Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Chişinău, 2006

Idee: Dennis Zeedyk
Director Executiv PDBA

Aliona Pidghirnaia
Consultant Dezvoltare Agribusiness PDBA

Grafică şi design: Vladimir Tofan
Consultant

Elena Morari

PROIECTUL DE DEZVOLTARE A BUSINESSULUI AGRICOL
SUSŢINEREA SECTORULUI AGRICOL DE VALOARE ÎNALTĂ DIN MOLDOVA PENTRU A SPORI VENITURILE ŞI A CREA LOCURI DE MUNCĂ ÎN ZONELE RURALE

Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) lansat în iunie 2004 este finanţat de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) şi este implementat de organizaţia americană non-profit Citizens Network for Foreign Affairs (CNFA). Acest proiect are drept scop sporirea veniturilor şi crearea locurilor de muncă în sectorul rural prin îmbunătăţirea competitivităţii pe plan internaţional a Sectorului Agricol de Valoare Înaltă (AVÎ) din Moldova şi respectiv pentru a-i mări potenţialul de export şi capacitatea comercială. PDBA consolidează Sectorul AVÎ din Moldova abordând patru elemente principale ale lanţului valoric: · Asigurarea accesului larg la informaţia comercială pentru a intra pe pieţe noi de export, pentru a diversifica liniile de produse şi a satisface mai bine cererea; · Consolidarea capacităţii businessului agricol de a exporta produse agricole în stare proaspătă şi prelucrată prin prestarea asistenţei tehnice şi dezvoltarea legăturilor de piaţă;

Pentru a solicita asistenţă tehnică şi consultanţă în domeniul businessului agricol din partea PDBA.org). şi afaceri agricole rurale. · Consolidarea asociaţiilor de producători şi industriale pentru a facilitata colaborarea pe întregul lanţ valoric.· Îmbunătăţirea capacităţii fermierilor de a asigura volumul şi calitatea necesară ale produselor agricole pentru a susţine exporturile competitive prin consolidarea abilităţilor manageriale la nivel tehnic şi de afaceri.cnfa. precum şi asociaţiile de producători şi exportatori de PAVÎ. gestionare post-recoltare şi păstrare la rece (managementul lanţului frigorific).md . Constrângerile şi barierele cu care se confruntă producătorii. prelucrătorii şi exportatorii în cadrul lanţului AVÎ sunt soluţionate prin prestarea asistenţei tehnice în procesul de producere. vă puteţi adresa la biroul CNFA Moldova: Str.cnfa. prelucrătorii şi exportatorii de produse agricole de valoare înaltă (PAVÎ) cu potenţial comercial. recoltare. fax 022 577931 sau puteţi vizita pagina web a CNFA (www. 022 577930. . www. Beneficiarii PDBA includ micii producători. Bulgară 33/1. MD-2001. tel. Chişinău.

Creşterea plantelor este în directă legătură de condiţiile înconjurătoare. Pe terenurile cu expoziţie sudică. · condiţiile de sol. cu ierbarul. plantele medicinale se dezvoltă şi ajung la maturitate la termene diferite în decursul anilor şi chiar în acelaşi an. Momentul optim de recoltare este influenţat de terenul pe care cresc plantele. Factorii care au o influenţă deosebită asupra creşterii plantelor sunt: · condiţiile atmosferice . Pentru aceasta e necesar de a o compara cu desene din atlas.Bazele procesului de colectare a produselor vegetale Colectarea produselor vegetale include un şi de operaţii. Condiţiile de climă şi sol imprimă plantei un anumit ritm de dezvoltare care este diferit la plantele crescute în condiţii neasemănătoare. plantele înfloresc mai repede decât pe cele cu expoziţie nordică sau estică. · expoziţia şi lumina. diapozitive. Colectarea şi prelucrarea primară a produselor vegetale. În natură colectarea se începe cu identificarea plantei după descrierea ei botanică. carte. Datorit ă condiţiilor atmosferice diferenţiale de la an la an. începând cu recoltarea şi terminând cu adoptarea măsurilor despre corectitudinea păstrării lor. · altitudinea influenţează puternic . Dacă planta după toate caracterele morfologice coincide cu descrierea botanică se poate de-o colectat.

Rădăcinile plantelor de doi ani se culeg în toamna primului an de vegetaţie. După aceasta ele se scutură bine de pământ. furcă). ţinând seama de condiţiile de creştere a plantelor. mugurii plesnesc şi se alungesc. Stabilirea în mod corespunzător a momentului optim va trebui făcută pe bazine naturale. în decursul iernii sau primăvara celui de al doilea an. bulbilor şi tuberculilor se face primăvara timpuriu sau toamna târziu. rizomii prea groşi se fragmentează în 2-4 părţi. unele numai prin spălare. Recoltarea mugurilor foliari. se taie coletul (partea de sus care este plină de muguri de unde începe să crească tulpina). La şes. În această perioadă părţile subterane au cea mai mare cantitate de principii active.momentul optim de recoltare. terenul pe care cresc şi adâncimea la care ajung. înflorirea se produce mult mai devreme decât la deal sau munte. Rădăcinile plantelor anuale se recoltează cu puţin timp înainte de înflorire. hârleţ. plug. rizomilor. în funcţie de forma lor. Recoltarea se termină când solzişorii care acoperă mugurii încep să se desfacă. Recoltarea organelor subterane adică a rădăcinilor. în mod diferenţiat. ciupindu-se mugurii de . Aceste organe se formează toamna. iar recoltarea lor se face primăvara timpuriu când planta îşi intensifică activitatea ei de vegetaţie. Rădăcinile se recoltează cu diferite unelte (sapă. se înlătură părţile necorespunzătoare. Ei se culeg numai cu mâna.

Se interzice ruperea mugurilor terminali de pe tulpina principală a coniferelor. Frunzele prea mici nu pot fi recoltate prin ciupire şi nici prin strujire. deoarece prin aceasta va fi oprită creşterea lor în înălţime. Recoltarea frunzelor se face cu mâna. îndepărtându-se peţiolul principal (nuc. deşi. zmeur). mai trebuie amintit că frunzele care conţin uleiuri volatile trebuie recoltate pe timp noros. prin ciupire sau prin strujirea lor de pe tulpină. are loc primăvara. frunzele se culeg fără peţiol (podbal. se usucă sub această formă şi când frunzele s-au uscat sunt desprinse printr-o uşoară lovire a ramurilor (merişor. afin). adică în boboc (salcâmul japonez). În general. În acest caz se recoltează ramurile întregi cu frunze. adică după ce floarea s-a trecut. nalbă) sau se lasă numai codiţele foliolelor. cât şi în timpul înfloririi (tei. iar celelalte pe vreme cu soare. Recoltarea frunzelor. Timpul cel mai prielnic pentru recoltarea florilor . În cazul plantelor erbacee recoltarea cea mai adecvată corespunde epocii lor de înflorire. De asemenea. în general. pătlagină. muşeţel. Recoltarea florilor are loc atât cu puţin timp înainte de înflorire. albăstrele). însă în nici un caz mai târziu.pe ramurile laterale ale arborilor ajunşi la maturitate. operaţia fiind neeconomică pentru culegători. atunci când acest organ a ajuns la o dezvoltare normală. ea variază însă de la specie la specie.

în buchete. însă la unele se culeg numai petalele (lumânărică. Recoltarea părţilor aeriene se face numai pe vreme uscată rupându-se cu mâna. ienupăr). iar cele uscate înainte de deschiderea lor. iar în . se recoltează numai vârfurile în lungime de 20-25 cm. cu foarfeca. recoltarea lor se recomandă să se facă atunci când ele sunt complet dezvoltate. împreună cu ramurile. când plantele au crescut prea înalte. în aşa fel ca produsul rezultat să conţină cât mai multe flori. sepale etc. astfel. cu ajutorul secerii. adică cu petale. Recoltarea părţilor aeriene se face când ele sunt înflorite. Pentru a proteja plantele în vederea unor recoltări ulterioare nu este recomandată recoltarea prin smulgere. însă maturizarea şi deschiderea lor având loc în timpul uscării. soc. Florile. pe vreme uscată şi de obicei însorită. când seminţele sunt deplin dezvoltate. Nu se va recolta partea lignificată a plantelor. cu piepteni speciali. a cosorului sau a unui alt obiect tăios. în cazul fructelor cărnoase (afin.este în jurul prânzului. în general. rupându-se cu o codiţă cât mai scurtă. se recoltează întregi. Recoltarea fructelor variază în funcţie de natura fructului. Recoltarea seminţelor în scopuri terapeutice trebuie făcută când seminţele au ajuns la maturitate.. Această operaţie se efectuează toamna până la căderea brumei. albăstrele). Recoltarea florilor se face cu mâna prin ciupire. lipsită de ramuri cu frunze.

iar. Indiferent de anotimp şi de organul folosit se recomandă ca recoltarea să se facă pe vreme uscată. cu mâna sau cu ajutorul unei pene de lemn netede şi bine ascuţite se face descojirea. fără umiditate şi cu soare. după care se unesc printr-o altă tăietură în linie dreaptă de-a lungul ramurii. care prezintă crăpături şi îngroşări. înainte de desfacerea lor spontană. fie de pe ramuri şi chiar de pe rădăcini. organele ce conţin uleiuri volatile. în această perioadă scoarţa conţine o cantitate suficientă de principii active. Epoca cea mai corespunzătoare acestei operaţii este primăvara până în momentul formării primelor frunze. Cu vârful briceagului. cele cu muşchi sau alge. deoarece. care le conţin sunt dehiscente. cu excepţia. Recoltarea se face cu ajutorul unui briceag cu care se fac tăieturi până în ţesutul lemnos în formă de cerc la distanţe de 10-15 cm unele de altele. pe de o parte. ea se poate desprinde uşor de partea lemnoasă a organului respectiv. înnegrite şi cu resturi de lemn.cazul când fructele. După recoltare se trece la pregătirea plantelor medicinale în vederea uscării lor. pe de altă parte. Pregătirea plantelor în vederea uscării constă în fasonarea lor şi în îndepărtarea tuturor corpurilor . după cum am precizat mai sus. Recoltarea scoarţei. De la unele specii de plante se foloseşte în scopuri medicinale numai scoarţa recoltată fie de pe tulpini. Mai departe se înlătură cojile prea bătrâne.

fragmente de nuiele. impurităţi sunt socotite şi părţile decolorate sau brunificate ale produsului respectiv. care pot fi: . Problema uscării plantelor medicinale impune o abordare diferenţiată în funcţie de: . minerale şi impurităţile nu vor putea depăşi anumite limite.. Astfel. exprimate în procente şi stabilite prin condiţiile tehnice de recepţie.corpurile străine minerale sunt nisipul. constituie impurităţi. Astfel. pietricelele.impurităţi sunt şi alte părţi din planta medicinală decât organul recoltat. de pătlagină şi de graminee. .organele (părţile) de plantă . resturile de tulpini. ramurile sau rădăcinile din herba de cimbrişor. Corpurile străine organice. paie etc. . la muşeţel sunt socotite drept corpuri străine organice florile altor specii de muşeţel. bucăţile de pământ.străine organice şi minerale. De asemenea. la frunzele de afin. precum şi a impurităţilor. Uscarea produselor vegetale. Ele se amestecă cu plantele când recoltarea s-a făcut cu diferite unelte. mecanic sau când plantele recoltate au fost întinse până la transportul lor în locuri nepodite sau necorespunzător pregătite. resturi de tulpini şi flori de urda-vacii.corpuri străine organice: toate plantele sau părţile de alte plante decât cea recoltată. rogojini. praful.

Uscarea la soare. textura şi conţinutul în apă al acestora. la soare sau la umbră. Uscarea reprezintă veriga finală în obţinerea unui produs de calitate. Pentru a nu fi expuse alterării şi pentru menţinerea aspectului şi conţinutului în principii active majoritatea produselor uscate din plantele medicinale şi aromatice nu trebuie să conţină mai mult de 14% apă. practica îndelungată a stabilit că pentru uscarea plantelor ce conţin uleiuri volatile temperatura maximă nu trebuie să depăşească 30-35oC. Aceasta este cea mai simplă şi mai economică metodă. şi anume: naturală. ci în mod deosebit păstrarea neschimbată a conţinutului şi a compoziţiei chimice a acestuia.folosite. Uscarea corectă a diferitelor părţi de plantă recoltate necesită cunoaşterea structurii chimice a principiilor active. .natura principiilor active şi a echipamentului enzimatic din organele supuse deshidratării. înţelegând prin aceasta nu numai aspectul comercial al produsului. şi artificială. fiind utilizată numai pentru anumite părţi . Ea începe în momentul recoltării plantei. Cu toate că nu se cunoaşte în detalitate esenţa proceselor biochimice ce se produc în timpul uscării. Uscarea plantelor medicinale se poate realiza pe două căi. iar pentru cele cu heterozide şi alcaloizi este cuprinsă între 50 şi 80oC corespunzător.

ale plantei ca: rădăcini. Uscarea la umbră. văruite. deoarece razele solare distrug repede clorofila din părţile verzi şi pigmenţii galbeni din flori. În timpul uscării produsele vor fi permanent supravegheate şi întoarse pentru grăbirea şi uniformizarea deshidratării. reparate etc. orice încăperi goale. De aceea se practică uscarea pe platforme special amenajate. Pentru uscarea la umbră se vor folosi podurile caselor. razele solare neputând deprecia aspectul comercial al produsului. al căror conţinut este mult mai stabil. dar acestea numai în zone calde lipsite de precipitaţii şi rouă. fructe sau seminţe. Prin uscarea la soare foarte multe părţi ale plantei se decolorează. şcolilor. Metoda este cea mai răspândită în zonele cu condiţii climaterice instabile şi mai ales în regiunile deluroase şi montane. rizomi. Locurile de uscare vor fi neapărat protejate de curenţi de aer. şuri. În vederea utilizării raţionale a acestora produsele supuse uscării se vor aşeza pe rame suprapuse. etc. Aceste spaţii vor fi în prealabil dezinfectate. scoarţe. Direct în brazde se pot usca şi herba sau chiar frunzele unor specii. rogojini sau coli de hârtie. muguri. În orice caz uscarea direct în câmp este întotdeauna însoţită de multe pierderi nerecuperabile. Pentru evitarea pierderilor atât ramele. magazii. şi în special se vor crea posibilităţi de . curăţite. şoproane. cât şi platformele de uscare vor fi acoperite cu prelate.

în timp ce frunzele.aerisire continuă. produsele sosite au acumulat umezeală în timpul transportării. Se cunosc uscătoare cu aer rece şi cu aer cald. Numai părţile tari îşi schimbă puţin forma (scoarţele. mai ales la suprafaţă. Culoarea produsului vegetal uscat trebuie să rămână însă neschimbată. Produsele vegetale ajunse la depozitele centrale sunt recepţionate calitativ şi cantitativ. . Produsul uscat trebuie mânuit cât mai puţin posibil. Ele nu pot fi depozitate şi nici prelucrate în asemenea condiţii. Culoarea arată dacă uscarea a fost făcută sau nu în mod corespunzător. Uneori. volumul său scade. rădăcinile). Aducerea produsului vegetal în stare finită. uneori pierzându-şi complet valoarea. a necesităţii scurtării duratei de uscare şi a sporirii garanţiei obţinerii unor materii prime de calitate corespunzătoare. seminţele. Uscarea artificială. Se recomandă ca într-o încăpere să se usuce un singur produs pentru a se evita amestecul şi împrumutarea reciprocă a mirosului. florile îşi păstrează culoarea naturală. Prin uscare. Datorită pierderii apei. pentru că se sfărâmă la cea mai mică atingere. florile şi părţile aeriene se zbârcesc. fructele. Frunzele rămân verzi. din care cauză îşi modifică aspectul. produsul suferă o serie de modificări. Această metodă s-a impus ca urmare a extinderii şi concentrării culturilor de plante medicinale şi aromatice.

greutatea neto şi împreună cu . Operaţia se face manual la flori. Marcarea produsului vegetal înseamnă inscripţiile efectuate pe ambalaj. În aceste cazuri se face imediat o uscare suplimentară. pământul fin şi nisipul. unele flori şi chiar unele frunze. Pentru aceasta se folosesc maşini speciale. Înainte ca produsele vegetale să fie livrate beneficiarilor interni (industria chimico-farmaceutică. Se arată denumirea asociaţiei ce a efectuat recoltarea produsului vegetal. denumirea produsului vegetal. maşinile nu le vor putea prelucra în condiţii optime dacă au o umiditate peste normă. părţi aeriene.deoarece prin păstrare vor mucegăi sau înnegri. rădăcini. site şi anumite mori. La alte plante însă sau pus la punct diverse procedee mecanice. în cutii de lemn sau de carton în conformitate cu cerinţele documentaţiei tehnice de normare. farmacii etc. aşa cum sunt cerute de industrie. Prin aceste operaţii se îndepărtează mai cu seamă praful. cu ajutorul cărora se curăţă seminţele. Produsele vegetale trebuie păstrate în pungi de hârtie dublă. depreciindu-se calitativ. De asemenea. pergaminate. frunze.) sau la export. farmacii sau la prepararea speciilor medicinale. sunt controlate cu atenţie la masa de prelucrare. Ambalarea şi marcarea produselor vegetale. După aceasta urmează operaţiunea de transformare a produselor vegetale în fragmente de anumite dimensiuni uniforme.

Conservarea produselor vegetale.ambalajul. scoarţele. Organele subterane. inscripţiile DTN la produsul vegetal corespunzător. De obicei însă. luna şi anul recoltării. numărul partidei. Din această cauză este bine ca produsele vegetale să fie prelucrate cât mai repede după obţinerea lor sau stocul din depozite să fie reînnoit anual mai ales dacă la sondajele făcute s-a constatat o cantitate din ce în ce mai mică de principii active. În fiecare ambalaj se introduce foaia de ambalare cu inscripţiile: denumirea asociaţiei care a efectuat colectarea produsului vegetal. Încăperile în care sunt depozitate produsele ambalate trebuie să fie extrem de curate. fructele şi seminţele se păstrează mai bine în încăperi luminoase. cu luminozitate corespunzătoare şi să nu permită diferiţilor agenţi dăunători să pătrundă în interior. numărul partidei. denumirea produsului vegetal. fiind astfel . după un timp îndelungat. bine aerisite. indiferent de măsurile luate. activitatea lor este mult diminuată până dispare complet. După ambalare. în cazul când nu pot fi expediate imediat. produsele vegetale trebuiesc depozitate în camere corespunzătoare. deoarece numai astfel se poate asigura o bună păstrare a lor. uscate. numele sau numărul răspunzătorului de ambalare.

Produsele în depozit se păstrează în cantităţi mari întregi nefărâmiţate. etc. Produsele toxice sunt depozitate în încăperi separate. din cauză că ar putea să impurifice mirosul produselor vegetale. nu este permis să se depoziteze petrol. ghiocei. . aşezarea sacilor sau a baloturilor trebuie făcută pe postamente speciale confecţionate din grinzi de lemn uscate. insecte. această mare diversitate de plante medicinale poate să descrească şi chiar să dispară. Fără o grijă permanentă.mai puţin expuse agenţilor dăunători (rozătoare. În încăperile depozitului cu produse vegetale. Sacii.). naftalină sau orice substanţe cu miros puternic. La fel se procedează şi cu cele aromatice. folosindu-se în general ambalajul în care au fost primite sau se reîmpachetează în vederea expedierii. Ocrotirea plantelor medicinale din flora spontană În ţara noastră cresc cele mai diferite şi cele mai căutate plante medicinale. benzină. pentru a evita degradarea produselor prin fărâmiţare. baloturile etc. să nu fie aşezate în număr prea mare unul peste altul. Această bogăţie trebuie însă păstrată. Aşa s-a întâmplat în trecut când datorită recoltărilor neraţionale s-a ajuns ca unele plante medicinale să fie pe cale de dispariţie (imortelă . În depozite. întreţinută şi dezvoltată pentru ca ea să fie folosită an de an.

acesta se recoltează pe măsură ce capitulele florale se dezvoltă. La plantele de la care se culeg mugurii se vor proteja vârfurile de creştere (pin. se vor lăsa din loc în loc câteva plante deplin dezvoltate la fiecare 3-4 metri pătraţi. Micşorarea rezervelor poate avea loc pe suprafeţe mai mari sau mai mici. pentru a înlătura pericolul dispariţiei unora din ele. iar tulpina principală trebuie să rămână nevătămată. Pentru a preîntâmpina micşorarea bogăţiei de plante medicinale. cum şi cu acele plante care au capacitate redusă de înmulţire sau nu sunt lăsate să ajungă la deplina lor maturitate pentru a-şi încheia ciclul complet de viaţă. Acest lucru se petrece mai cu seamă cu acele plante care sunt an de an foarte căutate sau prezintă un mai mare interes pentru culegători. Coaja va fi luată de pe o parte din ramuri. plop). iar recoltarea lor este interzisă. Atunci când se culeg florile. lăsând ramurile subţiri să se dezvolte. Culesul nu trebuie făcut total. însă îndată ce ele . Culegătorii trebuie să cunoască bine particularităţile fiecărei plante. În cazul muşeţelului. se vor lăsa neatinse restul organelor şi o parte din flori. pentru a reface şi menţine în întreaga ei putere acest dar al naturii trebuie luate anumite măsuri de protecţie şi înmulţire. aceste plante sunt declarate monumente ale naturii.lăcrămioare). lăsânduse exemplarele cele mai bine dezvoltate să producă sămânţa şi să se înmulţească. Azi.

În acest caz. cu cât capacitatea de înmulţire a plantei respective este mai mică. pericolul de dispariţie este mai mare. după scoaterea rădăcinilor sau rizomilor să se replanteze în acelaşi loc coletul. Pe lângă aceste măsuri de care trebuie să ţină seama un culegător conştient. florile şi seminţele. cu atât mai multe. este bine să se organizeze recoltări de seminţe care să fie . Este bine ca la plantele care se înmulţesc mai greu prin seminţe (lemn dulce. partea de sus a rădăcinii tăiată care are câţiva muguri şi câteva fire subţiri de rădăcină sau bucăţi tinere de rizomi. omag) şi în general la plantele perene. Frunzele se recoltează de la plante prin ciupire sau strujire. în vederea formării pe deplin a organelor de înmulţire. Recoltarea plantei întregi se face de obicei la câţiva centimetri de la suprafaţa pământului.au trecut de maturitatea tehnică de recoltare vor fi lăsate pentru ca sămânţa scuturată să formeze o rezervă care să asigure apariţia plantelor şi în anul următor. pericolul de dispariţie fiind cel mai mare. Pentru menţinerea plantelor din această grupă se vor lăsa din loc în loc exemplare neculese. recoltarea lor se va face toamna cât mai târziu. La plantele de la care se recoltează rădăcinile. Când plantele sunt cosite sau tăiate de la bază şi apoi recoltate frunzele. după ce planta şi-a format şi răspândit seminţele. pericolul dispariţiei lor este mic. deoarece o parte din frunze rămân pe plantă pentru a o hrăni şi întări.

. cât şi a normativelor corespunzătoare. Tehnicienii trebuie să îndrumeze permanent pe culegători atât în privinţa recunoaşterii şi însuşirilor plantelor medicinale. ci să fie bine organizată. raion sau regiune unde nu există pericolul de dispariţie. permiţându-se achiziţia numai a acelor plante dintr-un sat.răspândite pe locurile naturale de creştere a plantelor medicinale. de urmărit ca plantele culese să nu dispară din zona respectivă. Oamenii. a supraveghea ca recoltarea să nu fie făcută la întâmplare. comună. care se ocupă cu recoltarea şi achiziţionarea plantelor medicinale au îndatorirea de a menţine bogăţia naturală a ţării.

