu structură lutoasă . Infuzia. La primele 2-5 noduri tulpinale se formează rădăcini adventive. luto-nisipoas ă . menstre neregulate şi dureroase. litiază biliară. Plantă ierbacee. Produsul vegetal conţine vitaminele K. femele – ştiuleţi. C. stigmasterol şi sitisterol. B6. prevăzută cu noduri.

Denumirea rusă: Терн ( терновник) Denumirea engleză: Blackthorn Familia: Rosaceae 66. PORUMBAR .PORUMBAR Denumirea latină: Prunus spinosa L.

acoperiţi cu perişori. taninuri. Se folosesc pentru efectul lor ca antidiareic. şi în tratamentul leucoreei. Răspândire. În unele localităţi ca antidiareic se flosesc rădăcinile. formează desişuri spinoase. O utilizare eficace o are scoarţa de pe tulpini contra durerilor de inimă. Flori albe. apar înaintea frunzelor. scoarţele de pe rădăcină şi tulpini. Florile sunt menite şi ca antidiabetice şi ca antiastmatice. fructele – antociane. astringent. păşuni. întrebuinţări. antidizenteric. Organul utilizat. tulpina cu numeroase ramificaţii laterale. . recoltare . Florile conţin flavonozide. solitare. Arbust spinos. Spontan creşte pe coaste însorite. poiene. pe margine crenatserate. brumate. fructele – la maturizare deplină. leucoantociani şi o heterozidă cianogenetică. acid ascorbic. Frunze alungit-eliptice. alungit-obovate.Descriere. albăstruinegricioase. comestibile. Fructe – drupe globuloase. rădăcinile mai subţiri se recoltează toamna la sfarşitul vegetaţiei. Toate se usucă în straturi subţiri în camere bine aeresite. Compoziţie chimică. cu baza cuneată. Frunzele se culeg în luna iulie. fâneţe. glucide. florile – la începutul înfloririi. margini de pădure. pe faţa de jos pubescente. Lujeri cenuşii. ca diaforetic şi depurativ. dealuri pietroase.

REVENT Denumirea latină: Rheum palmatum L. REVENT . Denumirea rusă: Ревень тангутский Denumirea engleză: Chinese rhubarb Familia: Polygonaceae 67.

Organul utilizat.Descriere. . ulei volatil. perenă cu rădăcini cărnoase. dispuse în inflorescenţe paniculiforme. întrebuinţări. Răspândire. cu faţa superioară aspră . viguroase. lumină şi soluri. goală. ce pornesc dintr-un rizom puternic. Recoltarea rădăcinilor se face numai de la plante în vârstă de 6-10 ani. În doze mici are acţiune antidiareică şi totodată excitant al secreţiei gastrice. reoantracenozide şi reotanoide. dulceţei. apare în anul al doilea. Tulpina cilindrică. enzime. Plantă erbacee. geleurilor. deasemenea acizi organici. Flori roz sau roşietice. umiditate. operaţie prin care se îndepărtează suberul şi o parte din parenchimul cortical. principiile purgative atingând doza terapeutică acţionează mai întâi laxativ. În doze mai mari. Reventul conţine două grupuri de principii active. adeseori înşirându-se pe o sfoară. Planta preferă cerinţe moderate faţă de căldură. Peţiolii frunzelor tinere se întrebuinţează în pregătirea compoturilor. napiform. apoi se usucă. După curăţire de pământ şi spălare sunt mundate. apoi purgativ. mai lungi decât late. recoltare. Compoziţie chimică. cordiform-palmat-lobate. Frunze bazale mari. primăvara sau toamna. cu articulaţii evidente şi ohree ca un manşon membranos la fiecare nod. lobii cu 1-2 dinţi. după maturizarea seminţelor.

Denumirea rusă: Марена красильная Denumirea engleză: Madder Familia: Rubiaceae 68. ROIBĂ .ROIBĂ Denumirea latină: Rubia tinctorum L.

insuficienţa renală. prevăzute cu peri mici şi aspri. cu patru muchii. se mai conţin acizi organici (citric. Tulpina târâtoare sau agăţătoare. Se foloseşte. malic). dispuse câte 4-6 în verticii. . Creşte pe lângă garduri. recoltate până la începutul vegetaţiei sau toamna târziul după maturizarea seminţelor. grupate în cime laxe. Flori mici. pielonefrite. pectine. Extractul este folosit în tratamentul calculozei renale. Plantă erbacee. pe coastele dealurilor. Este introdusă în cultură. tonic şi emenagog. Răspândire. perenă. Organul utilizat. pe nervuri şi margini cu peri acuelaţi. zaharuri.Descriere. flavonozide. Rădăcinile au la exterior o culoare roşie brună. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. aspri şi retorşi. Frunze lanceolat-eliptice. datorită eficienţii preparatului în eliminarea cristalelor şi a calculelor renali. recoltare. spasmolitic. prin vii. tartric. Compoziţie chimică. Părţile subterane se curăţă de pământ şi se usucă. albumine. pauciflore. palid-galbene. în special ca diuretic şi saluretic. roşie. Mai este indicat în cistite. Principala antraheterozită o constituie acidul ruberitric. întrebuinţări. iar la interior.

Denumirea rusă: Мелисса Denumirea engleză: Lemon balm Familia: Lamiaceae 69.ROINIŢĂ Denumirea latină: Melissa officinalis L. ROINIŢĂ .

cu limbul frunzei de formă ovată. Posedă. Se va recolta pe timp însorit. Florile grupate în verticile aşezate la noduri. acizii oleanolic şi ursolic. patrunghiulară. de asemenea. recoltare. călduros şi fără vânt. substanţe amare şi minerale. în frunzele de roiniţă mai sunt prezenţi acizi cafeic. cu vârful obtuz şi marginile crenatserate. . erbacee cu rizomul orizontal. glabră la bază şi păroasă în partea superioară. după ce s-a ridicat roua. din care cauză se administrează în afecţiuni nervoase ale tractului gastro-intestinal şi nevroze cardiace. Pe lângă uleiul volatil. Frunzele sunt acoperite cu peri şi glande. taninuri. lignificat. Plantă perenă. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de roiniţă. colorat în brungălbui. Roiniţa creşte în flora spontană prin locuri necultivate. Epoca optimă de recoltare este sfârşitul butonizării şi apariţia primelor flori deschise. prin luminişurile din pădurile de stejar şi se cultivă ca plantă medicinală şi meliferă. Organul utilizat. Răspândire. clorogenic. mucilagii. Compoziţie chimică. Principala acţiune farmacodinamică a părţilor aeriene de roiniţă este spasmolitică şi sedativă. la subsuoara bracteelor. întrebuinţări.Descriere. Frunze opuse. Tulpina ierboasă. o acţiune carminativă evidentă.

ROSTOPASCĂ Denumirea latină: Chelidonium majus L. Denumirea rusă: Чистотел большой Denumirea engleză: Celandrine Familia: Papaveraceae 70. ROSTOPASCĂ .

care se recoltează în timpul înfloririi. în jurul locuinţelor. întrebuinţări. prin aplicarea latexului în strat gros. în partea de sus ramificate. în partea de sus verzi. Răspândire. penatsectate. Plantă cu rizom brunroşiatic. recoltare. Infuzia şi extractele obţinute din rostopască se folosesc în tratamentul afecţiunilor ficatului şi căilor biliare. goale. inferioare peţiolate. Părţile aeriene ale plantei conţin alcaloizi. cu dinţi rotunjiţi. de aceea creşte prin locuri umbroase din păduri. respiraţie încetinită. . tufărişuri. Florile galbene-aprinse. papilomatozei laringelui şi intestinelor. cele superioare sesile.albăstrii. Însă administrarea în cantităţi mari poate avea acţiune toxică constând din iritaţia tubului digestiv. Iubeşte soluri uşoare. chiar nisipuri. iar în partea de jos cu perişori. Frunze alterne. flavonoide. grădini.Descriere. Se usucă fără întârziere. carotenoide şi acizi organici. Sucul proaspăt de plantă se întrebuinţează pentru extirparea negilor. cea de jos . vomă. Tulpini erecte. Segmentele frunzelor sunt rotunde sau ovate. saponozide. grupate în umbele simple. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de rostopască. Compoziţia chimică. Organul utilizat. acid ascorbic. Planta preferă umiditate ceva mai accentuată. pe lângă garduri.

Denumirea rusă: Софора японская Denumirea engleză: Japanese pagodatree Familia: Fabaceae 71.SALCÂM GALBEN Denumirea latină: Sophora japonica L. SALCÂM GALBEN .