Denumirea rusă: Василек синий Denumirea engleză: Cornflower Familia: Asteraceae 1. ALBĂSTRELE .ALBĂSTRELE Denumirea latină: Centaurea cyanus L.

iar cele marginale albastre. întrebuinţări. tanin. se face înainte de uscare. În cazul uscării cu ajutorul căldurii artificiale. iar extern sub formă de cataplasme şi spălături în diferite boli de ochi. heterozida centaurina. . Substanţele amare îmbunătăţesc digestia. pietroase. În florile marginale se conţin antociane. liniare. Plantă erbacee cu rădăcină fusiformă. după ce roua s-a ridicat şi în momentul când ele sunt complet deschise. Florile ligulate. temperatura nu trebuie să depăşească 350C. săruri de K. Întră în compoziţia speciilor medicinale diuretice. pe marginea drumurilor şi mai ales pe lângă lanurile de grâu şi secară. Florile de pe disc sunt violacee. muchiată cu frunze alterne. mucilagii. Compoziţie chimică. Eliminarea florilor centrale. cu corola regulat tubuloasă. adânc crestate. de culoare albastră se adună numai pe timp uscat. recoltare. culese eventual din greşeală. Mg etc. Răspândire. Tulpina erectă.Descriere. Organul utilizat. deoarece din produsul uscat ele se înlătură foarte greu. Sub formă de infuzie se administrează în tratamentul bolilor renale. cumarine. Creşte prin locuri uscate.

ALBUMEALĂ .ALBUMEALĂ Denumirea latină: Gnaphalium uliginosum L. Denumirea rusă: Сушеница топяная Denumirea engleză: Marsh cudweed Familia: Asteraceae 2.

. Răspândire. substanţe tanante. Inflorescenţa – paneraşe. Fructul – achenă verde-cenuşie sau cafenie-deschisă. Organul utilizat. florile mijlocii sunt tubulare. recoltare. Infuzia şi granulele din părţi aeriene de albumeală se întrebuinţează la ulcere stomacale şi duodenale. Tulpina de la bază ramificată. se folosesc pentru uz extern la lecuirea bolnavilor cu plăgi puroioase greu cicatrizabile. Extracţiile uleioase. Compoziţie chimică. aşezate în fascicule dense la vârful tulpinilor. Plantă anuală erbacee cu înălţimea de 5-25 cm. recoltate în tot timpul înfloririi. pe malurile râurilor. liniar-alungite. cele ligulate – filiforme. ca buruiană în grădini. Frunze alterne. întrebuinţări. flavonozide. Florile sunt de culoare galbendeschisă cu rostru.Descriere. acoperite cu peri şori cenuşii. arsuri ale pielii. Planta conţine caroten. Cre şte în lunci inundabile. obţinute din părţi aeriene de albumeală. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de albumeală. rezine. ulei volatil. puternic pubescentă.

ALUN Denumirea latină: Corylus avellana L. ALUN . Denumirea rusă: Лещина обыкновенная Denumirea engleză: Common hazel Familia: Corylaceae 3.

Arbust cu frunze obovate. fertile. Creşte în păduri de câmpie şi deal. iar flavonozidele potenţează acţiunea antihemoragică. alterne. întrebuinţări. Organul utilizat. Uleiul volatil din frunze manifestă proprietăţi vasoconstrictive. cu margini laciniate. . în straturi subţiri.Descriere. mai ales pe nervuri. uneori tubuloasă. pe margini inegaldublu-serate. iar cele femele – în inflorescenţe asemănătoare m u g u r i l o r. Frunzele verzi. F r u c t u l – a c h e n ă globuloasă înconjurată de o cupă lungă. Florile mascule în amenţi. Uscarea se face la umbră. Răspândire. polifenolii formând membrane de coagulare pe ţesuturi lezate rezultă o acţiune hemostatică şi dezinfectantă. Compoziţie chimică. afânate. iar florile la înflorire. întregi şi nepătate se recoltează în iunie-iulie. recoltare . mărind rezistenţa capilarelor. la marginea pădurilor de fag. mugurii (prin strujire) – toamna târziu după căderea frunzelor. Uscarea artificială până la 500C. pe dos păroase. pe soluri calcaroase.

ANGELICĂ Denumirea latină: Angelica arhangelica L. Denumirea rusă: Дудник лекарственный Denumirea engleză: Angelica Familia: Apiaceae 4. ANGELICĂ .

Florile sunt grupate în umbele globuloase. . recoltare. la 35400C. de culoare galben ă verzuie. cu zimţi.Descriere. se spală repede întrun curent de apă şi se pun la zvântat. Organul utilizat. stimulente. Frunzele sunt de trei ori penat sectate. Tulpina apare începând cu anul al doilea de vegetaţie. Se scutură de pământ şi. Uscare artificială. Plantă erbacee. inegal serate. Creşte în apropierea apelor curgătoare. Fructele se recoltează în stadiul de pârgă. întrebuinţări. bianuală sau perenă . Compoziţie chimică. Rădăcinile de angelică se recoltează toamna. Organele subterane sunt reprezentate de un rizom gros şi de rădăcini. Au mai fost identificaţi acizi organici şi graşi. Se foloseşte datorită proprietăţilor sale aromatice. cu foliole ovate. dacă este nevoie. cilindrică. substanţe tanante. Răspândire. fistuloas ă . oze. Se usucă la soare sau în poduri bine aerisite. stomahice şi carminative. este robustă. pe locuri adăpostite şi însorite. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil în compoziţia căruia se găsesc substanţe furanocumarinice.

ARDEI Denumirea latină: Capsicum annuum L. Denumirea rusă: Перец горький Denumirea engleză: Red pepper Familia: Solanaceae 5. ARDEI .

Organul utilizat. cu gust iute sau dulce. care nu produc vezicaţii. Astăzi se cultivă în Europa. Plantă ierbacee. solitare sau câte două la locul de bifurcare a tulpinii şi la subsuoara frunzelor. nevralgice. Ovar bilocular. în terapeutică fiind întrebuinţate varietăţile iuţi. Compoziţie chimică. anuală. cu tulpină sufructescentă glabră. de culoare verde închis. . destul de mari. localizată în celule secretoare separate. acuminate. întrebuinţări. arzător este imprimat de capsaicina. Sunt folosite la combaterea durerilor reumatice. Răspândire. acid ascorbic etc. ovale. pentru a se păstra culoarea roşie sau roşieportocalie. ramificată. Asia Mijlocie în mai multe varietăţi. Flori albe. Gustul iute. carotenoide. Fructele de ardei şi preparatele medicamentoase din ele au acţiune rubefiantă şi revulsivă. care la maturitate se transformă într-un fruct baciform foarte variabil ca mărime. recoltare . de care depinde culoarea fructelor.Descriere. Frunze alterne. cu marginea întreagă. lumbago. În fructe se mai conţine ulei volatil şi gras. Fructele de ardei se recoltează la maturitate şi se usucă în locuri ferite de razele solare directe şi la o temperatură moderată (cca 30oC).

Denumirea rusă: Ольха серая Denumirea engleză: Alder Familia: Betulaceae 6.ARIN Denumirea latină: Alnus incana Moanch. ARIN .

Organul utilizat. Conurile de arin conţin substanţe tanante în componenţa cărora întră 2-5% tanin şi cca 4% acid galic.. Frunze ovale. Fructe – nucule cu aripioare. Flori mici. iar cele masculine sunt aşezate în subsuoara solzilor amenţilor lungi. recoltare. Creşte pe malurile râurilor şi pe soluri mlăştinoase. Se admite la întrebuinţarea în medicină şi a doua specie – arinul negru sau cleios – Alnus glutinosa Gaerth. Decoctul din conuri se foloseşte ca astringent la colite şi enterite. Compoziţie chimică. recoltate toamna sau iarna când ele se lignifică complet. pe cea inferioară – verzi-mate. Răspândire. frunzele tinere sunt foarte lipicioase. pe partea superioară strălucitoare. ovale de culoare brună. ovate sau ovat-eliptice. întrebuinţări. cu marginea zimţată. Ca produs vegetal se folosesc conurile de arin. ovallanceolate. glabre. care se deosebeşte de prima specie prin aceea că are frunze rotunde cu marginea zimţată. grupate în amenţi.Descriere. Arbore cu coroana îngust ovată. aşezate câte două în subsuoara solzilor inflorescenţei şi care înspre toamnă se lignifică formând conuri scurte. cele feminine fără periant. are acţiune antidiareică. . verzi-închise.

ARMURARIU Denumirea latină: Silybum marianum Gaerth. ARMURARIU . Denumirea rusă: Расторопша пятнистая Denumirea engleză: Milk Thistle Familia: Asteraceae 7.

Răspândire. marmorate cu alb şi îmbracă bine planta. spinoase. Frunzele sunt mari. spinoase.. lipide. cu rol benefic în procesele de oxidare. de aceea este indicat în stări de oboseală. E. flavonozide. uneori. histamină. întrebuinţări. de culoare galbenbrună. ulei volatil. saponozide. prin tăierea antodiilor. efort prelungit. apărând spontan în sudul ţării. glabră sau slab tomentoasă. Compoziţie chimică. Se usucă. ciroză hepatică. Complexul enzimatic din achene asigură asimilarea siliciului. În afară de flavanolignane (silimarină) fructele mai conţin tiramină. La noi se întâlneşte numai în culturi. după căderea frunzelor. acizi organici. hepatite cronice. Organul utilizat. mucilag. ramificată. anuală sau bienală cu tulpină erectă . cerinţe moderate faţă de umiditate şi sol. .Descriere. Cere temperatură ridicată mai ales în timpul înfloritului şi fructificării. pe soare. Florile liliachii sunt organizate în antodii mari. Silimarina este indicată ca antihepatotoxic şi protector al hepatocitelor şi membranelor acestora. surmenaj intelectual. Fructele mature se recolteaz ă dimineaţa. vitamine C. K. recoltare. în tratamentul inflamaţiilor hepatice. Fructele sunt achene cu papus. glucide. cu gust amărui. treieră şi selectează. Plantă erbacee.

ARONIE .) Elliot Denumirea rusă: Арония черноплодная Denumirea engleză: Black chokeberry Familia: Rosaceae 8.ARONIE Denumirea latină: Aronia melanocarpa (Michx.

suculente. recoltate la maturitate. E. microelemente. Compoziţie chimică. mai întâi ca decorativă. Fructe – drupe negre cu depunere fin ă albăstruie. vitaminele C. Arbust multianual cu numeroase ramuri – de la 10-15 până la 50-60 la cei vârstnici.Descriere. recoltare. cu marginea dinţată . apoi şi medicinală. care după structura chimică şi întrebuinţări este identic fructelor proaspete. Fructele proaspete se folosesc în profilaxia insuficienţei P-vitaminice şi ca hipotensive. peţiolate. Frunze simple de formă eliptică sau invers-ovate. zaharuri etc. carotenoide. Planta în Europa a fost introdusă în cultură la sfârşitul secolului XIX. acizi organici. . În fructele proaspete se conţin heterozide flavonoidice. Răspândire. Termenul de păstrare până la 2 luni. Se pot usca. Ele se păstrează în loc rece (nu mai mult de 5oC) şi ferit de razele directe ale luminii. primăvara verzi-întunecate. Ca produs vegetal se folosesc fructele proaspete. Din fructele proaspete şi uscate se obţine suc prin metoda de presare. PP. Flori cu corole albe grupate în inflorescenţe corimbiforme. iar la începutul căderii lor devin roşiipurpurii. Organul utilizat. substanţe tanante. întrebuinţări.

Denumirea rusă: Лопух большой Denumirea engleză: Burdock Familia: Asteraceae 9.BRUSTUR Denumirea latină: Arctium lappa L. BRUSTUR .

acid cafeic. cu o rădăcină puternică. . pe marginea drumurilor. Compoziţie chimică. Recoltarea rădăcinilor se efectuează toamna pentru cele de un an şi primăvara la plantele de doi ani. brună. păroasă se formează în anul al doilea. Acţiunea diuretică . depurativă. verde-închis pe partea superioară şi albicios tomentoase pe cea inferioară. căilor ferate. Organul utilizat. În primul an de viaţă formează o rozetă de frunze lat-triunghiulare sau ovate. hipoglicemiantă. frunzele (fără peţiol ) – înainte de înflorire. zăvoaie inundabile. vitamine din complexul B. bienală. Flori purpurii în calatidii globuloase. ulei volatil. întâlnită pe terenuri necultivate. recoltare.Descriere. lactone etc. protejate de un involucru cu ţepi ce au vârful întors. Plantă erbacee. pe lângă garduri. Plantă rezistentă la secetă şi temperaturi extreme. cărnoasă. Uscarea artificială la 35500C. Răspândire. Tulpina cilindrică. întrebuinţări. coleretică. Se usucă la umbră într-un singur rând. antifuruncul-oasă este determinată de principiile active: nitrat de potasiu. sudorifică.

CASTAN Denumirea latină: Aesculus hippocastanum L Denumirea rusă: Каштан конский Denumirea engleză: Horse-chestnut Familia: Hippocastanaceae 10. CASTAN .

. recoltare. Răspândire. lucioşi şi frunze opuse. cu numeroşi ghimpi. Florile reunite în panicule compuse. Arbore înalt de 20 . care se recoltează toamna la completa lor maturitate. Uscarea se face în camere bine ventilate. albumine. terminale. Preferă soluri profunde.Descriere. cu un ritidom solzos. florile culese în zilele senine. derivaţi cumarinici şi flavonici. Castanele conţin saponozide. lung peţiolate. sferică.30 m. substanţă cu acţiune vasocon-strictoare venoasă. Fructul este o capsulă cărnoasă. Compoziţie chimică. mult ramificat. Seminţele sunt bogate în amidon. întrebuinţări. digitatcompuse. care se culeg fără peţiol în timpul înfloririi. ulei gras. Ramurile sale poartă muguri lipicioşi. Creşte prin toate parcurile şi pe marginea drumurilor şi străzilor. de culoare brună. Organul utilizat.60% din inflorescenţe sunt deschise şi frunzele. sub 650C. ce se utilizează în tratamentul varicelor. erecte. Ca produs vegetal se folosesc: seminţele. Castanele servesc la extragerea escinei. iar cea artificială. flebitelor şi hemoroizilor. când 50 . nisipoase.

CĂLIN . Denumirea rusă: Калина обыкновенная Denumirea engleză: Snowball Familia: Caprifoliaceae 11.CĂLIN Denumirea latină: Viburnum opulus L.

întrebuinţări. acizii clorogenic. Fructele se culeg la maturitate deplină împreună cu pedunculi. Frunze lat-ovate. drupe sferice. ursolic. Scoarţa conţine vitaminele K. apoi cenuşie. de asemenea diuretic şi sudorific. Răspândire. glucide. substanţe tanante. caroten. reavăn-jilave până la umede. pectine. tufărişuri de pe malul râurilor. grupate dens în cime umbeliforme terminale. în strat subţire sau în poduri bine aerisite. trilobate. recoltare. prin păduri şi tufărişuri. C. hipotensiv. toamna se colorează în roşu. carotenoide. tonic general al sistemului nervos şi sedativ uterin. după uscare pedunculii se înlătură. rezine . . roşii. Flori albe. Organul utilizat. se usucă artificial la 6080oC. săruri de K. f ructele – vitaminele C şi P. Uscarea se face la soare. Tulpini cu scoarţă netedă. galben-brună. Scoarţa se recoltează primăvara. Fructele în specii se folosesc ca remediu vitaminic.Descriere. la pornirea în circulaţie a sevei. cofeic. cu marginile dinţate şi peţiolul canaliculat. Fructe. Arbust indigen cu rădăcină puternic ramificată. Scoarţa se foloseşte ca hemostatic în practica ginecologică. Creşte pe soluri bogate. păduri de luncă. Compoziţie chimică. saponozide triterpenice.

CĂTINĂ . Denumirea rusă: Облепиха крушиновидная Denumirea engleză: Sea Buckthorn Familia: Eleagnaceae 12.CĂTINĂ Denumirea latină: Hippophae rhamnoides L.

Creşte în pâlcuri sau tufărişuri întinse. liniar-lanceolate. Fructe. existenţi în fructele de cătină. izlazuri. Organul utilizat. acid folic. Lujerii anuali solzo şi. constituie un sirop vitaminizat şi răcoritor. filtrat şi îndulcit cu zahăr. drupe "false". recoltare . ulei. Flori galbeneruginii. adăugându-se şi 2% carbonat de calciu este transformat în sărurile de calciu ale unor acizi organici. la o temperatură de 70800 C. B2. Fructele conţin acid ascorbic. cele mascule grupate în inflorescenţe globuloase. scurt peţiolate. pe prundişurile din lungul râurilor. Culegerea fructelor se efectuează de la începutul maturizării. portocalii. iar cele femele în raceme. Sucul apos. coaste pietroase. Uleiul este utilizat în tratamentul ulcerului. pe faţa inferioară cenuşiiargintii cu solzi ruginii. pe nisipuri şi pietrişuri. Arbust tufos cu rădăcini superficiale. arsurilor şi în ginecologie. Tulpina ramificată cu scoarţa brun-închisă.Descriere. În vederea conservării vitaminei C. ovoide. vitamine E. Răspândire. carotenoide. întregi. PP. P. cenuşii-argintii. fructele de cătină se usucă numai pe cale artificială. . Frunze alterne. întrebuinţări. Compoziţie chimică. când ele au cantitatea cea mai mare de vitamina C şi se continuă până la primul îngheţ.

CERENŢEL Denumirea latină: Geum urbanum L. CERENŢEL . Denumirea rusă: Гравилат городской Denumirea engleză: Herb bennet Familia: Rosaceae 13.

se curăţă de părţile aeriene. frunzele bazilare sunt penatcompuse cu 5-7 foliole dinţate pe margini. Tulpina dreaptă. Flori de culoare galben-aurie. din care îşi iau naştere numeroase radicele. Se mai conţine heterozida geozida. se spală într-un curent puternic de apă. recoltare. care. ramificată. vivace cu un rizom cilindric. pune în libertate eugenol. Planta conţine substanţe tanante. Planta este foarte răspândită în partea europeană prin locurile umede. Organul utilizat. Planta se foloseşte în tratamentul dispepsiilor gastrice.Descriere. prin hidroliză. După scoatere din pământ se scutură. Răspândire. substanţă bactericidă răspunzătoare de mirosul de cuişoare pe care-l au rizomii. iar cele tulpinale sunt mai mari şi trifoliate. mucilagii. apoi se usucă. Compoziţie chimică. Plantă ierbacee. solitare. Întră în compoziţia speciilor medicinale antidiareice şi pentru gargară. recoltaţi primăvara devreme sau toamna târziul. întrebuinţări. . Ca produs vegetal se folosesc rizomii cu rădăcini de ceren ţel. în vârful tulpinii sau la subsuoara ultimelor frunze. rezine. păduri şi luminişuri. al enteritelor de natură infecţioasă şi al hemoragiilor. acid galic şi elagic. se lasă câteva zile la zvântat.

CICOARE Denumirea latină: Cichorium intybus L. Denumirea rusă: Цикорий обыкновенный Denumirea engleză: Chicory Familia: Asteraceae 14. CICOARE .

Planta este prezentă în câmpie. se usucă la soare. flavonozide. Radacina de cicoare are proprietăţi laxative. secreţia de bila si îmbunătăţeşte funcţionarea ficatului. diuretice. Radacinile se recol tează toamna târziu sau primăvara devreme. deasemenea în obezitate. în poienele din pădure. ulei volatil. mai stimulează sistemul nervos (cafea de cicoare). Frunzele în rozetă din primul an şi cele bazale sunt peţiolate şi ovat-lanceolate. dezvoltânduse abia în anul al doilea. principii amare. constipaţii cronice. recoltare. prin pagişti. substanţe minerale. muchiată. Plantă bienală sau perenă cu o rădăcină lungă. .Descriere. în poduri cu tablă. colină. subţire. pe marginea drumurilor şi a căilor ferate. luminişuri. întrebuinţări Planta conţine acid cicoric. depurative. uşor amplexicaule şi mai adesea lanceolate. cele tulpinale sunt sesile. în faneţe. Tulpina floriferă. Se spală într-un curent de apă. Florile sunt de culoare albastră-azurie. Compoziţie chimică. când tulpinile nu au intrat in faza de lignificare. cavă în interior şi pubescentă. Se utilizează pentru scăderea nivelului de zahăr în sange. spiralată. tanin. este verdedeschisă. Frunzele şi partile aeriene se recolteaza in prima parte a perioadei de inflorire. Răspândire. Organul utilizat. inulină.

Denumirea rusă: Чабрец Denumirea engleză: Wild thyme Familia: Lamiaceae 15.CIMBRIŞOR Denumirea latină: Thymus serpyllum L. CIMBRIŞOR .

Creşte pe soluri aride. frunzele prezintă nişte puncte transparente. nisipoase. în fâneţe de pe dealuri. Din aceste ramuri cresc numeroase tulpini cilindrice. diuretice şi antivirale. de culoare verde-roşiatică. cu expoziţie sudică. Frunze mici. pietroase. de formă ovală.Descriere. glabre. la începutul înfloririi. opuse. Organul utilizat. alături de care se conţine un principiu amar (serpilina). Are. antispastic şi coleretic. îndeosebi în medicina infantilă . Se mai foloseşte pentru băi medicinale. . cu ramuri culcate la pământ. Se foloseşte sub formă de infuzie sau sirop aromatic. Plantă vivace. Părţile aeriene se culeg fără rădăcini. Recoltarea se face cu foarfeca sau cuţitul. Părţile aeriene de cimbrişor conţin ulei volatil. rezine. ajungând până în zona muntoasă. cu marginea întreagă. Răspândire. tanin. recoltare. antidiareice. ca stomahic. Privite în zare. Flori roz-violacee grupate în pseudoverticile globuloase. acid ursolic şi oleanolic. în tratamentul tusei şi al gripei. acizi cafeic şi rozmarinic. flavone. păroase. Compoziţie chimică. de asemenea şi proprietăţi cicatrizante. Înainte de uscare se înlătură rădăcinile şi ramurile lemnoase. care sunt în realitate celule cu ulei volatil. care prind rădăcini. întrebuinţări.

CIMBRU . Denumirea rusă: Тимьян обыкновенный Denumirea engleză: Common thyme Familia: Lamiaceae 16.CIMBRU Denumirea latină: Thymus vulgaris L.

Subarbust cu tulpina lignificată în partea inferioară şi acoperită cu un suber de culoare cenuşie. bronşite şi tuse convulsivă. Ca plantă cultivată cimbrul are o largă răspândire în Grecia. Organul utilizat. ovate sau lanceolate. iar corola bilabiată şi colorată în roz. Se recoltează ramurile tinere nelignificate în perioada deschiderii primelor flori. Moldova. antimicotice şi antihelmintice. Franţa. Produsul vegetal conţine ulei volatil alături de tanin. flavonozide. Portugalia. Thymi herba se întrebuinţează sub formă de infuzie. precum şi triterpenoide reprezentate prin acizii ursolic şi oleanolic. Germania. un principiu amar. întrebuinţări. Ungaria. Răspândire. Bulgaria. acid cafeic.nucule elipsoidale. Flori mici şi grupate în pseudoverticile aşezate la subsuoara frunzelor din vârful tulpinilor. . datorită proprietăţilor antiseptice şi calmante. Caliciul este tubular. Frunze mici. recoltare. Componentului principal al uleiului volatil i se atribuie proprietăţi antibacteriene. alungit romboidale.Descriere. Se usucă la umbră sau în uscătorii la 350C. extract fluid în tuse. Spania. România. Algeria. Fructe . Compoziţie chimică.

CIUBOŢICA CUCULUI .CIUBOŢICA CUCULUI Denumirea latină: Primula veris L. Denumirea rusă: Первоцвет весенний Denumirea engleză: Cowslip Familia: Primulaceae 17.

bine aerisite. peţiol aripat. . din care pornesc numeroase rădăcini adventive. Se spală într-un curent de apă.Descriere. pe faţa inferioară des-păroasă şi cu nervuri proeminente. cu suprafaţa reticulată. lung. Plantă erbacee cu rizom cilindric. Compoziţie chimică. Planta are cerinţe ridicate faţă de umiditate. comună prin pajişti. fâneţe. luminişuri de pădure. lunci. dese. zaharuri. flavonozide. Se usucă la soare sau în poduri învelite cu tablă. păşuni însorite. poieni. Tulpina floriferă poartă 6-18 flori galbene-aurii. întrebuinţări. subţiri. Uscare artificială la 35 – 400C. La suprafaţa pământului din rizom se formează o rozetă de frunze eliptic-ovale. Răspândire. recoltare. enzime. sub formă de decoct. săruri minerale. Uneori se mai recoltează frunzele şi florile. grupate într-o umbelă simplă. Rizomii cu rădăcini de ciuboţica cucului conţin saponozide triterpenice. Organul utilizat. ramificate la vârf. livezi. Se usucă la umbră într-un singur strat. vârful obtuz. marginea crenată sau ondulată. substanţe tanante. S-au mai izolat: amidon. Rizomii cu rădăcini se recoltează primăvara de timpuriu şi în timpul înfloririi. ulei volatil. Datorită măririi şi fluidificării secreţiei bronhice rizomii şi rădăcinile de ciuboţica cucului se utilizează ca expectorant.

COACĂZ . Denumirea rusă: Смородина черная Denumirea engleză: Black currant Familia: Saxifragaceae 18.COACĂZ Denumirea latină: Ribes nigrum L.

în regiunile deluroase şi muntoase. cordiforme. zăvoaie. Ca produs vegetal se folosesc fructele. întrebuinţări. Din fructe se pregătesc specii. în afecţiuni hepatobiliare. Frunze subrotunde. colite). acizi organici. Fructele posedă acţiune favorabilă în maladiile gastrointestinale (ulcer duodenal. substanţe tanante. pe dos cu glande galbene mirositoare şi nervuri pubescente. neregulat-dublu-seraţi. negre. microelemente. . lunci. Compoziţie chimică. siropuri vitaminice. recoltare. K. nefrite şi pielonefrite. cu 3-5 lobi triunghiulari. Fructele conţin vitaminele C. prin păduri şi tufişuri. bace sferice. zaharuri. B6. negricioase. Planta este întâlnită pe soluri argilo-lutoase şi luto-argiloase. recoltate la maturitate. din părţile nordice. P. ateroscleroză. Se cultivă cu succes pe marginea aleilor din grădini. Răspândire. caroten. pe marginea parcelelor şi în apropierea gardurilor. Organul utilizat. Fructe. Arbust tufos cu rădăcini adventive. în unele boli cardiovasculare ca insuficienţă cardiacă şi respiratorie. dispuse în raceme. Flori verzuiroşcate. gastrite. deasemenea flavonozide. Tulpini viguroase.Descriere. gust dulceag. B2. erecte. Lujeri cenuşii care se exfoliază în partea inferioară.

COADA CALULUI Denumirea latină: Equisetum arvense L. COADA CALULUI . Denumirea rusă: Хвощ полевой Denumirea engleză: Horsetail Familia: Equisetaceae 19.

Uscarea lor se face repede în poduri bine aerisite. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene . Produsul prezintă o acţiune diuretică în gută şi reumatism. ramificate verticilat.tulpinile sterile. Tulpinile sterile apar la începutul verii. pe terenuri nisipoase şi argiloase. pe râpe şi la marginea apelor.aspre şi tari. ca remineralizant. fără ramuri. cu coaste evidente. recoltate vara. Produsul vegetal conţine saponozide triterpenice. deoarece produsul înnegrit pierde proprietăţile sale terapeutice. ramurile sunt pline în interior şi cu patru muchii la exterior. întrebuinţări. în tuberculoza pulmonară. vitamina C. tulpina în secţiune prezintă o lacună centrală. caroten. . Planta este foarte comună prin fâneţele şi luncile umede. Organul utilizat.Descriere. substanţe tanante şi amare. prescris ca expectorant în bronşite. erbacee. Plantă perenă. recoltare. pe timp uscat şi însorit. Răspândire. Compoziţie chimică. flavonozide. de culoare verdedeschis. acizi organici. ulei volatil. de culoare brun-deschisă. săruri de siliciu şi potasiu. bolile de rinichi şi vezică. cu frunze concrescute care se termină cu un spic sporifer oval. Tulpini de două feluri: fertile şi sterile. Cele fertile apar primăvara.

Denumirea rusă: Тысячелистник обыкновенный Denumirea engleză: Common yarrow Familia: Asteraceae 20.COADA ŞORICELULUI Denumirea latină: Achillea millefolium L. COADA ŞORICELULUI .

Părţile aeriene şi florile se recolectează la începutul înflorii plantelor. pe marginea ogoarelor. glucide. iar cele tulpinale mai lungi. 2-3-penate. Cele bazale sunt mai scurte. Sub formă de infuzie. care poartă numai frunze. Ea prezintă două feluri de tulpini: cele florifere. uneori cu o nuanţă cenuşie sau roz. erbacee cu un rizom lignificat. poiene. păşuni. întrebuinţări. astringent şi aromatic amar. erecte. lanceolate. Răspândire. vitamina K. Organul utilizat. decoct şi specii amare. sunt ramificate. acoperite cu iarbă. în strat subţire sau în uscătorii. Principiul activ al plantei este uleiul volatil.dispuse în corimb. Compoziţie chimică. recoltare. substanţe anorganice. din care se dezvoltă stoloni subterani. râpe. Se mai conţin flavonozide. pubescente. Uscarea se face la umbră. care poartă inflorescenţele. Gustul amărui al plantei este dat de lactone. în locuri uscate. Planta creşte cel mai adesea la marginea drumului. cu un număr mare de lacinii. Plantă perenă. înalte. Florile albe. .Descriere. Se mai utilizează în tratamentul hemoroizilor şi arsurilor. în zile senine şi calde. sectate. Frunze alterne. mărind cantitatea bilei. şi cele cu internodii scurte. Datorită achilinei are acţiune coleretică. cu internodii lungi. gastrice se întrebuinţează ca stomahic. tanin.

CORN Denumirea latină: Cornus mas L. Denumirea rusă: Кизил обыкновенный Denumirea engleză: Cornelian cherry Familia: Cornaceae 21. CORN .

Ramurile tinere verzi. Scoarţa. zăvoaie din zona de deal. recoltare . Creşte spontan prin tufişuri. co coaste proeminente. secetă. Flori galbene grupate în cime umbeliforme. iar fructele – la maturizare deplină. tanin. se cultivă. . care se deschid înaintea frunzelor. flavonozide şi au acţiune astringentă. Uneori odată cu fructele se recoltează şi frunzele. bogată în taninuri se utilizează ca febrifug. Frunze ovate până la lanceolate cu vârful ascuţit şi peţioli pubescenţi. În medicina populară cornul se foloseşte în dereglări ale funcţiilor tractului gastro-intestinal. acoperite cu peri scurţi. Arbust sau arbore mic cu lemnul tare şi scoarţa de culoare galbenă -cenu şie cu crăpături. Compoziţie chimică. Decoctul din frunze se utilizează în tratamentul viermilor intestinali. Rezistent la ger. pectine. Fructele conţin acid ascorbic. Scoarţa se recoltează primăvara devreme în timpul circulaţiei intense a sucului sau toamna târziu la sfârşitul perioade de vegetaţie. des formează desişuri cu alţi arbuşti. mai târziu glabre. Organul utilizat. întrebuinţări. margini de pădure. antidiareică şi antidizenterică. Răspândire. de la cenuşiu-galben până la roşii-brune.Descriere.

COŞACI . Denumirea rusă: Астрагал шерстистоцветковый Denumirea engleză: Milk vetch Familia: Fabaceae 22.COŞACI Denumirea latină: Astragalus dasyanthus Pall.

nefrite acute şi cronice. Creşte în poiene. până la ivirea pe frunze a petelor ruginii. amidon. Organul utilizat. compuse. desişuri nu formează. sedativă şi diuretică. erbacee cu un rizom gros. Compoziţie chimică. cilindric. Părţile aeriene ale plantei conţin saponozide triterpenice. fără tulpini lignificate. imparipenat-partite. acizi organici. se utilizează la hipertonie. printre arbuşti de stepă. în strat subţire sau în uscătorii. cu 12-14 perechi de foliole alungitovale şi bractee alungit-lanceolate. stenocardie. insuficienţe cardio-vasculare. pufoase. grupate în capitule sferice. Uscarea se face la umbră. mucilag. întrebuinţări. Tulpini erecte. Frunze alterne. Răspândire. . Planta se întâlneşte rar. săruri minerale. Nu este pretenţioasă faţă de sol şi umiditate. Infuzia. obţinută din produsul vegetal. dilată vasele sanguine. Părţile aeriene se recolectează în faza de butonizare sau la începutul înflorii plantelor. recoltare. în văile râurilor şi pantele dealurilor. Plantă perenă.Descriere. roşiatice. Se taie planta la înălţimea 5-7 cm deasupra solului. pubescente. are acţiune hipotensivă. flavonozide. Florile galbene.

CREŢUŞCĂ Denumirea latină: Filipendula ulmaria L Denumirea rusă: Лабазник вязолистный Denumirea engleză: Meadow sweet Familia: Rosaceae 23. CREŢUŞCĂ .

noduros din care pornesc rădăcini adventive. flavonoide. şanţuri. Se usucă în strat subţire. substanţe minerale. Planta creşte prin zăvoaie. al căror agliconi sunt derivaţi ai acidului salicilic. stipele mari. avicularină. produsul are acţiune antireumatismală. recoltate în timpul înfloririi. glabră. Frunze penate. taninuri. pajişti umede. de obicei simplă. închis serate. faţa superioară glabră. cea inferioară albpăroasă.Descriere. spireozid. marginea râurilor. perenă. Părţile aeriene conţin aldehidă salicilică. Sub formă de infuzie şi în special asociat cu coaja de salcie se întrebuinţează ca adjuvant în tratamentul reumatismului articular acut şi ca diuretic şi diaforetic. vanilină. cu 3-5 foliole perechi din care cea terminală este mai mare şi prevăzută cu 3-5 lobi palmaţi. Organul utilizat. pe margine serate. Răspândire. . Compoziţie chimică. Plantă erbacee. filiforme. iar flavonoidele sunt răspunzătoare de acţiunea lui diuretică. recoltare. unghiulară. ceruri. Flori albe-crem dispuse în cime multiflore. Tulpină erectă. artificial la temperaturi până la 350C. rizom orizontal. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de creţuşcă. întrebuinţări. Datorită gaulterozidei şi spireozidei. gaulterozidă etc. roşcată.

CRUŞIN Denumirea latină: Frangula alnus Mill. Denumirea rusă: Крушина ольховидная Denumirea engleză: Alder buckthorn Familia: Rhamnaceae 24. CRUŞIN .

precum şi împotriva hemoroizilor. Sunt uscate pe cale naturală. mucilagii. Scoarţa de cruşin se administrează ca laxativ sau purgativ. cu marginea întreagă. în funcţie de doză. lucitoare. pe malul apelor. apoi de culoare roşie. în compoziţia speciilor depurative. substanţe amare. Flori mici. mlaştini. Planta creşte în păduri de luncă. la început verzi. care se recunosc prin lipsa lenticelelor şi cele bătrâne cu crăpături adânci. întrebuinţări.Descriere. acidul ascorbic. de culoare brun-cenuşie la exterior şi galbenă la interior. Au mai fost identificate saponozide. de culoare albverzuie. comun la câmpie şi dealuri. iar la maturitate devin negre-violacee cu 2-3 seminţe. Organul utilizat. Fructe globuloase. strânse în grupuri la subsuoara frunzelor. de formă ovală. Scoarţa este netedă. ascuţite la vârf. recoltare. zăvoaie. Frunze alterne. Principiile active sunt reprezentate de derivaţii antracenici. la soare sau în uscătorii termice la 40oC Compoziţie chimică. Nu se vor recolta cojile de pe ramurile de un an. . Scoarţa se recoltează în momentul când începe dezvoltarea frunzelor. netede şi lucitoare. deoarece sunt sărace în principii active. Răspândire. Arbust cu ramuri alterne lipsite de spini.

Denumirea rusă: Кирказон ломоносовидный Denumirea engleză: Birthwort Familia: Aristolochiaceae 25. CUCURBEŢICĂ .CUCURBEŢICĂ Denumirea latină: Aristolochia clematidis L.

Frunze alterne. substanţe amare. posedă acţiune purgativă drastică. flavonozide. Rizomii şi rădăcinile se colectează toamna. se usucă şi se freacă pentru eliberarea lor. Compoziţie chimică. Acizii aristolochici dezvoltă o acţiune imunostimulatoare. Plantă erbacee. Organul utilizat. plăgi greu vindecabile). Tulpină simplă. nevroze. Planta se mai utilizează în anorexie. ramificat. de culoare verde pal cu tentă gălbuie. tufărişuri. întrebuinţări. poiene. de la care pleacă rădăcini adventive. . galben-verzui cu seminţe castaniibrune. tanin. vii. alantoină. dureri premenstruale şi ca antiinflamator. recoltare. Planta creşte prin semănături. alcaloizi. lung-peţiolate. pe malurile râurilor. Flori tubuloase.Descriere. la supradozare sunt toxici şi iritanţi. ventriculate la bază. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. crânguri. Răspândire. cordiforme sau ovattriunghiulare. perenă cu rizom scurt. cu vârf obtuz şi aspect pielos. părţile aeriene – în timpul înfloririi şi pentru seminţe se culeg fructele în iulieaugust. Fructul globulos. galben-brun. erectă cu noduri. marginea pădurilor şi drumurilor. favorabilă în tratamentul unor infecţii cronicizate (fistule anale şi dentare. Planta conţine acizi aristolochici. rezine. aşezate câte 3-5 la subsuoara frunzelor.

Denumirea rusă: Череда трехраздельная Denumirea engleză: Three-lobe beggarticks Familia: Asteraceae 26. DENTIŢĂ .DENTIŢĂ Denumirea latină: Bidens tripartita L.

fântâni. incisserate. sedative. slab-păroase sau glabre. 3-5 lobate. Compoziţie chimică. substanţe minerale. sudorifice. efecte stimulatorii asupra circulaţiei arteriale şi amplitudinii contracţiilor cardiace. în zona de margine a lacurilor. pe lângă izvoare. ramificată. mucilagii. ulei volatil. întrebuinţări. Organul utilizat. glabre. anuală cu rădăcină rămuroasă. Părţile aeriene conţin o cantitate însemnată de caroten. Fructe – achene turtite. glabră. Răspândire. Se rup frunzele şi părţile superioare tinere. Tulpină erectă. acid ascorbic. locuri ruderale umede. înaltă până la 100 cm. flavonozide. finspinoase pe colţuri. peţiol de obicei aripat. Creşte prin mlaştini cu şi fără turbă. uşor laxative. Frunze opuse. Plantă ierbacee. Nu are flori marginale ligulate. recoltate până şi în timpul înfloririi. recoltare. cele interne alungit-ovate.Descriere. Infuzia din plantă are proprietăţi diuretice. La copii se fac băi cu decoctul plantei pentru întărirea organismului. deasă. gălbui-brunii. şanţuri umede. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de dentiţă. râurilor. . cu foliole involucrale foliacee. prevăzute cu 2-4 sete spinoase. uneori fusiformă. vindecarea de urticarii şi scrofuloză. substanţe tanante. Calatidii solitare aşezate în vârful ramurilor.

DRĂCILĂ
Denumirea latină: Berberis vulgaris L. Denumirea rusă: Барбарис обыкновенный Denumirea engleză: Common barberry Familia: Berberidaceae

27. DRĂCILĂ

Descriere. Arbust ramificat cu rizom orizontal, cu lemnul galbenaprins. L ăstari numeroşi, drepţi, ramificaţi. Tulpinile bătrâne de culoare cenuşie cu scoarţă crăpată, cele tinerebrăzdate, brune-gălbui sau cenuşiigălbui. Ramurile au ghimpi tripartiţi în subsuoara cărora se află lăstari scurţi cu fascicule de frunze. Frunze inversovate, pe margine cu zimţi ascuţiţi, florile în raceme. Fructe - bace roşii. Răspândire. Creşte spontan prin tufărişuri, la marginea ogoarelor, în locuri însorite sau umbrite. Se cultivă ca arbust ornamental şi medicinal. Organul utilizat, recoltare. Frunzele se recoltează în timpul butonizării. De pe tulpini şi ramuri scoarţa se obţine primăvara, sub formă de jgheaburi sau tuburi înguste, de pe rădăcini – toamna. Fructele se culeg la maturitatea deplină, iar rădăcinile se recoltează toamna târziu. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Frunzele, scoarţa şi rădăcinile conţin alcaloizi din şirul izochinolinei. Fructele conţin glucide, în special glucoza şi fructoza, acid ascorbic, pectine, acid malic, gume. Datorită berberinei produsul vegetal posedă acţiune colagogă, hemostatică, tonic stomahică, febrifugă, diuretică. Pentru aceste proprietăţi este utilizată în tratamentul icterului, a metroragiilor, în afecţiuni hepatobiliare.

FECIORICĂ
Denumirea latină: Herniaria glabra L. Denumirea rusă: Грыжник голый Denumirea engleză: Rupturewort Familia: Caryophyllaceae

28. FECIORICĂ

Descriere. Plantă erbacee, anuală, bienală, rar perenă. Tulpini târâtoare, lungi până la 30 cm, ramificate, glabre sau foarte scurt păroase, formând tufe dese circulare. Frunzele sunt dispuse opus, mici, eliptice sau lanceolate. Florile mici, grupate în glomerule la subsuoara frunzelor, de culoare verzuie şi alcătuite din 5 sepale libere, glabre, fără peţiol şi cu androceul format din 5 stamine libere. Fructul monosperm, aspru, mai lung decât caliciu, seminţe lentiforme, negre, lucioase. Răspândire. Planta creşte prin locurile nisipoase şi pietroase, surpături. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de feciorică, recoltate în timpul înfloririi. Se usucă la umbră, în strat subţire, de preferat în poduri acoperite cu tablă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene de feciorică conţin saponozide, deasemenea derivaţi cumarinici, flavonozide, ulei volatil. Complexul saponinic acţionează în sensul creşterii diurezei şi al activării metabolismului. Infuzia se foloseşte pentru tratarea de afecţiuni renale (litiază renală), afecţiuni ale vezicii urinare (litiază vezicală), cistită cronică, afecţiuni ale prostatei, în albuminurie.

FERIGĂ Denumirea latină: Dryopteris filix-max L. Denumirea rusă: Мужской папоротник Denumirea engleză: Male ferns Familia: Aspleniaceae 29. FERIGĂ .

Planta creşte în păduri de foioase. tufărişuri. întrebuinţări. se observă grămăjoare de sporangi (sori) conţinând spori. vivace cu un rizom gros. Plantă ierbacee. Pe spatele acestor aripioare. . substanţele active din rizomul de ferigă paralizează musculatura netedă a celor mai multe specii de tenie. Deoarece. Răspândire. constituie unul din cele mai bune tenifuge. indigene. Rizomul se poate recolta şi primăvara în momentul când frunzele sunt încă în faza de cârje. care la rândul lor sunt divizate în aripioare (segmente) mai mici. Principiile active din rizomii de ferigă sunt derivaţi ai floroglucinolului în diferite stadii de condensare. Frunzele sunt alungite având de o parte şi alta a nervurei principale numeroase foliole. buruienişuri de depresiune. recoltare. denumite global filicină. naturale. care se recoltează toamna împreună cu resturile de peţioli rămaşi din anii trecuţi. de-a lungul nervurei. de culoare verde-închis. rizomul şi resturile de peţiol sunt de culoare verde. Organul utilizat. sporadică în molidişuri. cu ajutorul cărora feriga se înmulţeşte.Descriere. Ca produs vegetal se folosesc rizomii. Compoziţie chimică. târâtor. În secţiune. locuri umbrite.

Denumirea rusă: Земляника лесная Denumirea engleză: Wild strawberry Familia: Rosaceae 30.FRAG DE PĂDURE Denumirea latină: Fragaria vesca L. FRAG DE PĂDURE .

urme de ulei volatil. lungacuminate. pe dos alipit-păroase. Fructele se folosesc proaspete. care devine zemos. Organul utilizat. achenă înfiptă în receptacul. depurativ. pentru stimularea diurezei cu eliminarea de acid uric şi a toxinelor. recoltate fără peţiolul principal şi fără tulpinile târâtoare. Infuzia se întrebuinţează în tratamentul diareii. aromat. Planta este întâlnită în pajişti. zaharuri. faţa inferioară scurtpăroasă. întrebuinţări. reglor hepatic. Fructele ca tonic. cistitei.Descriere. substanţe tanante. Compoziţie chimică. cu foliole ovate. Stipele lanceolate. B1. flavonozide. Uscarea se face la umbră. săruri minerale. păduri rărite. hipotensor. lungpedunculate. Stolonii supratereşti târâtori. . C. Răspândire. Frunze trifoliate. deasemenea la diabet zaharat şi anemii. Fruct. Planta conţine vitaminele A. acizi organici. dispuse în cime. orizontal. înrădăcinează la noduri. recoltare. pe faţă brun-roşcate. în uscătorii artificiale la temperatura de 40-500C. tufărişuri etc. Flori albe. pe margine dinţate. Ca produs vegetal se folosesc frunzele de frag. cu pediceli păroşi. Plantă erbacee. fâneţe. în strat subţire. tipul 5. B2 . perenă cu rizom cilindric.

GĂLBENELE .GĂLBENELE Denumirea latină: Calendula officinalis L. Denumirea rusă: Нoготки лекарственные Denumirea engleză: Marigold Familia: Asteraceae 31.

Frunze alterne. Răspândire. Mirosul florilor este determinat de prezenţa urmelor de ulei volatil. Plantă anuală sau bianuală. degerăturilor. rezine. tubuloase. antiinflamatoare. cu tulpina erectă. Se mai conţine acidul ascorbic. Se usucă în straturi subţiri. deasemenea dă bune rezultate în tratamentul plăgilor. se rup cu mâna. afânate. cele inferioare oblanceolate. sesile. fără codiţe. pubescente sau glabre. înţepăturilor de insecte. cicatrizantă. În paneraşele florale se conţin carotenoide. tanin. ramificată. substanţe amare. Florile se recoltează la deschiderea primelor 2-3 rânduri de flori ligulate. rotunjite la vârf. frunzele mijlocii şi superioare sunt lanceolate. coleretic ă . Inflorescenţele sunt antodii terminale. . de culoare portocalie. Organul utilizat. Compoziţie chimică. Planta este răspândită aproape în toată Europa ca plantă ornamentală. recoltare. întregi. flavonozide. fiind utilizată în tratamentul dismenoreelor şi al tulburărilor menstruale. arsurilor. rănilor. Planta posedă acţiune emenagogă . acizi organici. formate din flori ligulate periferice. prin mai toate grădinile. şi din flori centrale sterile.Descriere. galbene-portocalii. antispastică. întrebuinţări.