Compoziţie chimică. mucilagii. . în cazuri de fragilitate capilară . însă cu foliolele ceva mai mici. Uscarea se înfăptuieşte la aer liber sau în uscătorii la o temperatură de 400C. Frunze asemănătoare celor de salcâm alb. Fructele se recoltează imature. spre deosebire de florile de salcâm alb care sunt aplecate în jos. grădini. La noi se cultivă numai în scopuri ornamentale prin parcuri. întrebuinţări. recoltare. aşezate la vârful ramurilor şi îndreptate în sus. ramificate. Rutozida este folosită în tratamentul unor afecţiuni ale rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. grupate în inflorescenţe piramidale. glucide. Atât bobocii florali cât şi fructele ca principiu activ de bază conţin rutozida. În această perioadă primele flori încep să se deschidă. hipertensiune arterială. Fructele sunt nişte păstăi cărnoase. Răspândire. Organul utilizat. uneori în plantaţii şi perdele forestiere. accidente circulatorii. alături de pectine. Flori de culoare alb-gălbuie sau alb-verzuie. Floarea are forma de fluture ca şi cea de salcâm. atunci când caliciul şi corola sunt bine distinse. de culoare verde-închis.Descriere. Bobocii florali se recolteaz ă în momentul formării lor. hemoragii cu diferite cauze. betulinol. Arbore cu scoarţa netedă.

Denumirea rusă: Ива белая (верба.SALCIE Denumirea latină: Salix alba L. ветла) Denumirea engleză: White willow Familia: Salicaceae 72. SALCIE .

Descriere. Arbore cu scoarţa cafeniu-închisă, crăpături longitudinale; ramurile tinere de culoare cafenii-gălbui sau roşietice, lucioase, pubescente. Frunze înguste sau late, lanceolate, ascuţite la vârf, pe partea superioară verzi-închise, pe cea inferioară verzideschise. Flori unisexuate grupate în amenţi, care apar odată cu frunzele. Răspândire. Creşte pe lângă ape, pe aluviuni cu prundişuri, prin zăvoaie, mlaştini şi prin păduri umede. Planta fiind înmulţită vegetativ prin butăşire este folosită la fixarea malurilor. Organul utilizat, recoltare. Scoarţa se recoltează de primăvară până în timpul verii (când conţinutul în salicozidă este maximum) de pe ramurile în vârstă de 3-4 ani. Se usucă în straturi subţiri la temperatura ambiantă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Scoarţa conţine tanin şi o heterozidă specifică salicozidă, alături de populozidă şi alte substanţe active. Având acţiune antiinflamatoare, febrifugă, analgezică, antiagregantă plachetară şi sedativă se utilizează în artroze şi alte afecţiuni reumatismale, dismenoree, dureri pelviene, hiperexcitabilitate nervoasă, anxietate.

SALVIE
Denumirea latină: Salvia officinalis L. Denumirea rusă: Шалфей лекарственный Denumirea engleză: Common sage Familia: Lamiaceae

73. SALVIE

Descriere. Plantă perenă cu un rizom ramificat, lignificat. Tulpina lemnoasă la bază, erectă, machiată în partea superioară, pubescentă şi foarte ramificată. Frunze opuse, lanceolate sau ovate, fin zim ţate, uniform reticulate, cu nervuri proeminente pe partea inferioară, pubescente, de culoare albă-cenuşie sau verdeargintie. Flori brune-violacee grupate în pseudoverticile, în vârful tulpinilor, unde formează inflorescenţe spiciforme. Răspândire. Planta preferă cerinţe ridicate faţă de căldură, cu veri caniculare şi ierni blânde, preferă soluri lutoase, uşor-alcaline. Organul utilizat, recoltare. Frunzele de salvie ajung la maturitatea tehnică în faza de butonizare, care este considerată a fi optimă, deoarece conţinutul de ulei volatil atinge valorile cele mai ridicate. Compoziţie chimic, întrebuinţări. Principiul activ de bază este uleiul volatil. Afară de aceasta se conţin substanţe tanante, acizii ursolic şi oleanolic, flavonozide, vitamina C, enzime, lipide. Frunzele de salvie se folosesc ca antinevralgic, hipoglicemiant şi coleretic, de asemenea ca antisudorific. Sub formă de gargarisme se utilizează în tratamentul anginei, ca antiinflamator bucal şi faringian.

SĂPUNĂRIŢĂ
Denumirea latină: Saponaria officinalis L. Denumirea rusă: Мыльнянка лекарственная Denumirea engleză: Soapwort Familia: Caryophyllaceae

74. SĂPUNĂRIŢĂ

pentru tratamentul faringitei. împotriva oxiurilor. pe lângă garduri. Planta creşte pe locuri nisipoase. cu suber roşcat. din care pornesc rădăcini. tubulos. ulei volatil şi substanţe minerale. Răspândire. se scot din pământ cu casmaua. Extern se administrează în dermatoze. a drumurilor. Frunze eliptice. opuse. Flori albe sau roze. constând din tremurături. negre. . cu 3 nervuri puţin concrescute la bază. Se spală într-un curent de apă. întrebuinţări. Fruct. Nu se depăşesc dozele pentru că apare fenomenul de toxicitate. Tulpină erectă . marginea limbului întreagă. antireumatic. ramificat. uscarea gurii şi gâtului. antinevritic. Saponarina se foloseşte ca expectorant. în zona de şes şi deal. Se usucă la soare. Organul utilizat. capsul ă cu numeroase seminţe reniforme. cantităţi mici de lipide. un derivat flavonic. cu caliciu gamosepal. târâtor. frumos mirositoare. în strat subţire sau în locuri bine aerisite. Plantă erbacee cu rizom cilindric. însorite. diuretic. depurativ. se mai conţin. Compoziţie chimică. pu ţin sau deloc ramificată. pe marginea râurilor. Constituentul principal este saporubina. recoltare.Descriere. pitiriasis. Rădăcinile de săpunariţă se recoltează toamna târziul sau primăvara devreme până la începutul vegetaţiei.

Denumirea rusă: Лапчатка прямостоячая Denumirea engleză: Common tormentil Familia: Rosaceae 75.SCLIPEŢI Denumirea latină: Potentilla erecta L. SCLIPEŢI .

lung peţiolate cu foliole cuneat-obovate. Se folosesc la bolile inflamatorii ale tractului gastrointestinal. Ca produs vegetal se folosesc rizomii de sclipeţi. sesile cu stipele mari. Produsul vegetal de asemenea. cu 4 petale pe floriferi.Descriere. ulei volatil. răşini. Plantă perenă cu rizom scurt. se spală într-un curent de apă rece şi după zvântare se usucă. umede. marginea pădurilor. Compoziţie chimică. Se întrebuinţează la diferite hemoragii interne (stomacale. saponozide. Rizomii conţin substanţe tanante. subţiri. galbene. .sau cincilobate. Se sapă. în partea de sus ramificate. poate fi folosit. Tulpini drepte. scutură de sol. prin poieni. turboase. curăţă de rădăcini. chiar la dizenterie. pentru tratamentul degerăturilor. uretrale). neuniform îngroşat. amidon. acoperit cu numeroase rădăcini adventive. Planta creşte pe soluri calcaroase. recoltaţi primăvara de timpuriu sau toamna cât mai târziul. acid galic. Au mai fost identificate flavonozide. cele tulpinale trilobate. Frunzele bazilare sunt tri. Florile solitare. Organul utilizat. chinic şi elagic. Răspândire. cu bune rezultate în aplicaţii externe. Rizomii posedă proprietăţi astringente şi hemostatice. recoltare. întrebuinţări. intestinale. slab păroase.

SCORUŞ Denumirea latină: Sorbus aucuparia L. SCORUŞ . Denumirea rusă: Рябина обыкновенная Denumirea engleză: Rowan or mountain ash Familia: Rosaceae 76.

Fructele conţin carotenoide. recoltate la maturitate. recoltare. Frunze alterne. dar a fost preconizată utilizarea lor şi pentru tratamentul diabeticilor. vitamina P. scoarţă netedă.Descriere. Organul utilizat. prin luminişuri. imparipenat. antituberculos. păroase. ca urmare a conţinutului ridicat în sorbitol. .compuse. păduri rărite. sporadic în câmpie. cu foliole oblong-lanceolate. glabrii. sorbitol. acute sau obtuze la vârf. până sau după îngheţuri. Lujeri tomentoşi în tinereţe. acid ascorbic. pectine. acizi organici. Se folosesc pentru tratamentul scorbutului. Ca produs vegetal se folosesc fructele de scoruş. înainte de cădere. substanţe amare şi tanante. spre bază sesile. Fructele întră în compoziţia speciilor vitaminice şi polivitaminice. lucioasă. marginile acut-serate. lucitori. Flori albe. Se cultivă ca plantă decorativă în parcuri. întrebuinţări. mai târziu cu ritidom negricios. Compoziţie chimică. Răspândire. calmant al tusei. se colorează vişiniu. Scoruşul creşte în regiunile de deal. prin ruperea ciorchinelor în întregime. apoi bruni-roşcaţi. toamna. erecte. cenuşiu-pătată în tinereţe. Arbore indigen cu tulpină relativ dreaptă. Uscarea artificială timp de 3-4 ore. în tratamentul reumatismului. dispuse în corimbe terminale.

Denumirea rusă: Скумпия кожевенная Denumirea engleză: Smoketree Familia: Anacardiaceae 77. SCUMPIE .SCUMPIE Denumirea latină: Cotinus coggygria Scop.

Organul utilizat. ulei volatil. Flori mici. Pe larg se cultivă ca plantă medicinală şi decorativă (mai ales în parcuri). la otrăviri perorale cu sărurile alcaloizilor şi metalelor grele deoarece taninul formează compuşi insolubili cu aceste substanţe. recoltate de la începutul înfloririi până la maturizarea completă a frunzelor. Compoziţie chimică. laringelui. pe margini întregi. ulcere. Toamna frunzele devin de culoare roşie închisă cu nuanţă violetă. printre arbuşti. . la vârf rotunjite sau uşoremarginate. Frunzele se usucă în încăperi bine aerisite sau în uscătorii termice. grupate într-o paniculă. faringelui. cu nervuri puternic proeminente. Frunze alterne simple eliptice până la ovate. Principiile active de bază sunt substanţele tanante. la arsuri. Se utilizează în procesele inflamatorii ale căii bucale. cu baza cuneată. Au mai fost identificate flavonozide. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. Arbust ramificat cu scoarţa brună -cenu şie şi lemnul galben.Descriere. peţiolate. Răspândire. fisuri. Frunzele de oţetar se folosesc ca sursă de obţinere a taninului – ca remediu astringent şi antiinflamator. Spontan este răspândit pe povârnişuri pietroase. întrebuinţări. zdrobite emană miros de morcov. recoltare.

SIMINOC .SIMINOC Denumirea latină: Helichrysum arenarium DC Denumirea rusă: Бессмертник песчаный Denumirea engleză: Everlasting Familia: Asteraceae 78.

microelemente. Compoziţie chimică.Descriere. mijlocii şi superioare – sesile. Utilizat în tratamentul colicistitelor. cele inferioare lanceolate peţiolate. meteorismul. Ca produs vegetal se folosesc florile de siminoc. Flori galbene. Florile de siminoc conţin flavonozide. La recoltarea prea devreme produsul o să constea din paneraşe mici. des-foliată. Planta creşte în regiunea de câmpie. reduce dimensiunile ficatului mărit patologic. prin locuri înierbate şi nisipoase. adunate în panicul corimbiform. surii. Frunze alterne cu marginea întreagă. senzaţia de durere din regiunea ficatului. perenă cu tulpină erect ă . Răspândire. grupate în calatidii globuloase. vărsăturile. hepatitelor. caroten. Plantă erbacee. când paneraşele încă nu s-au deschis cu totul. dar sunt bine dezvoltate. colangitelor. Au mai fost identificate vitamina C. acoperită cu peri mici. recoltate la începutul înfloririi plantei. produsul vegetal reduce greaţa. neramificat ă . întrebuinţări. şi ca colicistochinetic. Organul utilizat. recoltare. substanţe tanante şi amare. iar la întârzierea colectării în produs o să avem receptacule goi. pe ambele feţe cu peri mici. surii. . vitamina K. liniarlanceolate sau alungite.

SOC . Denumirea rusă: Бузина черная Denumirea engleză: Elder Familia: Caprifoliaceae 79.SOC Denumirea latină: Sambucus nigra L.

într-un singur strat. Fructele drupe negre. Florile de soc se recoltează când 75% din flori sunt deschise. cu miros neplăcut. Organul utilizat. Florile de culoare albă sunt reunite în cime corimbiforme plate. Compoziţie chimică. Întâlnită la noi prin păduri. . Ele au acţiune diuretică. tanin. cenuşiu-verzuie. lunci şi zăvoaie. Ramurile poartă frunze imparipenat-compuse din foliole eliptice sau ovat-eliptice. laxativă. albă-gălbuie. Constituentul principal al florilor de soc este o heterozidăsambunigrozida. Arbu st cu tulpina neregulat ramificată. furunculelor. Mirosul greţos al florilor proaspete este conferit de o serie de amine alifatice. Se usucă la soare puternic. verzui-cenuşii. Răspândire. abceselor. urme de ulei volatil. sudorifică şi emolientă. saponozide. cu măduvă spongioasă. bogate în humus. afânate. bine ventilate. cu florile în sus. extern pentru tratarea arsurilor. acute. Florile mai conţin mucilag. rutozidă. antireumatică şi antinevralgică. Pe timp nefavorabil se usucă în poduri acoperite cu tablă. scoarţa verucoasă. pe rame acoperite cu hârtie. recoltare. întrebuinţări. Lujeri groşi. acizi organici.Descriere. Socul este o specie euroasiatică întâlnită pe soluri fertile. pe lângă garduri.

SORBESTREA . Denumirea rusă: Кровохлебка лекарственная Denumirea engleză: Great burnet Familia: Rosaceae 80.SORBESTREA Denumirea latină: Sanguisorba officinalis L.

orizontali. grupate în inflorescenţe capitulare ovale sau ovalcilindrice – spice. antiinflamatoare şi antiseptică. hemostatic ă . cu 7-25 foliole alungitovate. substanţe colorante. cu periantul simplu. imparipenate. deasemenea în stomatite. Tulpini cu coaste. groşi. Produsul conţine substanţe tanante. hemoragii uterine. hemoroizi. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. Produsul mai întâi se vestejeşte la aer apoi se usucă la umbră. în interior deşerte. alte procese inflamatorii. recoltate toamna după fructificare. în partea de sus ramificate. recoltare. lung peţiolate. gingivite. diaree). amidon. în poduri cu tablă. lignificaţi. Frunzele tulpinale rare. ulei volatil. în strat subţire. Planta dezvoltă o rozetă bazilară de frunze mari. în poiene.Descriere. Decoctul din sorbestrea posedă acţiune astringentă. Florile mici de culoare roşie-închisă. Răspândire. erecte. Compoziţie chimică. glabre. erbacee cu rizomi bruni. Se foloseşte la boli gastrointestinale (enterocolite. . Plantă perenă. saponozide. printre arbuşti. sesile. pe partea inferioară verzialbăstrii. Planta creşte prin fâneţe umede. marginea pădurilor. acid galic şi elagic. întrebuinţări. Organul utilizat.

SOVÂRV Denumirea latină: Origanum vulgare L. SOVÂRV . Oregano Familia: Lamiaceae 81. Denumirea rusă: Душица обыкновенная Denumirea engleză: Common marjoram.

În perioada de înflorire şi mai ales în orele de dimineaţă. poieni. recoltare. Frunze opuse.Descriere. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 350C. aproape glabre. în acid ascorbic. reunite în buchete la vârful tulpinii şi al ramurilor. acoperit ă cu peri. uneori roşietică. stomahic ă . de la punctul de unde începe să se ramifice. rareori albă. în locuri bine aerate. de formă ovală. Organul utilizat. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sovârv. Compoziţie chimică. întrebuinţări. Plantă perenă cu tulpina în 4 muchii. de la câmpie până în regiunea subalpină. tanin. Răspândire. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. Produsul vegetal conţine ulei volatil. lemnoasă şi ramificată la partea superioară. verde. scurt peţiolate. planta conţine cea mai mare cantitate de ulei volatil. Produsul vegetal posedă acţiune antiseptică . Se usucă la umbră. antispastică şi se găseşte în compoziţia speciilor antibronşitice. Privite în zare se observă puncte transparente (celule cu ulei volatil). Florile au culoarea purpurie. cu marginea întreagă sau uşor dinţată. margini de pădure. Uleiul volatil posedă proprietăţi antimicrobiene. . sudorifice şi sedative. marginea pădurilor. antociane. flavone. tufărişuri. Se recoltează planta înflorită.