HAMEI . Denumirea rusă: Хмель обыкновенный Denumirea engleză: Common hop Familia: Cannabaceae 32.HAMEI Denumirea latină: Humulus lupulus L.

recoltare. Principiul activ este o oleo-rezină localizată în perii glandulari. Se usucă la umbră sau în încăperi bine aerisite. alcătuind un con globulos. Ca produs vegetal se folosesc numai conurile femele. bracteea şi achena sunt acoperite cu numeroase glande rezinoase de culoare galben-aurie. fiecare bractee având la baza sa câte o achenă. întrebuinţări. Tulpina volubilă. denumit strobil. antispastice. Compuşii fenolici sunt prezenţi prin flavonoide. cumarine. Florile mascule dispuse în ciorchine ramificate. păduri. tonic amare. cu 3-5 lobi dinţaţi. formate din bractee galbenverzui. malurile râurilor. cu bractee. acid ascorbic. formată dintr-un ulei volatil şi rezină. Plantă erbacee. Organul utilizat. Compoziţie chimică. vivace. Fructificaţiile sunt conuri false. cordate la bază. cu rizomi târâtori lungi. Planta creşte spontan prin lunci. reunite în jurul unui ax central. Planta prezintă proprietăţi sedative blânde. . crânguri.Descriere. Produsul vegetal este bogat în vitamine din grupul B. acizi fenolici. recoltate când au culoare galben-verzuie. poartă frunze opuse. întră în compoziţia speciilor calmante şi sedative. iar cele femele grupate câte două la baza unei bractei alcătuind o inflorescenţă aproape globuloasă. tocoferoli. Răspândire.

scai) . SCAI) Denumirea latină: Xanthium spinosum L.HOLERĂ (GHIMPE. Denumirea rusă: Дурнишник колючий Denumirea engleză: Spiny cocklebur Familia: Asteraceae 33. HOLERĂ (ghimpe.

Culoarea frunzelor pe fata superioara este verde dar in dreptul nervurilor principale. cu spini trifurcaţi la baza fiecărei frunze. uneori trilobate. pubescent ă . Plantă erbacee. întrebuinţări. în jurul clădirilor părăsite.Descriere. sialagog şi diuretic. obovate sau ascutit romboidale. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. peţiolate. Planta creşte spontan prin locuri necultivate. Organul utilizat. lung obovate. saponine triterpenice. taninuri catehice. Tulpina ramificat ă . în febra intermitenta şi impotriva turbării. urme de ulei volatil. bsitosterol. pe lângă drumuri. Cercetările farmacodina . Flori mici verzui grupate în calatidii globuloase. pe fata inferioara – sur-alb-păroasă. Conţine acizi polifenolcarboxilici (cafeic şi clorogenic). Frunze opuse. recoltare. epitelizant-cicatrizantă şi dezinfectantă. Compozitia chimica. datorita pubescentei verde albicioasa. ca antitumoral. Răspândire. Se usucă în strat subţire în locuri bine aeresite. recoltate în timpul verii. garduri.mice au demonstrat că posedă actiune anticongestivă. Specia este utilizată in afecţiuni ale căilor urinare şi prostatite. anuală cu rădăcină fusiformă . .

HREAN Denumirea latină: Armoracia rusticana Gaerth Denumirea rusă: Хрен обыкновенный Denumirea engleză: Horse radish Familia: Brassicaceae 34. HREAN .

deasemenea se cultivă. în plus o acţiune balsamică şi antiseptică. Uscarea se face la umbră. cu frunze mari alungit-ovate. întrebuinţări. cordate. albe. Nu se recomandă suferinzilor de hemoroizi. În doze crescute devine iritant şi provoacă gastrite.C. numeroase. recoltare. În doze mici este eupeptic. în strat subţire sau în uscătorii. pe lângă garduri şi case de locuit. enterite. Compoziţie chimică. peţiolate (cele bazale) sau sesile (tulpinale). stimulează diureza şi exercită. alături de glucide. Rădăcinile plantelor de 1-2 ani se recoltează toamna târziu. dereglări de ritm cardiac. erbacee. diuretic şi stimulent general. săruri minerale. stări congestive. vivace prin r ădăcină pivotantă. Rădăcinile conţin tioglicozide (sinigrozida). groasă. enzime.Descriere. cele groase înainte de uscare se despică longitudinal. cistite. ramificată în partea superioară. Răspândire. după uscarea frunzelor. nefrite. Plantă ruderală . Flori mici. prin văi. Fructul – siliculă globuloasă. ulei volatil. . grupate în racem. Planta creşte în locuri umede. aminoacizi. vitamine B. Organul utilizat. Tulpina dreaptă. sau primăvara devreme. Hreanul modifică secreţiile bronhice.

IARBĂ MARE Denumirea latină: Inula helenium L. IARBĂ MARE . Denumirea rusă: Девясил высокий Denumirea engleză: Elecampane Familia: Asteraceae 35.

La baza plantei se află frunze mari alungit-ovale. cât şi ca spasmolitic. subţiri. cărnos. Răspândire. saponozide şi terpene. în regiunea pădurilor de deal. Decoctul este un calmant al tusei şi modificator al secreţiilor bronhice. Planta creşte prin fâneţe umede. sesile. păroasă şi ramificată în partea superioară. galbene. dar mai posedă şi o acţiune general-tonică. Florile formează capitule mari. lemnoase şi seci. întrebuinţări. Plantă erbacee. pe lângă pâraie. inulină. În pământ are un rizom scurt. perenă cu o tulpină dreaptă. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil. Se scot din pământ cu ajutorul cazmalei. Se prescrie în tratamentul bronşitelor cronice. Acţionează atât ca expectorant. cilindric. în lunci. se îndepărtează părţile aeriene. se spală într-un curent de apă. livezi.Descriere. lung peţiolate. cu marginea dinţată. Organul utilizat. puternică. apoi se înlătură rădăcinile cioturoase. ovale şi înconjoară tulpina. bronşită emfizemică. Compoziţie chimică. Frunzele superioare sunt alterne. . recoltare. având florile ligulate şi tubuloase. Toamna se recoltează rizomii cu rădăcinile de la plante viguroase. de cel puţin 2-3 ani. în tusea cronică a bătrânilor. catar bronhic.

IARBĂ ROŞIE Denumirea latină: Polygonum persicaria L. IARBĂ ROŞIE . Denumirea rusă: Горец почечуйный Denumirea engleză: Ladysthumb Familia: Polygonaceae 36.

Frunzele alterne. avicularina. întrebuinţări. Compoziţie chimică. Flori albe sau roşietice. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. lanceolate sau oblonglanceolate. Infuzia din părţi aeriene de iarbă roşie se foloseşte ca remediu hemostatic la hemoragii uterine şi hemoroidale şi ca purgativ la constipaţii atonice şi spastice. glabră. lacurilor. ulei volatil. lung-acuminate. Tecile dens îmbracă tulpina. anuală. izocvercitina. Tulpină erectă.Descriere. poliholozide. pâraielor. înlăturând tulpinile lignificate de la bază. din zona dealurilor până în cea subalpină. scurt peţiolate sau sesile. Răspândire. pe marginea râurilor. Organul utilizat. vitaminele C şi K. Plantă erbacee. acizi organici. cvercitina. recoltate în faza înfloririi. cu noduri bazale pronunţate şi ochree tubuloasă prevăzută cu peri. Se taie părţile plantei înflorite cu lungimea până la 40 cm. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de iarbă roşie. kempferolul . des cu pete brune-roşietice. rutinozida. substanţe tanante şi pectinice. Planta creşte prin locuri mlăştinoase. glabre. Părţile aeriene conţin flavonoidele: hiperozida. recoltare. . grupate în spice axilare şi spice terminale. cu perişori alipiţi de suprafaţă. neglanduloase. ramificată.

IEDERĂ .IEDERĂ Denumirea latină: Hedera helix L. Denumirea rusă: Плющ обыкновенный Denumirea engleză: Ivy Familia: Araliaceae 37.

Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. acizi polifenolici. deasemenea vitamine din grupul B. deasemenea pe stânci şi ziduri. ulceraţii. astm bronhic. Frunze alterne. Flori galbene-verzui mici în formă de umbele sferice grupate în raceme. viguroase. lipicioase şi persistente. Planta creşte pe soluri bogate în humus prin păduri umbroase şi umede. întrebuinţări. dureri de ficat şi stomac. dezvoltate la nivelul nodurilor de pe tulpini. tuse convulsivă.Descriere. Fructul este o bacă globuloasă neagră cu 4-5 seminţe. fitoncide. Se cultivă în parcuri. caroten. iod legat. săruri minerale. Compoziţie chimică. toxic. Răspândire. migrene. grădini ca plantă decorativă. cu 3-5 lobi triunghiulari. recoltate în faza înfloririi. micoze şi alte afecţiuni dermice. Se utilizează în bronşite acute şi cronice. . flavonozide. recoltare. Frunzele proaspete se aplică pe arsuri şi răni puroioase. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. Organul utilizat. steroli. care se fixează de arbori sau de pereţii caselor cu ajutorul unor crampoane (rădăcini). Liană cu tulpini lignificate. Frunzele conţin saponozide triterpenice. în zăvoaie.

Denumirea rusă: Можжевельник обыкновенный Denumirea engleză: Common juniper Familia: Cupressaceae 38.IENUPĂR Denumirea latină: Juniperus communis L. IENUPĂR .

Preferă locuri luminoase. globulos. Arbust cu frunze în formă de ace. aşezate în verticil câte 3 la un loc. antireumatic şi sudorific. Ramurile se scutură uşor pentru ca pe lângă fructele coapte să nu se scuture şi cele neajunse la maturitate. ascuţite la vârf. Fructele de ienupăr conţin ulei volatil. recoltare. stomahic. acizi organici. la albuminurie. care conduc. Fructele se recoltează când sunt de culoare neagră -alb ăstruie. zahăr invertit. . Florile femele au aspectul unor muguri. Se recoltează prin scuturarea ramurilor deasupra unei prelate aşezate sub arbust. Răspândire. în rarişti şi margini de păduri. cu umiditate atmosferică ridicată. poiene. încă verzi şi care formează producţia anului următor. la început verzui. pectine.Descriere. întrebuinţări. în primă fază. principiu amar iuniperina. apoi negre-albăstrui. Galbule (seminţe + înveliş cărnos) sferice. aerisite. păşuni. După fecundare. Arbustul creşte în pâlcuri sau formând tufărişuri. Administrat un timp mai îndelungat provoacă iritaţii renale. însoţit de răşini. Florile mascule au forma unor conuri. Compoziţie chimică. de culoare verde şi sunt formate din 3 solzi superiori. solzii superiori devin cărnoşi formând fructul. Se întrebuinţează ca diuretic. Organul utilizat. sferic.

IPCĂRIGE Denumirea latină: Gypsophila paniculata L. IPCĂRIGE . Denumirea rusă: Гипсолюбка (качим) метельчатая Denumirea engleză: Baby’s breath Familia: Caryophyllaceae 39.

Organul utilizat.Descriere. dispuse în panicul. Se usucă la soare sau în uscătorii termice. aspru. seminţe lentiforme. Constituentul principal este gipsozida A (gipsozida saponina). deasemenea pentru combaterea viermilor intestinali şi ca cicatrizant pentru răni. lucioase. de-a lungul pâraielor şi râurilor. negre. în lizierele pădurilor de pin. foarte mici. Se cultivă ca decorativă în florării. pe lângă garduri şi drumuri. Compoziţie chimică. Răspândire. Rădăcinile se recoltează toamna. Fructul monosperm. mai lung decât caliciu.5-2 cm. aproape sferice. Se reţin numai rădăcinile. întrebuinţări. deasemenea zaharuri. ascuţite. Rădăcinile sunt utilizate pentru proprietăţile lor expectorante (în bronşite). Frunzele sunt dispuse opus. Planta nu suportă terenuri grele. săruri minerale. care se continuă cu rădăcini lungi de 1. . cantităţi mici de ulei volatil. Tulpini mult ramificate la bază formând tufe dese. recoltare . Florile numeroase. albe sau slab roz. cu 3 nervuri şi suprafaţă ceroasă. de la exemplarele de 3-4 ani. diuretice şi depurative . lanceolate. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. Plantă perenă cu rizom gros de 2-8 cm. întregi. lăstarii subterani replasându-se. când conţinutul de substanţe active este mai bogat. creşte prin locurile nisipoase.

IZMĂ BUNĂ (mentă) Denumirea latină: Mentha piperita L. IZMĂ BUNĂ (mentă) . Denumirea rusă: Мята перечная Denumirea engleză: Peppermint Familia: Lamiaceae 40.

iar pe cea inferioară au nervuri proeminente. taninuri. sitosterol. Părţile aeriene se recoltează pentru uscare când plantele sunt înflorite în proporţie de 15-20%. Răspândire. Tinctura se foloseşte ca analgezic. flavonozide. Compoziţie chimică. întrebuinţări. Frunzele de mentă conţin ulei volatil (principiu activ). colagog şi antiemetic . ovat-lanceolate p ână la lanceolate. acizii ursolic şi oleanolic. mai mult sau mai puţin erectă. gastrică. Organul utilizat. puternic ramificată. luto-nisipoase. iar pentru extragerea uleiului volatil. Plantă care preferă solurile fertile de luncă. compusă din noduri şi internoduri. pe partea superioară netede. Frunzele se recoltează când acestea ajung la lungimea de 6 cm. întră în componenţa speciilor cu acţiune carminativă.Descriere. heliofilă. când plantele sunt înflorite peste 25%. colorate în verde închis cu glande oleifere. Plantă erbacee cu rădăcini adventive fibroase. Inflorescenţa este de forma unui spic. Frunze opuse. colagogă şi calmantă. Ele se prescriu ca spasmolitic. cu marginea limbului serată. recoltare. Tulpina patrunghiulară. cu apă freatică la mică adâncime. caroten. . conic alungit. lipide.

Denumirea rusă: Лук медвежий (черемша) Denumirea engleză: Wild garlic Familia: Liliaceae 41.LEURDĂ Denumirea latină: Allium ursinum L. LEURDĂ .

săruri minerale. fitoncide. stejar. Bulbii se sapă primăvara devreme sau toamna târziu. Frunze (2) ovat-lanceolate sau eliptictic-lanceolate cu două nervuri paralele. activează peristaltismul intestinal. Plantă perenă cu rădăcini fibroase pornite dintr-un bulb ovoidal. pe timp uscat. . Produsul vegetal se foloseşte pentru mărirea tensiunii arteriale. Planta are miros de usturoi. verzi-închise pe partea superioară şi mai deschise pe cea inferioară. Creşte pe soluri bogate în humus. dar încă neidentificat structural. întrebuinţări. Recoltarea frunzelor se efectuează în timpul înfloririi. vitamina C. Se conţine ulei volatil. recoltare. Compoziţie chimică. umede. Planta conţine un principiu activ la nivelul musculaturii uterine. prin păduri umbroase de fag. Organul utilizat. la bază treptat îngustate întrun peţiol lung. febrifug.Descriere. elimenarea toxinelor din organism (combate intoxicaţia cu nicotină). Răspândire. grupate în inflorescenţe umbeliforme. Flori albe. Tulpina floriferă erectă cu trei muchii. tei. este vermifug. după ce se ridică roua.

LEVĂNŢICĂ Denumirea latină: Lavandula angustifolia Mill. LEVĂNŢICĂ . Denumirea rusă: Лаванда узколистная Denumirea engleză: Lavender Familia: Lamiaceae 42.

semisferică. cele inferioare cenuşii. cele superioare cenuşii-verzi. rezine. . ca şi cel de melisă. deasemenea tanin. stelaţi. acid ursolic. acute. când conţin maximum de ulei volatil şi se transportă imediat la locul de extragere a uleiului sau uneori la cel de uscare. cea b ătrână este brună . pubescente. ca vermifug în medicina tradiţională. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă spiciformă. Compoziţie chimică. relativ uscate. Florile proaspete de levănţică conţin ulei volatil. un principiu amar. Florile. conduce la o normalizare a funcţiei cardiace. recoltare. Tulpina. pe ambele feţe păroase. Planta creşte pe soluri afânate. formează o tufă aproape globuloasă. Răspândire. Organul utilizat. ca insecticid. Frunze opuse. ramificată puternic de la bază. substanţe pectice. cumarine. cu scoar ţa exfoliată. se foloseşte pentru corectarea mirosului unguentelor şi cremelor medicinale. iar ramificaţiile tinere sunt patrunghiulare. se folosesc ca stimulent aromatic. liniar-lanceolate. permeabile.Descriere. întrebuinţări. Plantă perenă cu rădăcină lignificată. cu peri ramificaţi. Uleiul de levănţică. Recoltarea inflorescenţelor cu rămăşiţi scurte de tulpini se face în prima jumătate a zilei. ca atare. mai puţin păroase.

LUMÂNĂRICĂ Denumirea latină: Verbascum thapsiforme Schrad. Denumirea rusă: Коровяк скиперовидный Denumirea engleză: Mullein Familia: Scrophulariaceae 43. LUMÂNĂRICĂ .

cu tulpina dreaptă. antihistaminică. cilindrică. antimicrobiană.Descriere. sau se folosesc ca diaforetice şi antiastmatice. Răspândire. Creşte prin locuri însorite. Începând din luna iunie se culeg florile fără sepale (corola cu staminele). pe terenuri nisipoase şi pietroase. Deoarece planta înfloreşte treptat începând de la bază spre vârf. La noi se întâlneşte peste tot. Uscarea trebuie să se efectueze repede. antispastică. pentru preîntâmpinarea brunificării. Organul utilizat. culegerea florilor se poate continua până în luna septembrie. ramificată şi acoperită cu frunze care îmbracă tulpina. bianuală. Plantă ierbacee. iridoidelor. Întrebuinţări. Datorită s a p o n o z i d e l o r. Florile sunt aşezate în formă de spic la vârful tulpinii sau al ramurilor. de-a lungul gardurilor. antivirală. diuretică. Cercetările au arătat că principiul lor activ (saponozidele) se află numai în florile complet deschise. f l a v o n o z i d e l o r. Întreaga plantă este acoperită cu peri deşi şi stelaţi. la temperatura de maximum 45oC. ceea ce îi dă un aspect catifelat. . recoltare. sterolilor mai au acţiune antiinflamatorie. Proprietăţile expectorante şi emoliente (datorită mucilagiului) fac ca florile de lumânărică să fie incluse în speciile pectorale.

MĂCEŞ Denumirea latină: Rosa canina L. MĂCEŞ . Denumirea rusă: Шиповник собачий Denumirea engleză: Rose-hip Familia: Rosaceae 44.

care la maturitate devine cărnos. extractul. întrebuinţări. Mai târziu. acid malic şi citric. cu 2 stipele la baza. Siropul. iar uleiul – la arsuri. Fe. decubitus. Organul utilizat. Fructele de măcieş conţin vitaminele C. pe dealuri. . B2 . Recoltarea fructelor începe în momentul când ele trec de la culoarea cărămizie spre roşu-portocaliu. de culoare roşie. astringent şi antidiareic. săruri de K. numeroase stamine dispuse pe un receptacul. fructele se transportă la locul de uscare. Compoziţie chimică. Mg. frunze compuse. în realitate adevăratele fructe. Arbust cu ghimpi. deoarece se încing uşor. 5 petale. K.izant. Flori de culoare roz. taninuri. formate din mai multe foliole ovale. dinţate pe margini. scade conţinutul în vitamina C. recoltare . zaharuri. măceşele întră în perioada de supracoacere şi le fac inutilizabile pentru scopuri medicinale. Ca. În acest receptacul se află numeroase achene. dextrină. cărora în mod obişnuit se spune seminţe. După eliminarea corpurilor străine şi a impurităţilor.Descriere. cu 5 sepale. provitamina A. Răspândire. pectine. uleiuri volatile. uneori albe. PP. dermatite. Fructele recoltate nu se vor lăsa la soare. la marginea drumurilor şi a pădurilor. infuzia se utilizează ca vitamin . Creşte prin tufişuri.

MĂLIN Denumirea latină: Padus avium Mill. Denumirea rusă: Черемуха обыкновенная Denumirea engleză: Bird Cherry Familia: Rosaceae 45. MĂLIN .

În fructe se conţin substanţe tanante condensate. tufărişuri. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mălin. Se rup raceme întregi. Frunze eliptice. . Decoctul. mirositoare. recoltare. Tulpină dreaptă. zăvoaie. obovate sau oblong-ovate. se întrebuinţează. Scoarţa netedă. iar după uscare la soare sau în uscătorii termice (40600C) pedunculii se înlătură. cenuşie-negricioasă. Răspândire. rar la câmpie. Planta creşte prin păduri de luncă. datorită acţiunii astringente. Fructe. uşor zbârcite. vegetând sporadic în regiunea de deal şi munte. Organul utilizat. Rădăcina rămuroasă. Flori albe. grupate în raceme. sucul şi geleul din fructe de mălin. drupe sferice mici. Arbust sau arbore cu coroană deasă. strălucitoare cu seminţa rotund-ovată şi miezul dulce-astringent. acizi organici. la bază rotunjite. negre. se socoate. Compoziţie chimică. ulei volatil şi gras. pe margine acut-serate. pe faţa inferioară cu smocuri de peri la subsuoara nervurilor. că chiar un strugure de mălin mâncat poate opri diareia. în seminţe a fost identificată heterozida amigdalina şi ulei gras. ca remediu antidiareic.Descriere. întrebuinţări. recoltate la maturizare deplină. flavonozide . bruscacuminate. groase.

MĂRAR .MĂRAR Denumirea latină: Anethum graveolens L. Denumirea rusă: Укроп огородный Denumirea engleză: Common dill Familia: Apiaceae 46.

fistuloasă. PP.ramificată. Caliciu lipsă sau neînsemnat. scopoletina. Răspândire. printre cereale. glabră. slab .Descriere. Preparatul Anetinum. umbeliferona. antispastice şi diuretice. vitaminele C. grupate într-o umbelă compusă. Frunze tripenat-sectate. Flori mici. Fructe. întrebuinţări. Astăzi cunoscut pe tot globul. cu foliole filiforme. recoltate la maturizarea a 5060% din umbele. În sudul Europei mărarul creşte sălbatic. Tulpină cilindrică. Rădăcina pivotantă. ca infuzie sau chiar uleiul volatil picurat pe o bucată de z a h ă r. şi ulei gras. verde. înaltă până la 160 cm. peţiolate. Organul utilizat. recoltare. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mărar. Plantă erbacee anuală. . Se utilizează sub formă de apă aromatică. Posedă proprietăţi stomahice. ulei volatil format din limonen şi carvonă. de asemenea. Compoziţie chimică. În fructe au fost identificate cumarinele bergaptena. cafenii. carminative. care conţine totalul tuturor compuşilor fenolici posedă acţiune spasmolitică. striată. Conţin. diachene ovaleliptice. gălbuiverzui. C a a n t i h e m o r o i d a l s e administrează sub formă de clisme cu infuzie. carotenoide.

MESTEACĂN Denumirea latină: Betula pendula Roth.) Denumirea rusă: Береза поникающая (бородавчатая) Denumirea engleză: Silver birch Familia: Betulaceae 47. (B. MESTEACĂN .verrucosa Ehrh.

Frunzele de mesteacăn conţin ulei volatil. iernează sub formă de amenţi. se mai conţin flavonozide. Mugurii se recoltează de pe ramurile tinere prin strujire. Compoziţie chimică. Organul utilizat. glabre. în grădini sau parcuri. drumuri. iar primăvara se deschid. dinţate pe margini.Descriere. Răspândire. pe pante. Florile bărbăteşti se formează în timpul verii. atât în păduri de foioase. betulol. cariofilen. întrebuinţări. Creşte peste tot. crăpându-se la bătrâneţe. Florile femeieşti ies din muguri numai primăvara o dată cu apariţia frunzelor. Frunze alterne. vitamina C. heterozide. Infuzia. Frunzele tinere se recoltează începând din luna mai. ascuţite la vârf. cât şi de conifere. în formă de romb sau triunghi. compuşi triterpenici. Cele tinere sunt lipicioase datorită unor glande ce secretă o răşină. decoctul din frunze şi muguri posedă acţiune diuretică (la edeme de provinenţă renală şi cardiacă) şi colagogă (la colecistite). şi continuă până la sfârşitul lunii iulie. când sunt lipicioase. ca arbore ornamental pe marginea străzilor. recoltare . Mugurii conţin ulei volatil în componenţa căruia întră betulina. . în poieni. Arbore cu scoarţa albă şi netedă în tinereţe. taninuri. rezine.