SPORICI (urzicuţă) . Denumirea rusă: Вербена лекарственная Denumirea engleză: Vervain. Wild hyssop Familia: Verbenaceae 82.SPORICI (urzicuţă) Denumirea latină: Verbena officinalis L.

mirişti. Se taie din apropierea solului şi se usucă la umbră. Răspândire. Frunze opuse. care este un parasimpatometic slab. Plantă erbacee. În medicina populară se foloseşte ca v u l n e r a r. S-au identificat şi heterozide cardiotonice.Descriere. Compoziţie chimică. recoltate în perioada de înflorire. . în tratamentul colicilor hepatice. marginea pădurilor. Această specie este utilizată pentru atenuarea durerilor de cap. pe şesuri. Florile au culoarea palid-roşii sau palid-violete. ramificată. cu 4 muchii. recoltare. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. reunite în spice. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. aproape până la bază simplu-penatsectate. în apropierea izvoarelor. Produsul vegetal conţine o substanţă amară de natură iridoică. verbenozida. Organul utilizat. a n t i i n f l a m a t o r ş i antimigrenos. întrebuinţări. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 400C. peţiolate. în locuri bine aerate . renale şi de splină. dealuri pietroase. mai rar prin tufărişuri. anuală cu tulpina erectă. cele inferioare ovat-triunghiulare. rareori albe. Are şi proprietăţi galactogoge. cele superioare mai puţin divizate.

Denumirea rusă: Дуб обыкновенный Denumirea engleză: Common oak Familia: Fagaceae 83.STEJAR Denumirea latină: Quercus robur L. STEJAR .

muchiaţi. deasemenea flavonoide. . Răspândire. cu 4-8 perechi lobi obtuzi sau rotunjiţi. Arbore foios cu o coroană largă. glabre. fertile. substanţe amare şi pectice.Descriere. Scoarţa cu ritidom brun-negricios. când seva începe să circule intens. bruni-măslinii. mai ales în arsuri. cultivat în parcuri. Produsul se utilizează ca astringent. cerinţe ridicate faţă de căldura verii. Lujerii viguroşi. Compoziţie chimică. în tratamentul stomatitelor. pieloase la maturitate. întrebuinţări. pretenţios faţă de lumină. glabri. sub formă de clisme la tratarea hemoroizilor. Scoarţa conţine taninuri mixte. tare. adânc brăzdat longitudinal şi transversal. al căror diametru nu trebuie să depăşească 10 cm. Recoltarea începe primăvara. dispuse în ciorchine. Organul utilizat. recoltare. ramuri puternice. Stejarul preferă soluri profunde. Frunze lobate până la penatfidate. calciu oxalic. inegal separaţi prin sinusuri neregulate. decoctul – în gargarisme. Se recoltează scoarţa tulpinilor tinere şi a ramurilor de 3-5 ani. rezistent la geruri. creşte în păduri. hemostatic şi antidiareic. Sub formă de pulbere fină se foloseşte pentru pudrarea plăgilor. Flori unisexuat-monoice.

John’s wort Familia: Hypericaceae 84.SUNĂTOARE Denumirea latină: Hypericum perforatum L. SUNĂTOARE . Denumirea rusă: Зверобой продырявленный Denumirea engleză: St.

cu marginea întreagă. acizi cafeic. culese de la începutul înfloririi şi până în momentul formării fructelor. prin fâneţe. locuri necultivate. vitamina C. recoltare. în boli ale stomacului. Tulpina este cilindrică. Plantă perenă cu tulpina dreaptă. Răspândire. Prezenţa derivaţilor flavonici determină acţiune favorabilă asupra vaselor. Florile – corimb. glabre. tăieturilor de pădure. . Organul utilizat. Frunze opuse. de formă ovală.Descriere. Compoziţie chimică. prin sporirea rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. calcaroase sau silicioase. Planta creşte pe locuri destul de uscate. intestinului şi ficatului. Planta conţine antraderivaţi. Datorită acţiunii antiinflama-toare şi colagoge. întrebuinţări. carotenoide. având 2 muchii în lungime pe care se observă puncte negre. Privite în zare se observă pungi transparente cu ulei volatil şi puncte glanduloase negre pe margini şi faţa superioară. precum şi prin vasodilatare. sesile. Un produs de calitate se obţine în perioada când jumătate din flori se află în stare de boboci. clorogenic. lemnoasă la partea inferioară şi ramificată începând de la jumătate. tanin. flavonozide. Se folosesc părţile aeriene de sunătoare. la marginea drumurilor şi pădurilor. Se utilizează în tulburări depresive.

Denumirea rusă: Донник лекарственный Denumirea engleză: Yellow sweet clover Familia: Fabaceae 85. SULFINĂ .SULFINĂ Denumirea latină: Melilotus officinalis L.

Descriere. Plantă erbacee, anuală sau bienală cu tulpina erectă, cilindrică, glabră, ramificată. Frunze trifoliate, cu foliole obovate în partea interioară şi lanceolate în partea superioară, pe margine neregulat-serat-din ţate ; stipelele înguste. Flori papilionate, galbene grupate în raceme alungite cu 5 dinţi triunghiulari. Răspândire. Planta creşte în lunci uscate, ca buruiană pe locuri părăsite şi în semănături, marginea drumurilor şi căilor ferate. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sulfină, recoltate în timpul înfloririi, pe timp frumos, după ce se ridică roua, prin tăierea la o distanţă de cca 30 cm de la vârf în jos. Se usucă la umbră, în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene conţin cumarine. Ca substanţe însoţitoare au fost identificate alantoina şi acidul alantoic, colina, mucilagii, ulei volatil. Se foloseşte ca emolient, în afecţiuni gastrice, iar datorită acţiunii anticoagulante a cumarinelor, în varice şi tromboflebite. În medicina populară se utilizează ca remediu pentru vindecarea icterului, astringent, cicatrizant şi diuretic, sub formă de infuzie de 2%. A fost mult utilizat sub formă de loţiuni oftalmice

ŞTEVIE
Denumirea latină: Rumex confertus Willd. Denumirea rusă: Щавель конский Denumirea engleză: Common sorrel Familia: Polygonaceae

86. ŞTEVIE

Descriere. Pantă erbacee cu rizomul scurt, cu multe capete, care trece într-o rădăcină puternică cărnoasă, slab ramificată. Frunze alterne, cele inferioare - triunghiularovate, la bază cordiforme, obtuze, marginea ondulată, cu perişori scurţi pe nervurile părţii de jos; cele tulpinale treptat micşorându-se, lanceolat ovate. Flori mici verzui, grupate în inflorescenţă îngust paniculată. Răspândire. Planta creşte în lunci, pe malurile râurilor, în poiene, pe marginea drumurilor. Organul utilizat, recoltare. Se recoltează rădăcinile cu diametrul mai mare de 2 cm, se taie uneori longitudinal înainte de uscare. Timpul de recoltare este sfârşitul toamnei sau primăvara devreme, până la începutul vegetaţiei. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Rădăcinile de ştevie conţin derivaţi antracenici, combinaţii organice de fier şi vitaminele K şi C, glucide, flavonozide, oze. Decoctul manifestă acţiune laxativă şi purgativă, iar datorită conţinutului bogat de substanţe tanante este folosit pentru acţiunea lui astringentă (în doze mai mici). În ultimii ani interesul faţă de această plantă este mărit în legătură cu izolarea din rădăcini a leucoantocianelor şi catechinelor, care în investigaţii pe animale au acţiune antitumorală

TALPA GÂŞTEI
Denumirea latină: Leonurus cardiaca L. Denumirea rusă: Пустырник сердечный Denumirea engleză: Common motherwort Familia: Lamiaceae

87. TALPA GÂŞTEI

goală în interior. Răspândire. Principiile activ biologice sunt heterozidele flavonoidice. Compoziţie chimică.Descriere. printre dărâmături. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de talpa gâştei. recoltate pe timp frumos. pe terenuri necultivate. Planta produce relaxarea musculaturii netede a vaselor care alimentează cordul ca şi a cordului însuşi. fiind deci indicată în tulburări vegetative funcţionale ale cordului (în tratamentul nevrozelor cardiovasculare şi la stadiile temporare ale hipertoniei). marginea pădurilor. întrebuinţări. ulei volatil. după ce s-a ridicat roua. palmat-lobate. la începutul şi în timpul înfloririi. dispuse în pseudoverticile foarte strânse (dicazii îndesite) la baza frunzelor din partea superioară a tulpinii. Plantă erbacee. perenă cu tulpină erectă. peţiolate. Frunzele mijlocii au 3 crestături. cu peri aspri. vitamina C. Au mai fost identificate substanţe tanante şi amare. în 4 muchii. recoltare. Planta creşte pe marginea drumurilor şi căilor ferate. caroten. pe lângă garduri. poiene. Flori roze. iar cele din vârful tulpinei sunt alungite şi dinţate. . păroasă pe muchii. Frunze opuse. Organul utilizat.