MUR . Denumirea rusă: Ежевика (ожина) Denumirea engleză: Blackberry Familia: Rosaceae 48.MUR Denumirea latină: Rubus caesius L.

cu gust astringent-acrişor. Organul utilizat. iar rădăcinile toamna târziu. Aceşti compuşi activează procesele de eliminare a toxinelor pe cale gastrointestinală . cea ce le conferă proprietăţi astringente. În grădini întâlnim de obicei specii hibride. Flori albe. negrealbăstrui. vitamine C. Fructele. Răspândire. pline de seminţe. frunzele se recoltează înainte şi în perioada de înflorire.Descriere. Compoziţie chimică. cupru. Creşte pe malurile râurilor. frunzele conţin substanţe tanante. preferând luminozitatea directă. pe cea inferioară tomentoase. săruri de potasiu. Frunze trifoliate cu foliole romboidal-ovate şi marginea neregulat serată. . cilindrici. întrebuinţări. Fructe polidrupe cărnoase. grupate în raceme scurte. rezultate din încrucişarea cu alte specii. ghimpi scurţi. Au mai fost identificate zaharuri. pe râpele pădurilor. recoltare. Lăstarii tineri. Datorită conţinutului în acizi organici fructele sunt folosite ca laxativ uşor în pediatrie. pectine. subţiri. din grupa B. în tufişuri. Arbust cu lăstari târâtori. antidiareice. globuloase. caroten. pe partea superioară dispers-păroase. sau primăvara devreme. renal ă şi prin glandele sudoripare. mangan. fructele la maturizare. mici.

MUŞEŢEL .) Denumirea rusă: Ромашка аптечная Denumirea engleză: Chamomile Familia: Asteraceae 49. (Matricaria chamomilla L.MUŞEŢEL Denumirea latină: Chamomilla recutita L.

pe lângă drumuri. fusiformă. Are o largă întrebuinţare în dermatologie şi cosmetică. iar florile ligulate au un aspect proaspăt şi se află în poziţie orizontală. iar receptaculul .din flori tubulare. Recoltarea florilor se face atunci când 50% din florile tubulare sunt deschise. colină. de la cele nisipoase până la cele argiloase. recoltare. Plantă anuală cu rădăcina pivotantă. care sunt substanţe amare. în alte culturi. Inflorescenţele nu trebuie să aibă codiţe mai lungi de 1 cm. Compoziţie chimică. cicatrizantă şi antialergică datorită azulenelor şi bisabololului din uleiul volatil. Florile de muşeţel au acţiune antiinflamatoare. au acţiune stomahică şi carminativă. reprezentate prin inflorescenţe. acid ascorbic. întrebuinţări. sunt grupate în capitule compuse din flori ligulate. de culoare albă . fitosteroli şi acizi graşi. inserate altern. pe terenuri uscate. Fructul este o achenă mică.sau tripenat sectate. de culoare galbenă-aurie. Creşte pe ogoare. bi. pe soluri diferite. bifidat compuse. locuri virane. Organul utilizat. . de culoare argintie. Răspândire. Preferă locuri însorite. Proazulenele.Descriere. Florile. Acţiunea spasmolitică este atribuită flavonozidelor şi cumarinelor alături de care se mai conţin mucilag. Frunze sesile.

NALBĂ DE PĂDURE . Denumirea rusă: Просвирник (мальва) лесной Denumirea engleză: Common mallow Familia: Malvaceae 50.NALBĂ DE PĂDURE Denumirea latină: Malva silvestris L.

sfeclă. Creşte pe terenuri necultivate. taninuri. Prezenţa mucilagiilor conferă celor două produse vegetale proprietăţi demulcente. Se folosesc frunzele. c ărnoasă . rar prin tăieturi de pădure şi fâneţe. Dacă frunzele sunt sănătoase. în momentul deplinei maturaţii. urme de ulei volatil. ramificat ă . marginea drumurilor. bianuală cu rădăcină pivotantă . întrebuinţări. . Răspândire. întră deasemenea în compoziţia speciilor pectorale. acizi organici. Plantă erbacee. vitaminele A şi C. Tulpina erect ă sau ascendentă . Organul utilizat. Compoziţie chimică. neatacate de rugină. Florile de nalbă se recoltează de asemeni manual. şanţuri. pe lângă garduri. în gargarisme.Descriere. păros. Frunze lung-peţiolate. dealuri aride. p ăroasă . pe margine neregulat-seraţi. Planta se recomandă în afecţiuni ale bronhiilor. complete sau fără caliciu. cu 3-7 lobi semicirculari sau triunghiulari. recoltare. în tratamentul furunculozei. recoltate fără peţiol până în perioada înfloririi. în culturi de cartof. cu limb rotund până la reniform. ele se pot recolta în continuare. Flori roşiiviolacee dispuse la subsuoara frunzelor. Produsul vegetal conţine mucilagii.

NALBĂ MARE .NALBĂ MARE Denumirea latină: Althaea officinalis L. Denumirea rusă: Алтей лекарственный Denumirea engleză: Marsh mallow Familia: Malvaceae 51.

Acţiunea farmacodinamică principală este determinată de mucilag. Tulpinile acoperite cu frunze de culoare verdealbicioasă aşezate altern. întrebuinţări. Flori de culoare alb-roz. neîngălbenite şi neatacate de boli. Părţile aeriene se recoltează înainte de înflorire. pe malurile râurilor şi pe marginea şanţurilor. datorită căruia este utilizată ca emolient. mucilaginos. fructul este turtit. Spălarea nu este permisă.Descriere. recoltare. Răspândire. . albă până la slab gălbui la interior. Plantă ierboasă cu rizom scurt şi numeroase rădăcini de culoare cenuşie deschis la suprafaţă. Întră în compoziţia speciilor pectorale iar sub formă de gargarisme este utilizată pentru acţiunea antiinflamatoare în tratamentul inflamaţiilor gingivale. În prezent se cultivă în multe ţări. În cazul când frunzele sunt sănătoase. Creşte prin locuri umede. Compoziţie chimică. începând de la vârful plantei. având un peţiol lung. Rădăcinile se scot din pământ în momentul când planta s-a uscat şi înainte ca pământul să îngheţe. recoltarea poate continua şi în timpul înfloririi. Apare mai rar prin tufişuri. compus din numeroase achene. Organul utilizat. cu gust dulceag. deoarece apa dizolvă cu uşurinţă mucilagiile.

NEGRILICĂ Denumirea latină: Nigella sativa L. Denumirea rusă: Чернушка посевная Denumirea engleză: Black cumin Familia: Ranunculaceae 52. NEGRILICĂ .

este rezistentă la temperaturi înalte şi insolaţii puternice. În medicina populară planta este folosită în indigestii. Compoziţie chimică. Plantă ierboasă anuală cu rădăcină pivotantă subţire. mari. colici. Vegetează bine pe soluri mijlocii. Frunze alterne bipenatpartite cu lacinii liniare. întrebuinţări. Planta se seceră. Creşte ca buruiană în semănături. componentul carbonilic al uleiului volatil. afânate.Descriere. ramificată. leagă în snopi. curbate. Tulpina cilindrică sau muchiată. în vârful tulpinii sau ramurilor. apoi se treieră. trunchiate. Flori de culoare alb-albăstrui. . fiind activă în bronhospasmul provocat de histamină. având suprafaţa acoperită cu asperităţi. în boli de piept şi contra viermilor intestinali. Uleiul volatil se manifestă ca diuretic. Nigelona. Organul utilizat. cu numeroase seminţe negre. solitare. carminaiv. pubescentă. Răspândire. recoltare. Fructul este polifoliculă . Seminţele se recoltează când polifolicula are culoare neagră. pe locuri părăsite. depresiv şi analgezic. posedă proprietăţi antispastice.

OBLIGEANĂ Denumirea latină: Acorus calamus L. Denumirea rusă: Аир болотный Denumirea engleză: Sweet flag Familia: Araceae 53. OBLIGEANĂ .

cu limbul întreg. cu teacă. heterozida amară acorina. cu ajutorul unor greble sau furci. cilindrică. produsul vegetal are acţiune stimulentă asupra secreţiilor gastro-intestinale. Se foloseşte ca eupeptic amar în tratamentul anorexiilor şi dispepsiilor. bălţi. tanin. rezine. Se aşează la zvântat timp de câteva zile la umbră. Produsul vegetal conţine ulei volatil. Tu l p i n a a e r i a n ă e s t e tetraunghiulară şi poartă o singură frunză la subsuoara căreia se dezvoltă o inflorescenţă. recoltare. apoi se usucă. Rizomii recoltaţi se spală de mâl. Plantă perenă. cele groase se despică. Este un bun stomahic. erbacee. amidon. ascuţit la vârf. . se curăţă de părţile aeriene şi rădăcină. după evacuarea apei şi zvântarea terenului. Organul utilizat. carminativ şi prezintă acţiune sedativă. Răspândire. Rizomii se recoltează toamna. cât şi al celor stătătoare. Frunzele pornite din rizom. cu 1-2 rânduri de rădăcini adventive g ă l b u i . Creşte pe lângă iazuri. întrebuinţări. atât pe malul apelor curgătoare. gros.Descriere. Datorită principiilor amare şi celorlalţi compuşi ai uleiului volatil. roşcate la bază. mlaştini. Compoziţia chimică. acid ascorbic. cu un rizom orizontal. cărnos. sunt înguste. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă de tip spadice.

ODOLEAN .ODOLEAN Denumirea latină: Valeriana officinalis L. Denumirea rusă: Валериана лекарственная Denumirea engleză: Valerian Familia: Valerianaceae 54.

În primul an formează numai o rozetă de frunze imparipenat sectate. erbacee cu rizom vertical. flavonozide). spasmolitic la nivelul tractului gastrointestinal. precum şi în staţiuni mai înalte. .Descriere. Compoziţie chimică. care dezvoltă stoloni şi formează rădăcini. pe locuri stâncoase sau în păduri mai puţin umede. marginea întreagă sau serat dinţată. de-a lungul apelor. se curăţă de pământ prin scuturare. cu suprafaţa brăzdată. apoi se usucă. Se taie partea aeriană de la colet. glucide. violacee-roz sau albă. lipide. Plantă perenă. Principiul activ nu este încă definitiv cunoscut. Răspândire. Rizomii cu rădăcini se recoltează toamna târziu (cel mai bine în primul an de viaţă). mai este hipnotic şi antispastic. Cre şte în locuri umede. se spală întrun curent de apă în timp cât mai scurt pentru a nu-şi pierde calităţile şi se lasă la zvântat 1-2 zile. valepotriaţi. Organul utilizat. Frunzele tulpinale sunt opuse. întrebuinţări. Odoleanul are acţiune sedativă asupra sistemului nervos şi cardiac. se presupune existenţa unui fitocomplex bazat pe sinergismele ce se stabilesc între diferiţi componenţi (ulei volatil. Tulpini fistuloase. Inflorescenţa este un racem corimbiform de culoare roşiatică. recoltare. enzime.

Denumirea rusă: Стальник колючий Denumirea engleză: Spiny restharrow Familia: Fabaceae 55.OSUL IEPURELUI Denumirea latină: Ononis spinosa L. OSUL IEPURELUI .

cenuşie. păroasă. normalizează scaunul (la constipaţii cronice) . cu foliole ovale. Subarbust cu rizom continuat într-o rădăcină flexibilă. acid citric. Frunze superioare simple. care se deosebeşte prin flori mari. Planta se foloseşte ca hemostatic (la hemoroizi). Flori papilonate. aşezate câte două pe pedunculi scurţi în subsuoara frunzelor.Descriere. mărăcinişuri şi de-a lungul apelor. recoltare. Răspândire.. foarte spinoasă. grupate în inflorescenţe spiciforme. dinţate pe margine. ulei gras şi volatil. Tulpină lignificată la bază. Organul utilizat. ramificată. Spontan se întâlneşte altă specie Ononis arvensis L. dispuse la subsuoara unor bractei. Creşte prin fâneţe şi păşuni uscate. ca remediu diuretic. Se mai conţin onocerina. Pentru a asigura înmulţirea plantei se taie partea cioturoasă care constituie coletul şi se îngroapă în acelaşi loc. favorizează expulzarea calculelor renali şi înlesneşte eliminarea clorurilor. . Principiile active de bază sunt heterozidele izoflavoniceononina şi onospina. cele inferioare trifoliate. substanţe tanante. prin locuri nisipoase. roz cu dungi mai închise. roze. întrebuinţări. Compoziţie chimică. Rădăcinile trebuie recoltate toamna târziul sau primăvara devreme. glandulos-păroase.

PĂDUCEL Denumirea latină: Crataegus sanguinea Pall. Denumirea rusă: Боярышник кроваво-красный Denumirea engleză: Redhaw hawthorn Familia: Rosaceae 56. PĂDUCEL .

Fructele sunt globuloase. Compoziţie chimică. hipotensivă. lucitori. uşor ovale de culoare roşie. Florile trebuie uscate în straturi subţiri. cu 3-7 perechi de lobi seraţi pe margine. carotenoide. Organul utilizat. Florile se recoltează în momentul când încep să se deschidă. vasodilatatoare şi sedativă asupra sistemului nervos central.Descriere. Florile sunt constituite pe tipul 5. Răspândire. Lujeri brun-verzui. Frunze alterne. . izolat prin poienile din regiunea de câmpie până la regiunea muntoasă. acizii clorogenic şi cafeic. Păducelul are activitate cardiovasculară. ulei volatil. alături de care se găsesc vitexina. glabri. iar fructele se pot usca şi la soare. cu spini. cu 15-20 stamine cu antere de culoare neagră. Des se cultivă în parcuri. pe faţa superioară glabre. Creşte prin păduri şi tufişuri. recoltare. fără accesul luminii directe. Flavonozida principală este hiperozida. Fructele se culeg toamna în momentul când ele se înroşesc. rutozida. pe cea inferioară cu smocuri de peri. întrebuinţări. Se recomandă în scleroză coronariană la persoane în vârstă. pentru tratamentul unui cord hipertonic. Arbust cu tulpină mult ramificată. rombic-ovate. pe timp uscat. a fost pusă în evidenţă acţiunea simpaticolitică.

Denumirea rusă: Одуванчик лекарственный Denumirea engleză: Common dandelion Familia: Asteraceae 57.PĂPĂDIE Denumirea latină: Taraxacum officinalis L. PĂPĂDIE .

deasemenea sitosteroli şi stigmasteroli.Descriere. Plantă erbacee. locuri necultivate. prin f âneţe. iar rădăcinile toamna sau primăvara devreme. Răspândire. atenuate în peţiol. inulină. vertical. Din rădăcini au fost izolaţi compuşi triterpenici. Rădăcina întră în compoziţia speciilor gastrice. la marginea drumurilor etc. care dă naştere unei rădăcini pivotante. de culoare galbenă. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează înainte şi la începutul înfloririi. cu lobii triunghiulari acuţi sau obtuzi. în general cu caracter alcoolic. perenă. Inflorescenţele sunt dispuse în antodiu şi alcătuite numai din flori ligulate. Tot sistemul posedă o culoare neagră la exterior şi albă la interior. Nervura mediană are pe faţa superioară aspect de şanţ. . inegal invers fidate. Frunze lanceolate. Se mai conţine ulei gras şi oze. Compoziţie chimică. colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. întrebuinţări. recoltare . substanţă amară cu structura guaianică. Creşte pretutindeni din regiunea de şes până în cea deluroasă . carotenoide. Atât rădăcinile cât şi părţile aeriene ale păpădiei se utilizează ca tonice amare. Organul utilizat. cu rizom gros scurt. În sucul laticifer al plantei se conţine taraxacină.

PĂTLAGINĂ MARE Denumirea latină: Plantago major L. PĂTLAGINĂ MARE . Denumirea rusă: Подорожник большой Denumirea engleză: Common plantain Familia: Plantaginaceae 58.

de la câmpie până în zona subalpină. Fruct. brusc-atenuate în peţiol. Se folosesc în tratamentul gastritelor cronice anacide. în locuri cultivate şi necultivate. rănilor purulente. C. locuri bătătorite. capsulă ovoidală. acid oleanolic. perenă cu rizom scurt şi rădăcini fasciculate. diaree. laringitelor. Frunzele se taie de la suprafaţa pământului cu peţiolul nu mai lung de 5 cm. Frunzele conţin mucilag. ulcer gastrointestinal. întrebuinţări. Organul utilizat. cu trei-şapte nervuri. . grupate într-un spic. astringente. tanin. pe timp uscat. glabre. stomatitelor. flavone. traheitelor. Plantă erbacee. Se usucă la umbră în strat subţire. vitaminele A. artificial la 40-50oC. Frunzele de pătlagină se recoltează atât înainte cât şi în timpul înfloritului. K. fâneţe. păşuni umede. Răspândire. recoltare.Descriere. ulceraţiilor. iar extern pentru tratarea afecţiunilor vasculare. hipertensiune arterială. bron şite. astm bronhic. uşor hemostatice. nisipoase. Frunze lat-ovate. Flori galbenealbicioase. Compoziţie chimică. dispuse în rozetă. Creşte la marginea drumurilor. după ce se ridică roua. pectine şi posedă proprietăţi emoliente.

Denumirea rusă: Полынь горькая Denumirea engleză: Wormwood Familia: Asteraceae 59. PELIN .PELIN Denumirea latină: Artemisia absinthium L.

Frunzele de pelin se recoltează pe timpul înfloririi. stomahic. drumuri. Pelinul se foloseşte ca tonic amar. Creşte prin locuri necultivate şi uscate. Florile formează mici capitule globuloase. vermifug şi emenagog. iar pentru ulei volatil – înaintea înfloririi. acoperită cu frunze aşezate altern. recoltare . pe lângă garduri. peţiolul este mai scurt. întrebuinţări. Principiile amare ale pelinului sunt formate din sesquterpene (proazulene). Plantă vivace cu tulpina ramificată în partea superioară . locuinţe. Răspândire. Frunzele bazilare şi vârfurile înflorite ale plantei după tăierea cu foarfecele. Compoziţie chimică. Organul utilizat. Frunzele de la bază sunt lung peţiolate.Descriere. speciilor colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. aşezate la vârful tulpinii şi al ramurilor. Întreaga plantă are un aspect albcenuşiu din cauza perilor deşi şi mătăsoşi. pe măsură ce înaintează pe tulpină. artificial temperatura nu trebuie să depăşească 350C. Ele sunt adânc divizate în lobi lunguieţi cu margini întregi. în locuri aerisite şi se usucă la umbră. este partea componentă a preparatelor stomacale. . Toate florile din capitul sunt tubuloase. cuţitul se întind în straturi subţiri. Trebuie administrat însă cu atenţie din cauza toxicităţii tuionei. de culoare gălbuie.

PIPERUL BĂLŢII . Denumirea rusă: Горец перечный Denumirea engleză: Water-pepper Familia: Polygonaceae 60.PIPERUL BĂLŢII Denumirea latină: Polygonum hydropiper L.

Este folosit şi în ginecologie. Planta este utilizată ca hipotensiv şi hemostatic în hemoptizii.Descriere. glabre. Planta se taie la înălţimea de 4 . anuală. Inflorescenţele spiciforme. Compoziţie chimică. substanţe tanante şi pectinice. cu 6 (-8) stamine. recoltare. Frunze alterne. Extractul fluid întră în componenţa supozitoarelor antihemoroidale.5 cm deasupra solului şi imediat se transportă la locurile de uscare. Tecile sunt peliculare. acizii organici. hemoragii gastrice. pentru tratamentul meno. sau după raclarea uterului. se mai conţin vitaminele C şi K. mlaştinilor. constituite dintr-un perigon 4 (-5) laciniat. ascuţite sau obovate. întrebuinţări. . pe margine uneori cu perişori subţiri. mucilagii. ulei volatil. Tulpină glabră. erectă sau ascendentă. la bază îngust cuneiforme. Plantă erbacee. ovar superior cu 2-3 stiluri. roşietice. lanceolate. roşiatică. pe suprafaţă glabre. lacurilor. cilindrice. hemoroidale. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. Planta este răspândită în toată partea europeană şi creşte prin locuri umede pe malurile râurilor. Organul utilizat. recoltate în timpul înfloririi. în locuri ferite de razele solare directe.şi metroragiilor. vezicale. Răspândire. Principiile active de bază sunt flavonozidele.

) Nevski ) Denumirea rusă: Пырей ползучий Denumirea engleză: Couch grass Familia: Poaceae 61.B.PIR Denumirea latină: Agropyron repens P. PIR . (Elytrigia repens (L.

stolonifer. depurativ. A. recoltare . Planta creşte pe terenuri părăsite. ca urmare a oxidării agropirenului din uleiul volatil. Pirul conţine polifructozani (triticină .inulin ă ). pe lângă garduri. galben. vitamine din complexul B. Organul utilizat. Sub formă de decoct este utilizat ca diuretic. cu proprietăţi stimulative ale poftei de mâncare şi ale unei bune digestii. scăzând presiunea arterială . cu noduri. Rizomii se recolteaz ă primăvara timpuriu sau toamna târziu. perenă cu rizom lung târâtor. carotenoide. . întrebuinţări. Frunze liniare. pe marginea drumurilor. lung. ca tonic general. cenuşiu-verde sau albăstruie. Internodurile sunt fistuloase şi au un lumen redus. Tulpină erectă. diaforetic. cu teacă despicată ce înconjoară tulpina şi limb îngust. Compoziţie chimică. De asemenea are şi acţiune cardiovasculară.Descriere. Flori dispuse în spic compus. mucilag. prin pajişti. săruri de potasiu şi fier. verde. Acţiunea antibiotică s-ar datora formării unei cetone. Plantă erbacee. grădini. Se înlătură părţile aeriene. se spală într-un curent de apă şi se usucă în strat subţire la soare sau în camere bine aerisite. Răspândire.

(mierea ursului) Denumirea latină: Pulmonaria officinalis L. Denumirea rusă: Медуница лекарственная Denumirea engleză: Lungwort Familia: Boraginaceae PLĂMÂNĂRICĂ 62. PLĂMÂNĂRICĂ .

. Frunzele rozetei eliptice sau cordat-ovate. pe timp frumos.Descriere . expectoraţii cu sânge. neramificate. acid silicic. după ce s-a ridicat roua. ramificat. fâneţe. laringite. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi şi după înflorire. la început roşii-purpurii. Planta conţine mucilag şi alantoină. deasemenea afecţiuni ale căilor respiratorii. margini de păduri. din care pornesc rădăcini adventive. ulcer gastric şi duodenal. grupate în cimă scorpiodă. alături de saponozide. răguşeală. rutozidă şi microelemente. Tulpinile erecte. lung peţiolate. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale. Organul utilizat. prin pădurile de foioase. Plant ă ierbacee. cilindrice. perenă cu rizom târâtor. Răspândire. substanţe tanante. Creşte în locuri umbrite. întrebuinţări. Compoziţie chimică. vitamina C. Flori mici. maluri umbroase ale pâraielor. recoltare . hemoroizi. cu vârful ascuţit. cu peri tari. diaree. apoi violet-albăstrui. Se foloseşte în afecţiuni ale vezicii urinare. pe soluri cu umiditate accentuată. cele tulpinale – spatulate sau alungit-ovate. catar bronşic. tuse.

PODBAL Denumirea latină: Tussilago farfara L. Denumirea rusă: Мать-и-мачеха Denumirea engleză: Coltsfoot Familia: Asteraceae 63. PODBAL .

tanin. iar pe cea inferioară albicioasă din cauza perilor deşi. peţiol semicilindric. când sunt încă mici (8-15 cm în diametru). întrebuinţări. Compoziţie chimică. flavone. vivace cu un rizom cărnos. pe locuri argiloase şi abrupte. Răspândire. Creşte prin locuri umede. carotenoide. comună în întreaga ţară. din care cresc frunze rotunde. Frunzele de podbal sunt recoltate fără peţiol. inulină. Florile de culoare galbenă sunt aşezate în inflorescenţe capitule. saponozide. La recoltare se vor prefera plantele expuse soarelui. începând din luna aprilie şi până în iunie. Frunzele de podbal conţin 7-8% mucilagiu. . expectorantă şi antiinflamatoare. văile râurilor. Organul utilizat. în şanţuri. Uscarea se face în condiţii naturale sau cu aer cald la o temperatură de 40-50oC. de aceia infuzia din frunze de podbal are acţiune emolientă. Plantă ierbacee. deoarece acestea sunt mai bogate în mucilagii. cu margini dinţate. un principiu amar. recoltare.Descriere. Culoarea frunzei pe faţa superioară este verde.

POCHIVNIC Denumirea latină: Asarum europaeum L. POCHIVNIC . Denumirea rusă: Копытень европейский Denumirea engleză: European wild ginger Familia: Aristolochiaceae 64.

lungpeţiolate. albicios. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale la temperatura de 30-350C Compoziţie chimică. Planta conţine ulei volatil. ascendente. care confirmă şi toxicitatea produsului. scurt păroase. ramificat. iar în doze mici. în primul rând. În doze şi mai reduse are proprietăţi diuretice. recoltare . perenă cu rizom subţire.Descriere. rezine. Tulpinile aeriene pornesc din rizom. pe soluri grele prin pădurile de foioase. de obicei hibernante. umede. Frunze circularreniforme. Flori întunecat-purpurii. sudorifice şi antibiotice pe un mare număr de germeni patogeni. superficial. prin acţiunea lor vomitivă (emetică). întrebuinţări. se curăţă de alte impurităţi. tanin. săruri minerale. cu miros de piper. iar părţile subterane toamna târziu. Organul utilizat. Răspândire. . După recoltare se rup frunzele brunificate. din care pornesc rădăcini adventive firoase. Frunzele se recoltează în timpul înfloririi. zaharuri. Au mai fost identificate vitaminele C şi B. expectorantă. Întrebuinţarea se recomandă numai cu prescripţia medicului. Plantă ierbacee. solitare. bogat în azaronă şi aldehidă azarilică. scvamiforme. Creşte în locuri umbrite. Preparatele de Asarum se remarcă.

Denumirea rusă: Кукуруза Denumirea engleză: Maize. corn Familia: Poaceae 65. PORUMB .PORUMB Denumirea latină: Zea mays L.

plină cu măduvă. litiază renală . litiază biliară. C. de sprijin. Plantă ierbacee. Organul utilizat. flavonozide. cernoziomuri levigate. stigmasterol şi sitisterol. hemoragii. menstre neregulate şi dureroase. Compoziţie chimică. Ca produs vegetal se foloseşte mătasea (stilurile şi stigmatele recoltate de la florile femele). Produsul vegetal conţine vitaminele K. Frunze lanceolate. femele – ştiuleţi. s ăruri de potasiu. afec ţiuni ale sistemului cardiovascular. recoltare. substanţe minerale. hidropizie. întrebuinţări. B6. Florile mascule sunt grupate într-un panicul terminal. extractul fluid şi siropul se folosesc în disfuncţiile hepatobiliare. anuală cu rădăcini fasciculate. cerinţe termice ridicate în tot cursul vegetaţiei. luto-nisipoas ă . cu nervura mediană pronunţată. când boabele se află în faza de lapte.Descriere. Infuzia. reumatism. Se usucă la umbră şi se prezintă sub forma unei mase filamentoase galben verzuie până la brun roşcat. Tulpină cilindrică. care se culege înainte de maturizarea porumbului. B1. cistite. . Preferă soluri cu structură lutoasă . tulburări de menopauză. La primele 2-5 noduri tulpinale se formează rădăcini adventive. prevăzută cu noduri. bine dezvoltate. saponozide. alantoină etc. lipide. dispuse altern pe două rânduri. Răspândire. B2.

PORUMBAR .PORUMBAR Denumirea latină: Prunus spinosa L. Denumirea rusă: Терн ( терновник) Denumirea engleză: Blackthorn Familia: Rosaceae 66.

Toate se usucă în straturi subţiri în camere bine aeresite. acoperiţi cu perişori. florile – la începutul înfloririi. O utilizare eficace o are scoarţa de pe tulpini contra durerilor de inimă. formează desişuri spinoase. recoltare . Florile sunt menite şi ca antidiabetice şi ca antiastmatice. apar înaintea frunzelor. Flori albe. astringent. poiene. leucoantociani şi o heterozidă cianogenetică. margini de pădure. scoarţele de pe rădăcină şi tulpini. Florile conţin flavonozide. dealuri pietroase. alungit-obovate. ca diaforetic şi depurativ. Fructe – drupe globuloase. Compoziţie chimică. Spontan creşte pe coaste însorite. Organul utilizat. fructele – antociane. solitare. brumate. pe faţa de jos pubescente. Răspândire. păşuni. cu baza cuneată. întrebuinţări. comestibile. acid ascorbic. În unele localităţi ca antidiareic se flosesc rădăcinile. rădăcinile mai subţiri se recoltează toamna la sfarşitul vegetaţiei. . şi în tratamentul leucoreei. fructele – la maturizare deplină. Frunze alungit-eliptice. pe margine crenatserate. antidizenteric. Lujeri cenuşii.Descriere. tulpina cu numeroase ramificaţii laterale. taninuri. Se folosesc pentru efectul lor ca antidiareic. albăstruinegricioase. fâneţe. Arbust spinos. Frunzele se culeg în luna iulie. glucide.

REVENT . Denumirea rusă: Ревень тангутский Denumirea engleză: Chinese rhubarb Familia: Polygonaceae 67.REVENT Denumirea latină: Rheum palmatum L.

ce pornesc dintr-un rizom puternic. cu faţa superioară aspră . . întrebuinţări. goală. recoltare. geleurilor. enzime. Organul utilizat. Frunze bazale mari. După curăţire de pământ şi spălare sunt mundate. Peţiolii frunzelor tinere se întrebuinţează în pregătirea compoturilor. apare în anul al doilea. perenă cu rădăcini cărnoase. apoi purgativ. Răspândire. umiditate. dispuse în inflorescenţe paniculiforme. Compoziţie chimică. mai lungi decât late. În doze mici are acţiune antidiareică şi totodată excitant al secreţiei gastrice. Reventul conţine două grupuri de principii active. lumină şi soluri. primăvara sau toamna. Plantă erbacee. cu articulaţii evidente şi ohree ca un manşon membranos la fiecare nod. Flori roz sau roşietice. reoantracenozide şi reotanoide. dulceţei. apoi se usucă. Tulpina cilindrică. cordiform-palmat-lobate. Recoltarea rădăcinilor se face numai de la plante în vârstă de 6-10 ani. Planta preferă cerinţe moderate faţă de căldură. ulei volatil. lobii cu 1-2 dinţi. napiform. deasemenea acizi organici. operaţie prin care se îndepărtează suberul şi o parte din parenchimul cortical. În doze mai mari. viguroase. principiile purgative atingând doza terapeutică acţionează mai întâi laxativ. după maturizarea seminţelor.Descriere. adeseori înşirându-se pe o sfoară.

ROIBĂ Denumirea latină: Rubia tinctorum L. ROIBĂ . Denumirea rusă: Марена красильная Denumirea engleză: Madder Familia: Rubiaceae 68.

Părţile subterane se curăţă de pământ şi se usucă. Flori mici. Plantă erbacee. Creşte pe lângă garduri. roşie. recoltate până la începutul vegetaţiei sau toamna târziul după maturizarea seminţelor. tartric. pe nervuri şi margini cu peri acuelaţi. dispuse câte 4-6 în verticii. Compoziţie chimică. recoltare. întrebuinţări. în special ca diuretic şi saluretic. datorită eficienţii preparatului în eliminarea cristalelor şi a calculelor renali. palid-galbene. prevăzute cu peri mici şi aspri. Extractul este folosit în tratamentul calculozei renale. se mai conţin acizi organici (citric.Descriere. cu patru muchii. aspri şi retorşi. pielonefrite. perenă. Principala antraheterozită o constituie acidul ruberitric. Mai este indicat în cistite. . Se foloseşte. zaharuri. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. tonic şi emenagog. spasmolitic. grupate în cime laxe. Răspândire. pe coastele dealurilor. Este introdusă în cultură. malic). insuficienţa renală. prin vii. Rădăcinile au la exterior o culoare roşie brună. iar la interior. Frunze lanceolat-eliptice. Organul utilizat. Tulpina târâtoare sau agăţătoare. flavonozide. pauciflore. albumine. pectine.

ROINIŢĂ .ROINIŢĂ Denumirea latină: Melissa officinalis L. Denumirea rusă: Мелисса Denumirea engleză: Lemon balm Familia: Lamiaceae 69.

prin luminişurile din pădurile de stejar şi se cultivă ca plantă medicinală şi meliferă. Compoziţie chimică. Principala acţiune farmacodinamică a părţilor aeriene de roiniţă este spasmolitică şi sedativă.Descriere. acizii oleanolic şi ursolic. cu vârful obtuz şi marginile crenatserate. din care cauză se administrează în afecţiuni nervoase ale tractului gastro-intestinal şi nevroze cardiace. în frunzele de roiniţă mai sunt prezenţi acizi cafeic. după ce s-a ridicat roua. clorogenic. lignificat. la subsuoara bracteelor. Se va recolta pe timp însorit. recoltare. patrunghiulară. Posedă. o acţiune carminativă evidentă. Frunzele sunt acoperite cu peri şi glande. Epoca optimă de recoltare este sfârşitul butonizării şi apariţia primelor flori deschise. Frunze opuse. Florile grupate în verticile aşezate la noduri. taninuri. cu limbul frunzei de formă ovată. mucilagii. . colorat în brungălbui. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de roiniţă. călduros şi fără vânt. substanţe amare şi minerale. Pe lângă uleiul volatil. glabră la bază şi păroasă în partea superioară. Organul utilizat. Tulpina ierboasă. Plantă perenă. întrebuinţări. de asemenea. erbacee cu rizomul orizontal. Roiniţa creşte în flora spontană prin locuri necultivate. Răspândire.

Denumirea rusă: Чистотел большой Denumirea engleză: Celandrine Familia: Papaveraceae 70. ROSTOPASCĂ .ROSTOPASCĂ Denumirea latină: Chelidonium majus L.

cele superioare sesile. în partea de sus ramificate. Frunze alterne. Tulpini erecte. prin aplicarea latexului în strat gros.Descriere. tufărişuri. vomă. Iubeşte soluri uşoare. inferioare peţiolate. Infuzia şi extractele obţinute din rostopască se folosesc în tratamentul afecţiunilor ficatului şi căilor biliare. Sucul proaspăt de plantă se întrebuinţează pentru extirparea negilor. Compoziţia chimică. cea de jos . pe lângă garduri.albăstrii. în partea de sus verzi. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de rostopască. Organul utilizat. carotenoide şi acizi organici. papilomatozei laringelui şi intestinelor. recoltare. Părţile aeriene ale plantei conţin alcaloizi. cu dinţi rotunjiţi. Segmentele frunzelor sunt rotunde sau ovate. Florile galbene-aprinse. saponozide. grădini. flavonoide. . chiar nisipuri. care se recoltează în timpul înfloririi. acid ascorbic. întrebuinţări. Plantă cu rizom brunroşiatic. de aceea creşte prin locuri umbroase din păduri. goale. Însă administrarea în cantităţi mari poate avea acţiune toxică constând din iritaţia tubului digestiv. grupate în umbele simple. penatsectate. Răspândire. în jurul locuinţelor. Se usucă fără întârziere. iar în partea de jos cu perişori. respiraţie încetinită. Planta preferă umiditate ceva mai accentuată.

Denumirea rusă: Софора японская Denumirea engleză: Japanese pagodatree Familia: Fabaceae 71.SALCÂM GALBEN Denumirea latină: Sophora japonica L. SALCÂM GALBEN .

Compoziţie chimică. hipertensiune arterială. aşezate la vârful ramurilor şi îndreptate în sus. însă cu foliolele ceva mai mici. Floarea are forma de fluture ca şi cea de salcâm. Organul utilizat. alături de pectine. grădini. ramificate. Răspândire. accidente circulatorii. grupate în inflorescenţe piramidale. spre deosebire de florile de salcâm alb care sunt aplecate în jos. La noi se cultivă numai în scopuri ornamentale prin parcuri. întrebuinţări. Fructele se recoltează imature. în cazuri de fragilitate capilară .Descriere. Arbore cu scoarţa netedă. În această perioadă primele flori încep să se deschidă. atunci când caliciul şi corola sunt bine distinse. Bobocii florali se recolteaz ă în momentul formării lor. hemoragii cu diferite cauze. recoltare. Rutozida este folosită în tratamentul unor afecţiuni ale rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. Fructele sunt nişte păstăi cărnoase. Atât bobocii florali cât şi fructele ca principiu activ de bază conţin rutozida. Uscarea se înfăptuieşte la aer liber sau în uscătorii la o temperatură de 400C. uneori în plantaţii şi perdele forestiere. Flori de culoare alb-gălbuie sau alb-verzuie. glucide. mucilagii. de culoare verde-închis. betulinol. Frunze asemănătoare celor de salcâm alb. .

SALCIE Denumirea latină: Salix alba L. Denumirea rusă: Ива белая (верба. ветла) Denumirea engleză: White willow Familia: Salicaceae 72. SALCIE .

Descriere. Arbore cu scoarţa cafeniu-închisă, crăpături longitudinale; ramurile tinere de culoare cafenii-gălbui sau roşietice, lucioase, pubescente. Frunze înguste sau late, lanceolate, ascuţite la vârf, pe partea superioară verzi-închise, pe cea inferioară verzideschise. Flori unisexuate grupate în amenţi, care apar odată cu frunzele. Răspândire. Creşte pe lângă ape, pe aluviuni cu prundişuri, prin zăvoaie, mlaştini şi prin păduri umede. Planta fiind înmulţită vegetativ prin butăşire este folosită la fixarea malurilor. Organul utilizat, recoltare. Scoarţa se recoltează de primăvară până în timpul verii (când conţinutul în salicozidă este maximum) de pe ramurile în vârstă de 3-4 ani. Se usucă în straturi subţiri la temperatura ambiantă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Scoarţa conţine tanin şi o heterozidă specifică salicozidă, alături de populozidă şi alte substanţe active. Având acţiune antiinflamatoare, febrifugă, analgezică, antiagregantă plachetară şi sedativă se utilizează în artroze şi alte afecţiuni reumatismale, dismenoree, dureri pelviene, hiperexcitabilitate nervoasă, anxietate.

SALVIE
Denumirea latină: Salvia officinalis L. Denumirea rusă: Шалфей лекарственный Denumirea engleză: Common sage Familia: Lamiaceae

73. SALVIE

Descriere. Plantă perenă cu un rizom ramificat, lignificat. Tulpina lemnoasă la bază, erectă, machiată în partea superioară, pubescentă şi foarte ramificată. Frunze opuse, lanceolate sau ovate, fin zim ţate, uniform reticulate, cu nervuri proeminente pe partea inferioară, pubescente, de culoare albă-cenuşie sau verdeargintie. Flori brune-violacee grupate în pseudoverticile, în vârful tulpinilor, unde formează inflorescenţe spiciforme. Răspândire. Planta preferă cerinţe ridicate faţă de căldură, cu veri caniculare şi ierni blânde, preferă soluri lutoase, uşor-alcaline. Organul utilizat, recoltare. Frunzele de salvie ajung la maturitatea tehnică în faza de butonizare, care este considerată a fi optimă, deoarece conţinutul de ulei volatil atinge valorile cele mai ridicate. Compoziţie chimic, întrebuinţări. Principiul activ de bază este uleiul volatil. Afară de aceasta se conţin substanţe tanante, acizii ursolic şi oleanolic, flavonozide, vitamina C, enzime, lipide. Frunzele de salvie se folosesc ca antinevralgic, hipoglicemiant şi coleretic, de asemenea ca antisudorific. Sub formă de gargarisme se utilizează în tratamentul anginei, ca antiinflamator bucal şi faringian.

SĂPUNĂRIŢĂ
Denumirea latină: Saponaria officinalis L. Denumirea rusă: Мыльнянка лекарственная Denumirea engleză: Soapwort Familia: Caryophyllaceae

74. SĂPUNĂRIŢĂ

în strat subţire sau în locuri bine aerisite. în zona de şes şi deal. cu 3 nervuri puţin concrescute la bază. cu suber roşcat. diuretic. Frunze eliptice. întrebuinţări. Extern se administrează în dermatoze. un derivat flavonic. Se spală într-un curent de apă. Se usucă la soare. pitiriasis. însorite. capsul ă cu numeroase seminţe reniforme. pe lângă garduri. Răspândire. Flori albe sau roze. Saponarina se foloseşte ca expectorant. recoltare. pentru tratamentul faringitei. opuse. Planta creşte pe locuri nisipoase. depurativ. ramificat. marginea limbului întreagă. ulei volatil şi substanţe minerale. din care pornesc rădăcini. uscarea gurii şi gâtului. tubulos. a drumurilor. pu ţin sau deloc ramificată. . Fruct. cu caliciu gamosepal. Organul utilizat. pe marginea râurilor. negre. cantităţi mici de lipide. Tulpină erectă . Constituentul principal este saporubina. se scot din pământ cu casmaua. împotriva oxiurilor. Nu se depăşesc dozele pentru că apare fenomenul de toxicitate. târâtor. antinevritic. se mai conţin. frumos mirositoare. Plantă erbacee cu rizom cilindric. constând din tremurături. Compoziţie chimică. Rădăcinile de săpunariţă se recoltează toamna târziul sau primăvara devreme până la începutul vegetaţiei. antireumatic.Descriere.

SCLIPEŢI .SCLIPEŢI Denumirea latină: Potentilla erecta L. Denumirea rusă: Лапчатка прямостоячая Denumirea engleză: Common tormentil Familia: Rosaceae 75.

chiar la dizenterie. cu bune rezultate în aplicaţii externe. neuniform îngroşat. Răspândire. ulei volatil. recoltaţi primăvara de timpuriu sau toamna cât mai târziul. galbene. Produsul vegetal de asemenea. umede. Florile solitare. acid galic. acoperit cu numeroase rădăcini adventive. Au mai fost identificate flavonozide. uretrale). cele tulpinale trilobate. lung peţiolate cu foliole cuneat-obovate. Tulpini drepte. amidon. Organul utilizat. poate fi folosit.Descriere. chinic şi elagic. Rizomii conţin substanţe tanante. în partea de sus ramificate. intestinale. curăţă de rădăcini. turboase. întrebuinţări. slab păroase. Plantă perenă cu rizom scurt. răşini. Compoziţie chimică. recoltare. sesile cu stipele mari. scutură de sol. Ca produs vegetal se folosesc rizomii de sclipeţi. Se întrebuinţează la diferite hemoragii interne (stomacale. marginea pădurilor. se spală într-un curent de apă rece şi după zvântare se usucă. Rizomii posedă proprietăţi astringente şi hemostatice. subţiri. cu 4 petale pe floriferi. Se sapă. Se folosesc la bolile inflamatorii ale tractului gastrointestinal. Frunzele bazilare sunt tri. prin poieni. pentru tratamentul degerăturilor.sau cincilobate. saponozide. Planta creşte pe soluri calcaroase. .

SCORUŞ .SCORUŞ Denumirea latină: Sorbus aucuparia L. Denumirea rusă: Рябина обыкновенная Denumirea engleză: Rowan or mountain ash Familia: Rosaceae 76.

păduri rărite. lucioasă. sorbitol. dispuse în corimbe terminale. mai târziu cu ritidom negricios. ca urmare a conţinutului ridicat în sorbitol. cenuşiu-pătată în tinereţe.Descriere. în tratamentul reumatismului. glabrii. lucitori.compuse. Scoruşul creşte în regiunile de deal. recoltare. se colorează vişiniu. întrebuinţări. Răspândire. dar a fost preconizată utilizarea lor şi pentru tratamentul diabeticilor. antituberculos. Fructele întră în compoziţia speciilor vitaminice şi polivitaminice. recoltate la maturitate. Se cultivă ca plantă decorativă în parcuri. spre bază sesile. erecte. cu foliole oblong-lanceolate. sporadic în câmpie. apoi bruni-roşcaţi. acute sau obtuze la vârf. prin ruperea ciorchinelor în întregime. vitamina P. acizi organici. calmant al tusei. Lujeri tomentoşi în tinereţe. Flori albe. Ca produs vegetal se folosesc fructele de scoruş. marginile acut-serate. scoarţă netedă. substanţe amare şi tanante. Arbore indigen cu tulpină relativ dreaptă. Organul utilizat. păroase. Fructele conţin carotenoide. Compoziţie chimică. prin luminişuri. Uscarea artificială timp de 3-4 ore. toamna. acid ascorbic. înainte de cădere. . până sau după îngheţuri. Se folosesc pentru tratamentul scorbutului. Frunze alterne. pectine. imparipenat.

SCUMPIE Denumirea latină: Cotinus coggygria Scop. SCUMPIE . Denumirea rusă: Скумпия кожевенная Denumirea engleză: Smoketree Familia: Anacardiaceae 77.

Principiile active de bază sunt substanţele tanante. ulcere. Compoziţie chimică. cu nervuri puternic proeminente.Descriere. Frunze alterne simple eliptice până la ovate. grupate într-o paniculă. zdrobite emană miros de morcov. la vârf rotunjite sau uşoremarginate. Frunzele se usucă în încăperi bine aerisite sau în uscătorii termice. Arbust ramificat cu scoarţa brună -cenu şie şi lemnul galben. Organul utilizat. întrebuinţări. la arsuri. pe margini întregi. Frunzele de oţetar se folosesc ca sursă de obţinere a taninului – ca remediu astringent şi antiinflamator. Au mai fost identificate flavonozide. peţiolate. . ulei volatil. Pe larg se cultivă ca plantă medicinală şi decorativă (mai ales în parcuri). printre arbuşti. laringelui. Flori mici. recoltate de la începutul înfloririi până la maturizarea completă a frunzelor. Se utilizează în procesele inflamatorii ale căii bucale. Toamna frunzele devin de culoare roşie închisă cu nuanţă violetă. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. fisuri. cu baza cuneată. la otrăviri perorale cu sărurile alcaloizilor şi metalelor grele deoarece taninul formează compuşi insolubili cu aceste substanţe. faringelui. Răspândire. recoltare. Spontan este răspândit pe povârnişuri pietroase.

SIMINOC Denumirea latină: Helichrysum arenarium DC Denumirea rusă: Бессмертник песчаный Denumirea engleză: Everlasting Familia: Asteraceae 78. SIMINOC .

adunate în panicul corimbiform. Florile de siminoc conţin flavonozide. microelemente. iar la întârzierea colectării în produs o să avem receptacule goi. recoltate la începutul înfloririi plantei. vărsăturile. Răspândire. . hepatitelor. meteorismul. vitamina K. prin locuri înierbate şi nisipoase. mijlocii şi superioare – sesile. cele inferioare lanceolate peţiolate. şi ca colicistochinetic. întrebuinţări. caroten. surii. produsul vegetal reduce greaţa. colangitelor. senzaţia de durere din regiunea ficatului. Utilizat în tratamentul colicistitelor. des-foliată.Descriere. Planta creşte în regiunea de câmpie. acoperită cu peri mici. perenă cu tulpină erect ă . Flori galbene. Au mai fost identificate vitamina C. Compoziţie chimică. neramificat ă . Organul utilizat. reduce dimensiunile ficatului mărit patologic. liniarlanceolate sau alungite. Ca produs vegetal se folosesc florile de siminoc. când paneraşele încă nu s-au deschis cu totul. Plantă erbacee. substanţe tanante şi amare. recoltare. Frunze alterne cu marginea întreagă. grupate în calatidii globuloase. surii. La recoltarea prea devreme produsul o să constea din paneraşe mici. pe ambele feţe cu peri mici. dar sunt bine dezvoltate.