TĂTĂNEASĂ . Denumirea rusă: Окопник лекарственный Denumirea engleză: Common comfrey Familia: Boraginaceae 88.TĂTĂNEASĂ Denumirea latină: Symphytum officinale Lepech.

iar cele groase se despică. diverselor traumatisme. ramificată. îngustate într-un peţiol aripat. întrebuinţări. recoltare . Organul utilizat. păroase. Frunze alterne decurente. aspru-p ăroasă . cele inferioare eliptic sau ovat-lanceolate. mucilagii. Extern se întrebuinţează sub formă de comprese pentru tratamentul hematoamelor. uneori ca buruiană prin culturi. fâneţe umede. perenă cu rizom scurt. de asemenea s-a izolat alantoină. din care pornesc rădăcini cărnoase. Compoziţie chimică. datorită mucilagiului şi alantoinei. se utilizează în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal. negre la exterior şi albe la interior. Decoctul din rădăcini. cele mijlocii şi superioare din ce în ce îngustlanceolate. În cantităţi mici se conţin alcaloizi. gros.Descriere. Rădăcinile săpate se spală în apă. argiloase în şanţuri. tusei de diverse etiologii. Tulpina erectă. se taie în bucăţi nu mai lungi de 20 cm. cu peţiol aripat. . ramificat. muchiată la bază. grupate în cime. Răspândire. pe marginea apelor stătătoare. Planta creşte pe soluri grele. tanin. Plantă erbacee. substanţe minerale. varicelor deschise. Flori roşii-violacee. Rădăcinile de tătăneasă se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. gastritelor hiperacide.

TEI Denumirea latină: Tilia cordata L. TEI . Denumirea rusă: Липа сердцевидная Denumirea engleză: Littleleaf linden Familia: Tiliaceae 89.

recoltare. cu o bractee lungă în formă de limbă.Descriere. pectorale. plăcut mirositoare. Arbore cu o coroană deasă. Florile alb-gălbui. întrebuinţări. ale gripei şi răcelii. concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui. Organul utilizat. ca antipiretice şi sedative. la aceasta se mai adaugă acţiunea diaforetică şi uşor sedativă a farnezolului. datorată mucilagului. În afară de acţiunea emolientă. acţiunea spasmolitică şi diuretică determinate de flavone şi cea uşor antiinflamatoare a substanţelor triterpenice. Compoziţie chimică. rotunde. Florile de tei fac parte din compoziţia speciilor calmante. Florile de tei se recoltează în momentul când majoritatea lor sunt complet înflorite. Răspândire. aşezate pe un peduncul comun. pentru care florile de tei sunt folosite ca medicament cu proprietăţi behice. sedative şi sudorifice. . Frunzele sunt lung-peţiolate. iar un număr mic de boboci se află în curs de deschidere. de culoare verde-gălbuie. dar şi ca antivirale. ascuţite la vârf. iar pe faţa inferioară se observă nervuri proeminente. Toate speciile cresc prin pădurile noastre sau sunt cultivate ca arbori ornamentali. fapt ce le recomandă în tratamentul afecţiunilor reumatice. hipotensive.

TRAISTA CIOBANULUI . Denumirea rusă: Пастушья сумка Denumirea engleză: Shepherd's purse Familia: Brassicaceae 90.TRAISTA CIOBANULUI Denumirea latină: Capsella bursa pastoris L.

citric. se administrează sub formă de infuzie. Cercetări experimentale pe animale au confirmat proprietăţile antitumorale ale extractului. rutozida. adânc scobite. În părţile aeriene ale plantei se conţin vitaminele K şi C. Se culege planta întreagă. 4 petale de culoare albă şi 6 stamine. amine biogene. nedinţate pe margini. recoltare. extract fluid şi uscat. livezi. culturi. fără rădăcină . Frunzele tulpinale sunt rare. uneori până la nervura principală. Plantă anuală. îmbrăcând tulpina cu baza lor. acid fumaric. această acţiune fiind atribuită acidului fumaric. având 4 sepale verzi cu dungă albă. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. Culeasă mai târziu va avea un procent crescut de fructificaţii. Planta creşte prin păşuni. Frunzele bazilare sunt alungite. întrebuinţări. marginea drumurilor. Florile sunt mici. Răspândire. uneori formează chiar desişuri. Compoziţie chimică. flavone. colină. Organul utilizat. acetilcolină. tiramină. urme de ulei volatil. în primele stadii de dezvoltare. la care din mijlocul rozetei de frunze ese tulpina florală.Descriere. malic. . pe lângă ziduri. Pentru acţiunea hemostatică şi vasoconstrictoare. adică la apariţia primelor flori. în hemoragii uterine. histamină.

TREI FRAŢI PĂTAŢI .TREI FRAŢI PĂTAŢI Denumirea latină: Viola tricolor L. Denumirea rusă: Фиалка трехцветная Denumirea engleză: Wild pansy Familia: Violaceae 91.

depurativ. care alături de flavonozide. Organul utilizat. Răspândire. Plantă erbacee. recoltare. anuală. Părţile aeriene ale plantei se recoltează în timpul înfloririi. Flori lung peţiolate cu petale inegale şi divers colorate: petalele superioare sunt violet-închise. Frunze ovatalungite. întrebuinţări. După poziţia pe tulpină a frunzelor. prin tăierea tulpinilor de la bază. expectorant. pe coastele dealurilor. Părţile aeriene conţin saponozide triterpenice. tanin. Se utilizează ca diuretic. mai rar violetdeschise sau alb. Se usucă la umbră. rar dinţate pe margini. la marginea pădurilor şi drumurilor. în strat subţire. vitamina C. de regulă adânc fidate. ulei volatil. după ce se ridică roua. cu stipele polimorfe. pe timp frumos. stipelate. galbene. peţiolul are diverse lungimi. în tratamentul unor dermatoze. liziere. în interior cavă. Compoziţie chimică. fâneţe. cu 5-7 dungi colorate mai închis şi terminată cu un pinten lung în formă de cornet. mucilag. Planta intră în compoziţia speciilor antialergice şi desensibilizante. imprimă diferite acţiuni farmacodinamice. în lunci umede. bienală cu rădăcină subţire şi tulpina ramificată. laterale – albe. Planta creşte prin poiene. sau albăstrui şi cea inferioară – totdeauna galbenă.Descriere. .

Denumirea rusă: Спорыш Denumirea engleză: Knotgrass Familia: Polygonaceae 92. TROSCOT .TROSCOT Denumirea latină: Polygonum aviculare L.

Planta este întâlnită pe lângă aşezările omeneşti. Organul utilizat. Tulpină târâtoare. săruri minerale. Părţile aeriene de troscot conţin flavonozide. Plantă erbacee. Datorită conţinutului mare în siliciu se utilizează şi ca adjuvant în tratamentul tuberculozei pulmonare. pe terenuri virane. scurtpedunculate. cu noduri umflate şi manşoane membranoase albicioase (ochree) la baza frunzelor. compuşi ai acidului silicic. antiinflamator şi la înlăturarea petrelor renale din rinichi şi vezica urinară. mucilagii. scurt peţiolate până la sesile. Se înlătură partea de jos a tulpinii. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca hemostatic uterin. Răspândire. Flori axilare verzui sau roşietice. Compoziţie chimică. substanţe tanante. . glabră. marginea drumurilor. plane. ramificată. Rădăcină pivotantă. de la câmpie până în etajul subalpin. recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de troscot.Descriere. fusiformă. întrebuinţări. eliptice sau lanceolate. caroten. anuală. recoltate în timpul înfloririi. care este lignificată şi lipsită de frunze. adeseori printre pietrele de pavaj. grupate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. pe malurile râurilor. Frunze alterne. vitaminele C şi K. rar ascendentă sau erectă.

TURIŢĂ (turicioară)
Denumirea latină:

Agrimonia eupatoria L. Denumirea rusă: Репейничек обыкновенный Denumirea engleză: Common agrimony Familia: Rosaceae

93. TURIŢĂ (turicioară)

Descriere. Plantă erbacee, perenă, cu rizom scurt târâtor. Tulpină erectă, cilindric ă sau cu coaste puţin proeminente, acoperită de peri abundenţi, se termină cu inflorescenţe neramificate. Frunze alterne, întrerupt imparipenate, formate din 5-9 foliole dinţate pe margini, între care se găsesc 6-10 foliole mici. Flori regulate, galbene-aurii. Fructul – achenă. Răspândire. Planta iubeşte locurile umede şi semiumbrite din păduri, poiene, pe margini de drum, tufărişuri, pajişti, livezi, dealuri. Organul utilizat, recoltare. Părţile aeriene se recoltează la începutul înfloririi prin tăierea părţilor foliate nelignificate. Se usucă la umbră în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Planta conţine ulei volatil, substanţe amare, tanin, siliciu, flavonozide. În tulburările căilor biliare şi gastro-intestinale, favorizează eliminarea secreţiei biliare, aducând astfel o uşurare şi o descongestionare a ficatului. Prin taninul care-l conţine are acţiune astringentă în tratamentul diareii. Extern, sub formă de băi, se foloseşte în ulcere varicoase, afecţiunile oculare, iar sub formă de gargară în stomatite, gingivite. Turiţa intră în compoziţia speciilor antidiareice şi hepatice.

ŢINTAURĂ
Denumirea latină: Centaurium umbellatum Gilib. Denumirea rusă: Золототысячник зонтичный Denumirea engleză: Common centaury Familia: Gentianaceae

94. ŢINTAURĂ

Descriere. Plantă ierboasă cu tulpină în patru muchii, simplă, glabră, ramificată spre vârf. La baza tulpinii se află o rozetă de frunze ovale. Frunzele aflate pe tulpină sunt opuse, cu marginea întreagă şi au 3-5 nervuri. Florile sunt dispuse la vârful tulpinii şi al ramurilor. Ele au forma unor steluţe cu 5 dinţi, de culoare roz, cu petale unite întrun tub ce înconjoară cele 5 stamine cu anterele răsucite în spirală. Răspândire. Ţintaura creşte prin fâneţe şi poieni umede, în luminişurile de pădure de la şes până la munte. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de ţintaură, care se culeg în timpul înfloririi, prin tăierea tulpinelor cu foarfeca sau cuţitul la 5 cm de la suprafaţa pământului. Uscarea se face la umbră, în buchete, atârnate pe sârmă sau întinse în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Conţine heterozide amare. Au fost identificate şi izolate o serie de substanţe: eritaurozida identică cu genţiopicrozida; alcaloidul, eritricina, identic cu genţianarina; o rezină, acid oleanolic şi ulei volatil. Se foloseşte ca tonic amar şi laxativ uşor. Pentru tratarea eczemelor şi cicatrizarea rănilor se întrebuinţează amestec de suc proaspăt, obţinut din ţintaură şi păpădie.

URZICĂ Denumirea latină: Urtica dioica L. URZICĂ . Denumirea rusă: Крапива двудомная Denumirea engleză: Stinging nettle Familia: Urticaceae 95.

când planta creşte în masă. în locuri cultivate şi necultivate. aşezate la subsuoara frunzelor superioare. Florile sunt de culoare verzuie. diuretice şi colagoge. lung şi ramificat. Mai importantă însă este pentru extracţia -carotenului. clorofilă. ca sursă de provitamină A şi pentru obţinerea clorofilei. prinse de tulpină printrun peţiol lung. recoltare. Frunzele con ţin vitaminele C. Urzica creşte pretutindeni. la vârf ascuţite. antidiabetice. Atunci. dinţate pe margini. cilindric. Imediat după cosire. întrebuinţări. ţinând cu mâna stângă capătul de jos al tulpinii. Tulpini drepte. săruri minerale. Este utilizată pentru proprietăţile sale antianemice. acoperite cu frunze opuse. pe marginea apelor. acid pantotenic. iar cu dreapta se strujesc frunzele. deasemenea glucide. Plantă ierbacee cu un rizom subţire. K. carotenoide. . hemostatice. Atât tulpina cât şi frunzele sunt prevăzute cu peri urticanţi. cu 4 muchii. frunzele se separă de tulpini. de culoare albicioasă. Organul utilizat. Compoziţie chimică.Descriere. se coseşte. De la urzică se recoltează frunzele în timpul înfloririi. în păduri şi pe locuri grase unde au fost stâne de oi. La bază frunzele sunt cordate. Răspândire. în şanţuri pe lângă drumuri. B2.

VERIGAR Denumirea latină: Rhamnus cathartica L. Denumirea rusă: Жостер слабительный Denumirea engleză: Common buckthorn Familia: Rhamnaceae 96. VERIGAR .

Se adună fără pedunculi şi se usucă artificial la 50-600C.Descriere. durament roşcat. Flori verzi-gălbui. recoltate la maturitate. siropul. Organul utilizat. negre cu gust dulceag-am ărui. Sămânţă ovoidală. Ca produs vegetal se folosesc fructele de verigar. derivaţi de kemferol. poligame. şi anume: ramnocatartozida (identică glucofrangulozidei). Se mai conţin flavonozide. Fructele conţin antraderivaţi. glabre. cvercetol şi ramnetol. recoltare. Planta creşte în poienele pădurilor foioase şi amestecate. drupe sferice. extractul uscat din fructe este un purgativ foarte energic şi se folosesc la combaterea constipaţiilor cronice. Arbust cu scoarţă brună. eliptice. Fructe. care după structură sunt identici de cei ai cruşinului. cu nervuri ascuţite. Lujerii cenuşii. greu. Câte 5-10 fructe administrate pe zi au şi acţiune depurativă. Produsul vegetal are şi o acţiune diuretică atribuită flavonozidelor. Decoctul. aspră. lemn cu alburn gălbui. pectine. tare. Compoziţie chimică. dispuse câte 2-5 în fascicule axilare. mici. întrebuinţări. . deasemenea zaharuri. pe margini crenatserate. ce se exfoliază în inele. în lunci umede. ramnoxantozida (frangulozidă). frecvent terminaţi cu un ghimpe. printre arbuşti. Frunze opuse. frangula-emodolul. Răspândire.

VETRICE Denumirea latină: Tanacetum vulgare L. VETRICE . Denumirea rusă: Пижма обыкновенная Denumirea engleză: Common tansy Familia: Asteraceae 97.

malurile râurilor. lunci mai uscate. glabră. superioare scurt-peţiolate. locuri necultivate. garduri. Răspândire. deasemenea. cele inferioare lung-peţiolate. cu rizom noduros. În doze mici prezintă proprietăţi stimulente. Florile se recoltează prin tăierea inflorescenţelor sau a paneraşelor individuale. pe lângă drumuri. . infuzia. Planta creşte în zona de şes şi deal. adânc-serate. Organul utilizat. Frunze alterne. Flori galbeneportocalii. rădăcini adventive. perenă. cilindrică. cu 10-12 perechi foliole ovoide p ână la lanceolate. excitante ale funcţiilor digestive. provoacă intoxicaţii ce se caracterizează prin inflamaţii gastro-intestinale grave. o sesquiterpenă amară. Compoziţie chimică. pe ogoare. glabre. acid cafeic. Părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi prin tăierea tulpinilor la cel mult 25 cm sub inflorescenţă. Datorită prezenţei tuionei. grupate în calatidii. Conţine ulei volatil. Plantă erbacee. recoltare. emenagoge. flavone. întrebuinţări. Produsele vegetale sunt pe larg folosite pentru proprietăţile vermifuge şi emenagoge. penat-sectate. iar acestea la rândul lor adunate într-un corimb. în fâneţe. Tulpină erectă. Administrarea preparatelor nu este lipsită de risc.Descriere. În combaterea oxiurazei se utilizează pulberea.

Denumirea rusă: Омела белая Denumirea engleză: Mistletoe Familia: Loranthaceae 98. VÂSC .VÂSC Denumirea latină: Viscum album L.

trandafir. întrebuinţări.Descriere. deoarece produsul este foarte toxic. Nu se recomandă de recoltat de pe salcie. Cele mai puţin toxice varietăţi şi care se folosesc în terapeutică. arţar. salcâm şi plop. ramificate de mai multe ori. recoltare. Frunzele opuse. Plantă ce are aspectul unor tufe cu tulpini scurte. dar toxic pentru inimă. tei. mesteacăn. deoarece în cantităţi mai mari produce intoxicaţii manifestate prin încetinirea pulsului. Plantă semiparazitară care se dezvoltă pe ramurile unor arbori fructiferi şi nefructiferi. aritmie şi tahicardie. fără peţiol. În vâsc se află trei grupuri de principii active: un principiu puternic hipotensiv care acţionează la nivelul centrilor bulbari. sunt cele care cresc pe măr şi păr. La administrarea acestui produs este necesară respectarea strictă a dozelor indicate. frasin. Organul utilizat. Compoziţie chimică. . pieloase. groase. un alt principiu cu acţiune hipotensivă mai slabă. La subsuoara frunzelor şi în vârful ramurilor iau naştere florile galbene unisexuat dioice sau monoice. Ramurile tinere însoţite de frunze se recoltează din noiembrie până în aprilie. apoi pe brad. şi un principiu toxic respirator. străbătute de 5-6 nervuri paralele. cilindrice şi groase. Răspândire. grupate în mici capitule lipsite de peduncul.

Denumirea rusă: Ясменник душистый Denumirea engleză: Sweet woodruff Familia: Rubiaceae 99.VINĂRIŢĂ Denumirea latină: Asperula odorata L. VINĂRIŢĂ .

Descriere. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene ale vinariţei. suficient de umede. recoltare. Părţile aeriene conţin heterozide cumarinice. întrebuinţări. afânate. Compoziţie chimică. Frunze lanceolat-eliptice. înalte de 15-25 cm. glabre. substanţe amare. Planta creşte în pădurile de fag sau fag cu brad. mici (4-6 mm). verde. lung. Se taie la 4-5 cm deasupra solului. substanţe minerale. acid nicotinic. se îndepărtează părţile brunificate şi se usucă în strat subţire la 30-350C. caliciu redus la o margine îngustă. corolă gamopetală. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca sedativ şi antiseptic al căilor urinare. tanin. infundibuliformă. Organul utilizat. ameţeli. sunt dispuse verticilat. subţire. cu 4 lacinii. câte 6 spre bază şi câte 8-9 în partea mijlocie şi superioară a tulpinii. cu peri mărunţi pe margine şi pe nervura mediană de pe faţa inferioară. de la nodurile căruia pornesc rădăcini adventive şi tulpini aeriene cu 4 muchii. grupate în cime laxe. otrăvirea se manifestă prin dureri de cap. sesile. . ramificat. rizom orizontal. Răspândire. uninerve. Plantă erbacee. În doze mari este toxică. glabre. Flori albe. perenă. ulei volatil. pe soluri fertile. ulei gras.

VOLBURĂ . Denumirea rusă: Вьюнок полевой Denumirea engleză: Bindweed Familia: Convolvulaceae 100.VOLBURĂ Denumirea latină: Convolvulus arvensis L.

Organul utilizat. Părţile aeriene ale plantei conţin rezine. solitare. Flori albe sau slab roze. substanţe tanante şi minerale. furuncule. lung pedunculate. Planta este întâlnită ca buruiană în culturi. volubilă. ca colici sau vomismente. cu urechi mici la bază. abundent. perenă. Ele sunt plăcut mirositoare. subţire şi ramificat care poartă numeroase radicele şi este de culoare albicioasă. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de volbură fără fructificaţii. Tulpina aeriană în 5 muchii poartă frunze dispuse altern. se scutură de pământ. vitamina C. întrebuinţări. frunzele întregi proaspete se pun pe locul afectat şi se bandajează. se înlătură frunzele îngălbinite şi se transportă în coşuri la locul de uscare. în formă de pâlnii. arsuri. Tinctura are proprietăţi laxative. Plantă erbacee. are un rizom lung. provoacă un scaun unic. grădini. neînsoţit de fenomene secundare. Se smulge întreaga plantă împreună cu rădăcinile. Răspândire. locuri necultivate. Compoziţie chimică. pe lângă drumuri. câmpuri. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. . hastate sau sagitate. recoltare. abundentă în regiunea de câmpie şi dealuri.Descriere. axilare. În uz extern pentru vindecarea de răni.

Denumirea rusă: Малина обыкновенная Denumirea engleză: Raspberry Familia: Rosaceae 101. ZMEUR .ZMEUR Denumirea latină: Rubus idaeus L.

Arbust ramificat ghimpos. Se produce sirop de zmeură. care se foloseşte pentru corijarea gustului formelor medicamentoase. C. recoltate pe timp uscat. pe cea inferioară cenuşiu-pufoasă. care dezvoltă lăstari tereştri bianuali. din subsuoara frunzelor cresc ramurile. vitamine din grupul B. Frunze alterne. după ce s-a luat roua. Fructele de zmeur întră în componenţa speciilor sudorifice. conţin mai puţină umiditate şi mai bine se păstrează la uscare. Fructele de zmeur conţin oze. Florile albeverzui. mai acre ca la cea cultivată. Ca produs vegetal se folosesc fructele mature. antociane. Ele se folosesc ca remediu sudorific la diferite boli de răceală. acizi organici. Pe partea superioară frunzele sunt verzi. care poartă muguri florali. Fructul – drupă compusă roşiezmeurie. Compoziţie chimică. Mai preţios se consideră zmeurul de pădure – fructele sunt mai mici. Răspândire. întrebuinţări. dar ele sunt mai aromate. recoltare. Organul utilizat. Zmeurul iubeşte locuri iluminate. imparipenate cu foliole ovate. umede. În al doilea an ei se lignifică. . caroten. Pentru aceasta se pregăteşte infuzie şi se administrează în stare caldă. sol bogat. substanţe tanante. acoperiţi cu ghimpi subţiri. În primul an de viaţă lăstarii sunt verzi.Descriere.

Familia Betulaceae 7. Arin negru . Iurinee lavandifolie . 8.Carpinus orientalis Mill. Iarba-ciutei . Albăstrea thirke .Jurinea stoechadifolia (Bieb. Stevie turcească Rhaponticum serratuloides (Georgi) Bobr. Gimnospermiu de odesa – Gymnospermium odessanum (DC.Doronicum hungaricum Reichenb. Familia Berberidaceae 6.Alnus incana (L.) DC 5. Arin alb . Fil.Crambe tataria Sebeok 12.) Gaertn. Rinderă umbelată .Dentaria glandulosa Waldst.) Moench 9. Bip. Albăstrea Angelescu – Centaurea angelescui Grint. Familia Boraginaceae 10. .) Bunge Familia Brassicaceae 11. 3.) Takht.Plante din Cartea Roşie a Republicii Moldova ANGIOSPERME Familia Asteraceae 1.Rindera umbellata ( Waldst. 4.et Kit.Centaurea thirkei Sch.Alnus glutinosa (L. Hodolean ţăţăresc . Cărpiniţă .et Kit. 2. Colţişor glandulos .

Studeniţă capitată Eremogone cephalotes (Bieb. Urechelniţă .Euonymus nana Bieb. Iarba. Familia Fabaceae 26. . Studeniţă rigidă .osului . Volbură lineată . Andrz.Helianthemum canum (L.Sempervivum ruthenicum Schnittsp. Paronihie capitată Paronychia cephalotes (Bieb. Şiverechie podoliană Schivereckia podolica ( Bess). B.Lunaria rediviva L. 14. Volbură cantabrică Convolvulus cantabrica L.13. 18.) Hornem Familia Convolvulaceae 23. 16.et C. Familia Cistaceae 22. Lehm. Ipcărige glomerată Gypsophila glomerata Pall. Lunaria annua L. ex Adams Familia Celastraceae 21. Familia Crassulaceae 25.Panazburătorului 15. Familia Caryophyllaceae 17. Vonicer pitic . .) Bess 20.ex DC.Dentaria quinquefolia Bieb.Convolvulus lineatus L.) Fenzl. Colţişor pentafoliat .Astragalus dasyanthus Pall. Lopăţea .Eremogone rigida (Bieb. Zăvăcustă . 24. 19.) Fenzl.

Coşaci pubiflor .et Kit.)Gams.Coronilla elegans Panc.Melittis sarmatica Klok. Familia Paeoniaceae 36.27.Paeonia peregrina Mill. Nemţişor fisurat . 42. 29. .Padus avium Mill.Trifolium pannonicum Jacq. Coronişte elegantă . Popâlnic . 39. Păducel pentagin . Nufăr alb .et Kit.Genista tetragona Bess. Dumbravnic . Familia Rosaceae 41.Verigariu . Bujor-de-pădure . Sugătoare . Drobişor tetramuchiat .Scutellaria supina L.Crataegus pentagyna Waldst.Pulsatilla grandis Wend. Familia Lamiaceae 32. 31. Mălin comun . Trifoi panonian . Familia Ranunculaceae 38.Astragalus pubiflorus DC. 33. 30. 28.Genistella sagittalis (L.et Kit.Hypopitys monotropa Crantz Familia Nimphaeaceae 35.Hepatica nobilis Mill. Dediţel mare . Grozamă . 40.Rhamnus tinctoria Waldst. Familia Monotropaceae 34.Delphinium fissum Waldst.Nymphaea alba L. Familia Rhamnaceae 37. Mirgău pitulat .

et Kit. Scoruş .Galanthus nivalis L. Cornaci . 55. Ceapă bulgărească Nectaroscordum bulgaricum Janka Familia Amaryllidaceae 52. Tulichină .Leucojum aestivum L.Trapa natans L.de.dobrogea . 53. Ghiocel-de-toamnă Sternbergia colchiciflora Waldst. Degetar lânos . Ghiocel bogat . Ghiocel elvez .Digitalis lanata Ehrh. Mutulică .Scopolia carniolica Jacq. Frăsinel gimnostil . Familia Rutaceae 45.Daphne mezereum L. Viţă-de-pădure .C.Dictamnus gymnostylis Stev.VItis sylvestris C. Păr. fil.Sorbus domestica L. Ghiocel plicat . 56. Familia Thymelaeaceae 48. 54. 44. Familia Alliaceae 51. Ghiocel nival .Pyrus elaeagrifolia Pall.Gmel. .Galanthus plicatus Bieb.Galanthus elwesii Hook. Familia Solanaceae 47.43. Familia Scrophulariaceae 46. Familia Trapaceae 49. Familia Vitaceae 50.