Denumirea rusă: Бузина черная Denumirea engleză: Elder Familia: Caprifoliaceae 79. SOC .SOC Denumirea latină: Sambucus nigra L.

pe rame acoperite cu hârtie. într-un singur strat. pe lângă garduri. rutozidă. Arbu st cu tulpina neregulat ramificată. Întâlnită la noi prin păduri. Florile mai conţin mucilag. laxativă. întrebuinţări. acute. lunci şi zăvoaie. Mirosul greţos al florilor proaspete este conferit de o serie de amine alifatice. cenuşiu-verzuie. urme de ulei volatil. Socul este o specie euroasiatică întâlnită pe soluri fertile. Lujeri groşi. antireumatică şi antinevralgică. recoltare. cu florile în sus. Ramurile poartă frunze imparipenat-compuse din foliole eliptice sau ovat-eliptice. Ele au acţiune diuretică. albă-gălbuie. extern pentru tratarea arsurilor. cu miros neplăcut. furunculelor.Descriere. verzui-cenuşii. Organul utilizat. sudorifică şi emolientă. Constituentul principal al florilor de soc este o heterozidăsambunigrozida. . Se usucă la soare puternic. Pe timp nefavorabil se usucă în poduri acoperite cu tablă. bogate în humus. Răspândire. Compoziţie chimică. scoarţa verucoasă. abceselor. afânate. tanin. saponozide. Florile de soc se recoltează când 75% din flori sunt deschise. Florile de culoare albă sunt reunite în cime corimbiforme plate. bine ventilate. acizi organici. cu măduvă spongioasă. Fructele drupe negre.

SORBESTREA Denumirea latină: Sanguisorba officinalis L. SORBESTREA . Denumirea rusă: Кровохлебка лекарственная Denumirea engleză: Great burnet Familia: Rosaceae 80.

cu periantul simplu. hemoroizi. deasemenea în stomatite. Produsul conţine substanţe tanante. Tulpini cu coaste. lignificaţi. în poiene. grupate în inflorescenţe capitulare ovale sau ovalcilindrice – spice. Se foloseşte la boli gastrointestinale (enterocolite. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. erecte. Produsul mai întâi se vestejeşte la aer apoi se usucă la umbră. Planta dezvoltă o rozetă bazilară de frunze mari. lung peţiolate. în interior deşerte. Florile mici de culoare roşie-închisă. Frunzele tulpinale rare. orizontali. erbacee cu rizomi bruni. Planta creşte prin fâneţe umede. sesile. alte procese inflamatorii. recoltare. hemostatic ă . în partea de sus ramificate. recoltate toamna după fructificare. cu 7-25 foliole alungitovate. întrebuinţări. printre arbuşti. ulei volatil. gingivite. saponozide. antiinflamatoare şi antiseptică. în strat subţire. hemoragii uterine. Răspândire. glabre. Compoziţie chimică. substanţe colorante. acid galic şi elagic. marginea pădurilor.Descriere. . Plantă perenă. pe partea inferioară verzialbăstrii. amidon. imparipenate. diaree). în poduri cu tablă. Decoctul din sorbestrea posedă acţiune astringentă. groşi. Organul utilizat.

Denumirea rusă: Душица обыкновенная Denumirea engleză: Common marjoram.SOVÂRV Denumirea latină: Origanum vulgare L. Oregano Familia: Lamiaceae 81. SOVÂRV .

Descriere. verde. rareori albă. flavone. Privite în zare se observă puncte transparente (celule cu ulei volatil). Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. scurt peţiolate. Plantă perenă cu tulpina în 4 muchii. Se usucă la umbră. . reunite în buchete la vârful tulpinii şi al ramurilor. Răspândire. Produsul vegetal conţine ulei volatil. antociane. marginea pădurilor. în locuri bine aerate. în acid ascorbic. Florile au culoarea purpurie. de formă ovală. stomahic ă . antispastică şi se găseşte în compoziţia speciilor antibronşitice. uneori roşietică. sudorifice şi sedative. de la câmpie până în regiunea subalpină. Produsul vegetal posedă acţiune antiseptică . Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sovârv. Uleiul volatil posedă proprietăţi antimicrobiene. lemnoasă şi ramificată la partea superioară. tanin. Organul utilizat. Se recoltează planta înflorită. margini de pădure. recoltare. aproape glabre. tufărişuri. Frunze opuse. de la punctul de unde începe să se ramifice. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 350C. În perioada de înflorire şi mai ales în orele de dimineaţă. cu marginea întreagă sau uşor dinţată. întrebuinţări. planta conţine cea mai mare cantitate de ulei volatil. poieni. acoperit ă cu peri. Compoziţie chimică.

SPORICI (urzicuţă) Denumirea latină: Verbena officinalis L. Wild hyssop Familia: Verbenaceae 82. Denumirea rusă: Вербена лекарственная Denumirea engleză: Vervain. SPORICI (urzicuţă) .

în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 400C. pe şesuri. Compoziţie chimică. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. întrebuinţări. Se taie din apropierea solului şi se usucă la umbră. Are şi proprietăţi galactogoge. ramificată. reunite în spice. Răspândire. Plantă erbacee. mirişti. cu 4 muchii. în apropierea izvoarelor. . peţiolate. cele inferioare ovat-triunghiulare. în tratamentul colicilor hepatice. verbenozida. rareori albe. În medicina populară se foloseşte ca v u l n e r a r.Descriere. cele superioare mai puţin divizate. în locuri bine aerate . dealuri pietroase. Produsul vegetal conţine o substanţă amară de natură iridoică. recoltare. renale şi de splină. mai rar prin tufărişuri. Florile au culoarea palid-roşii sau palid-violete. recoltate în perioada de înflorire. marginea pădurilor. Această specie este utilizată pentru atenuarea durerilor de cap. Organul utilizat. care este un parasimpatometic slab. anuală cu tulpina erectă. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. a n t i i n f l a m a t o r ş i antimigrenos. aproape până la bază simplu-penatsectate. S-au identificat şi heterozide cardiotonice. Frunze opuse.

Denumirea rusă: Дуб обыкновенный Denumirea engleză: Common oak Familia: Fagaceae 83. STEJAR .STEJAR Denumirea latină: Quercus robur L.

Se recoltează scoarţa tulpinilor tinere şi a ramurilor de 3-5 ani. cu 4-8 perechi lobi obtuzi sau rotunjiţi. calciu oxalic. când seva începe să circule intens. în tratamentul stomatitelor. dispuse în ciorchine. recoltare. Sub formă de pulbere fină se foloseşte pentru pudrarea plăgilor. mai ales în arsuri. Scoarţa cu ritidom brun-negricios. Lujerii viguroşi. Arbore foios cu o coroană largă. cerinţe ridicate faţă de căldura verii. . pretenţios faţă de lumină. rezistent la geruri. substanţe amare şi pectice. Scoarţa conţine taninuri mixte. adânc brăzdat longitudinal şi transversal. decoctul – în gargarisme. fertile. al căror diametru nu trebuie să depăşească 10 cm. creşte în păduri. întrebuinţări. sub formă de clisme la tratarea hemoroizilor. Recoltarea începe primăvara. Stejarul preferă soluri profunde. bruni-măslinii. muchiaţi. inegal separaţi prin sinusuri neregulate. Organul utilizat. tare. glabre. cultivat în parcuri. Produsul se utilizează ca astringent. Răspândire.Descriere. glabri. ramuri puternice. Flori unisexuat-monoice. hemostatic şi antidiareic. deasemenea flavonoide. Frunze lobate până la penatfidate. pieloase la maturitate. Compoziţie chimică.

SUNĂTOARE . John’s wort Familia: Hypericaceae 84. Denumirea rusă: Зверобой продырявленный Denumirea engleză: St.SUNĂTOARE Denumirea latină: Hypericum perforatum L.

Planta creşte pe locuri destul de uscate. vitamina C. Organul utilizat. Compoziţie chimică. glabre. Se folosesc părţile aeriene de sunătoare. acizi cafeic. sesile. . clorogenic. carotenoide. Planta conţine antraderivaţi. Tulpina este cilindrică. Plantă perenă cu tulpina dreaptă. întrebuinţări. lemnoasă la partea inferioară şi ramificată începând de la jumătate. la marginea drumurilor şi pădurilor. Florile – corimb. prin sporirea rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. având 2 muchii în lungime pe care se observă puncte negre. prin fâneţe. în boli ale stomacului. Un produs de calitate se obţine în perioada când jumătate din flori se află în stare de boboci. intestinului şi ficatului. Datorită acţiunii antiinflama-toare şi colagoge. Se utilizează în tulburări depresive. tăieturilor de pădure. tanin. Privite în zare se observă pungi transparente cu ulei volatil şi puncte glanduloase negre pe margini şi faţa superioară. cu marginea întreagă. locuri necultivate. precum şi prin vasodilatare. culese de la începutul înfloririi şi până în momentul formării fructelor. recoltare. calcaroase sau silicioase. Frunze opuse. de formă ovală. flavonozide. Răspândire. Prezenţa derivaţilor flavonici determină acţiune favorabilă asupra vaselor.Descriere.

Denumirea rusă: Донник лекарственный Denumirea engleză: Yellow sweet clover Familia: Fabaceae 85. SULFINĂ .SULFINĂ Denumirea latină: Melilotus officinalis L.

Descriere. Plantă erbacee, anuală sau bienală cu tulpina erectă, cilindrică, glabră, ramificată. Frunze trifoliate, cu foliole obovate în partea interioară şi lanceolate în partea superioară, pe margine neregulat-serat-din ţate ; stipelele înguste. Flori papilionate, galbene grupate în raceme alungite cu 5 dinţi triunghiulari. Răspândire. Planta creşte în lunci uscate, ca buruiană pe locuri părăsite şi în semănături, marginea drumurilor şi căilor ferate. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sulfină, recoltate în timpul înfloririi, pe timp frumos, după ce se ridică roua, prin tăierea la o distanţă de cca 30 cm de la vârf în jos. Se usucă la umbră, în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene conţin cumarine. Ca substanţe însoţitoare au fost identificate alantoina şi acidul alantoic, colina, mucilagii, ulei volatil. Se foloseşte ca emolient, în afecţiuni gastrice, iar datorită acţiunii anticoagulante a cumarinelor, în varice şi tromboflebite. În medicina populară se utilizează ca remediu pentru vindecarea icterului, astringent, cicatrizant şi diuretic, sub formă de infuzie de 2%. A fost mult utilizat sub formă de loţiuni oftalmice

ŞTEVIE
Denumirea latină: Rumex confertus Willd. Denumirea rusă: Щавель конский Denumirea engleză: Common sorrel Familia: Polygonaceae

86. ŞTEVIE

Descriere. Pantă erbacee cu rizomul scurt, cu multe capete, care trece într-o rădăcină puternică cărnoasă, slab ramificată. Frunze alterne, cele inferioare - triunghiularovate, la bază cordiforme, obtuze, marginea ondulată, cu perişori scurţi pe nervurile părţii de jos; cele tulpinale treptat micşorându-se, lanceolat ovate. Flori mici verzui, grupate în inflorescenţă îngust paniculată. Răspândire. Planta creşte în lunci, pe malurile râurilor, în poiene, pe marginea drumurilor. Organul utilizat, recoltare. Se recoltează rădăcinile cu diametrul mai mare de 2 cm, se taie uneori longitudinal înainte de uscare. Timpul de recoltare este sfârşitul toamnei sau primăvara devreme, până la începutul vegetaţiei. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Rădăcinile de ştevie conţin derivaţi antracenici, combinaţii organice de fier şi vitaminele K şi C, glucide, flavonozide, oze. Decoctul manifestă acţiune laxativă şi purgativă, iar datorită conţinutului bogat de substanţe tanante este folosit pentru acţiunea lui astringentă (în doze mai mici). În ultimii ani interesul faţă de această plantă este mărit în legătură cu izolarea din rădăcini a leucoantocianelor şi catechinelor, care în investigaţii pe animale au acţiune antitumorală

TALPA GÂŞTEI
Denumirea latină: Leonurus cardiaca L. Denumirea rusă: Пустырник сердечный Denumirea engleză: Common motherwort Familia: Lamiaceae

87. TALPA GÂŞTEI

iar cele din vârful tulpinei sunt alungite şi dinţate. Planta produce relaxarea musculaturii netede a vaselor care alimentează cordul ca şi a cordului însuşi. cu peri aspri. goală în interior. ulei volatil. perenă cu tulpină erectă.Descriere. Au mai fost identificate substanţe tanante şi amare. . la începutul şi în timpul înfloririi. păroasă pe muchii. marginea pădurilor. Flori roze. palmat-lobate. Frunze opuse. fiind deci indicată în tulburări vegetative funcţionale ale cordului (în tratamentul nevrozelor cardiovasculare şi la stadiile temporare ale hipertoniei). pe terenuri necultivate. Planta creşte pe marginea drumurilor şi căilor ferate. pe lângă garduri. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de talpa gâştei. dispuse în pseudoverticile foarte strânse (dicazii îndesite) la baza frunzelor din partea superioară a tulpinii. recoltate pe timp frumos. Frunzele mijlocii au 3 crestături. Organul utilizat. în 4 muchii. Plantă erbacee. Principiile activ biologice sunt heterozidele flavonoidice. recoltare. după ce s-a ridicat roua. printre dărâmături. vitamina C. întrebuinţări. caroten. peţiolate. Răspândire. Compoziţie chimică. poiene.

TĂTĂNEASĂ .TĂTĂNEASĂ Denumirea latină: Symphytum officinale Lepech. Denumirea rusă: Окопник лекарственный Denumirea engleză: Common comfrey Familia: Boraginaceae 88.

se taie în bucăţi nu mai lungi de 20 cm. din care pornesc rădăcini cărnoase.Descriere. Plantă erbacee. cele mijlocii şi superioare din ce în ce îngustlanceolate. îngustate într-un peţiol aripat. Planta creşte pe soluri grele. fâneţe umede. grupate în cime. de asemenea s-a izolat alantoină. Decoctul din rădăcini. perenă cu rizom scurt. întrebuinţări. aspru-p ăroasă . În cantităţi mici se conţin alcaloizi. negre la exterior şi albe la interior. . mucilagii. argiloase în şanţuri. pe marginea apelor stătătoare. recoltare . Organul utilizat. Frunze alterne decurente. gastritelor hiperacide. tusei de diverse etiologii. Compoziţie chimică. muchiată la bază. Extern se întrebuinţează sub formă de comprese pentru tratamentul hematoamelor. ramificată. uneori ca buruiană prin culturi. Tulpina erectă. gros. datorită mucilagiului şi alantoinei. tanin. Flori roşii-violacee. se utilizează în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal. Rădăcinile de tătăneasă se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. diverselor traumatisme. substanţe minerale. cu peţiol aripat. Rădăcinile săpate se spală în apă. cele inferioare eliptic sau ovat-lanceolate. păroase. varicelor deschise. ramificat. Răspândire. iar cele groase se despică.

TEI .TEI Denumirea latină: Tilia cordata L. Denumirea rusă: Липа сердцевидная Denumirea engleză: Littleleaf linden Familia: Tiliaceae 89.

ca antipiretice şi sedative. Arbore cu o coroană deasă. aşezate pe un peduncul comun. Organul utilizat. cu o bractee lungă în formă de limbă. În afară de acţiunea emolientă. Florile alb-gălbui. dar şi ca antivirale. plăcut mirositoare. concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui. acţiunea spasmolitică şi diuretică determinate de flavone şi cea uşor antiinflamatoare a substanţelor triterpenice. iar un număr mic de boboci se află în curs de deschidere. Toate speciile cresc prin pădurile noastre sau sunt cultivate ca arbori ornamentali. sedative şi sudorifice. recoltare. fapt ce le recomandă în tratamentul afecţiunilor reumatice. întrebuinţări. pentru care florile de tei sunt folosite ca medicament cu proprietăţi behice. pectorale. Răspândire. Florile de tei se recoltează în momentul când majoritatea lor sunt complet înflorite. rotunde. de culoare verde-gălbuie. la aceasta se mai adaugă acţiunea diaforetică şi uşor sedativă a farnezolului. Compoziţie chimică. . ascuţite la vârf. Florile de tei fac parte din compoziţia speciilor calmante. iar pe faţa inferioară se observă nervuri proeminente. Frunzele sunt lung-peţiolate. hipotensive. ale gripei şi răcelii. datorată mucilagului.Descriere.

TRAISTA CIOBANULUI Denumirea latină: Capsella bursa pastoris L. TRAISTA CIOBANULUI . Denumirea rusă: Пастушья сумка Denumirea engleză: Shepherd's purse Familia: Brassicaceae 90.

flavone. având 4 sepale verzi cu dungă albă. acid fumaric. . în primele stadii de dezvoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. 4 petale de culoare albă şi 6 stamine. Se culege planta întreagă. livezi. colină. îmbrăcând tulpina cu baza lor. malic. recoltare. adică la apariţia primelor flori. histamină. Cercetări experimentale pe animale au confirmat proprietăţile antitumorale ale extractului. Răspândire. nedinţate pe margini. culturi. fără rădăcină . Pentru acţiunea hemostatică şi vasoconstrictoare. amine biogene. se administrează sub formă de infuzie. uneori formează chiar desişuri. Organul utilizat. Plantă anuală. extract fluid şi uscat. întrebuinţări. acetilcolină. această acţiune fiind atribuită acidului fumaric. Frunzele tulpinale sunt rare. Culeasă mai târziu va avea un procent crescut de fructificaţii. tiramină. rutozida. marginea drumurilor. citric. la care din mijlocul rozetei de frunze ese tulpina florală. Frunzele bazilare sunt alungite. urme de ulei volatil. Planta creşte prin păşuni. uneori până la nervura principală. Florile sunt mici. adânc scobite. În părţile aeriene ale plantei se conţin vitaminele K şi C.Descriere. pe lângă ziduri. în hemoragii uterine. Compoziţie chimică.

TREI FRAŢI PĂTAŢI .TREI FRAŢI PĂTAŢI Denumirea latină: Viola tricolor L. Denumirea rusă: Фиалка трехцветная Denumirea engleză: Wild pansy Familia: Violaceae 91.

anuală. în strat subţire. peţiolul are diverse lungimi. fâneţe. care alături de flavonozide. cu stipele polimorfe. la marginea pădurilor şi drumurilor. sau albăstrui şi cea inferioară – totdeauna galbenă. în tratamentul unor dermatoze. în interior cavă. expectorant. Frunze ovatalungite. Flori lung peţiolate cu petale inegale şi divers colorate: petalele superioare sunt violet-închise. vitamina C. laterale – albe. mucilag. depurativ. Părţile aeriene conţin saponozide triterpenice. stipelate. Plantă erbacee. Părţile aeriene ale plantei se recoltează în timpul înfloririi. Răspândire. cu 5-7 dungi colorate mai închis şi terminată cu un pinten lung în formă de cornet.Descriere. Se utilizează ca diuretic. întrebuinţări. . pe coastele dealurilor. mai rar violetdeschise sau alb. bienală cu rădăcină subţire şi tulpina ramificată. Compoziţie chimică. Planta intră în compoziţia speciilor antialergice şi desensibilizante. tanin. pe timp frumos. imprimă diferite acţiuni farmacodinamice. prin tăierea tulpinilor de la bază. galbene. Organul utilizat. Se usucă la umbră. în lunci umede. liziere. după ce se ridică roua. ulei volatil. După poziţia pe tulpină a frunzelor. Planta creşte prin poiene. rar dinţate pe margini. recoltare. de regulă adânc fidate.

TROSCOT .TROSCOT Denumirea latină: Polygonum aviculare L. Denumirea rusă: Спорыш Denumirea engleză: Knotgrass Familia: Polygonaceae 92.

. Răspândire. substanţe tanante. Rădăcină pivotantă. caroten. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca hemostatic uterin. Flori axilare verzui sau roşietice. marginea drumurilor. mucilagii. care este lignificată şi lipsită de frunze. scurt peţiolate până la sesile. recoltare. Compoziţie chimică. vitaminele C şi K. Plantă erbacee. recoltate în timpul înfloririi. cu noduri umflate şi manşoane membranoase albicioase (ochree) la baza frunzelor. Organul utilizat. adeseori printre pietrele de pavaj. anuală. fusiformă. compuşi ai acidului silicic. Planta este întâlnită pe lângă aşezările omeneşti. Tulpină târâtoare. antiinflamator şi la înlăturarea petrelor renale din rinichi şi vezica urinară. pe terenuri virane. întrebuinţări. pe malurile râurilor. plane. scurtpedunculate. săruri minerale. de la câmpie până în etajul subalpin. Părţile aeriene de troscot conţin flavonozide. eliptice sau lanceolate. ramificată. Frunze alterne. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de troscot. glabră. grupate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. Se înlătură partea de jos a tulpinii.Descriere. Datorită conţinutului mare în siliciu se utilizează şi ca adjuvant în tratamentul tuberculozei pulmonare. rar ascendentă sau erectă.

TURIŢĂ (turicioară)
Denumirea latină:

Agrimonia eupatoria L. Denumirea rusă: Репейничек обыкновенный Denumirea engleză: Common agrimony Familia: Rosaceae

93. TURIŢĂ (turicioară)

Descriere. Plantă erbacee, perenă, cu rizom scurt târâtor. Tulpină erectă, cilindric ă sau cu coaste puţin proeminente, acoperită de peri abundenţi, se termină cu inflorescenţe neramificate. Frunze alterne, întrerupt imparipenate, formate din 5-9 foliole dinţate pe margini, între care se găsesc 6-10 foliole mici. Flori regulate, galbene-aurii. Fructul – achenă. Răspândire. Planta iubeşte locurile umede şi semiumbrite din păduri, poiene, pe margini de drum, tufărişuri, pajişti, livezi, dealuri. Organul utilizat, recoltare. Părţile aeriene se recoltează la începutul înfloririi prin tăierea părţilor foliate nelignificate. Se usucă la umbră în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Planta conţine ulei volatil, substanţe amare, tanin, siliciu, flavonozide. În tulburările căilor biliare şi gastro-intestinale, favorizează eliminarea secreţiei biliare, aducând astfel o uşurare şi o descongestionare a ficatului. Prin taninul care-l conţine are acţiune astringentă în tratamentul diareii. Extern, sub formă de băi, se foloseşte în ulcere varicoase, afecţiunile oculare, iar sub formă de gargară în stomatite, gingivite. Turiţa intră în compoziţia speciilor antidiareice şi hepatice.

ŢINTAURĂ
Denumirea latină: Centaurium umbellatum Gilib. Denumirea rusă: Золототысячник зонтичный Denumirea engleză: Common centaury Familia: Gentianaceae

94. ŢINTAURĂ

Descriere. Plantă ierboasă cu tulpină în patru muchii, simplă, glabră, ramificată spre vârf. La baza tulpinii se află o rozetă de frunze ovale. Frunzele aflate pe tulpină sunt opuse, cu marginea întreagă şi au 3-5 nervuri. Florile sunt dispuse la vârful tulpinii şi al ramurilor. Ele au forma unor steluţe cu 5 dinţi, de culoare roz, cu petale unite întrun tub ce înconjoară cele 5 stamine cu anterele răsucite în spirală. Răspândire. Ţintaura creşte prin fâneţe şi poieni umede, în luminişurile de pădure de la şes până la munte. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de ţintaură, care se culeg în timpul înfloririi, prin tăierea tulpinelor cu foarfeca sau cuţitul la 5 cm de la suprafaţa pământului. Uscarea se face la umbră, în buchete, atârnate pe sârmă sau întinse în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Conţine heterozide amare. Au fost identificate şi izolate o serie de substanţe: eritaurozida identică cu genţiopicrozida; alcaloidul, eritricina, identic cu genţianarina; o rezină, acid oleanolic şi ulei volatil. Se foloseşte ca tonic amar şi laxativ uşor. Pentru tratarea eczemelor şi cicatrizarea rănilor se întrebuinţează amestec de suc proaspăt, obţinut din ţintaură şi păpădie.

Denumirea rusă: Крапива двудомная Denumirea engleză: Stinging nettle Familia: Urticaceae 95.URZICĂ Denumirea latină: Urtica dioica L. URZICĂ .