Colchicum fominii Bordz.Ornithogalum amphibolum Zahar. Kunze Familia Orchidaceae 68.Gladiolus imbricatus L.) F. Familia Liliaceae 64.Familia Cyperaceae 57.) Druce .Fritillaria meleagroides. Familia Iridaceae 62. Lalea pestriţă . Luşca ambiguă . Bulbocodiu diversicolor Bulbocodium versicolor (KerGawl.W. Bumbăcăriţă latifolie Eriophorum latifolium Hoppe Familia Convallariaceae 58. Patrin ex Schult. 66. Brânduşă fomin . Săbiuţă imbricată . 61. Familia Melanthiaceae 65.) Spreng. 63. Stânjenel pontic . Căpşuniţă grandifloră Cephalanthera damasonium (Mill.Colchicum triphyllum G. Et Schult.Iris pontica Zapal. Belevalie sarmaţiană Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow 60. Schmidt Familia Hyacinthaceae 59. Luşcă-de-munte Ornithogalum oreoides Zahar. Lăcrimiţă bifolie Maianthemum bifolium (L. Brânduşă trifilă . Fil. 67.

Sesleria heufleriana Schur. Papucul-doamnei Cypripedium calceolus L. GIMNOSPERME Familia Ephedraceae 82.69. Mlăştiniţă palustră . 76. Sadină . Familia Poaceae 78. Poroinic purpuriu .) Crantz 74. Poroinic palustru . Mlăştiniţă purpurie .Poa versicolor Bess. Firuţă diversicoloră . Alexeenko 80.) Rich.Orchis palustris Jacq.Dactylorhiza majalis (Reichenb. 71. Seslerie heufler . Untul-vacii . Poroinic-de-mai .F. Căpşuniţă roşie Cephalanthera rubra (L.) Trin.Epipactis purpurata Smith 75.) Fritsch 70. Căpşuniţă longifolie Cephalanthera longifolia (L.Orchis purpurea Huds. Familia Orchidaceae 72. . Kelerie moldovenească Koeleria moldavica M.Epipactis palustris (L.Orchis morio L. Hunt et Summerhayes 73.) P.Ephedra distachya L. 81.Chrysopogon gryllus (L. Cârcel . 77. 79.

Familia Salviniaceae 90. Familia Dryopteridaceae 87. 86.) Newm.) Newn.Salvinia natans(L.) Newm.) Roth Familia Ophioglossaceae 89. Creasta-cocoşului Polystichum aculeatum (L.Thelypteris palustris Schott .) H. Gimnocarpiu ferigoideu Gymnocarpium dryopteris (L. Limba-şarpelui . Peştişoară .Phyllitis scolopendrium (L. Spinarea-lupului . Gimnocarpiu robert Gymnocarpium robertianum (Hohhm.PTERIDOFITE Familia Aspleniaceae 83. Familia Athyriaceae 84.) All.Dryopteris carthusiana (Vill.P. Ferigă palustră . Ferigă cartuziană . Familia Thelypteridaceae 91.Fuchs 88.Ophioglossum vulgatum L.Athyrium filix-femina (L. Năvalnic .) Roth 85.

Coşaci – Astragalus dasyanthus Pall. Coacăz – Ribes nigrum L.CUPRINS 1. Creţuşcă – Filipendula ulmaria L Cruşin – Frangula alnus Mill. Alun – Corylus avellana L. Armurariu – Silybum marianum Gaerth. Aronie – Aronia melanocarpa (Michx. 4. 21. Ardei – Capsicum annuum L. Castan–Aesculus hippocastanum L Călin – Viburnum opulus L. Arin – Alnus incana Moanch. Cătină – Hippophae rhamnoides L. Angelică – Angelica arhangelica L. 16. 20. Ciuboţica cucului – Primula veris L. Cimbrişor – Thymus serpyllum L Cimbru – Thymus vulgaris L. 11. 3. 17. Cerenţel – Geum urbanum L. 18. 12. 24. 6. Corn – Cornus mas L. Brusture – Arctium lappa L. 15. 5. Albumeală – Gnaphalium uliginosum L. 7. 10. Cicoare – Cichorium intybus L. 22. Albăstrele – Centaurea cyanus L. 23. 19. 13. 14. . Coada calului – Equisetum arvense L Coada şoricelului – Achillea millefolium L. 2. 8.) Elliot 9.

40.Polygonum persicaria L. Drăcilă – Berberis vulgaris L.25. 47. 30. Izmă bună – Mentha piperita L. . 34.verrucosa Ehrh. Mărar – Anethum graveolens L. (B. Meyt 35. 28. 49. Mur – Rubus caesius L. Cucurbeţică – Aristolochia clematidis L. Măceş – Rosa canina L. 41. Holeră (ghimpe) – Xanthium spinosum L.Hedera helix L. 39. 36. 46. Iederă .) 50. Ferigă – Dryopteris filix-max L. Dentiţă – Bidens tripartita L. Hrean – Armoracia rusticana Gaerth. 37. 42.Humulus lupulus L. 33. 32. Mesteacăn – Betula pendula Roth. 31. 43. 27. Levănţică – Lavandula angustifolia Mill. Iarbă mare – Inula helenium L. (Matricaria chamomilla L. Lumânărică – Verbascum thapsiforme Schrad. 45. 44. Ienupăr – Juniperus communis L. Nalbă de pădure – Malva silvestris L.) 48. Ipcărige – Gypsophila paniculata L. Iarbă roşie . Frag – Fragaria vesca L. 26. Hamei . Muşeţel – Chamomilla recutita L. Feciorică – Herniaria glabra L. Gălbenele – Calendula officinalis L.. 38. Mălin – Padus avium Mill. 29. Leurdă – Allium ursinum L.

Salvie – Salvia officinalis L. Pătlagină – Plantago major L. 67. Pir – Agropyron repens P. 68. Pelin – Artemisia absinthium L 60. 64. 74. Porumbar – Prunus spinosa L. 71. 63. Săpunăriţă – Saponaria officinalis L. Piperul bălţii – Polygonum hydropiper L. Roibă – Rubia tinctorum L.51. Podbal – Tussilago farfara L. Porumb – Zea mays L. 75. 61. 65. Obligeană – Acorus calamus L. (Elytrigia repens (L. Salcâm galben – Sophora japonica L. Odolean – Valeriana officinalis L. Osul iepurelui – Ononis spinosa L. 58. Negrilică – Nigella sativa L. Plumănărică (mierea ursului) – Pulmonaria officinalis L. 56. Salcie – Salix alba L. 52. Păpădie – Taraxacum officinalis L.) Nevski ) 62. . Roiniţă – Melissa officinalis L. 55. Scoruş – Sorbus aucuparia L. 70. Pochivnic – Asarum europaeum L. 73. 69. 72. 76. Nalbă mare – Althaea officinalis L. 66. 59. 54. Rostopască – Chelidonium majus L. Revent – Rheum palmatum L. Sclipeţi – Potentilla erecta L.B. Păducel – Crataegus sanguinea Pall. 57. 53.

Sporici – Verbena officinalis L. Tătăneasă – Symphytum officinale Lepech. Tei – Tilia cordata L. Verigar – Rhamnus cathartica L. 78. 82. 101. Troscot – Polygonum aviculare L. 94. 95. Talpa gâştii – Leonurus cardiaca L. Traista ciobanului – Capsella bursa pastoris L. . 98. 100. Sorbestrea – Sanguisorba officinalis L. 91. Sovârv – Origanum vulgare L. 84.Volbură – Convolvulus arvensis L. Sunătoare – Hypericum perforatum L. Soc – Sambucus nigra L. Trei fraţi pătaţi – Viola tricolor L. Ţintaură – Centaurium umbellatum Gilib. 93. 88. 81. 97. Scumpie – Cotinus coggygria Scop. 99. Vâsc – Viscum album L. 90. Ştevie – Rumex confertus Willd. 85. Siminoc – Helichrysum arenarium DC 79. Vinariţă – Asperula odorata L. 87. 86. Stejar – Quercus robur L. 83. Sulfină – Melilotus officinalis L. 96. 92. Zmeur – Rubus idaeus L. 80. 89. Turiţă – Agrimonia eupatoria L. Vetrice – Tanacetum vulgare L. Urzică – Urtica dioica L.77.

MD-2001. 022 577930.Informaţia de contact: Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) Str. fax 022 577931 Realizarea acestui material este posibilă graţie suportului generos oferit de poporul American prin intermediul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Interna ţ ional ă (USAID) . Opiniile exprimate aici aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia USAID. . Chişinău. Bulgară 33/1. î n cadrul Proiectului de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA). tel.