Tulpini drepte. Urzica creşte pretutindeni. hemostatice. întrebuinţări. în şanţuri pe lângă drumuri. Frunzele con ţin vitaminele C. Răspândire. Compoziţie chimică. când planta creşte în masă. Atunci. prinse de tulpină printrun peţiol lung. Florile sunt de culoare verzuie. Atât tulpina cât şi frunzele sunt prevăzute cu peri urticanţi. De la urzică se recoltează frunzele în timpul înfloririi. clorofilă.Descriere. Plantă ierbacee cu un rizom subţire. săruri minerale. de culoare albicioasă. lung şi ramificat. cilindric. La bază frunzele sunt cordate. Mai importantă însă este pentru extracţia -carotenului. carotenoide. în păduri şi pe locuri grase unde au fost stâne de oi. K. ca sursă de provitamină A şi pentru obţinerea clorofilei. frunzele se separă de tulpini. la vârf ascuţite. diuretice şi colagoge. iar cu dreapta se strujesc frunzele. B2. cu 4 muchii. antidiabetice. ţinând cu mâna stângă capătul de jos al tulpinii. în locuri cultivate şi necultivate. dinţate pe margini. Imediat după cosire. acoperite cu frunze opuse. Organul utilizat. acid pantotenic. se coseşte. Este utilizată pentru proprietăţile sale antianemice. aşezate la subsuoara frunzelor superioare. pe marginea apelor. recoltare. deasemenea glucide. .

Denumirea rusă: Жостер слабительный Denumirea engleză: Common buckthorn Familia: Rhamnaceae 96. VERIGAR .VERIGAR Denumirea latină: Rhamnus cathartica L.

eliptice. printre arbuşti. Sămânţă ovoidală. Compoziţie chimică. Câte 5-10 fructe administrate pe zi au şi acţiune depurativă. pe margini crenatserate. Arbust cu scoarţă brună. Produsul vegetal are şi o acţiune diuretică atribuită flavonozidelor. recoltate la maturitate. Ca produs vegetal se folosesc fructele de verigar. siropul. Frunze opuse. care după structură sunt identici de cei ai cruşinului. pectine. extractul uscat din fructe este un purgativ foarte energic şi se folosesc la combaterea constipaţiilor cronice. Lujerii cenuşii. lemn cu alburn gălbui. întrebuinţări. aspră. . tare. drupe sferice. durament roşcat. Se adună fără pedunculi şi se usucă artificial la 50-600C.Descriere. Se mai conţin flavonozide. Răspândire. Fructele conţin antraderivaţi. ramnoxantozida (frangulozidă). greu. Planta creşte în poienele pădurilor foioase şi amestecate. cu nervuri ascuţite. frangula-emodolul. frecvent terminaţi cu un ghimpe. recoltare. şi anume: ramnocatartozida (identică glucofrangulozidei). ce se exfoliază în inele. Organul utilizat. Decoctul. Fructe. mici. dispuse câte 2-5 în fascicule axilare. în lunci umede. derivaţi de kemferol. poligame. cvercetol şi ramnetol. Flori verzi-gălbui. negre cu gust dulceag-am ărui. deasemenea zaharuri. glabre.

VETRICE . Denumirea rusă: Пижма обыкновенная Denumirea engleză: Common tansy Familia: Asteraceae 97.VETRICE Denumirea latină: Tanacetum vulgare L.

Organul utilizat. penat-sectate. recoltare. deasemenea. rădăcini adventive. flavone. Datorită prezenţei tuionei. Administrarea preparatelor nu este lipsită de risc. cu rizom noduros. acid cafeic. cele inferioare lung-peţiolate. glabre. Flori galbeneportocalii. Părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi prin tăierea tulpinilor la cel mult 25 cm sub inflorescenţă. infuzia. Produsele vegetale sunt pe larg folosite pentru proprietăţile vermifuge şi emenagoge. Tulpină erectă.Descriere. cu 10-12 perechi foliole ovoide p ână la lanceolate. adânc-serate. pe ogoare. În doze mici prezintă proprietăţi stimulente. Planta creşte în zona de şes şi deal. locuri necultivate. garduri. superioare scurt-peţiolate. Florile se recoltează prin tăierea inflorescenţelor sau a paneraşelor individuale. lunci mai uscate. . Răspândire. emenagoge. malurile râurilor. Conţine ulei volatil. Frunze alterne. iar acestea la rândul lor adunate într-un corimb. provoacă intoxicaţii ce se caracterizează prin inflamaţii gastro-intestinale grave. o sesquiterpenă amară. perenă. cilindrică. În combaterea oxiurazei se utilizează pulberea. întrebuinţări. pe lângă drumuri. excitante ale funcţiilor digestive. Plantă erbacee. în fâneţe. glabră. grupate în calatidii. Compoziţie chimică.

VÂSC Denumirea latină: Viscum album L. VÂSC . Denumirea rusă: Омела белая Denumirea engleză: Mistletoe Familia: Loranthaceae 98.

apoi pe brad. aritmie şi tahicardie. Ramurile tinere însoţite de frunze se recoltează din noiembrie până în aprilie. deoarece produsul este foarte toxic. Organul utilizat. deoarece în cantităţi mai mari produce intoxicaţii manifestate prin încetinirea pulsului. frasin. întrebuinţări. În vâsc se află trei grupuri de principii active: un principiu puternic hipotensiv care acţionează la nivelul centrilor bulbari. ramificate de mai multe ori. Plantă ce are aspectul unor tufe cu tulpini scurte. sunt cele care cresc pe măr şi păr. recoltare. un alt principiu cu acţiune hipotensivă mai slabă. arţar. Compoziţie chimică. groase. Răspândire.Descriere. fără peţiol. . grupate în mici capitule lipsite de peduncul. mesteacăn. străbătute de 5-6 nervuri paralele. tei. La subsuoara frunzelor şi în vârful ramurilor iau naştere florile galbene unisexuat dioice sau monoice. trandafir. Cele mai puţin toxice varietăţi şi care se folosesc în terapeutică. La administrarea acestui produs este necesară respectarea strictă a dozelor indicate. Nu se recomandă de recoltat de pe salcie. dar toxic pentru inimă. Frunzele opuse. salcâm şi plop. cilindrice şi groase. şi un principiu toxic respirator. pieloase. Plantă semiparazitară care se dezvoltă pe ramurile unor arbori fructiferi şi nefructiferi.

VINĂRIŢĂ .VINĂRIŢĂ Denumirea latină: Asperula odorata L. Denumirea rusă: Ясменник душистый Denumirea engleză: Sweet woodruff Familia: Rubiaceae 99.

verde. de la nodurile căruia pornesc rădăcini adventive şi tulpini aeriene cu 4 muchii. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca sedativ şi antiseptic al căilor urinare. sunt dispuse verticilat. uninerve. afânate. Răspândire. Compoziţie chimică. recoltare. Se taie la 4-5 cm deasupra solului. Plantă erbacee. cu 4 lacinii. glabre. ameţeli. . ulei volatil. glabre. se îndepărtează părţile brunificate şi se usucă în strat subţire la 30-350C. acid nicotinic. tanin. Părţile aeriene conţin heterozide cumarinice. caliciu redus la o margine îngustă. sesile. corolă gamopetală. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. substanţe minerale. subţire. cu peri mărunţi pe margine şi pe nervura mediană de pe faţa inferioară. pe soluri fertile. grupate în cime laxe. Planta creşte în pădurile de fag sau fag cu brad. otrăvirea se manifestă prin dureri de cap. înalte de 15-25 cm. perenă. ulei gras.Descriere. rizom orizontal. infundibuliformă. lung. Flori albe. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene ale vinariţei. mici (4-6 mm). ramificat. întrebuinţări. Frunze lanceolat-eliptice. câte 6 spre bază şi câte 8-9 în partea mijlocie şi superioară a tulpinii. suficient de umede. În doze mari este toxică. substanţe amare. Organul utilizat.

VOLBURĂ Denumirea latină: Convolvulus arvensis L. Denumirea rusă: Вьюнок полевой Denumirea engleză: Bindweed Familia: Convolvulaceae 100. VOLBURĂ .

recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. Organul utilizat. arsuri. Planta este întâlnită ca buruiană în culturi. Flori albe sau slab roze. se scutură de pământ. câmpuri. provoacă un scaun unic. grădini. furuncule. recoltare. Părţile aeriene ale plantei conţin rezine.Descriere. se înlătură frunzele îngălbinite şi se transportă în coşuri la locul de uscare. Tulpina aeriană în 5 muchii poartă frunze dispuse altern. în formă de pâlnii. Se smulge întreaga plantă împreună cu rădăcinile. . hastate sau sagitate. ca colici sau vomismente. abundent. vitamina C. Compoziţie chimică. întrebuinţări. perenă. Plantă erbacee. subţire şi ramificat care poartă numeroase radicele şi este de culoare albicioasă. Răspândire. În uz extern pentru vindecarea de răni. Tinctura are proprietăţi laxative. Ele sunt plăcut mirositoare. solitare. frunzele întregi proaspete se pun pe locul afectat şi se bandajează. pe lângă drumuri. neînsoţit de fenomene secundare. locuri necultivate. are un rizom lung. axilare. lung pedunculate. volubilă. abundentă în regiunea de câmpie şi dealuri. substanţe tanante şi minerale. cu urechi mici la bază. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de volbură fără fructificaţii.

Denumirea rusă: Малина обыкновенная Denumirea engleză: Raspberry Familia: Rosaceae 101. ZMEUR .ZMEUR Denumirea latină: Rubus idaeus L.

C. Organul utilizat. întrebuinţări. Mai preţios se consideră zmeurul de pădure – fructele sunt mai mici. Fructele de zmeur conţin oze. Răspândire. Frunze alterne. din subsuoara frunzelor cresc ramurile. sol bogat. În primul an de viaţă lăstarii sunt verzi. Fructele de zmeur întră în componenţa speciilor sudorifice. Pentru aceasta se pregăteşte infuzie şi se administrează în stare caldă. Zmeurul iubeşte locuri iluminate. acizi organici. recoltare. pe cea inferioară cenuşiu-pufoasă. dar ele sunt mai aromate. mai acre ca la cea cultivată. care poartă muguri florali. recoltate pe timp uscat. Se produce sirop de zmeură. Ele se folosesc ca remediu sudorific la diferite boli de răceală. acoperiţi cu ghimpi subţiri. caroten. În al doilea an ei se lignifică. vitamine din grupul B. substanţe tanante. care dezvoltă lăstari tereştri bianuali. după ce s-a luat roua. Arbust ramificat ghimpos. imparipenate cu foliole ovate. Pe partea superioară frunzele sunt verzi. care se foloseşte pentru corijarea gustului formelor medicamentoase. conţin mai puţină umiditate şi mai bine se păstrează la uscare. Compoziţie chimică. antociane. umede. Florile albeverzui. . Fructul – drupă compusă roşiezmeurie.Descriere. Ca produs vegetal se folosesc fructele mature.

Centaurea thirkei Sch. Albăstrea Angelescu – Centaurea angelescui Grint. 2.) Takht.Alnus incana (L. 8. Colţişor glandulos . Albăstrea thirke .Crambe tataria Sebeok 12. Gimnospermiu de odesa – Gymnospermium odessanum (DC. Arin alb . Iarba-ciutei .Carpinus orientalis Mill. Familia Berberidaceae 6. 4. Arin negru .et Kit. 3.Rindera umbellata ( Waldst.et Kit. Stevie turcească Rhaponticum serratuloides (Georgi) Bobr.Jurinea stoechadifolia (Bieb. Rinderă umbelată .Dentaria glandulosa Waldst.) DC 5.) Moench 9. . Iurinee lavandifolie . Familia Betulaceae 7. Fil.Plante din Cartea Roşie a Republicii Moldova ANGIOSPERME Familia Asteraceae 1. Familia Boraginaceae 10. Cărpiniţă . Bip. Hodolean ţăţăresc .) Gaertn.Doronicum hungaricum Reichenb.Alnus glutinosa (L.) Bunge Familia Brassicaceae 11.

Familia Fabaceae 26. 16. Vonicer pitic . Paronihie capitată Paronychia cephalotes (Bieb. Zăvăcustă . Familia Cistaceae 22.Astragalus dasyanthus Pall.) Hornem Familia Convolvulaceae 23.) Bess 20. Andrz.Dentaria quinquefolia Bieb. Lehm. Familia Crassulaceae 25. Lunaria annua L. Urechelniţă . 19.Helianthemum canum (L. . . 18. Iarba.Eremogone rigida (Bieb. Lopăţea .osului . Studeniţă rigidă . 24. Familia Caryophyllaceae 17. Şiverechie podoliană Schivereckia podolica ( Bess).ex DC.) Fenzl. Colţişor pentafoliat .Panazburătorului 15.Euonymus nana Bieb.Convolvulus lineatus L.Sempervivum ruthenicum Schnittsp. ex Adams Familia Celastraceae 21. Studeniţă capitată Eremogone cephalotes (Bieb.et C.Lunaria rediviva L. Volbură cantabrică Convolvulus cantabrica L. Volbură lineată . 14.) Fenzl.13. B. Ipcărige glomerată Gypsophila glomerata Pall.

Familia Monotropaceae 34.et Kit.Melittis sarmatica Klok. Drobişor tetramuchiat . Trifoi panonian . 28.Verigariu . Nufăr alb .Trifolium pannonicum Jacq.Genista tetragona Bess. Dediţel mare . Familia Ranunculaceae 38. Bujor-de-pădure . Coşaci pubiflor . Familia Lamiaceae 32. 39. Mălin comun .Rhamnus tinctoria Waldst.Scutellaria supina L.Coronilla elegans Panc. Popâlnic . Coronişte elegantă .)Gams. 29. 42. 31.Astragalus pubiflorus DC.Hepatica nobilis Mill.Pulsatilla grandis Wend.Paeonia peregrina Mill. Mirgău pitulat .Genistella sagittalis (L. Familia Rosaceae 41.Delphinium fissum Waldst. Sugătoare . 33. 30.27.Padus avium Mill.et Kit. Familia Rhamnaceae 37.Nymphaea alba L. Grozamă . Familia Paeoniaceae 36.Hypopitys monotropa Crantz Familia Nimphaeaceae 35. 40. Nemţişor fisurat . . Dumbravnic .et Kit. Păducel pentagin .Crataegus pentagyna Waldst.

Daphne mezereum L. 54.Galanthus nivalis L.Trapa natans L. Familia Alliaceae 51.Scopolia carniolica Jacq. Scoruş .C. Ghiocel bogat . Frăsinel gimnostil . Păr. fil.Galanthus elwesii Hook.Digitalis lanata Ehrh. Ghiocel nival .de. Familia Scrophulariaceae 46.Dictamnus gymnostylis Stev.43.Leucojum aestivum L.Gmel. Cornaci . Tulichină .Galanthus plicatus Bieb. Familia Solanaceae 47.Sorbus domestica L. Familia Trapaceae 49. 55. Viţă-de-pădure . Familia Thymelaeaceae 48. Mutulică . Familia Vitaceae 50. 56.dobrogea .Pyrus elaeagrifolia Pall. Ghiocel elvez . . Degetar lânos .et Kit. 53. Familia Rutaceae 45. Ghiocel plicat . Ceapă bulgărească Nectaroscordum bulgaricum Janka Familia Amaryllidaceae 52.VItis sylvestris C. Ghiocel-de-toamnă Sternbergia colchiciflora Waldst. 44.

Schmidt Familia Hyacinthaceae 59. 66. Belevalie sarmaţiană Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow 60. Familia Liliaceae 64. Luşcă-de-munte Ornithogalum oreoides Zahar.W. Fil.Gladiolus imbricatus L.Iris pontica Zapal.Ornithogalum amphibolum Zahar. Familia Melanthiaceae 65. Lăcrimiţă bifolie Maianthemum bifolium (L. Stânjenel pontic . 67. Brânduşă trifilă . Săbiuţă imbricată .) Druce . Bumbăcăriţă latifolie Eriophorum latifolium Hoppe Familia Convallariaceae 58.Colchicum fominii Bordz. Et Schult. Patrin ex Schult. Lalea pestriţă . Luşca ambiguă . Bulbocodiu diversicolor Bulbocodium versicolor (KerGawl.) F. 61. Familia Iridaceae 62.) Spreng.Familia Cyperaceae 57. Brânduşă fomin . Kunze Familia Orchidaceae 68. Căpşuniţă grandifloră Cephalanthera damasonium (Mill.Colchicum triphyllum G. 63.Fritillaria meleagroides.

) Crantz 74. 79. 71. Mlăştiniţă palustră .Sesleria heufleriana Schur. Hunt et Summerhayes 73.Epipactis palustris (L. Poroinic-de-mai . Căpşuniţă roşie Cephalanthera rubra (L. 81. Cârcel . Familia Poaceae 78.Orchis morio L. Seslerie heufler . 77. Kelerie moldovenească Koeleria moldavica M. Papucul-doamnei Cypripedium calceolus L.Orchis palustris Jacq.) P. Mlăştiniţă purpurie .Orchis purpurea Huds. Familia Orchidaceae 72.) Trin.) Rich. Poroinic palustru . . 76. Căpşuniţă longifolie Cephalanthera longifolia (L. Firuţă diversicoloră .Ephedra distachya L.Dactylorhiza majalis (Reichenb.Chrysopogon gryllus (L. GIMNOSPERME Familia Ephedraceae 82.) Fritsch 70.Poa versicolor Bess. Poroinic purpuriu .Epipactis purpurata Smith 75.F. Alexeenko 80. Sadină . Untul-vacii .69.

Gimnocarpiu ferigoideu Gymnocarpium dryopteris (L.Ophioglossum vulgatum L. Ferigă cartuziană .PTERIDOFITE Familia Aspleniaceae 83.) Newm. Peştişoară .) Newn.P.Phyllitis scolopendrium (L. Gimnocarpiu robert Gymnocarpium robertianum (Hohhm.Dryopteris carthusiana (Vill. Familia Athyriaceae 84. Familia Thelypteridaceae 91. Năvalnic .) H.) Newm. Limba-şarpelui .) All.Athyrium filix-femina (L. Creasta-cocoşului Polystichum aculeatum (L.Fuchs 88. Familia Dryopteridaceae 87. Familia Salviniaceae 90. 86.Salvinia natans(L.Thelypteris palustris Schott .) Roth 85.) Roth Familia Ophioglossaceae 89. Ferigă palustră . Spinarea-lupului .

. Ciuboţica cucului – Primula veris L. Armurariu – Silybum marianum Gaerth. 7. Corn – Cornus mas L. 14. 18. 3. Angelică – Angelica arhangelica L. 23. 16. Aronie – Aronia melanocarpa (Michx. Coada calului – Equisetum arvense L Coada şoricelului – Achillea millefolium L. 12. 24. 11. 19. Brusture – Arctium lappa L. 22. Arin – Alnus incana Moanch. Cerenţel – Geum urbanum L. 8. 10. 15. Creţuşcă – Filipendula ulmaria L Cruşin – Frangula alnus Mill. 5. 4. Coacăz – Ribes nigrum L. 21. Cimbrişor – Thymus serpyllum L Cimbru – Thymus vulgaris L. Coşaci – Astragalus dasyanthus Pall. Ardei – Capsicum annuum L. 2.CUPRINS 1. 17. 13. Cătină – Hippophae rhamnoides L. 6. Albumeală – Gnaphalium uliginosum L.) Elliot 9. Albăstrele – Centaurea cyanus L. Cicoare – Cichorium intybus L. Alun – Corylus avellana L. 20. Castan–Aesculus hippocastanum L Călin – Viburnum opulus L.

46. . 42. Iederă . 27. Drăcilă – Berberis vulgaris L. Ferigă – Dryopteris filix-max L. Iarbă roşie . 45.Hedera helix L.. 44. 38. 34. Lumânărică – Verbascum thapsiforme Schrad. Hrean – Armoracia rusticana Gaerth. 43. 31. 28. (Matricaria chamomilla L. Măceş – Rosa canina L. Mărar – Anethum graveolens L. Meyt 35.) 50. Leurdă – Allium ursinum L. 26. 32. 37. 29. 33. Mur – Rubus caesius L.verrucosa Ehrh. Holeră (ghimpe) – Xanthium spinosum L.Humulus lupulus L. 40. (B. 49. Levănţică – Lavandula angustifolia Mill. Mălin – Padus avium Mill. Dentiţă – Bidens tripartita L.25. 39. Hamei . Feciorică – Herniaria glabra L. Cucurbeţică – Aristolochia clematidis L. Gălbenele – Calendula officinalis L. Mesteacăn – Betula pendula Roth.) 48. Izmă bună – Mentha piperita L. 47. 30. 41.Polygonum persicaria L. Iarbă mare – Inula helenium L. 36. Ienupăr – Juniperus communis L. Ipcărige – Gypsophila paniculata L. Muşeţel – Chamomilla recutita L. Frag – Fragaria vesca L. Nalbă de pădure – Malva silvestris L.

52. 74. Porumb – Zea mays L. 54. Porumbar – Prunus spinosa L. (Elytrigia repens (L. 61. 72. Rostopască – Chelidonium majus L. . 66. Obligeană – Acorus calamus L. Nalbă mare – Althaea officinalis L. Negrilică – Nigella sativa L. 63. 76. Pochivnic – Asarum europaeum L. 67. Salcie – Salix alba L. Podbal – Tussilago farfara L. 55. 70. 65. Plumănărică (mierea ursului) – Pulmonaria officinalis L. 75. 53. Piperul bălţii – Polygonum hydropiper L. Osul iepurelui – Ononis spinosa L. Pir – Agropyron repens P. 73. Sclipeţi – Potentilla erecta L. 59. 69. Păducel – Crataegus sanguinea Pall.51.) Nevski ) 62. Păpădie – Taraxacum officinalis L. Pătlagină – Plantago major L.B. Roiniţă – Melissa officinalis L. 58. Salcâm galben – Sophora japonica L. 71. Salvie – Salvia officinalis L. 57. Odolean – Valeriana officinalis L. 64. 56. Revent – Rheum palmatum L. Pelin – Artemisia absinthium L 60. Roibă – Rubia tinctorum L. Scoruş – Sorbus aucuparia L. Săpunăriţă – Saponaria officinalis L. 68.

Sulfină – Melilotus officinalis L. Vâsc – Viscum album L. 80. Sorbestrea – Sanguisorba officinalis L. 81. Sunătoare – Hypericum perforatum L. 95. 78. 92. 82. Sovârv – Origanum vulgare L. Troscot – Polygonum aviculare L. 89. 101. Tei – Tilia cordata L. 87. 94. . 99. Vinariţă – Asperula odorata L. Trei fraţi pătaţi – Viola tricolor L. 93. 96. Zmeur – Rubus idaeus L. Soc – Sambucus nigra L. Tătăneasă – Symphytum officinale Lepech. 84. Ştevie – Rumex confertus Willd. 86. Siminoc – Helichrysum arenarium DC 79. Vetrice – Tanacetum vulgare L. 88. 91.Volbură – Convolvulus arvensis L.77. 100. 90. Traista ciobanului – Capsella bursa pastoris L. 98. 83. Urzică – Urtica dioica L. Turiţă – Agrimonia eupatoria L. Talpa gâştii – Leonurus cardiaca L. 85. Scumpie – Cotinus coggygria Scop. Sporici – Verbena officinalis L. Stejar – Quercus robur L. 97. Ţintaură – Centaurium umbellatum Gilib. Verigar – Rhamnus cathartica L.

î n cadrul Proiectului de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA). tel. 022 577930. fax 022 577931 Realizarea acestui material este posibilă graţie suportului generos oferit de poporul American prin intermediul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Interna ţ ional ă (USAID) . . Opiniile exprimate aici aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia USAID. MD-2001.Informaţia de contact: Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) Str. Chişinău. Bulgară 33/1.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful