Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Chişinău, 2006

Idee: Dennis Zeedyk
Director Executiv PDBA

Aliona Pidghirnaia
Consultant Dezvoltare Agribusiness PDBA

Grafică şi design: Vladimir Tofan
Consultant

Elena Morari

PROIECTUL DE DEZVOLTARE A BUSINESSULUI AGRICOL
SUSŢINEREA SECTORULUI AGRICOL DE VALOARE ÎNALTĂ DIN MOLDOVA PENTRU A SPORI VENITURILE ŞI A CREA LOCURI DE MUNCĂ ÎN ZONELE RURALE

Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) lansat în iunie 2004 este finanţat de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) şi este implementat de organizaţia americană non-profit Citizens Network for Foreign Affairs (CNFA). Acest proiect are drept scop sporirea veniturilor şi crearea locurilor de muncă în sectorul rural prin îmbunătăţirea competitivităţii pe plan internaţional a Sectorului Agricol de Valoare Înaltă (AVÎ) din Moldova şi respectiv pentru a-i mări potenţialul de export şi capacitatea comercială. PDBA consolidează Sectorul AVÎ din Moldova abordând patru elemente principale ale lanţului valoric: · Asigurarea accesului larg la informaţia comercială pentru a intra pe pieţe noi de export, pentru a diversifica liniile de produse şi a satisface mai bine cererea; · Consolidarea capacităţii businessului agricol de a exporta produse agricole în stare proaspătă şi prelucrată prin prestarea asistenţei tehnice şi dezvoltarea legăturilor de piaţă;

recoltare. 022 577930. MD-2001. Bulgară 33/1.org). precum şi asociaţiile de producători şi exportatori de PAVÎ. şi afaceri agricole rurale. Beneficiarii PDBA includ micii producători. gestionare post-recoltare şi păstrare la rece (managementul lanţului frigorific). tel. vă puteţi adresa la biroul CNFA Moldova: Str. Constrângerile şi barierele cu care se confruntă producătorii.md .cnfa. Pentru a solicita asistenţă tehnică şi consultanţă în domeniul businessului agricol din partea PDBA. fax 022 577931 sau puteţi vizita pagina web a CNFA (www. . Chişinău. · Consolidarea asociaţiilor de producători şi industriale pentru a facilitata colaborarea pe întregul lanţ valoric.· Îmbunătăţirea capacităţii fermierilor de a asigura volumul şi calitatea necesară ale produselor agricole pentru a susţine exporturile competitive prin consolidarea abilităţilor manageriale la nivel tehnic şi de afaceri. prelucrătorii şi exportatorii în cadrul lanţului AVÎ sunt soluţionate prin prestarea asistenţei tehnice în procesul de producere. prelucrătorii şi exportatorii de produse agricole de valoare înaltă (PAVÎ) cu potenţial comercial.cnfa. www.

· expoziţia şi lumina. Condiţiile de climă şi sol imprimă plantei un anumit ritm de dezvoltare care este diferit la plantele crescute în condiţii neasemănătoare. plantele înfloresc mai repede decât pe cele cu expoziţie nordică sau estică. Creşterea plantelor este în directă legătură de condiţiile înconjurătoare. Factorii care au o influenţă deosebită asupra creşterii plantelor sunt: · condiţiile atmosferice . Pentru aceasta e necesar de a o compara cu desene din atlas. diapozitive. cu ierbarul. Dacă planta după toate caracterele morfologice coincide cu descrierea botanică se poate de-o colectat. · condiţiile de sol. Momentul optim de recoltare este influenţat de terenul pe care cresc plantele. Datorit ă condiţiilor atmosferice diferenţiale de la an la an. În natură colectarea se începe cu identificarea plantei după descrierea ei botanică. Pe terenurile cu expoziţie sudică. plantele medicinale se dezvoltă şi ajung la maturitate la termene diferite în decursul anilor şi chiar în acelaşi an.Bazele procesului de colectare a produselor vegetale Colectarea produselor vegetale include un şi de operaţii. · altitudinea influenţează puternic . carte. începând cu recoltarea şi terminând cu adoptarea măsurilor despre corectitudinea păstrării lor. Colectarea şi prelucrarea primară a produselor vegetale.

terenul pe care cresc şi adâncimea la care ajung. Recoltarea mugurilor foliari. Recoltarea organelor subterane adică a rădăcinilor. După aceasta ele se scutură bine de pământ. Recoltarea se termină când solzişorii care acoperă mugurii încep să se desfacă. La şes. Aceste organe se formează toamna. ciupindu-se mugurii de . se taie coletul (partea de sus care este plină de muguri de unde începe să crească tulpina). mugurii plesnesc şi se alungesc. ţinând seama de condiţiile de creştere a plantelor. în decursul iernii sau primăvara celui de al doilea an. înflorirea se produce mult mai devreme decât la deal sau munte.momentul optim de recoltare. rizomii prea groşi se fragmentează în 2-4 părţi. Rădăcinile se recoltează cu diferite unelte (sapă. În această perioadă părţile subterane au cea mai mare cantitate de principii active. rizomilor. hârleţ. Ei se culeg numai cu mâna. bulbilor şi tuberculilor se face primăvara timpuriu sau toamna târziu. în funcţie de forma lor. se înlătură părţile necorespunzătoare. Rădăcinile plantelor anuale se recoltează cu puţin timp înainte de înflorire. Stabilirea în mod corespunzător a momentului optim va trebui făcută pe bazine naturale. iar recoltarea lor se face primăvara timpuriu când planta îşi intensifică activitatea ei de vegetaţie. Rădăcinile plantelor de doi ani se culeg în toamna primului an de vegetaţie. plug. furcă). în mod diferenţiat. unele numai prin spălare.

frunzele se culeg fără peţiol (podbal. muşeţel. ea variază însă de la specie la specie. se usucă sub această formă şi când frunzele s-au uscat sunt desprinse printr-o uşoară lovire a ramurilor (merişor. iar celelalte pe vreme cu soare. Timpul cel mai prielnic pentru recoltarea florilor . În acest caz se recoltează ramurile întregi cu frunze. În cazul plantelor erbacee recoltarea cea mai adecvată corespunde epocii lor de înflorire. În general. De asemenea. albăstrele).pe ramurile laterale ale arborilor ajunşi la maturitate. Se interzice ruperea mugurilor terminali de pe tulpina principală a coniferelor. afin). Recoltarea frunzelor. atunci când acest organ a ajuns la o dezvoltare normală. deoarece prin aceasta va fi oprită creşterea lor în înălţime. operaţia fiind neeconomică pentru culegători. zmeur). deşi. nalbă) sau se lasă numai codiţele foliolelor. prin ciupire sau prin strujirea lor de pe tulpină. cât şi în timpul înfloririi (tei. pătlagină. în general. însă în nici un caz mai târziu. Recoltarea florilor are loc atât cu puţin timp înainte de înflorire. adică după ce floarea s-a trecut. adică în boboc (salcâmul japonez). are loc primăvara. îndepărtându-se peţiolul principal (nuc. Recoltarea frunzelor se face cu mâna. Frunzele prea mici nu pot fi recoltate prin ciupire şi nici prin strujire. mai trebuie amintit că frunzele care conţin uleiuri volatile trebuie recoltate pe timp noros.

în general. albăstrele). cu foarfeca. Recoltarea părţilor aeriene se face numai pe vreme uscată rupându-se cu mâna. rupându-se cu o codiţă cât mai scurtă. iar cele uscate înainte de deschiderea lor. ienupăr). în aşa fel ca produsul rezultat să conţină cât mai multe flori. pe vreme uscată şi de obicei însorită. cu piepteni speciali. în cazul fructelor cărnoase (afin. adică cu petale. Această operaţie se efectuează toamna până la căderea brumei. sepale etc. Pentru a proteja plantele în vederea unor recoltări ulterioare nu este recomandată recoltarea prin smulgere. Florile.este în jurul prânzului. când seminţele sunt deplin dezvoltate. se recoltează întregi. însă maturizarea şi deschiderea lor având loc în timpul uscării. astfel. însă la unele se culeg numai petalele (lumânărică. în buchete. a cosorului sau a unui alt obiect tăios.. Recoltarea florilor se face cu mâna prin ciupire. se recoltează numai vârfurile în lungime de 20-25 cm. soc. lipsită de ramuri cu frunze. iar în . când plantele au crescut prea înalte. Nu se va recolta partea lignificată a plantelor. cu ajutorul secerii. Recoltarea seminţelor în scopuri terapeutice trebuie făcută când seminţele au ajuns la maturitate. Recoltarea fructelor variază în funcţie de natura fructului. recoltarea lor se recomandă să se facă atunci când ele sunt complet dezvoltate. Recoltarea părţilor aeriene se face când ele sunt înflorite. împreună cu ramurile.

care prezintă crăpături şi îngroşări. înnegrite şi cu resturi de lemn. după cum am precizat mai sus. Indiferent de anotimp şi de organul folosit se recomandă ca recoltarea să se facă pe vreme uscată. cu excepţia. cu mâna sau cu ajutorul unei pene de lemn netede şi bine ascuţite se face descojirea. ea se poate desprinde uşor de partea lemnoasă a organului respectiv. după care se unesc printr-o altă tăietură în linie dreaptă de-a lungul ramurii. fie de pe ramuri şi chiar de pe rădăcini. Recoltarea scoarţei. pe de o parte. deoarece. fără umiditate şi cu soare. Epoca cea mai corespunzătoare acestei operaţii este primăvara până în momentul formării primelor frunze. pe de altă parte. De la unele specii de plante se foloseşte în scopuri medicinale numai scoarţa recoltată fie de pe tulpini. înainte de desfacerea lor spontană. care le conţin sunt dehiscente. iar. Cu vârful briceagului.cazul când fructele. în această perioadă scoarţa conţine o cantitate suficientă de principii active. Mai departe se înlătură cojile prea bătrâne. organele ce conţin uleiuri volatile. cele cu muşchi sau alge. Recoltarea se face cu ajutorul unui briceag cu care se fac tăieturi până în ţesutul lemnos în formă de cerc la distanţe de 10-15 cm unele de altele. După recoltare se trece la pregătirea plantelor medicinale în vederea uscării lor. Pregătirea plantelor în vederea uscării constă în fasonarea lor şi în îndepărtarea tuturor corpurilor .

de pătlagină şi de graminee. constituie impurităţi. De asemenea. la frunzele de afin. Astfel. fragmente de nuiele. paie etc. care pot fi: . bucăţile de pământ.corpurile străine minerale sunt nisipul. Uscarea produselor vegetale. precum şi a impurităţilor. pietricelele. Ele se amestecă cu plantele când recoltarea s-a făcut cu diferite unelte. Problema uscării plantelor medicinale impune o abordare diferenţiată în funcţie de: . mecanic sau când plantele recoltate au fost întinse până la transportul lor în locuri nepodite sau necorespunzător pregătite. rogojini.. . la muşeţel sunt socotite drept corpuri străine organice florile altor specii de muşeţel. resturi de tulpini şi flori de urda-vacii. ramurile sau rădăcinile din herba de cimbrişor.corpuri străine organice: toate plantele sau părţile de alte plante decât cea recoltată.organele (părţile) de plantă . minerale şi impurităţile nu vor putea depăşi anumite limite.impurităţi sunt şi alte părţi din planta medicinală decât organul recoltat. Astfel. impurităţi sunt socotite şi părţile decolorate sau brunificate ale produsului respectiv. .străine organice şi minerale. exprimate în procente şi stabilite prin condiţiile tehnice de recepţie. Corpurile străine organice. praful. resturile de tulpini.

practica îndelungată a stabilit că pentru uscarea plantelor ce conţin uleiuri volatile temperatura maximă nu trebuie să depăşească 30-35oC. înţelegând prin aceasta nu numai aspectul comercial al produsului. Uscarea reprezintă veriga finală în obţinerea unui produs de calitate. şi artificială. Uscarea la soare. la soare sau la umbră. iar pentru cele cu heterozide şi alcaloizi este cuprinsă între 50 şi 80oC corespunzător. Uscarea plantelor medicinale se poate realiza pe două căi.natura principiilor active şi a echipamentului enzimatic din organele supuse deshidratării. şi anume: naturală.folosite. fiind utilizată numai pentru anumite părţi . Uscarea corectă a diferitelor părţi de plantă recoltate necesită cunoaşterea structurii chimice a principiilor active. textura şi conţinutul în apă al acestora. Cu toate că nu se cunoaşte în detalitate esenţa proceselor biochimice ce se produc în timpul uscării. Ea începe în momentul recoltării plantei. Aceasta este cea mai simplă şi mai economică metodă. Pentru a nu fi expuse alterării şi pentru menţinerea aspectului şi conţinutului în principii active majoritatea produselor uscate din plantele medicinale şi aromatice nu trebuie să conţină mai mult de 14% apă. . ci în mod deosebit păstrarea neschimbată a conţinutului şi a compoziţiei chimice a acestuia.

şoproane. curăţite. Pentru evitarea pierderilor atât ramele. Uscarea la umbră. rizomi. deoarece razele solare distrug repede clorofila din părţile verzi şi pigmenţii galbeni din flori. şi în special se vor crea posibilităţi de . cât şi platformele de uscare vor fi acoperite cu prelate. şuri. dar acestea numai în zone calde lipsite de precipitaţii şi rouă. văruite. În orice caz uscarea direct în câmp este întotdeauna însoţită de multe pierderi nerecuperabile. magazii. scoarţe. În vederea utilizării raţionale a acestora produsele supuse uscării se vor aşeza pe rame suprapuse. al căror conţinut este mult mai stabil. şcolilor. fructe sau seminţe. muguri. Locurile de uscare vor fi neapărat protejate de curenţi de aer. orice încăperi goale.ale plantei ca: rădăcini. În timpul uscării produsele vor fi permanent supravegheate şi întoarse pentru grăbirea şi uniformizarea deshidratării. razele solare neputând deprecia aspectul comercial al produsului. rogojini sau coli de hârtie. etc. Direct în brazde se pot usca şi herba sau chiar frunzele unor specii. Metoda este cea mai răspândită în zonele cu condiţii climaterice instabile şi mai ales în regiunile deluroase şi montane. Pentru uscarea la umbră se vor folosi podurile caselor. Prin uscarea la soare foarte multe părţi ale plantei se decolorează. De aceea se practică uscarea pe platforme special amenajate. Aceste spaţii vor fi în prealabil dezinfectate. reparate etc.

în timp ce frunzele. volumul său scade.aerisire continuă. florile îşi păstrează culoarea naturală. florile şi părţile aeriene se zbârcesc. Această metodă s-a impus ca urmare a extinderii şi concentrării culturilor de plante medicinale şi aromatice. Datorită pierderii apei. Ele nu pot fi depozitate şi nici prelucrate în asemenea condiţii. Aducerea produsului vegetal în stare finită. Uneori. Produsele vegetale ajunse la depozitele centrale sunt recepţionate calitativ şi cantitativ. Culoarea produsului vegetal uscat trebuie să rămână însă neschimbată. Produsul uscat trebuie mânuit cât mai puţin posibil. a necesităţii scurtării duratei de uscare şi a sporirii garanţiei obţinerii unor materii prime de calitate corespunzătoare. Uscarea artificială. Prin uscare. din care cauză îşi modifică aspectul. pentru că se sfărâmă la cea mai mică atingere. mai ales la suprafaţă. seminţele. Se cunosc uscătoare cu aer rece şi cu aer cald. Frunzele rămân verzi. . Numai părţile tari îşi schimbă puţin forma (scoarţele. uneori pierzându-şi complet valoarea. rădăcinile). produsele sosite au acumulat umezeală în timpul transportării. produsul suferă o serie de modificări. Se recomandă ca într-o încăpere să se usuce un singur produs pentru a se evita amestecul şi împrumutarea reciprocă a mirosului. Culoarea arată dacă uscarea a fost făcută sau nu în mod corespunzător. fructele.

Marcarea produsului vegetal înseamnă inscripţiile efectuate pe ambalaj. rădăcini. frunze. depreciindu-se calitativ. cu ajutorul cărora se curăţă seminţele. denumirea produsului vegetal. Produsele vegetale trebuie păstrate în pungi de hârtie dublă. aşa cum sunt cerute de industrie. Înainte ca produsele vegetale să fie livrate beneficiarilor interni (industria chimico-farmaceutică. În aceste cazuri se face imediat o uscare suplimentară. site şi anumite mori. pământul fin şi nisipul. părţi aeriene.deoarece prin păstrare vor mucegăi sau înnegri. Ambalarea şi marcarea produselor vegetale. maşinile nu le vor putea prelucra în condiţii optime dacă au o umiditate peste normă. Operaţia se face manual la flori. unele flori şi chiar unele frunze.) sau la export. Se arată denumirea asociaţiei ce a efectuat recoltarea produsului vegetal. farmacii etc. După aceasta urmează operaţiunea de transformare a produselor vegetale în fragmente de anumite dimensiuni uniforme. în cutii de lemn sau de carton în conformitate cu cerinţele documentaţiei tehnice de normare. pergaminate. Pentru aceasta se folosesc maşini speciale. De asemenea. La alte plante însă sau pus la punct diverse procedee mecanice. farmacii sau la prepararea speciilor medicinale. greutatea neto şi împreună cu . Prin aceste operaţii se îndepărtează mai cu seamă praful. sunt controlate cu atenţie la masa de prelucrare.

numele sau numărul răspunzătorului de ambalare. După ambalare. în cazul când nu pot fi expediate imediat. deoarece numai astfel se poate asigura o bună păstrare a lor. scoarţele. inscripţiile DTN la produsul vegetal corespunzător. Încăperile în care sunt depozitate produsele ambalate trebuie să fie extrem de curate. activitatea lor este mult diminuată până dispare complet.ambalajul. De obicei însă. fructele şi seminţele se păstrează mai bine în încăperi luminoase. În fiecare ambalaj se introduce foaia de ambalare cu inscripţiile: denumirea asociaţiei care a efectuat colectarea produsului vegetal. Organele subterane. numărul partidei. Conservarea produselor vegetale. cu luminozitate corespunzătoare şi să nu permită diferiţilor agenţi dăunători să pătrundă în interior. produsele vegetale trebuiesc depozitate în camere corespunzătoare. după un timp îndelungat. denumirea produsului vegetal. Din această cauză este bine ca produsele vegetale să fie prelucrate cât mai repede după obţinerea lor sau stocul din depozite să fie reînnoit anual mai ales dacă la sondajele făcute s-a constatat o cantitate din ce în ce mai mică de principii active. luna şi anul recoltării. uscate. bine aerisite. indiferent de măsurile luate. fiind astfel . numărul partidei.

.mai puţin expuse agenţilor dăunători (rozătoare. naftalină sau orice substanţe cu miros puternic. Sacii. ghiocei. În depozite. pentru a evita degradarea produselor prin fărâmiţare. Fără o grijă permanentă. Produsele în depozit se păstrează în cantităţi mari întregi nefărâmiţate. baloturile etc. întreţinută şi dezvoltată pentru ca ea să fie folosită an de an. Produsele toxice sunt depozitate în încăperi separate. din cauză că ar putea să impurifice mirosul produselor vegetale. aşezarea sacilor sau a baloturilor trebuie făcută pe postamente speciale confecţionate din grinzi de lemn uscate. În încăperile depozitului cu produse vegetale. această mare diversitate de plante medicinale poate să descrească şi chiar să dispară. nu este permis să se depoziteze petrol.). Această bogăţie trebuie însă păstrată. Ocrotirea plantelor medicinale din flora spontană În ţara noastră cresc cele mai diferite şi cele mai căutate plante medicinale. Aşa s-a întâmplat în trecut când datorită recoltărilor neraţionale s-a ajuns ca unele plante medicinale să fie pe cale de dispariţie (imortelă . etc. să nu fie aşezate în număr prea mare unul peste altul. folosindu-se în general ambalajul în care au fost primite sau se reîmpachetează în vederea expedierii. La fel se procedează şi cu cele aromatice. benzină. insecte.

La plantele de la care se culeg mugurii se vor proteja vârfurile de creştere (pin. iar recoltarea lor este interzisă. se vor lăsa neatinse restul organelor şi o parte din flori. Micşorarea rezervelor poate avea loc pe suprafeţe mai mari sau mai mici. Culesul nu trebuie făcut total. cum şi cu acele plante care au capacitate redusă de înmulţire sau nu sunt lăsate să ajungă la deplina lor maturitate pentru a-şi încheia ciclul complet de viaţă. însă îndată ce ele . pentru a înlătura pericolul dispariţiei unora din ele. Coaja va fi luată de pe o parte din ramuri. În cazul muşeţelului. aceste plante sunt declarate monumente ale naturii. Pentru a preîntâmpina micşorarea bogăţiei de plante medicinale. plop). lăsând ramurile subţiri să se dezvolte. acesta se recoltează pe măsură ce capitulele florale se dezvoltă. Azi. pentru a reface şi menţine în întreaga ei putere acest dar al naturii trebuie luate anumite măsuri de protecţie şi înmulţire. se vor lăsa din loc în loc câteva plante deplin dezvoltate la fiecare 3-4 metri pătraţi.lăcrămioare). Acest lucru se petrece mai cu seamă cu acele plante care sunt an de an foarte căutate sau prezintă un mai mare interes pentru culegători. iar tulpina principală trebuie să rămână nevătămată. Atunci când se culeg florile. lăsânduse exemplarele cele mai bine dezvoltate să producă sămânţa şi să se înmulţească. Culegătorii trebuie să cunoască bine particularităţile fiecărei plante.

Pentru menţinerea plantelor din această grupă se vor lăsa din loc în loc exemplare neculese. recoltarea lor se va face toamna cât mai târziu. pericolul dispariţiei lor este mic. Este bine ca la plantele care se înmulţesc mai greu prin seminţe (lemn dulce. omag) şi în general la plantele perene. cu atât mai multe. La plantele de la care se recoltează rădăcinile. Când plantele sunt cosite sau tăiate de la bază şi apoi recoltate frunzele. după scoaterea rădăcinilor sau rizomilor să se replanteze în acelaşi loc coletul. În acest caz. este bine să se organizeze recoltări de seminţe care să fie . cu cât capacitatea de înmulţire a plantei respective este mai mică. în vederea formării pe deplin a organelor de înmulţire. partea de sus a rădăcinii tăiată care are câţiva muguri şi câteva fire subţiri de rădăcină sau bucăţi tinere de rizomi. florile şi seminţele. deoarece o parte din frunze rămân pe plantă pentru a o hrăni şi întări. pericolul de dispariţie fiind cel mai mare. după ce planta şi-a format şi răspândit seminţele. Recoltarea plantei întregi se face de obicei la câţiva centimetri de la suprafaţa pământului. pericolul de dispariţie este mai mare. Frunzele se recoltează de la plante prin ciupire sau strujire. Pe lângă aceste măsuri de care trebuie să ţină seama un culegător conştient.au trecut de maturitatea tehnică de recoltare vor fi lăsate pentru ca sămânţa scuturată să formeze o rezervă care să asigure apariţia plantelor şi în anul următor.

comună. raion sau regiune unde nu există pericolul de dispariţie.răspândite pe locurile naturale de creştere a plantelor medicinale. a supraveghea ca recoltarea să nu fie făcută la întâmplare. Oamenii. ci să fie bine organizată. care se ocupă cu recoltarea şi achiziţionarea plantelor medicinale au îndatorirea de a menţine bogăţia naturală a ţării. Tehnicienii trebuie să îndrumeze permanent pe culegători atât în privinţa recunoaşterii şi însuşirilor plantelor medicinale. de urmărit ca plantele culese să nu dispară din zona respectivă. . permiţându-se achiziţia numai a acelor plante dintr-un sat. cât şi a normativelor corespunzătoare.

ALBĂSTRELE Denumirea latină: Centaurea cyanus L. Denumirea rusă: Василек синий Denumirea engleză: Cornflower Familia: Asteraceae 1. ALBĂSTRELE .

Întră în compoziţia speciilor medicinale diuretice. mucilagii. Eliminarea florilor centrale. adânc crestate. iar extern sub formă de cataplasme şi spălături în diferite boli de ochi. Compoziţie chimică. .Descriere. Răspândire. liniare. deoarece din produsul uscat ele se înlătură foarte greu. Florile ligulate. Tulpina erectă. tanin. săruri de K. întrebuinţări. după ce roua s-a ridicat şi în momentul când ele sunt complet deschise. cu corola regulat tubuloasă. iar cele marginale albastre. Florile de pe disc sunt violacee. În florile marginale se conţin antociane. recoltare. pietroase. de culoare albastră se adună numai pe timp uscat. În cazul uscării cu ajutorul căldurii artificiale. muchiată cu frunze alterne. temperatura nu trebuie să depăşească 350C. Organul utilizat. heterozida centaurina. Substanţele amare îmbunătăţesc digestia. Sub formă de infuzie se administrează în tratamentul bolilor renale. Plantă erbacee cu rădăcină fusiformă. Mg etc. Creşte prin locuri uscate. pe marginea drumurilor şi mai ales pe lângă lanurile de grâu şi secară. se face înainte de uscare. cumarine. culese eventual din greşeală.

Denumirea rusă: Сушеница топяная Denumirea engleză: Marsh cudweed Familia: Asteraceae 2.ALBUMEALĂ Denumirea latină: Gnaphalium uliginosum L. ALBUMEALĂ .

Compoziţie chimică. Frunze alterne. ulei volatil. cele ligulate – filiforme. Planta conţine caroten. Răspândire. puternic pubescentă. Organul utilizat. rezine. liniar-alungite. recoltate în tot timpul înfloririi. pe malurile râurilor. substanţe tanante. Florile sunt de culoare galbendeschisă cu rostru. florile mijlocii sunt tubulare. Extracţiile uleioase. Cre şte în lunci inundabile. întrebuinţări. ca buruiană în grădini. Inflorescenţa – paneraşe. flavonozide. Tulpina de la bază ramificată. se folosesc pentru uz extern la lecuirea bolnavilor cu plăgi puroioase greu cicatrizabile. acoperite cu peri şori cenuşii. arsuri ale pielii. recoltare. Plantă anuală erbacee cu înălţimea de 5-25 cm. Fructul – achenă verde-cenuşie sau cafenie-deschisă. obţinute din părţi aeriene de albumeală. . aşezate în fascicule dense la vârful tulpinilor. Infuzia şi granulele din părţi aeriene de albumeală se întrebuinţează la ulcere stomacale şi duodenale. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de albumeală.Descriere.

ALUN Denumirea latină: Corylus avellana L. Denumirea rusă: Лещина обыкновенная Denumirea engleză: Common hazel Familia: Corylaceae 3. ALUN .

întrebuinţări. . Uscarea artificială până la 500C. iar flavonozidele potenţează acţiunea antihemoragică. iar florile la înflorire. mai ales pe nervuri. în straturi subţiri. F r u c t u l – a c h e n ă globuloasă înconjurată de o cupă lungă. Uscarea se face la umbră. Răspândire. recoltare . pe margini inegaldublu-serate. întregi şi nepătate se recoltează în iunie-iulie. Organul utilizat.Descriere. Florile mascule în amenţi. Uleiul volatil din frunze manifestă proprietăţi vasoconstrictive. pe soluri calcaroase. alterne. Frunzele verzi. afânate. cu margini laciniate. mugurii (prin strujire) – toamna târziu după căderea frunzelor. uneori tubuloasă. Compoziţie chimică. la marginea pădurilor de fag. polifenolii formând membrane de coagulare pe ţesuturi lezate rezultă o acţiune hemostatică şi dezinfectantă. Creşte în păduri de câmpie şi deal. pe dos păroase. iar cele femele – în inflorescenţe asemănătoare m u g u r i l o r. Arbust cu frunze obovate. mărind rezistenţa capilarelor. fertile.

ANGELICĂ Denumirea latină: Angelica arhangelica L. Denumirea rusă: Дудник лекарственный Denumirea engleză: Angelica Familia: Apiaceae 4. ANGELICĂ .

Se usucă la soare sau în poduri bine aerisite. Rădăcinile de angelică se recoltează toamna. Frunzele sunt de trei ori penat sectate. se spală repede întrun curent de apă şi se pun la zvântat. Organele subterane sunt reprezentate de un rizom gros şi de rădăcini. Fructele se recoltează în stadiul de pârgă. Uscare artificială. Se scutură de pământ şi. cu foliole ovate. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil în compoziţia căruia se găsesc substanţe furanocumarinice. este robustă. Au mai fost identificaţi acizi organici şi graşi. oze. pe locuri adăpostite şi însorite. inegal serate. Se foloseşte datorită proprietăţilor sale aromatice. Răspândire. Compoziţie chimică. bianuală sau perenă . dacă este nevoie. de culoare galben ă verzuie. . la 35400C. Organul utilizat.Descriere. fistuloas ă . stomahice şi carminative. recoltare. Creşte în apropierea apelor curgătoare. stimulente. Florile sunt grupate în umbele globuloase. Plantă erbacee. întrebuinţări. cilindrică. cu zimţi. Tulpina apare începând cu anul al doilea de vegetaţie. substanţe tanante.

ARDEI Denumirea latină: Capsicum annuum L. Denumirea rusă: Перец горький Denumirea engleză: Red pepper Familia: Solanaceae 5. ARDEI .

Frunze alterne. Fructele de ardei şi preparatele medicamentoase din ele au acţiune rubefiantă şi revulsivă. Flori albe.Descriere. care la maturitate se transformă într-un fruct baciform foarte variabil ca mărime. lumbago. recoltare . solitare sau câte două la locul de bifurcare a tulpinii şi la subsuoara frunzelor. ovale. în terapeutică fiind întrebuinţate varietăţile iuţi. Astăzi se cultivă în Europa. Răspândire. întrebuinţări. nevralgice. anuală. Gustul iute. destul de mari. acuminate. de care depinde culoarea fructelor. Asia Mijlocie în mai multe varietăţi. Sunt folosite la combaterea durerilor reumatice. ramificată. Compoziţie chimică. În fructe se mai conţine ulei volatil şi gras. Plantă ierbacee. acid ascorbic etc. Fructele de ardei se recoltează la maturitate şi se usucă în locuri ferite de razele solare directe şi la o temperatură moderată (cca 30oC). de culoare verde închis. cu tulpină sufructescentă glabră. cu gust iute sau dulce. care nu produc vezicaţii. cu marginea întreagă. Organul utilizat. localizată în celule secretoare separate. carotenoide. pentru a se păstra culoarea roşie sau roşieportocalie. . Ovar bilocular. arzător este imprimat de capsaicina.

Denumirea rusă: Ольха серая Denumirea engleză: Alder Familia: Betulaceae 6. ARIN .ARIN Denumirea latină: Alnus incana Moanch.

pe partea superioară strălucitoare. Compoziţie chimică. recoltate toamna sau iarna când ele se lignifică complet. Flori mici. cu marginea zimţată. Se admite la întrebuinţarea în medicină şi a doua specie – arinul negru sau cleios – Alnus glutinosa Gaerth. verzi-închise. Creşte pe malurile râurilor şi pe soluri mlăştinoase. Arbore cu coroana îngust ovată. glabre. iar cele masculine sunt aşezate în subsuoara solzilor amenţilor lungi. care se deosebeşte de prima specie prin aceea că are frunze rotunde cu marginea zimţată. pe cea inferioară – verzi-mate. aşezate câte două în subsuoara solzilor inflorescenţei şi care înspre toamnă se lignifică formând conuri scurte. are acţiune antidiareică.. . Decoctul din conuri se foloseşte ca astringent la colite şi enterite.Descriere. cele feminine fără periant. ovale de culoare brună. Răspândire. frunzele tinere sunt foarte lipicioase. grupate în amenţi. Conurile de arin conţin substanţe tanante în componenţa cărora întră 2-5% tanin şi cca 4% acid galic. Ca produs vegetal se folosesc conurile de arin. Organul utilizat. ovallanceolate. ovate sau ovat-eliptice. întrebuinţări. Frunze ovale. Fructe – nucule cu aripioare. recoltare.

Denumirea rusă: Расторопша пятнистая Denumirea engleză: Milk Thistle Familia: Asteraceae 7. ARMURARIU .ARMURARIU Denumirea latină: Silybum marianum Gaerth.

de aceea este indicat în stări de oboseală. recoltare. E.. saponozide. histamină. prin tăierea antodiilor. acizi organici. Compoziţie chimică. Complexul enzimatic din achene asigură asimilarea siliciului. cu gust amărui. pe soare. după căderea frunzelor. anuală sau bienală cu tulpină erectă . ulei volatil. întrebuinţări. La noi se întâlneşte numai în culturi. Răspândire. spinoase. ramificată. În afară de flavanolignane (silimarină) fructele mai conţin tiramină. Fructele mature se recolteaz ă dimineaţa. treieră şi selectează. glucide. . ciroză hepatică. Florile liliachii sunt organizate în antodii mari. uneori. lipide. cerinţe moderate faţă de umiditate şi sol. Se usucă. cu rol benefic în procesele de oxidare. apărând spontan în sudul ţării. efort prelungit. mucilag. Plantă erbacee. surmenaj intelectual. în tratamentul inflamaţiilor hepatice. vitamine C. de culoare galbenbrună. K.Descriere. marmorate cu alb şi îmbracă bine planta. Fructele sunt achene cu papus. Silimarina este indicată ca antihepatotoxic şi protector al hepatocitelor şi membranelor acestora. glabră sau slab tomentoasă. spinoase. Organul utilizat. hepatite cronice. Cere temperatură ridicată mai ales în timpul înfloritului şi fructificării. flavonozide. Frunzele sunt mari.

ARONIE .ARONIE Denumirea latină: Aronia melanocarpa (Michx.) Elliot Denumirea rusă: Арония черноплодная Denumirea engleză: Black chokeberry Familia: Rosaceae 8.

recoltate la maturitate. Ele se păstrează în loc rece (nu mai mult de 5oC) şi ferit de razele directe ale luminii. . Frunze simple de formă eliptică sau invers-ovate. Organul utilizat. suculente. E. Ca produs vegetal se folosesc fructele proaspete. întrebuinţări. peţiolate. Planta în Europa a fost introdusă în cultură la sfârşitul secolului XIX. primăvara verzi-întunecate. Din fructele proaspete şi uscate se obţine suc prin metoda de presare. Fructe – drupe negre cu depunere fin ă albăstruie. carotenoide. Arbust multianual cu numeroase ramuri – de la 10-15 până la 50-60 la cei vârstnici. Flori cu corole albe grupate în inflorescenţe corimbiforme. Fructele proaspete se folosesc în profilaxia insuficienţei P-vitaminice şi ca hipotensive. substanţe tanante. PP. În fructele proaspete se conţin heterozide flavonoidice. microelemente. iar la începutul căderii lor devin roşiipurpurii. Termenul de păstrare până la 2 luni.Descriere. vitaminele C. Compoziţie chimică. acizi organici. care după structura chimică şi întrebuinţări este identic fructelor proaspete. recoltare. Se pot usca. Răspândire. apoi şi medicinală. mai întâi ca decorativă. zaharuri etc. cu marginea dinţată .

BRUSTUR .BRUSTUR Denumirea latină: Arctium lappa L. Denumirea rusă: Лопух большой Denumirea engleză: Burdock Familia: Asteraceae 9.

ulei volatil. Flori purpurii în calatidii globuloase. Organul utilizat. Răspândire. . pe lângă garduri. protejate de un involucru cu ţepi ce au vârful întors. căilor ferate. acid cafeic. zăvoaie inundabile. pe marginea drumurilor. depurativă. cu o rădăcină puternică. brună. antifuruncul-oasă este determinată de principiile active: nitrat de potasiu. În primul an de viaţă formează o rozetă de frunze lat-triunghiulare sau ovate. păroasă se formează în anul al doilea. recoltare. lactone etc. verde-închis pe partea superioară şi albicios tomentoase pe cea inferioară. frunzele (fără peţiol ) – înainte de înflorire. cărnoasă. bienală. sudorifică. Recoltarea rădăcinilor se efectuează toamna pentru cele de un an şi primăvara la plantele de doi ani. întrebuinţări. Acţiunea diuretică .Descriere. hipoglicemiantă. Se usucă la umbră într-un singur rând. Plantă rezistentă la secetă şi temperaturi extreme. întâlnită pe terenuri necultivate. vitamine din complexul B. Uscarea artificială la 35500C. Plantă erbacee. coleretică. Tulpina cilindrică. Compoziţie chimică.

CASTAN Denumirea latină: Aesculus hippocastanum L Denumirea rusă: Каштан конский Denumirea engleză: Horse-chestnut Familia: Hippocastanaceae 10. CASTAN .

întrebuinţări. Castanele conţin saponozide. erecte. cu numeroşi ghimpi. Arbore înalt de 20 . mult ramificat. . sferică. derivaţi cumarinici şi flavonici. sub 650C.Descriere. când 50 . de culoare brună.30 m. lucioşi şi frunze opuse. Fructul este o capsulă cărnoasă. ulei gras. albumine. flebitelor şi hemoroizilor. iar cea artificială. Florile reunite în panicule compuse. recoltare. Ramurile sale poartă muguri lipicioşi. Organul utilizat. ce se utilizează în tratamentul varicelor. lung peţiolate. Uscarea se face în camere bine ventilate.60% din inflorescenţe sunt deschise şi frunzele. Preferă soluri profunde. nisipoase. cu un ritidom solzos. terminale. Răspândire. Seminţele sunt bogate în amidon. Castanele servesc la extragerea escinei. care se recoltează toamna la completa lor maturitate. substanţă cu acţiune vasocon-strictoare venoasă. digitatcompuse. care se culeg fără peţiol în timpul înfloririi. florile culese în zilele senine. Ca produs vegetal se folosesc: seminţele. Creşte prin toate parcurile şi pe marginea drumurilor şi străzilor. Compoziţie chimică.

CĂLIN .CĂLIN Denumirea latină: Viburnum opulus L. Denumirea rusă: Калина обыкновенная Denumirea engleză: Snowball Familia: Caprifoliaceae 11.

Organul utilizat. hipotensiv. Scoarţa se foloseşte ca hemostatic în practica ginecologică. glucide. pectine. Răspândire. păduri de luncă. roşii. Flori albe. Scoarţa conţine vitaminele K. grupate dens în cime umbeliforme terminale. de asemenea diuretic şi sudorific. cu marginile dinţate şi peţiolul canaliculat. după uscare pedunculii se înlătură. carotenoide. Frunze lat-ovate. drupe sferice. la pornirea în circulaţie a sevei. Creşte pe soluri bogate. Fructele se culeg la maturitate deplină împreună cu pedunculi. toamna se colorează în roşu.Descriere. Scoarţa se recoltează primăvara. saponozide triterpenice. tonic general al sistemului nervos şi sedativ uterin. Tulpini cu scoarţă netedă. reavăn-jilave până la umede. . apoi cenuşie. rezine . Compoziţie chimică. recoltare. f ructele – vitaminele C şi P. prin păduri şi tufărişuri. Fructele în specii se folosesc ca remediu vitaminic. Fructe. Arbust indigen cu rădăcină puternic ramificată. întrebuinţări. cofeic. trilobate. în strat subţire sau în poduri bine aerisite. caroten. săruri de K. se usucă artificial la 6080oC. substanţe tanante. tufărişuri de pe malul râurilor. Uscarea se face la soare. ursolic. C. galben-brună. acizii clorogenic.

Denumirea rusă: Облепиха крушиновидная Denumirea engleză: Sea Buckthorn Familia: Eleagnaceae 12.CĂTINĂ Denumirea latină: Hippophae rhamnoides L. CĂTINĂ .

recoltare . coaste pietroase. Tulpina ramificată cu scoarţa brun-închisă. arsurilor şi în ginecologie. ovoide. întregi. iar cele femele în raceme. cele mascule grupate în inflorescenţe globuloase. fructele de cătină se usucă numai pe cale artificială. constituie un sirop vitaminizat şi răcoritor. portocalii. Fructe. Creşte în pâlcuri sau tufărişuri întinse. pe nisipuri şi pietrişuri. Arbust tufos cu rădăcini superficiale. izlazuri. când ele au cantitatea cea mai mare de vitamina C şi se continuă până la primul îngheţ. ulei. la o temperatură de 70800 C. Compoziţie chimică. vitamine E. Organul utilizat. Flori galbeneruginii. liniar-lanceolate. întrebuinţări. Frunze alterne. drupe "false". În vederea conservării vitaminei C. Sucul apos. B2. scurt peţiolate. Culegerea fructelor se efectuează de la începutul maturizării. Uleiul este utilizat în tratamentul ulcerului.Descriere. Lujerii anuali solzo şi. existenţi în fructele de cătină. carotenoide. . PP. P. acid folic. cenuşii-argintii. adăugându-se şi 2% carbonat de calciu este transformat în sărurile de calciu ale unor acizi organici. Răspândire. filtrat şi îndulcit cu zahăr. pe prundişurile din lungul râurilor. pe faţa inferioară cenuşiiargintii cu solzi ruginii. Fructele conţin acid ascorbic.

Denumirea rusă: Гравилат городской Denumirea engleză: Herb bennet Familia: Rosaceae 13.CERENŢEL Denumirea latină: Geum urbanum L. CERENŢEL .

frunzele bazilare sunt penatcompuse cu 5-7 foliole dinţate pe margini. rezine. se curăţă de părţile aeriene. în vârful tulpinii sau la subsuoara ultimelor frunze. Tulpina dreaptă. Flori de culoare galben-aurie. Răspândire. care. Planta conţine substanţe tanante. Se mai conţine heterozida geozida. întrebuinţări. Planta se foloseşte în tratamentul dispepsiilor gastrice. Compoziţie chimică.Descriere. apoi se usucă. După scoatere din pământ se scutură. Întră în compoziţia speciilor medicinale antidiareice şi pentru gargară. ramificată. din care îşi iau naştere numeroase radicele. pune în libertate eugenol. vivace cu un rizom cilindric. se lasă câteva zile la zvântat. mucilagii. . Plantă ierbacee. solitare. al enteritelor de natură infecţioasă şi al hemoragiilor. Ca produs vegetal se folosesc rizomii cu rădăcini de ceren ţel. substanţă bactericidă răspunzătoare de mirosul de cuişoare pe care-l au rizomii. acid galic şi elagic. Planta este foarte răspândită în partea europeană prin locurile umede. păduri şi luminişuri. recoltaţi primăvara devreme sau toamna târziul. se spală într-un curent puternic de apă. prin hidroliză. Organul utilizat. recoltare. iar cele tulpinale sunt mai mari şi trifoliate.

CICOARE .CICOARE Denumirea latină: Cichorium intybus L. Denumirea rusă: Цикорий обыкновенный Denumirea engleză: Chicory Familia: Asteraceae 14.

muchiată. Organul utilizat. Radacinile se recol tează toamna târziu sau primăvara devreme. Se spală într-un curent de apă. Radacina de cicoare are proprietăţi laxative. Răspândire. mai stimulează sistemul nervos (cafea de cicoare). Tulpina floriferă. principii amare. tanin. Compoziţie chimică. depurative. Se utilizează pentru scăderea nivelului de zahăr în sange. recoltare. subţire. se usucă la soare. . Planta este prezentă în câmpie.Descriere. în poienele din pădure. substanţe minerale. constipaţii cronice. în poduri cu tablă. Florile sunt de culoare albastră-azurie. prin pagişti. ulei volatil. Plantă bienală sau perenă cu o rădăcină lungă. cele tulpinale sunt sesile. Frunzele şi partile aeriene se recolteaza in prima parte a perioadei de inflorire. spiralată. întrebuinţări Planta conţine acid cicoric. flavonozide. pe marginea drumurilor şi a căilor ferate. diuretice. Frunzele în rozetă din primul an şi cele bazale sunt peţiolate şi ovat-lanceolate. deasemenea în obezitate. când tulpinile nu au intrat in faza de lignificare. este verdedeschisă. uşor amplexicaule şi mai adesea lanceolate. inulină. cavă în interior şi pubescentă. luminişuri. în faneţe. colină. secreţia de bila si îmbunătăţeşte funcţionarea ficatului. dezvoltânduse abia în anul al doilea.

CIMBRIŞOR .CIMBRIŞOR Denumirea latină: Thymus serpyllum L. Denumirea rusă: Чабрец Denumirea engleză: Wild thyme Familia: Lamiaceae 15.

antispastic şi coleretic. în tratamentul tusei şi al gripei. Organul utilizat. recoltare. care prind rădăcini. flavone. de formă ovală. Recoltarea se face cu foarfeca sau cuţitul. rezine. de culoare verde-roşiatică. Are. cu expoziţie sudică. Din aceste ramuri cresc numeroase tulpini cilindrice. Înainte de uscare se înlătură rădăcinile şi ramurile lemnoase. Răspândire. pietroase. opuse. ajungând până în zona muntoasă. acid ursolic şi oleanolic.Descriere. cu ramuri culcate la pământ. la începutul înfloririi. în fâneţe de pe dealuri. care sunt în realitate celule cu ulei volatil. Compoziţie chimică. Se mai foloseşte pentru băi medicinale. de asemenea şi proprietăţi cicatrizante. Părţile aeriene se culeg fără rădăcini. Frunze mici. întrebuinţări. Plantă vivace. Se foloseşte sub formă de infuzie sau sirop aromatic. antidiareice. Părţile aeriene de cimbrişor conţin ulei volatil. ca stomahic. alături de care se conţine un principiu amar (serpilina). Flori roz-violacee grupate în pseudoverticile globuloase. frunzele prezintă nişte puncte transparente. Privite în zare. diuretice şi antivirale. glabre. nisipoase. păroase. tanin. cu marginea întreagă. Creşte pe soluri aride. îndeosebi în medicina infantilă . . acizi cafeic şi rozmarinic.

Denumirea rusă: Тимьян обыкновенный Denumirea engleză: Common thyme Familia: Lamiaceae 16.CIMBRU Denumirea latină: Thymus vulgaris L. CIMBRU .

Fructe . Flori mici şi grupate în pseudoverticile aşezate la subsuoara frunzelor din vârful tulpinilor. extract fluid în tuse. Algeria. Franţa. Ca plantă cultivată cimbrul are o largă răspândire în Grecia. Germania. bronşite şi tuse convulsivă. . România. Moldova. antimicotice şi antihelmintice.nucule elipsoidale. Se usucă la umbră sau în uscătorii la 350C. Organul utilizat. Se recoltează ramurile tinere nelignificate în perioada deschiderii primelor flori. Componentului principal al uleiului volatil i se atribuie proprietăţi antibacteriene. Răspândire. datorită proprietăţilor antiseptice şi calmante. recoltare. iar corola bilabiată şi colorată în roz.Descriere. Frunze mici. Thymi herba se întrebuinţează sub formă de infuzie. Caliciul este tubular. Produsul vegetal conţine ulei volatil alături de tanin. Ungaria. Bulgaria. întrebuinţări. Portugalia. un principiu amar. acid cafeic. flavonozide. Subarbust cu tulpina lignificată în partea inferioară şi acoperită cu un suber de culoare cenuşie. ovate sau lanceolate. Spania. alungit romboidale. Compoziţie chimică. precum şi triterpenoide reprezentate prin acizii ursolic şi oleanolic.

CIUBOŢICA CUCULUI .CIUBOŢICA CUCULUI Denumirea latină: Primula veris L. Denumirea rusă: Первоцвет весенний Denumirea engleză: Cowslip Familia: Primulaceae 17.

lunci. fâneţe. livezi. luminişuri de pădure. subţiri. ulei volatil. întrebuinţări. Se spală într-un curent de apă. Uscare artificială la 35 – 400C. Rizomii cu rădăcini de ciuboţica cucului conţin saponozide triterpenice. Organul utilizat. vârful obtuz. Plantă erbacee cu rizom cilindric. comună prin pajişti. S-au mai izolat: amidon. pe faţa inferioară des-păroasă şi cu nervuri proeminente. Răspândire. Planta are cerinţe ridicate faţă de umiditate. păşuni însorite. sub formă de decoct. recoltare. grupate într-o umbelă simplă. bine aerisite.Descriere. lung. flavonozide. Compoziţie chimică. Uneori se mai recoltează frunzele şi florile. enzime. Rizomii cu rădăcini se recoltează primăvara de timpuriu şi în timpul înfloririi. dese. Datorită măririi şi fluidificării secreţiei bronhice rizomii şi rădăcinile de ciuboţica cucului se utilizează ca expectorant. Se usucă la umbră într-un singur strat. peţiol aripat. din care pornesc numeroase rădăcini adventive. La suprafaţa pământului din rizom se formează o rozetă de frunze eliptic-ovale. . ramificate la vârf. zaharuri. marginea crenată sau ondulată. substanţe tanante. Tulpina floriferă poartă 6-18 flori galbene-aurii. săruri minerale. cu suprafaţa reticulată. poieni. Se usucă la soare sau în poduri învelite cu tablă.

COACĂZ Denumirea latină: Ribes nigrum L. Denumirea rusă: Смородина черная Denumirea engleză: Black currant Familia: Saxifragaceae 18. COACĂZ .

bace sferice. caroten. cu 3-5 lobi triunghiulari. zăvoaie. Frunze subrotunde. Din fructe se pregătesc specii. . ateroscleroză. pe dos cu glande galbene mirositoare şi nervuri pubescente. gastrite. Arbust tufos cu rădăcini adventive. B6. negre. în unele boli cardiovasculare ca insuficienţă cardiacă şi respiratorie. Fructe. Compoziţie chimică. prin păduri şi tufişuri. din părţile nordice. Ca produs vegetal se folosesc fructele. Fructele conţin vitaminele C. dispuse în raceme. B2. zaharuri.Descriere. neregulat-dublu-seraţi. gust dulceag. microelemente. nefrite şi pielonefrite. erecte. în afecţiuni hepatobiliare. Răspândire. substanţe tanante. Lujeri cenuşii care se exfoliază în partea inferioară. pe marginea parcelelor şi în apropierea gardurilor. recoltare. lunci. acizi organici. Flori verzuiroşcate. P. K. Organul utilizat. Planta este întâlnită pe soluri argilo-lutoase şi luto-argiloase. Fructele posedă acţiune favorabilă în maladiile gastrointestinale (ulcer duodenal. recoltate la maturitate. cordiforme. siropuri vitaminice. întrebuinţări. în regiunile deluroase şi muntoase. negricioase. Tulpini viguroase. colite). Se cultivă cu succes pe marginea aleilor din grădini. deasemenea flavonozide.

Denumirea rusă: Хвощ полевой Denumirea engleză: Horsetail Familia: Equisetaceae 19. COADA CALULUI .COADA CALULUI Denumirea latină: Equisetum arvense L.

cu frunze concrescute care se termină cu un spic sporifer oval. vitamina C. întrebuinţări. Tulpinile sterile apar la începutul verii. cu coaste evidente. deoarece produsul înnegrit pierde proprietăţile sale terapeutice. pe terenuri nisipoase şi argiloase. ulei volatil. pe râpe şi la marginea apelor. . Uscarea lor se face repede în poduri bine aerisite. caroten. Organul utilizat. Răspândire. Compoziţie chimică. flavonozide. acizi organici. Cele fertile apar primăvara. recoltare. de culoare verdedeschis. erbacee.Descriere. Plantă perenă. recoltate vara. ramificate verticilat. Produsul prezintă o acţiune diuretică în gută şi reumatism. pe timp uscat şi însorit.aspre şi tari. de culoare brun-deschisă. Tulpini de două feluri: fertile şi sterile. săruri de siliciu şi potasiu. Produsul vegetal conţine saponozide triterpenice. bolile de rinichi şi vezică. prescris ca expectorant în bronşite. ramurile sunt pline în interior şi cu patru muchii la exterior. Planta este foarte comună prin fâneţele şi luncile umede. ca remineralizant. în tuberculoza pulmonară. tulpina în secţiune prezintă o lacună centrală.tulpinile sterile. substanţe tanante şi amare. fără ramuri. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene .

COADA ŞORICELULUI Denumirea latină: Achillea millefolium L. Denumirea rusă: Тысячелистник обыкновенный Denumirea engleză: Common yarrow Familia: Asteraceae 20. COADA ŞORICELULUI .

Florile albe. Se mai utilizează în tratamentul hemoroizilor şi arsurilor. pe marginea ogoarelor. în locuri uscate. erbacee cu un rizom lignificat.dispuse în corimb. erecte. Frunze alterne. poiene. din care se dezvoltă stoloni subterani. Răspândire. păşuni. astringent şi aromatic amar. Sub formă de infuzie. Compoziţie chimică. Ea prezintă două feluri de tulpini: cele florifere. Planta creşte cel mai adesea la marginea drumului. care poartă inflorescenţele. Se mai conţin flavonozide. întrebuinţări. lanceolate. în zile senine şi calde. Organul utilizat. Gustul amărui al plantei este dat de lactone. cu un număr mare de lacinii. . în strat subţire sau în uscătorii. acoperite cu iarbă. decoct şi specii amare. sectate. râpe. înalte. şi cele cu internodii scurte. glucide. tanin. sunt ramificate. Părţile aeriene şi florile se recolectează la începutul înflorii plantelor. gastrice se întrebuinţează ca stomahic. vitamina K. cu internodii lungi. Principiul activ al plantei este uleiul volatil. uneori cu o nuanţă cenuşie sau roz.Descriere. Uscarea se face la umbră. pubescente. care poartă numai frunze. 2-3-penate. mărind cantitatea bilei. Datorită achilinei are acţiune coleretică. recoltare. Cele bazale sunt mai scurte. Plantă perenă. iar cele tulpinale mai lungi. substanţe anorganice.

CORN Denumirea latină: Cornus mas L. Denumirea rusă: Кизил обыкновенный Denumirea engleză: Cornelian cherry Familia: Cornaceae 21. CORN .

co coaste proeminente. pectine. Uneori odată cu fructele se recoltează şi frunzele. Rezistent la ger. zăvoaie din zona de deal. acoperite cu peri scurţi. Arbust sau arbore mic cu lemnul tare şi scoarţa de culoare galbenă -cenu şie cu crăpături. Frunze ovate până la lanceolate cu vârful ascuţit şi peţioli pubescenţi. În medicina populară cornul se foloseşte în dereglări ale funcţiilor tractului gastro-intestinal. Răspândire. întrebuinţări. bogată în taninuri se utilizează ca febrifug. secetă. care se deschid înaintea frunzelor. antidiareică şi antidizenterică.Descriere. des formează desişuri cu alţi arbuşti. Organul utilizat. Creşte spontan prin tufişuri. flavonozide şi au acţiune astringentă. tanin. margini de pădure. Ramurile tinere verzi. Decoctul din frunze se utilizează în tratamentul viermilor intestinali. Scoarţa. Fructele conţin acid ascorbic. iar fructele – la maturizare deplină. se cultivă. Flori galbene grupate în cime umbeliforme. . recoltare . de la cenuşiu-galben până la roşii-brune. mai târziu glabre. Scoarţa se recoltează primăvara devreme în timpul circulaţiei intense a sucului sau toamna târziu la sfârşitul perioade de vegetaţie. Compoziţie chimică.

Denumirea rusă: Астрагал шерстистоцветковый Denumirea engleză: Milk vetch Familia: Fabaceae 22. COŞACI .COŞACI Denumirea latină: Astragalus dasyanthus Pall.

nefrite acute şi cronice. flavonozide. erbacee cu un rizom gros. întrebuinţări. roşiatice. desişuri nu formează. pubescente. Plantă perenă. compuse. stenocardie. obţinută din produsul vegetal. . Părţile aeriene ale plantei conţin saponozide triterpenice. până la ivirea pe frunze a petelor ruginii. Planta se întâlneşte rar. săruri minerale. dilată vasele sanguine. amidon. se utilizează la hipertonie. Creşte în poiene. Răspândire. sedativă şi diuretică. are acţiune hipotensivă. printre arbuşti de stepă. Uscarea se face la umbră. în strat subţire sau în uscătorii. Nu este pretenţioasă faţă de sol şi umiditate. în văile râurilor şi pantele dealurilor. imparipenat-partite. Tulpini erecte. acizi organici. Florile galbene. Infuzia. Organul utilizat. Se taie planta la înălţimea 5-7 cm deasupra solului. Compoziţie chimică. cilindric. cu 12-14 perechi de foliole alungitovale şi bractee alungit-lanceolate. pufoase. Frunze alterne.Descriere. insuficienţe cardio-vasculare. recoltare. Părţile aeriene se recolectează în faza de butonizare sau la începutul înflorii plantelor. fără tulpini lignificate. grupate în capitule sferice. mucilag.

CREŢUŞCĂ .CREŢUŞCĂ Denumirea latină: Filipendula ulmaria L Denumirea rusă: Лабазник вязолистный Denumirea engleză: Meadow sweet Familia: Rosaceae 23.

filiforme. al căror agliconi sunt derivaţi ai acidului salicilic. noduros din care pornesc rădăcini adventive. cu 3-5 foliole perechi din care cea terminală este mai mare şi prevăzută cu 3-5 lobi palmaţi. glabră. taninuri. stipele mari. ceruri. spireozid. produsul are acţiune antireumatismală. vanilină. iar flavonoidele sunt răspunzătoare de acţiunea lui diuretică. Plantă erbacee. Datorită gaulterozidei şi spireozidei. . Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de creţuşcă. recoltare. gaulterozidă etc. cea inferioară albpăroasă. pe margine serate. pajişti umede. substanţe minerale. Tulpină erectă.Descriere. roşcată. faţa superioară glabră. marginea râurilor. Părţile aeriene conţin aldehidă salicilică. recoltate în timpul înfloririi. întrebuinţări. rizom orizontal. avicularină. perenă. Frunze penate. flavonoide. Se usucă în strat subţire. unghiulară. Flori albe-crem dispuse în cime multiflore. Răspândire. şanţuri. de obicei simplă. Organul utilizat. Planta creşte prin zăvoaie. Sub formă de infuzie şi în special asociat cu coaja de salcie se întrebuinţează ca adjuvant în tratamentul reumatismului articular acut şi ca diuretic şi diaforetic. închis serate. Compoziţie chimică. artificial la temperaturi până la 350C.

Denumirea rusă: Крушина ольховидная Denumirea engleză: Alder buckthorn Familia: Rhamnaceae 24. CRUŞIN .CRUŞIN Denumirea latină: Frangula alnus Mill.

comun la câmpie şi dealuri. Planta creşte în păduri de luncă. Principiile active sunt reprezentate de derivaţii antracenici. Nu se vor recolta cojile de pe ramurile de un an. lucitoare. netede şi lucitoare. Flori mici. apoi de culoare roşie. Scoarţa este netedă. de formă ovală. pe malul apelor. Sunt uscate pe cale naturală. Organul utilizat. cu marginea întreagă. strânse în grupuri la subsuoara frunzelor. de culoare brun-cenuşie la exterior şi galbenă la interior. substanţe amare. Scoarţa de cruşin se administrează ca laxativ sau purgativ. deoarece sunt sărace în principii active. Au mai fost identificate saponozide. care se recunosc prin lipsa lenticelelor şi cele bătrâne cu crăpături adânci. Scoarţa se recoltează în momentul când începe dezvoltarea frunzelor. iar la maturitate devin negre-violacee cu 2-3 seminţe. Fructe globuloase. Răspândire. Frunze alterne.Descriere. Arbust cu ramuri alterne lipsite de spini. mucilagii. în funcţie de doză. zăvoaie. . acidul ascorbic. mlaştini. recoltare. la soare sau în uscătorii termice la 40oC Compoziţie chimică. în compoziţia speciilor depurative. la început verzi. întrebuinţări. ascuţite la vârf. precum şi împotriva hemoroizilor. de culoare albverzuie.

CUCURBEŢICĂ .CUCURBEŢICĂ Denumirea latină: Aristolochia clematidis L. Denumirea rusă: Кирказон ломоносовидный Denumirea engleză: Birthwort Familia: Aristolochiaceae 25.

pe malurile râurilor. ventriculate la bază. Frunze alterne. posedă acţiune purgativă drastică.Descriere. erectă cu noduri. ramificat. Compoziţie chimică. plăgi greu vindecabile). aşezate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. Plantă erbacee. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. flavonozide. . Acizii aristolochici dezvoltă o acţiune imunostimulatoare. Răspândire. galben-brun. galben-verzui cu seminţe castaniibrune. cu vârf obtuz şi aspect pielos. nevroze. rezine. cordiforme sau ovattriunghiulare. Planta creşte prin semănături. crânguri. de la care pleacă rădăcini adventive. poiene. dureri premenstruale şi ca antiinflamator. Organul utilizat. alcaloizi. recoltare. alantoină. Flori tubuloase. substanţe amare. Rizomii şi rădăcinile se colectează toamna. părţile aeriene – în timpul înfloririi şi pentru seminţe se culeg fructele în iulieaugust. Planta conţine acizi aristolochici. se usucă şi se freacă pentru eliberarea lor. Tulpină simplă. favorabilă în tratamentul unor infecţii cronicizate (fistule anale şi dentare. lung-peţiolate. tufărişuri. marginea pădurilor şi drumurilor. la supradozare sunt toxici şi iritanţi. tanin. Fructul globulos. întrebuinţări. perenă cu rizom scurt. de culoare verde pal cu tentă gălbuie. vii. Planta se mai utilizează în anorexie.

Denumirea rusă: Череда трехраздельная Denumirea engleză: Three-lobe beggarticks Familia: Asteraceae 26.DENTIŢĂ Denumirea latină: Bidens tripartita L. DENTIŢĂ .

recoltare. glabră. Calatidii solitare aşezate în vârful ramurilor. în zona de margine a lacurilor. Răspândire. flavonozide. uşor laxative. mucilagii. gălbui-brunii. 3-5 lobate. substanţe tanante. Părţile aeriene conţin o cantitate însemnată de caroten. efecte stimulatorii asupra circulaţiei arteriale şi amplitudinii contracţiilor cardiace. Organul utilizat. ramificată. peţiol de obicei aripat. cele interne alungit-ovate. Frunze opuse. întrebuinţări. . prevăzute cu 2-4 sete spinoase. Tulpină erectă. anuală cu rădăcină rămuroasă. Nu are flori marginale ligulate. pe lângă izvoare. recoltate până şi în timpul înfloririi. glabre. Creşte prin mlaştini cu şi fără turbă. vindecarea de urticarii şi scrofuloză. La copii se fac băi cu decoctul plantei pentru întărirea organismului. acid ascorbic. Infuzia din plantă are proprietăţi diuretice. finspinoase pe colţuri. substanţe minerale. Compoziţie chimică. uneori fusiformă. fântâni. sudorifice.Descriere. Se rup frunzele şi părţile superioare tinere. sedative. Plantă ierbacee. slab-păroase sau glabre. locuri ruderale umede. înaltă până la 100 cm. deasă. incisserate. şanţuri umede. ulei volatil. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de dentiţă. râurilor. Fructe – achene turtite. cu foliole involucrale foliacee.

DRĂCILĂ
Denumirea latină: Berberis vulgaris L. Denumirea rusă: Барбарис обыкновенный Denumirea engleză: Common barberry Familia: Berberidaceae

27. DRĂCILĂ

Descriere. Arbust ramificat cu rizom orizontal, cu lemnul galbenaprins. L ăstari numeroşi, drepţi, ramificaţi. Tulpinile bătrâne de culoare cenuşie cu scoarţă crăpată, cele tinerebrăzdate, brune-gălbui sau cenuşiigălbui. Ramurile au ghimpi tripartiţi în subsuoara cărora se află lăstari scurţi cu fascicule de frunze. Frunze inversovate, pe margine cu zimţi ascuţiţi, florile în raceme. Fructe - bace roşii. Răspândire. Creşte spontan prin tufărişuri, la marginea ogoarelor, în locuri însorite sau umbrite. Se cultivă ca arbust ornamental şi medicinal. Organul utilizat, recoltare. Frunzele se recoltează în timpul butonizării. De pe tulpini şi ramuri scoarţa se obţine primăvara, sub formă de jgheaburi sau tuburi înguste, de pe rădăcini – toamna. Fructele se culeg la maturitatea deplină, iar rădăcinile se recoltează toamna târziu. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Frunzele, scoarţa şi rădăcinile conţin alcaloizi din şirul izochinolinei. Fructele conţin glucide, în special glucoza şi fructoza, acid ascorbic, pectine, acid malic, gume. Datorită berberinei produsul vegetal posedă acţiune colagogă, hemostatică, tonic stomahică, febrifugă, diuretică. Pentru aceste proprietăţi este utilizată în tratamentul icterului, a metroragiilor, în afecţiuni hepatobiliare.

FECIORICĂ
Denumirea latină: Herniaria glabra L. Denumirea rusă: Грыжник голый Denumirea engleză: Rupturewort Familia: Caryophyllaceae

28. FECIORICĂ

Descriere. Plantă erbacee, anuală, bienală, rar perenă. Tulpini târâtoare, lungi până la 30 cm, ramificate, glabre sau foarte scurt păroase, formând tufe dese circulare. Frunzele sunt dispuse opus, mici, eliptice sau lanceolate. Florile mici, grupate în glomerule la subsuoara frunzelor, de culoare verzuie şi alcătuite din 5 sepale libere, glabre, fără peţiol şi cu androceul format din 5 stamine libere. Fructul monosperm, aspru, mai lung decât caliciu, seminţe lentiforme, negre, lucioase. Răspândire. Planta creşte prin locurile nisipoase şi pietroase, surpături. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de feciorică, recoltate în timpul înfloririi. Se usucă la umbră, în strat subţire, de preferat în poduri acoperite cu tablă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene de feciorică conţin saponozide, deasemenea derivaţi cumarinici, flavonozide, ulei volatil. Complexul saponinic acţionează în sensul creşterii diurezei şi al activării metabolismului. Infuzia se foloseşte pentru tratarea de afecţiuni renale (litiază renală), afecţiuni ale vezicii urinare (litiază vezicală), cistită cronică, afecţiuni ale prostatei, în albuminurie.

FERIGĂ . Denumirea rusă: Мужской папоротник Denumirea engleză: Male ferns Familia: Aspleniaceae 29.FERIGĂ Denumirea latină: Dryopteris filix-max L.

Planta creşte în păduri de foioase. vivace cu un rizom gros. buruienişuri de depresiune. rizomul şi resturile de peţiol sunt de culoare verde. se observă grămăjoare de sporangi (sori) conţinând spori. de-a lungul nervurei. naturale. Principiile active din rizomii de ferigă sunt derivaţi ai floroglucinolului în diferite stadii de condensare. Ca produs vegetal se folosesc rizomii. Frunzele sunt alungite având de o parte şi alta a nervurei principale numeroase foliole. Deoarece. Plantă ierbacee. constituie unul din cele mai bune tenifuge.Descriere. întrebuinţări. târâtor. Organul utilizat. indigene. tufărişuri. recoltare. . Răspândire. substanţele active din rizomul de ferigă paralizează musculatura netedă a celor mai multe specii de tenie. care la rândul lor sunt divizate în aripioare (segmente) mai mici. de culoare verde-închis. sporadică în molidişuri. Pe spatele acestor aripioare. Compoziţie chimică. cu ajutorul cărora feriga se înmulţeşte. Rizomul se poate recolta şi primăvara în momentul când frunzele sunt încă în faza de cârje. locuri umbrite. care se recoltează toamna împreună cu resturile de peţioli rămaşi din anii trecuţi. denumite global filicină. În secţiune.

FRAG DE PĂDURE . Denumirea rusă: Земляника лесная Denumirea engleză: Wild strawberry Familia: Rosaceae 30.FRAG DE PĂDURE Denumirea latină: Fragaria vesca L.

pe dos alipit-păroase. urme de ulei volatil. Stipele lanceolate. care devine zemos. Fructele se folosesc proaspete. Uscarea se face la umbră. B1. înrădăcinează la noduri. pentru stimularea diurezei cu eliminarea de acid uric şi a toxinelor. hipotensor. Compoziţie chimică. Infuzia se întrebuinţează în tratamentul diareii. tufărişuri etc. B2 . substanţe tanante. recoltare. deasemenea la diabet zaharat şi anemii. cu foliole ovate. fâneţe. Flori albe. flavonozide. C. perenă cu rizom cilindric. cistitei. Fruct. cu pediceli păroşi. în strat subţire. recoltate fără peţiolul principal şi fără tulpinile târâtoare. Ca produs vegetal se folosesc frunzele de frag. tipul 5. Planta conţine vitaminele A. achenă înfiptă în receptacul. Fructele ca tonic. zaharuri.Descriere. pe margine dinţate. păduri rărite. întrebuinţări. faţa inferioară scurtpăroasă. pe faţă brun-roşcate. acizi organici. lungacuminate. săruri minerale. reglor hepatic. . depurativ. Organul utilizat. aromat. dispuse în cime. Planta este întâlnită în pajişti. Stolonii supratereşti târâtori. orizontal. Plantă erbacee. în uscătorii artificiale la temperatura de 40-500C. Răspândire. Frunze trifoliate. lungpedunculate.

GĂLBENELE Denumirea latină: Calendula officinalis L. GĂLBENELE . Denumirea rusă: Нoготки лекарственные Denumirea engleză: Marigold Familia: Asteraceae 31.

întrebuinţări. acizi organici. cu tulpina erectă. tubuloase. sesile. formate din flori ligulate periferice. de culoare portocalie. cele inferioare oblanceolate. degerăturilor. substanţe amare. Organul utilizat. Compoziţie chimică. Planta este răspândită aproape în toată Europa ca plantă ornamentală. antispastică. prin mai toate grădinile. ramificată. Răspândire. flavonozide. Mirosul florilor este determinat de prezenţa urmelor de ulei volatil. rezine. Se mai conţine acidul ascorbic. Planta posedă acţiune emenagogă . Frunze alterne. Se usucă în straturi subţiri. întregi. În paneraşele florale se conţin carotenoide. antiinflamatoare. galbene-portocalii.Descriere. arsurilor. tanin. frunzele mijlocii şi superioare sunt lanceolate. recoltare. rănilor. deasemenea dă bune rezultate în tratamentul plăgilor. coleretic ă . Plantă anuală sau bianuală. fiind utilizată în tratamentul dismenoreelor şi al tulburărilor menstruale. Florile se recoltează la deschiderea primelor 2-3 rânduri de flori ligulate. afânate. Inflorescenţele sunt antodii terminale. rotunjite la vârf. cicatrizantă. fără codiţe. şi din flori centrale sterile. se rup cu mâna. înţepăturilor de insecte. . pubescente sau glabre.

HAMEI .HAMEI Denumirea latină: Humulus lupulus L. Denumirea rusă: Хмель обыкновенный Denumirea engleză: Common hop Familia: Cannabaceae 32.

recoltare. Organul utilizat. crânguri. Răspândire. păduri. Principiul activ este o oleo-rezină localizată în perii glandulari. Se usucă la umbră sau în încăperi bine aerisite. poartă frunze opuse. antispastice. întră în compoziţia speciilor calmante şi sedative. cu 3-5 lobi dinţaţi. întrebuinţări. bracteea şi achena sunt acoperite cu numeroase glande rezinoase de culoare galben-aurie. cu rizomi târâtori lungi. denumit strobil. formate din bractee galbenverzui. . Compuşii fenolici sunt prezenţi prin flavonoide. reunite în jurul unui ax central.Descriere. Planta prezintă proprietăţi sedative blânde. Compoziţie chimică. acizi fenolici. Planta creşte spontan prin lunci. malurile râurilor. formată dintr-un ulei volatil şi rezină. Florile mascule dispuse în ciorchine ramificate. iar cele femele grupate câte două la baza unei bractei alcătuind o inflorescenţă aproape globuloasă. tonic amare. cumarine. Produsul vegetal este bogat în vitamine din grupul B. Fructificaţiile sunt conuri false. vivace. acid ascorbic. cordate la bază. fiecare bractee având la baza sa câte o achenă. recoltate când au culoare galben-verzuie. alcătuind un con globulos. cu bractee. Tulpina volubilă. Ca produs vegetal se folosesc numai conurile femele. Plantă erbacee. tocoferoli.

scai) . SCAI) Denumirea latină: Xanthium spinosum L.HOLERĂ (GHIMPE. Denumirea rusă: Дурнишник колючий Denumirea engleză: Spiny cocklebur Familia: Asteraceae 33. HOLERĂ (ghimpe.

Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. taninuri catehice. Culoarea frunzelor pe fata superioara este verde dar in dreptul nervurilor principale. Flori mici verzui grupate în calatidii globuloase. cu spini trifurcaţi la baza fiecărei frunze. uneori trilobate. Plantă erbacee. garduri. urme de ulei volatil. datorita pubescentei verde albicioasa. Tulpina ramificat ă . recoltare. în febra intermitenta şi impotriva turbării. pubescent ă . sialagog şi diuretic. peţiolate. saponine triterpenice. Compozitia chimica. bsitosterol. Cercetările farmacodina . Planta creşte spontan prin locuri necultivate. recoltate în timpul verii. Organul utilizat.mice au demonstrat că posedă actiune anticongestivă. întrebuinţări. Răspândire. Frunze opuse. lung obovate. Se usucă în strat subţire în locuri bine aeresite. anuală cu rădăcină fusiformă . epitelizant-cicatrizantă şi dezinfectantă. obovate sau ascutit romboidale. pe lângă drumuri. Specia este utilizată in afecţiuni ale căilor urinare şi prostatite. pe fata inferioara – sur-alb-păroasă. în jurul clădirilor părăsite. ca antitumoral. Conţine acizi polifenolcarboxilici (cafeic şi clorogenic).Descriere. .

HREAN .HREAN Denumirea latină: Armoracia rusticana Gaerth Denumirea rusă: Хрен обыкновенный Denumirea engleză: Horse radish Familia: Brassicaceae 34.

după uscarea frunzelor. . în plus o acţiune balsamică şi antiseptică. vitamine B. aminoacizi. nefrite. în strat subţire sau în uscătorii. stimulează diureza şi exercită. alături de glucide. grupate în racem. Flori mici. ramificată în partea superioară. numeroase. Rădăcinile plantelor de 1-2 ani se recoltează toamna târziu. pe lângă garduri şi case de locuit. Hreanul modifică secreţiile bronhice. săruri minerale. deasemenea se cultivă. cele groase înainte de uscare se despică longitudinal. Fructul – siliculă globuloasă. peţiolate (cele bazale) sau sesile (tulpinale). Planta creşte în locuri umede. dereglări de ritm cardiac. Organul utilizat. Uscarea se face la umbră. Plantă ruderală . Tulpina dreaptă. Nu se recomandă suferinzilor de hemoroizi. groasă. prin văi. cistite. albe. În doze crescute devine iritant şi provoacă gastrite. Răspândire. enzime. Compoziţie chimică.C. diuretic şi stimulent general. enterite. În doze mici este eupeptic.Descriere. vivace prin r ădăcină pivotantă. Rădăcinile conţin tioglicozide (sinigrozida). cu frunze mari alungit-ovate. întrebuinţări. ulei volatil. recoltare. stări congestive. sau primăvara devreme. cordate. erbacee.

IARBĂ MARE Denumirea latină: Inula helenium L. Denumirea rusă: Девясил высокий Denumirea engleză: Elecampane Familia: Asteraceae 35. IARBĂ MARE .

având florile ligulate şi tubuloase. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil. livezi. perenă cu o tulpină dreaptă. cât şi ca spasmolitic. lung peţiolate. dar mai posedă şi o acţiune general-tonică. subţiri. cărnos. puternică. în tusea cronică a bătrânilor. sesile. cu marginea dinţată. ovale şi înconjoară tulpina. cilindric. de cel puţin 2-3 ani. se spală într-un curent de apă. galbene. lemnoase şi seci. apoi se înlătură rădăcinile cioturoase. Organul utilizat. La baza plantei se află frunze mari alungit-ovale. se îndepărtează părţile aeriene. inulină. întrebuinţări. Compoziţie chimică. Florile formează capitule mari. pe lângă pâraie. Planta creşte prin fâneţe umede. bronşită emfizemică. Acţionează atât ca expectorant. Toamna se recoltează rizomii cu rădăcinile de la plante viguroase. Răspândire.Descriere. în regiunea pădurilor de deal. saponozide şi terpene. Plantă erbacee. Decoctul este un calmant al tusei şi modificator al secreţiilor bronhice. recoltare. catar bronhic. Se prescrie în tratamentul bronşitelor cronice. păroasă şi ramificată în partea superioară. Se scot din pământ cu ajutorul cazmalei. în lunci. Frunzele superioare sunt alterne. . În pământ are un rizom scurt.

Denumirea rusă: Горец почечуйный Denumirea engleză: Ladysthumb Familia: Polygonaceae 36. IARBĂ ROŞIE .IARBĂ ROŞIE Denumirea latină: Polygonum persicaria L.

ramificată. vitaminele C şi K. recoltate în faza înfloririi. poliholozide. Tulpină erectă. glabră. lacurilor. ulei volatil. pâraielor. des cu pete brune-roşietice. Infuzia din părţi aeriene de iarbă roşie se foloseşte ca remediu hemostatic la hemoragii uterine şi hemoroidale şi ca purgativ la constipaţii atonice şi spastice. avicularina. acizi organici. Compoziţie chimică. cu perişori alipiţi de suprafaţă. Organul utilizat. . recoltare. grupate în spice axilare şi spice terminale. Tecile dens îmbracă tulpina. kempferolul . Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de iarbă roşie. lanceolate sau oblonglanceolate. substanţe tanante şi pectinice. întrebuinţări. cvercitina. Răspândire. rutinozida. Plantă erbacee. Părţile aeriene conţin flavonoidele: hiperozida. cu noduri bazale pronunţate şi ochree tubuloasă prevăzută cu peri. pe marginea râurilor. înlăturând tulpinile lignificate de la bază. Planta creşte prin locuri mlăştinoase. Frunzele alterne. lung-acuminate.Descriere. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. scurt peţiolate sau sesile. izocvercitina. anuală. Se taie părţile plantei înflorite cu lungimea până la 40 cm. glabre. Flori albe sau roşietice. neglanduloase. din zona dealurilor până în cea subalpină.

IEDERĂ Denumirea latină: Hedera helix L. IEDERĂ . Denumirea rusă: Плющ обыкновенный Denumirea engleză: Ivy Familia: Araliaceae 37.

Fructul este o bacă globuloasă neagră cu 4-5 seminţe. . dureri de ficat şi stomac. flavonozide. toxic. ulceraţii. deasemenea pe stânci şi ziduri. micoze şi alte afecţiuni dermice. astm bronhic. care se fixează de arbori sau de pereţii caselor cu ajutorul unor crampoane (rădăcini). Frunzele proaspete se aplică pe arsuri şi răni puroioase. migrene. Organul utilizat. Frunze alterne. Se utilizează în bronşite acute şi cronice. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. săruri minerale.Descriere. tuse convulsivă. acizi polifenolici. Frunzele conţin saponozide triterpenice. Planta creşte pe soluri bogate în humus prin păduri umbroase şi umede. Răspândire. lipicioase şi persistente. dezvoltate la nivelul nodurilor de pe tulpini. deasemenea vitamine din grupul B. Se cultivă în parcuri. fitoncide. cu 3-5 lobi triunghiulari. Flori galbene-verzui mici în formă de umbele sferice grupate în raceme. Compoziţie chimică. iod legat. în zăvoaie. viguroase. steroli. caroten. grădini ca plantă decorativă. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. întrebuinţări. Liană cu tulpini lignificate. recoltate în faza înfloririi. recoltare.

Denumirea rusă: Можжевельник обыкновенный Denumirea engleză: Common juniper Familia: Cupressaceae 38. IENUPĂR .IENUPĂR Denumirea latină: Juniperus communis L.

cu umiditate atmosferică ridicată. aerisite. păşuni. acizi organici. aşezate în verticil câte 3 la un loc. Administrat un timp mai îndelungat provoacă iritaţii renale. apoi negre-albăstrui. întrebuinţări. ascuţite la vârf. După fecundare. sferic. Arbustul creşte în pâlcuri sau formând tufărişuri. Compoziţie chimică. pectine. în rarişti şi margini de păduri. Ramurile se scutură uşor pentru ca pe lângă fructele coapte să nu se scuture şi cele neajunse la maturitate. care conduc. la început verzui. zahăr invertit. de culoare verde şi sunt formate din 3 solzi superiori. Florile femele au aspectul unor muguri. solzii superiori devin cărnoşi formând fructul. Organul utilizat. Preferă locuri luminoase. Se recoltează prin scuturarea ramurilor deasupra unei prelate aşezate sub arbust. însoţit de răşini. la albuminurie. Fructele se recoltează când sunt de culoare neagră -alb ăstruie. Arbust cu frunze în formă de ace. Se întrebuinţează ca diuretic. principiu amar iuniperina. Florile mascule au forma unor conuri. .Descriere. încă verzi şi care formează producţia anului următor. Fructele de ienupăr conţin ulei volatil. Răspândire. în primă fază. stomahic. globulos. Galbule (seminţe + înveliş cărnos) sferice. poiene. recoltare. antireumatic şi sudorific.

IPCĂRIGE .IPCĂRIGE Denumirea latină: Gypsophila paniculata L. Denumirea rusă: Гипсолюбка (качим) метельчатая Denumirea engleză: Baby’s breath Familia: Caryophyllaceae 39.

deasemenea pentru combaterea viermilor intestinali şi ca cicatrizant pentru răni. deasemenea zaharuri. Compoziţie chimică. mai lung decât caliciu. Fructul monosperm. albe sau slab roz.Descriere. în lizierele pădurilor de pin. săruri minerale. negre. Rădăcinile sunt utilizate pentru proprietăţile lor expectorante (în bronşite). întrebuinţări. . diuretice şi depurative . Florile numeroase. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. lucioase. foarte mici.5-2 cm. Frunzele sunt dispuse opus. aspru. cu 3 nervuri şi suprafaţă ceroasă. cantităţi mici de ulei volatil. Rădăcinile se recoltează toamna. Se reţin numai rădăcinile. de la exemplarele de 3-4 ani. recoltare . creşte prin locurile nisipoase. ascuţite. Constituentul principal este gipsozida A (gipsozida saponina). care se continuă cu rădăcini lungi de 1. când conţinutul de substanţe active este mai bogat. pe lângă garduri şi drumuri. lăstarii subterani replasându-se. Organul utilizat. Planta nu suportă terenuri grele. lanceolate. Plantă perenă cu rizom gros de 2-8 cm. Se cultivă ca decorativă în florării. Răspândire. aproape sferice. de-a lungul pâraielor şi râurilor. întregi. Tulpini mult ramificate la bază formând tufe dese. dispuse în panicul. Se usucă la soare sau în uscătorii termice. seminţe lentiforme.

IZMĂ BUNĂ (mentă) . Denumirea rusă: Мята перечная Denumirea engleză: Peppermint Familia: Lamiaceae 40.IZMĂ BUNĂ (mentă) Denumirea latină: Mentha piperita L.

caroten. flavonozide. Tulpina patrunghiulară. Răspândire.Descriere. taninuri. acizii ursolic şi oleanolic. mai mult sau mai puţin erectă. Frunze opuse. Plantă care preferă solurile fertile de luncă. iar pe cea inferioară au nervuri proeminente. ovat-lanceolate p ână la lanceolate. Plantă erbacee cu rădăcini adventive fibroase. cu marginea limbului serată. Frunzele de mentă conţin ulei volatil (principiu activ). Ele se prescriu ca spasmolitic. colagogă şi calmantă. colorate în verde închis cu glande oleifere. compusă din noduri şi internoduri. luto-nisipoase. Inflorescenţa este de forma unui spic. cu apă freatică la mică adâncime. Părţile aeriene se recoltează pentru uscare când plantele sunt înflorite în proporţie de 15-20%. conic alungit. Organul utilizat. . Frunzele se recoltează când acestea ajung la lungimea de 6 cm. heliofilă. iar pentru extragerea uleiului volatil. Tinctura se foloseşte ca analgezic. când plantele sunt înflorite peste 25%. colagog şi antiemetic . lipide. gastrică. sitosterol. întră în componenţa speciilor cu acţiune carminativă. puternic ramificată. Compoziţie chimică. pe partea superioară netede. întrebuinţări. recoltare.

Denumirea rusă: Лук медвежий (черемша) Denumirea engleză: Wild garlic Familia: Liliaceae 41.LEURDĂ Denumirea latină: Allium ursinum L. LEURDĂ .

Descriere. stejar. Recoltarea frunzelor se efectuează în timpul înfloririi. Creşte pe soluri bogate în humus. Frunze (2) ovat-lanceolate sau eliptictic-lanceolate cu două nervuri paralele. pe timp uscat. vitamina C. fitoncide. umede. grupate în inflorescenţe umbeliforme. dar încă neidentificat structural. tei. Produsul vegetal se foloseşte pentru mărirea tensiunii arteriale. este vermifug. febrifug. întrebuinţări. Tulpina floriferă erectă cu trei muchii. Flori albe. prin păduri umbroase de fag. . recoltare. la bază treptat îngustate întrun peţiol lung. activează peristaltismul intestinal. Bulbii se sapă primăvara devreme sau toamna târziu. după ce se ridică roua. Organul utilizat. elimenarea toxinelor din organism (combate intoxicaţia cu nicotină). verzi-închise pe partea superioară şi mai deschise pe cea inferioară. Planta conţine un principiu activ la nivelul musculaturii uterine. Răspândire. Se conţine ulei volatil. săruri minerale. Planta are miros de usturoi. Plantă perenă cu rădăcini fibroase pornite dintr-un bulb ovoidal. Compoziţie chimică.

LEVĂNŢICĂ Denumirea latină: Lavandula angustifolia Mill. LEVĂNŢICĂ . Denumirea rusă: Лаванда узколистная Denumirea engleză: Lavender Familia: Lamiaceae 42.

semisferică. cu peri ramificaţi. pubescente. Frunze opuse. pe ambele feţe păroase. rezine. Răspândire. recoltare. liniar-lanceolate. ramificată puternic de la bază. un principiu amar. relativ uscate. stelaţi. acute. se folosesc ca stimulent aromatic. când conţin maximum de ulei volatil şi se transportă imediat la locul de extragere a uleiului sau uneori la cel de uscare. cele superioare cenuşii-verzi. ca şi cel de melisă.Descriere. acid ursolic. substanţe pectice. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă spiciformă. se foloseşte pentru corectarea mirosului unguentelor şi cremelor medicinale. Plantă perenă cu rădăcină lignificată. conduce la o normalizare a funcţiei cardiace. ca insecticid. mai puţin păroase. cumarine. întrebuinţări. Recoltarea inflorescenţelor cu rămăşiţi scurte de tulpini se face în prima jumătate a zilei. Planta creşte pe soluri afânate. Organul utilizat. ca atare. cu scoar ţa exfoliată. ca vermifug în medicina tradiţională. . Florile. Uleiul de levănţică. Tulpina. Florile proaspete de levănţică conţin ulei volatil. cele inferioare cenuşii. Compoziţie chimică. permeabile. cea b ătrână este brună . iar ramificaţiile tinere sunt patrunghiulare. formează o tufă aproape globuloasă. deasemenea tanin.

LUMÂNĂRICĂ Denumirea latină: Verbascum thapsiforme Schrad. LUMÂNĂRICĂ . Denumirea rusă: Коровяк скиперовидный Denumirea engleză: Mullein Familia: Scrophulariaceae 43.

La noi se întâlneşte peste tot. sterolilor mai au acţiune antiinflamatorie. antihistaminică. bianuală. Răspândire. antimicrobiană.Descriere. Deoarece planta înfloreşte treptat începând de la bază spre vârf. Proprietăţile expectorante şi emoliente (datorită mucilagiului) fac ca florile de lumânărică să fie incluse în speciile pectorale. pentru preîntâmpinarea brunificării. cilindrică. Creşte prin locuri însorite. Organul utilizat. de-a lungul gardurilor. Plantă ierbacee. . Începând din luna iunie se culeg florile fără sepale (corola cu staminele). culegerea florilor se poate continua până în luna septembrie. la temperatura de maximum 45oC. pe terenuri nisipoase şi pietroase. ceea ce îi dă un aspect catifelat. Florile sunt aşezate în formă de spic la vârful tulpinii sau al ramurilor. diuretică. cu tulpina dreaptă. antispastică. Întrebuinţări. sau se folosesc ca diaforetice şi antiastmatice. Uscarea trebuie să se efectueze repede. f l a v o n o z i d e l o r. Întreaga plantă este acoperită cu peri deşi şi stelaţi. recoltare. iridoidelor. antivirală. Datorită s a p o n o z i d e l o r. Cercetările au arătat că principiul lor activ (saponozidele) se află numai în florile complet deschise. ramificată şi acoperită cu frunze care îmbracă tulpina.

Denumirea rusă: Шиповник собачий Denumirea engleză: Rose-hip Familia: Rosaceae 44.MĂCEŞ Denumirea latină: Rosa canina L. MĂCEŞ .

Mai târziu. săruri de K. B2 . la marginea drumurilor şi a pădurilor. pectine. formate din mai multe foliole ovale. Răspândire. cu 2 stipele la baza. Compoziţie chimică. dinţate pe margini. K. extractul. Mg. 5 petale.Descriere. uneori albe. Siropul. astringent şi antidiareic. pe dealuri. de culoare roşie. . fructele se transportă la locul de uscare. iar uleiul – la arsuri. măceşele întră în perioada de supracoacere şi le fac inutilizabile pentru scopuri medicinale. taninuri. Ca. dextrină. cărora în mod obişnuit se spune seminţe.izant. Organul utilizat. care la maturitate devine cărnos. dermatite. infuzia se utilizează ca vitamin . recoltare . cu 5 sepale. Flori de culoare roz. Fructele recoltate nu se vor lăsa la soare. zaharuri. Recoltarea fructelor începe în momentul când ele trec de la culoarea cărămizie spre roşu-portocaliu. acid malic şi citric. uleiuri volatile. În acest receptacul se află numeroase achene. decubitus. deoarece se încing uşor. scade conţinutul în vitamina C. numeroase stamine dispuse pe un receptacul. După eliminarea corpurilor străine şi a impurităţilor. frunze compuse. PP. Creşte prin tufişuri. întrebuinţări. Fe. provitamina A. Arbust cu ghimpi. în realitate adevăratele fructe. Fructele de măcieş conţin vitaminele C.

MĂLIN Denumirea latină: Padus avium Mill. Denumirea rusă: Черемуха обыкновенная Denumirea engleză: Bird Cherry Familia: Rosaceae 45. MĂLIN .

datorită acţiunii astringente. Organul utilizat. drupe sferice mici. cenuşie-negricioasă. flavonozide . iar după uscare la soare sau în uscătorii termice (40600C) pedunculii se înlătură. Flori albe. obovate sau oblong-ovate. mirositoare. bruscacuminate. În fructe se conţin substanţe tanante condensate.Descriere. Fructe. Compoziţie chimică. recoltare. întrebuinţări. se socoate. grupate în raceme. Arbust sau arbore cu coroană deasă. strălucitoare cu seminţa rotund-ovată şi miezul dulce-astringent. vegetând sporadic în regiunea de deal şi munte. în seminţe a fost identificată heterozida amigdalina şi ulei gras. groase. ca remediu antidiareic. Planta creşte prin păduri de luncă. uşor zbârcite. acizi organici. . Frunze eliptice. Tulpină dreaptă. Răspândire. tufărişuri. recoltate la maturizare deplină. Rădăcina rămuroasă. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mălin. sucul şi geleul din fructe de mălin. că chiar un strugure de mălin mâncat poate opri diareia. zăvoaie. rar la câmpie. Scoarţa netedă. ulei volatil şi gras. negre. pe margine acut-serate. se întrebuinţează. Decoctul. Se rup raceme întregi. pe faţa inferioară cu smocuri de peri la subsuoara nervurilor. la bază rotunjite.

MĂRAR . Denumirea rusă: Укроп огородный Denumirea engleză: Common dill Familia: Apiaceae 46.MĂRAR Denumirea latină: Anethum graveolens L.

de asemenea. PP. recoltate la maturizarea a 5060% din umbele. C a a n t i h e m o r o i d a l s e administrează sub formă de clisme cu infuzie. striată. ulei volatil format din limonen şi carvonă. fistuloasă.ramificată. În sudul Europei mărarul creşte sălbatic. Frunze tripenat-sectate. Rădăcina pivotantă. Caliciu lipsă sau neînsemnat. Conţin. glabră. vitaminele C. umbeliferona. verde. peţiolate.Descriere. printre cereale. scopoletina. Tulpină cilindrică. gălbuiverzui. Posedă proprietăţi stomahice. Răspândire. Flori mici. carotenoide. recoltare. Plantă erbacee anuală. şi ulei gras. Compoziţie chimică. Astăzi cunoscut pe tot globul. Organul utilizat. În fructe au fost identificate cumarinele bergaptena. antispastice şi diuretice. ca infuzie sau chiar uleiul volatil picurat pe o bucată de z a h ă r. . Se utilizează sub formă de apă aromatică. întrebuinţări. cafenii. înaltă până la 160 cm. care conţine totalul tuturor compuşilor fenolici posedă acţiune spasmolitică. carminative. slab . Ca produs vegetal se folosesc fructele de mărar. diachene ovaleliptice. Preparatul Anetinum. grupate într-o umbelă compusă. cu foliole filiforme. Fructe.

MESTEACĂN Denumirea latină: Betula pendula Roth.verrucosa Ehrh. (B.) Denumirea rusă: Береза поникающая (бородавчатая) Denumirea engleză: Silver birch Familia: Betulaceae 47. MESTEACĂN .

compuşi triterpenici. şi continuă până la sfârşitul lunii iulie. se mai conţin flavonozide. în grădini sau parcuri. drumuri. Arbore cu scoarţa albă şi netedă în tinereţe. Organul utilizat. Creşte peste tot. recoltare . Frunzele tinere se recoltează începând din luna mai. taninuri. . Florile femeieşti ies din muguri numai primăvara o dată cu apariţia frunzelor. iar primăvara se deschid. în formă de romb sau triunghi. Răspândire. cât şi de conifere. Frunzele de mesteacăn conţin ulei volatil. vitamina C. Mugurii se recoltează de pe ramurile tinere prin strujire. Compoziţie chimică. Cele tinere sunt lipicioase datorită unor glande ce secretă o răşină. atât în păduri de foioase. rezine. betulol. decoctul din frunze şi muguri posedă acţiune diuretică (la edeme de provinenţă renală şi cardiacă) şi colagogă (la colecistite).Descriere. Mugurii conţin ulei volatil în componenţa căruia întră betulina. dinţate pe margini. întrebuinţări. crăpându-se la bătrâneţe. ascuţite la vârf. pe pante. iernează sub formă de amenţi. când sunt lipicioase. ca arbore ornamental pe marginea străzilor. glabre. în poieni. Frunze alterne. Infuzia. cariofilen. Florile bărbăteşti se formează în timpul verii. heterozide.

MUR Denumirea latină: Rubus caesius L. Denumirea rusă: Ежевика (ожина) Denumirea engleză: Blackberry Familia: Rosaceae 48. MUR .

săruri de potasiu. Datorită conţinutului în acizi organici fructele sunt folosite ca laxativ uşor în pediatrie. frunzele conţin substanţe tanante. Aceşti compuşi activează procesele de eliminare a toxinelor pe cale gastrointestinală . pe cea inferioară tomentoase. renal ă şi prin glandele sudoripare. antidiareice. negrealbăstrui. grupate în raceme scurte. recoltare. globuloase. pe partea superioară dispers-păroase. cea ce le conferă proprietăţi astringente. . Creşte pe malurile râurilor. pline de seminţe. pe râpele pădurilor. iar rădăcinile toamna târziu. subţiri. întrebuinţări. rezultate din încrucişarea cu alte specii. Compoziţie chimică. cu gust astringent-acrişor. preferând luminozitatea directă. caroten. în tufişuri. ghimpi scurţi. Lăstarii tineri.Descriere. mangan. cilindrici. În grădini întâlnim de obicei specii hibride. Au mai fost identificate zaharuri. Organul utilizat. frunzele se recoltează înainte şi în perioada de înflorire. Frunze trifoliate cu foliole romboidal-ovate şi marginea neregulat serată. Flori albe. mici. Fructe polidrupe cărnoase. fructele la maturizare. cupru. din grupa B. Arbust cu lăstari târâtori. vitamine C. Răspândire. pectine. Fructele. sau primăvara devreme.

(Matricaria chamomilla L. MUŞEŢEL .MUŞEŢEL Denumirea latină: Chamomilla recutita L.) Denumirea rusă: Ромашка аптечная Denumirea engleză: Chamomile Familia: Asteraceae 49.

sau tripenat sectate. iar florile ligulate au un aspect proaspăt şi se află în poziţie orizontală. iar receptaculul . fitosteroli şi acizi graşi. pe soluri diferite. de culoare albă .Descriere. pe terenuri uscate. acid ascorbic. Frunze sesile. care sunt substanţe amare. Creşte pe ogoare. fusiformă. bi. Florile de muşeţel au acţiune antiinflamatoare. colină. întrebuinţări. Recoltarea florilor se face atunci când 50% din florile tubulare sunt deschise. de culoare galbenă-aurie. Acţiunea spasmolitică este atribuită flavonozidelor şi cumarinelor alături de care se mai conţin mucilag. Compoziţie chimică. de culoare argintie. bifidat compuse. Are o largă întrebuinţare în dermatologie şi cosmetică. inserate altern. Inflorescenţele nu trebuie să aibă codiţe mai lungi de 1 cm. Proazulenele. Răspândire. locuri virane. recoltare. de la cele nisipoase până la cele argiloase. au acţiune stomahică şi carminativă. în alte culturi.din flori tubulare. Preferă locuri însorite. Plantă anuală cu rădăcina pivotantă. Florile. sunt grupate în capitule compuse din flori ligulate. . pe lângă drumuri. Fructul este o achenă mică. Organul utilizat. reprezentate prin inflorescenţe. cicatrizantă şi antialergică datorită azulenelor şi bisabololului din uleiul volatil.

Denumirea rusă: Просвирник (мальва) лесной Denumirea engleză: Common mallow Familia: Malvaceae 50. NALBĂ DE PĂDURE .NALBĂ DE PĂDURE Denumirea latină: Malva silvestris L.

c ărnoasă . cu 3-7 lobi semicirculari sau triunghiulari. . întră deasemenea în compoziţia speciilor pectorale. Se folosesc frunzele. bianuală cu rădăcină pivotantă . întrebuinţări. Produsul vegetal conţine mucilagii. taninuri. rar prin tăieturi de pădure şi fâneţe. Planta se recomandă în afecţiuni ale bronhiilor. Organul utilizat.Descriere. recoltate fără peţiol până în perioada înfloririi. ramificat ă . Prezenţa mucilagiilor conferă celor două produse vegetale proprietăţi demulcente. Frunze lung-peţiolate. în gargarisme. Compoziţie chimică. marginea drumurilor. acizi organici. p ăroasă . ele se pot recolta în continuare. în culturi de cartof. Flori roşiiviolacee dispuse la subsuoara frunzelor. Plantă erbacee. Răspândire. în momentul deplinei maturaţii. dealuri aride. sfeclă. pe margine neregulat-seraţi. în tratamentul furunculozei. vitaminele A şi C. Florile de nalbă se recoltează de asemeni manual. recoltare. Creşte pe terenuri necultivate. urme de ulei volatil. păros. cu limb rotund până la reniform. Tulpina erect ă sau ascendentă . complete sau fără caliciu. Dacă frunzele sunt sănătoase. neatacate de rugină. şanţuri. pe lângă garduri.

NALBĂ MARE Denumirea latină: Althaea officinalis L. NALBĂ MARE . Denumirea rusă: Алтей лекарственный Denumirea engleză: Marsh mallow Familia: Malvaceae 51.

Rădăcinile se scot din pământ în momentul când planta s-a uscat şi înainte ca pământul să îngheţe. Plantă ierboasă cu rizom scurt şi numeroase rădăcini de culoare cenuşie deschis la suprafaţă. Flori de culoare alb-roz. întrebuinţări. Apare mai rar prin tufişuri. . În cazul când frunzele sunt sănătoase. Creşte prin locuri umede. având un peţiol lung.Descriere. mucilaginos. pe malurile râurilor şi pe marginea şanţurilor. începând de la vârful plantei. Organul utilizat. albă până la slab gălbui la interior. neîngălbenite şi neatacate de boli. fructul este turtit. cu gust dulceag. Răspândire. Tulpinile acoperite cu frunze de culoare verdealbicioasă aşezate altern. deoarece apa dizolvă cu uşurinţă mucilagiile. Întră în compoziţia speciilor pectorale iar sub formă de gargarisme este utilizată pentru acţiunea antiinflamatoare în tratamentul inflamaţiilor gingivale. recoltarea poate continua şi în timpul înfloririi. compus din numeroase achene. Compoziţie chimică. Spălarea nu este permisă. recoltare. În prezent se cultivă în multe ţări. Părţile aeriene se recoltează înainte de înflorire. datorită căruia este utilizată ca emolient. Acţiunea farmacodinamică principală este determinată de mucilag.

NEGRILICĂ Denumirea latină: Nigella sativa L. NEGRILICĂ . Denumirea rusă: Чернушка посевная Denumirea engleză: Black cumin Familia: Ranunculaceae 52.

Răspândire. Vegetează bine pe soluri mijlocii. Frunze alterne bipenatpartite cu lacinii liniare. pe locuri părăsite. posedă proprietăţi antispastice. cu numeroase seminţe negre. apoi se treieră. Seminţele se recoltează când polifolicula are culoare neagră. componentul carbonilic al uleiului volatil. Organul utilizat. în vârful tulpinii sau ramurilor. afânate. Tulpina cilindrică sau muchiată. depresiv şi analgezic. mari. curbate. Plantă ierboasă anuală cu rădăcină pivotantă subţire. colici. ramificată. pubescentă. Fructul este polifoliculă . Nigelona. în boli de piept şi contra viermilor intestinali. Compoziţie chimică. Creşte ca buruiană în semănături. În medicina populară planta este folosită în indigestii. solitare. . recoltare. trunchiate. având suprafaţa acoperită cu asperităţi. este rezistentă la temperaturi înalte şi insolaţii puternice. Flori de culoare alb-albăstrui. carminaiv. fiind activă în bronhospasmul provocat de histamină. Uleiul volatil se manifestă ca diuretic. leagă în snopi.Descriere. Planta se seceră. întrebuinţări.

Denumirea rusă: Аир болотный Denumirea engleză: Sweet flag Familia: Araceae 53. OBLIGEANĂ .OBLIGEANĂ Denumirea latină: Acorus calamus L.

Compoziţia chimică. roşcate la bază. Plantă perenă. acid ascorbic. produsul vegetal are acţiune stimulentă asupra secreţiilor gastro-intestinale. Produsul vegetal conţine ulei volatil. după evacuarea apei şi zvântarea terenului. cilindrică. Datorită principiilor amare şi celorlalţi compuşi ai uleiului volatil. rezine. cât şi al celor stătătoare.Descriere. întrebuinţări. tanin. carminativ şi prezintă acţiune sedativă. cu 1-2 rânduri de rădăcini adventive g ă l b u i . se curăţă de părţile aeriene şi rădăcină. sunt înguste. cu ajutorul unor greble sau furci. atât pe malul apelor curgătoare. erbacee. . amidon. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă de tip spadice. gros. cu teacă. bălţi. Creşte pe lângă iazuri. Răspândire. Rizomii recoltaţi se spală de mâl. cu un rizom orizontal. recoltare. ascuţit la vârf. heterozida amară acorina. cu limbul întreg. Tu l p i n a a e r i a n ă e s t e tetraunghiulară şi poartă o singură frunză la subsuoara căreia se dezvoltă o inflorescenţă. Rizomii se recoltează toamna. cele groase se despică. cărnos. mlaştini. Este un bun stomahic. Se aşează la zvântat timp de câteva zile la umbră. apoi se usucă. Se foloseşte ca eupeptic amar în tratamentul anorexiilor şi dispepsiilor. Frunzele pornite din rizom. Organul utilizat.

Denumirea rusă: Валериана лекарственная Denumirea engleză: Valerian Familia: Valerianaceae 54.ODOLEAN Denumirea latină: Valeriana officinalis L. ODOLEAN .

. Compoziţie chimică. violacee-roz sau albă. se spală întrun curent de apă în timp cât mai scurt pentru a nu-şi pierde calităţile şi se lasă la zvântat 1-2 zile. marginea întreagă sau serat dinţată. se curăţă de pământ prin scuturare. Odoleanul are acţiune sedativă asupra sistemului nervos şi cardiac. spasmolitic la nivelul tractului gastrointestinal. precum şi în staţiuni mai înalte. În primul an formează numai o rozetă de frunze imparipenat sectate. Se taie partea aeriană de la colet. Cre şte în locuri umede. se presupune existenţa unui fitocomplex bazat pe sinergismele ce se stabilesc între diferiţi componenţi (ulei volatil. flavonozide). cu suprafaţa brăzdată. întrebuinţări. valepotriaţi. erbacee cu rizom vertical. de-a lungul apelor. care dezvoltă stoloni şi formează rădăcini. Frunzele tulpinale sunt opuse. apoi se usucă. glucide.Descriere. Răspândire. Rizomii cu rădăcini se recoltează toamna târziu (cel mai bine în primul an de viaţă). mai este hipnotic şi antispastic. pe locuri stâncoase sau în păduri mai puţin umede. recoltare. Organul utilizat. enzime. Plantă perenă. Principiul activ nu este încă definitiv cunoscut. lipide. Tulpini fistuloase. Inflorescenţa este un racem corimbiform de culoare roşiatică.

Denumirea rusă: Стальник колючий Denumirea engleză: Spiny restharrow Familia: Fabaceae 55.OSUL IEPURELUI Denumirea latină: Ononis spinosa L. OSUL IEPURELUI .

normalizează scaunul (la constipaţii cronice) . . acid citric. Răspândire. Subarbust cu rizom continuat într-o rădăcină flexibilă. Frunze superioare simple. foarte spinoasă. Flori papilonate. ulei gras şi volatil. roz cu dungi mai închise. întrebuinţări. dispuse la subsuoara unor bractei. care se deosebeşte prin flori mari. Tulpină lignificată la bază. glandulos-păroase. ca remediu diuretic. aşezate câte două pe pedunculi scurţi în subsuoara frunzelor. prin locuri nisipoase. Planta se foloseşte ca hemostatic (la hemoroizi). Rădăcinile trebuie recoltate toamna târziul sau primăvara devreme. cele inferioare trifoliate. mărăcinişuri şi de-a lungul apelor. Organul utilizat. Se mai conţin onocerina. cenuşie. favorizează expulzarea calculelor renali şi înlesneşte eliminarea clorurilor. cu foliole ovale. Principiile active de bază sunt heterozidele izoflavoniceononina şi onospina. grupate în inflorescenţe spiciforme. Spontan se întâlneşte altă specie Ononis arvensis L. Compoziţie chimică. recoltare.. roze. ramificată.Descriere. dinţate pe margine. substanţe tanante. păroasă. Pentru a asigura înmulţirea plantei se taie partea cioturoasă care constituie coletul şi se îngroapă în acelaşi loc. Creşte prin fâneţe şi păşuni uscate.

Denumirea rusă: Боярышник кроваво-красный Denumirea engleză: Redhaw hawthorn Familia: Rosaceae 56.PĂDUCEL Denumirea latină: Crataegus sanguinea Pall. PĂDUCEL .

Lujeri brun-verzui. Frunze alterne. Organul utilizat. întrebuinţări. Compoziţie chimică. vasodilatatoare şi sedativă asupra sistemului nervos central. ulei volatil.Descriere. carotenoide. fără accesul luminii directe. Păducelul are activitate cardiovasculară. Des se cultivă în parcuri. rutozida. a fost pusă în evidenţă acţiunea simpaticolitică. acizii clorogenic şi cafeic. Florile sunt constituite pe tipul 5. pe faţa superioară glabre. Se recomandă în scleroză coronariană la persoane în vârstă. Fructele se culeg toamna în momentul când ele se înroşesc. hipotensivă. iar fructele se pot usca şi la soare. izolat prin poienile din regiunea de câmpie până la regiunea muntoasă. Florile se recoltează în momentul când încep să se deschidă. Răspândire. pe cea inferioară cu smocuri de peri. pentru tratamentul unui cord hipertonic. Fructele sunt globuloase. lucitori. . Creşte prin păduri şi tufişuri. cu spini. cu 15-20 stamine cu antere de culoare neagră. glabri. pe timp uscat. Florile trebuie uscate în straturi subţiri. alături de care se găsesc vitexina. rombic-ovate. recoltare. cu 3-7 perechi de lobi seraţi pe margine. Flavonozida principală este hiperozida. uşor ovale de culoare roşie. Arbust cu tulpină mult ramificată.

PĂPĂDIE Denumirea latină: Taraxacum officinalis L. PĂPĂDIE . Denumirea rusă: Одуванчик лекарственный Denumirea engleză: Common dandelion Familia: Asteraceae 57.

Inflorescenţele sunt dispuse în antodiu şi alcătuite numai din flori ligulate. vertical. Frunze lanceolate. deasemenea sitosteroli şi stigmasteroli. Organul utilizat. cu lobii triunghiulari acuţi sau obtuzi. inegal invers fidate. Plantă erbacee. Se mai conţine ulei gras şi oze. iar rădăcinile toamna sau primăvara devreme. Atât rădăcinile cât şi părţile aeriene ale păpădiei se utilizează ca tonice amare. cu rizom gros scurt. prin f âneţe. locuri necultivate. Creşte pretutindeni din regiunea de şes până în cea deluroasă . substanţă amară cu structura guaianică. colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. recoltare . Tot sistemul posedă o culoare neagră la exterior şi albă la interior. inulină. carotenoide. întrebuinţări. Nervura mediană are pe faţa superioară aspect de şanţ. la marginea drumurilor etc. Din rădăcini au fost izolaţi compuşi triterpenici. perenă. care dă naştere unei rădăcini pivotante. atenuate în peţiol.Descriere. Compoziţie chimică. . Frunzele şi părţile aeriene se recoltează înainte şi la începutul înfloririi. în general cu caracter alcoolic. Rădăcina întră în compoziţia speciilor gastrice. de culoare galbenă. În sucul laticifer al plantei se conţine taraxacină. Răspândire.

PĂTLAGINĂ MARE Denumirea latină: Plantago major L. Denumirea rusă: Подорожник большой Denumirea engleză: Common plantain Familia: Plantaginaceae 58. PĂTLAGINĂ MARE .

vitaminele A. Frunzele de pătlagină se recoltează atât înainte cât şi în timpul înfloritului. păşuni umede. Frunze lat-ovate. astringente. nisipoase. pectine şi posedă proprietăţi emoliente. Se usucă la umbră în strat subţire. Organul utilizat. C. uşor hemostatice. Plantă erbacee. diaree. recoltare.Descriere. capsulă ovoidală. laringitelor. fâneţe. de la câmpie până în zona subalpină. flavone. stomatitelor. iar extern pentru tratarea afecţiunilor vasculare. pe timp uscat. acid oleanolic. astm bronhic. dispuse în rozetă. traheitelor. Fruct. întrebuinţări. în locuri cultivate şi necultivate. Flori galbenealbicioase. bron şite. artificial la 40-50oC. Creşte la marginea drumurilor. locuri bătătorite. Se folosesc în tratamentul gastritelor cronice anacide. . Frunzele se taie de la suprafaţa pământului cu peţiolul nu mai lung de 5 cm. Frunzele conţin mucilag. perenă cu rizom scurt şi rădăcini fasciculate. brusc-atenuate în peţiol. ulcer gastrointestinal. cu trei-şapte nervuri. glabre. ulceraţiilor. după ce se ridică roua. Compoziţie chimică. grupate într-un spic. hipertensiune arterială. K. rănilor purulente. tanin. Răspândire.

Denumirea rusă: Полынь горькая Denumirea engleză: Wormwood Familia: Asteraceae 59. PELIN .PELIN Denumirea latină: Artemisia absinthium L.

Toate florile din capitul sunt tubuloase. de culoare gălbuie. . Organul utilizat. stomahic. Răspândire. Principiile amare ale pelinului sunt formate din sesquterpene (proazulene). iar pentru ulei volatil – înaintea înfloririi.Descriere. recoltare . peţiolul este mai scurt. Trebuie administrat însă cu atenţie din cauza toxicităţii tuionei. artificial temperatura nu trebuie să depăşească 350C. Pelinul se foloseşte ca tonic amar. este partea componentă a preparatelor stomacale. Frunzele de pelin se recoltează pe timpul înfloririi. acoperită cu frunze aşezate altern. Frunzele de la bază sunt lung peţiolate. întrebuinţări. speciilor colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. Creşte prin locuri necultivate şi uscate. Compoziţie chimică. locuinţe. Frunzele bazilare şi vârfurile înflorite ale plantei după tăierea cu foarfecele. în locuri aerisite şi se usucă la umbră. Florile formează mici capitule globuloase. aşezate la vârful tulpinii şi al ramurilor. cuţitul se întind în straturi subţiri. drumuri. Ele sunt adânc divizate în lobi lunguieţi cu margini întregi. vermifug şi emenagog. pe măsură ce înaintează pe tulpină. Întreaga plantă are un aspect albcenuşiu din cauza perilor deşi şi mătăsoşi. Plantă vivace cu tulpina ramificată în partea superioară . pe lângă garduri.

Denumirea rusă: Горец перечный Denumirea engleză: Water-pepper Familia: Polygonaceae 60. PIPERUL BĂLŢII .PIPERUL BĂLŢII Denumirea latină: Polygonum hydropiper L.

recoltare. în locuri ferite de razele solare directe. Plantă erbacee. roşiatică. mlaştinilor. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. Planta este utilizată ca hipotensiv şi hemostatic în hemoptizii. Compoziţie chimică. Tecile sunt peliculare. Planta este răspândită în toată partea europeană şi creşte prin locuri umede pe malurile râurilor. hemoroidale. constituite dintr-un perigon 4 (-5) laciniat. anuală. Inflorescenţele spiciforme. lanceolate. se mai conţin vitaminele C şi K. ovar superior cu 2-3 stiluri. acizii organici. . substanţe tanante şi pectinice. Răspândire. la bază îngust cuneiforme. vezicale. cilindrice. pe suprafaţă glabre.5 cm deasupra solului şi imediat se transportă la locurile de uscare. erectă sau ascendentă. hemoragii gastrice. Organul utilizat. ulei volatil. mucilagii. glabre.şi metroragiilor. Principiile active de bază sunt flavonozidele. Este folosit şi în ginecologie. întrebuinţări. Extractul fluid întră în componenţa supozitoarelor antihemoroidale. pentru tratamentul meno. Frunze alterne. lacurilor.Descriere. cu 6 (-8) stamine. Planta se taie la înălţimea de 4 . recoltate în timpul înfloririi. ascuţite sau obovate. sau după raclarea uterului. roşietice. Tulpină glabră. pe margine uneori cu perişori subţiri.

) Nevski ) Denumirea rusă: Пырей ползучий Denumirea engleză: Couch grass Familia: Poaceae 61. (Elytrigia repens (L.B. PIR .PIR Denumirea latină: Agropyron repens P.

întrebuinţări.Descriere. Frunze liniare. stolonifer. depurativ.inulin ă ). Organul utilizat. săruri de potasiu şi fier. Răspândire. cu proprietăţi stimulative ale poftei de mâncare şi ale unei bune digestii. mucilag. A. cu teacă despicată ce înconjoară tulpina şi limb îngust. pe marginea drumurilor. verde. Rizomii se recolteaz ă primăvara timpuriu sau toamna târziu. pe lângă garduri. Flori dispuse în spic compus. cenuşiu-verde sau albăstruie. vitamine din complexul B. se spală într-un curent de apă şi se usucă în strat subţire la soare sau în camere bine aerisite. ca tonic general. scăzând presiunea arterială . perenă cu rizom lung târâtor. Tulpină erectă. Acţiunea antibiotică s-ar datora formării unei cetone. ca urmare a oxidării agropirenului din uleiul volatil. prin pajişti. Plantă erbacee. De asemenea are şi acţiune cardiovasculară. grădini. Pirul conţine polifructozani (triticină . recoltare . Sub formă de decoct este utilizat ca diuretic. Internodurile sunt fistuloase şi au un lumen redus. cu noduri. Compoziţie chimică. lung. Planta creşte pe terenuri părăsite. galben. diaforetic. Se înlătură părţile aeriene. carotenoide. .

PLĂMÂNĂRICĂ . Denumirea rusă: Медуница лекарственная Denumirea engleză: Lungwort Familia: Boraginaceae PLĂMÂNĂRICĂ 62.(mierea ursului) Denumirea latină: Pulmonaria officinalis L.

rutozidă şi microelemente. vitamina C. pe soluri cu umiditate accentuată. fâneţe. Planta conţine mucilag şi alantoină. întrebuinţări.Descriere . prin pădurile de foioase. ramificat. laringite. Organul utilizat. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale. Compoziţie chimică. catar bronşic. maluri umbroase ale pâraielor. cilindrice. răguşeală. deasemenea afecţiuni ale căilor respiratorii. din care pornesc rădăcini adventive. Flori mici. perenă cu rizom târâtor. pe timp frumos. apoi violet-albăstrui. cu peri tari. la început roşii-purpurii. hemoroizi. Tulpinile erecte. tuse. expectoraţii cu sânge. cele tulpinale – spatulate sau alungit-ovate. acid silicic. recoltare . diaree. grupate în cimă scorpiodă. ulcer gastric şi duodenal. margini de păduri. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi şi după înflorire. lung peţiolate. Răspândire. neramificate. cu vârful ascuţit. Plant ă ierbacee. Se foloseşte în afecţiuni ale vezicii urinare. Creşte în locuri umbrite. alături de saponozide. după ce s-a ridicat roua. . Frunzele rozetei eliptice sau cordat-ovate. substanţe tanante.

PODBAL Denumirea latină: Tussilago farfara L. PODBAL . Denumirea rusă: Мать-и-мачеха Denumirea engleză: Coltsfoot Familia: Asteraceae 63.

comună în întreaga ţară. vivace cu un rizom cărnos. saponozide. când sunt încă mici (8-15 cm în diametru). Răspândire. Culoarea frunzei pe faţa superioară este verde. recoltare. Florile de culoare galbenă sunt aşezate în inflorescenţe capitule. Creşte prin locuri umede. Organul utilizat. Frunzele de podbal sunt recoltate fără peţiol. în şanţuri. deoarece acestea sunt mai bogate în mucilagii. tanin. Frunzele de podbal conţin 7-8% mucilagiu. începând din luna aprilie şi până în iunie. din care cresc frunze rotunde. peţiol semicilindric. flavone. expectorantă şi antiinflamatoare. Compoziţie chimică. de aceia infuzia din frunze de podbal are acţiune emolientă. un principiu amar. . Plantă ierbacee. inulină. Uscarea se face în condiţii naturale sau cu aer cald la o temperatură de 40-50oC. La recoltare se vor prefera plantele expuse soarelui. iar pe cea inferioară albicioasă din cauza perilor deşi. întrebuinţări. pe locuri argiloase şi abrupte. carotenoide.Descriere. cu margini dinţate. văile râurilor.

POCHIVNIC Denumirea latină: Asarum europaeum L. POCHIVNIC . Denumirea rusă: Копытень европейский Denumirea engleză: European wild ginger Familia: Aristolochiaceae 64.

Plantă ierbacee. din care pornesc rădăcini adventive firoase.Descriere. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale la temperatura de 30-350C Compoziţie chimică. scvamiforme. zaharuri. cu miros de piper. prin acţiunea lor vomitivă (emetică). sudorifice şi antibiotice pe un mare număr de germeni patogeni. în primul rând. recoltare . perenă cu rizom subţire. iar părţile subterane toamna târziu. Frunzele se recoltează în timpul înfloririi. expectorantă. iar în doze mici. albicios. se curăţă de alte impurităţi. Tulpinile aeriene pornesc din rizom. Planta conţine ulei volatil. Flori întunecat-purpurii. După recoltare se rup frunzele brunificate. Răspândire. săruri minerale. superficial. Organul utilizat. ramificat. solitare. întrebuinţări. de obicei hibernante. În doze şi mai reduse are proprietăţi diuretice. tanin. Întrebuinţarea se recomandă numai cu prescripţia medicului. . Frunze circularreniforme. pe soluri grele prin pădurile de foioase. Au mai fost identificate vitaminele C şi B. lungpeţiolate. umede. rezine. Creşte în locuri umbrite. Preparatele de Asarum se remarcă. care confirmă şi toxicitatea produsului. ascendente. bogat în azaronă şi aldehidă azarilică. scurt păroase.

PORUMB . corn Familia: Poaceae 65.PORUMB Denumirea latină: Zea mays L. Denumirea rusă: Кукуруза Denumirea engleză: Maize.

hidropizie. dispuse altern pe două rânduri. hemoragii. . cistite. alantoină etc. când boabele se află în faza de lapte. care se culege înainte de maturizarea porumbului. bine dezvoltate. plină cu măduvă. Compoziţie chimică. La primele 2-5 noduri tulpinale se formează rădăcini adventive. de sprijin. litiază biliară. s ăruri de potasiu.Descriere. flavonozide. Frunze lanceolate. tulburări de menopauză. Organul utilizat. cerinţe termice ridicate în tot cursul vegetaţiei. Tulpină cilindrică. Ca produs vegetal se foloseşte mătasea (stilurile şi stigmatele recoltate de la florile femele). extractul fluid şi siropul se folosesc în disfuncţiile hepatobiliare. anuală cu rădăcini fasciculate. menstre neregulate şi dureroase. B1. lipide. Infuzia. saponozide. stigmasterol şi sitisterol. Plantă ierbacee. B6. Florile mascule sunt grupate într-un panicul terminal. prevăzută cu noduri. luto-nisipoas ă . C. femele – ştiuleţi. Preferă soluri cu structură lutoasă . substanţe minerale. litiază renală . Răspândire. Produsul vegetal conţine vitaminele K. cu nervura mediană pronunţată. reumatism. cernoziomuri levigate. recoltare. B2. Se usucă la umbră şi se prezintă sub forma unei mase filamentoase galben verzuie până la brun roşcat. întrebuinţări. afec ţiuni ale sistemului cardiovascular.

Denumirea rusă: Терн ( терновник) Denumirea engleză: Blackthorn Familia: Rosaceae 66.PORUMBAR Denumirea latină: Prunus spinosa L. PORUMBAR .

albăstruinegricioase. pe faţa de jos pubescente. Lujeri cenuşii. comestibile. Se folosesc pentru efectul lor ca antidiareic. În unele localităţi ca antidiareic se flosesc rădăcinile. poiene. taninuri. solitare. scoarţele de pe rădăcină şi tulpini. păşuni. rădăcinile mai subţiri se recoltează toamna la sfarşitul vegetaţiei. Arbust spinos. Spontan creşte pe coaste însorite. Răspândire. alungit-obovate. O utilizare eficace o are scoarţa de pe tulpini contra durerilor de inimă. apar înaintea frunzelor. Florile conţin flavonozide. Organul utilizat. dealuri pietroase. astringent. Toate se usucă în straturi subţiri în camere bine aeresite. Frunze alungit-eliptice. Florile sunt menite şi ca antidiabetice şi ca antiastmatice. brumate. leucoantociani şi o heterozidă cianogenetică. glucide. . formează desişuri spinoase. margini de pădure. Flori albe. ca diaforetic şi depurativ. Fructe – drupe globuloase. tulpina cu numeroase ramificaţii laterale. acoperiţi cu perişori.Descriere. Compoziţie chimică. fâneţe. florile – la începutul înfloririi. acid ascorbic. şi în tratamentul leucoreei. întrebuinţări. pe margine crenatserate. Frunzele se culeg în luna iulie. fructele – antociane. fructele – la maturizare deplină. antidizenteric. cu baza cuneată. recoltare .

Denumirea rusă: Ревень тангутский Denumirea engleză: Chinese rhubarb Familia: Polygonaceae 67.REVENT Denumirea latină: Rheum palmatum L. REVENT .

după maturizarea seminţelor. Compoziţie chimică. apare în anul al doilea. cordiform-palmat-lobate. Recoltarea rădăcinilor se face numai de la plante în vârstă de 6-10 ani. cu faţa superioară aspră . dulceţei. Organul utilizat. apoi se usucă. Planta preferă cerinţe moderate faţă de căldură. mai lungi decât late. dispuse în inflorescenţe paniculiforme. deasemenea acizi organici. apoi purgativ. Peţiolii frunzelor tinere se întrebuinţează în pregătirea compoturilor. ulei volatil. operaţie prin care se îndepărtează suberul şi o parte din parenchimul cortical. Răspândire. perenă cu rădăcini cărnoase. cu articulaţii evidente şi ohree ca un manşon membranos la fiecare nod. În doze mai mari. umiditate. viguroase. După curăţire de pământ şi spălare sunt mundate. geleurilor. principiile purgative atingând doza terapeutică acţionează mai întâi laxativ. ce pornesc dintr-un rizom puternic. Frunze bazale mari. Tulpina cilindrică. napiform. Plantă erbacee. primăvara sau toamna. Reventul conţine două grupuri de principii active. reoantracenozide şi reotanoide. lumină şi soluri. adeseori înşirându-se pe o sfoară. . enzime. recoltare. lobii cu 1-2 dinţi. Flori roz sau roşietice.Descriere. goală. În doze mici are acţiune antidiareică şi totodată excitant al secreţiei gastrice. întrebuinţări.

ROIBĂ Denumirea latină: Rubia tinctorum L. ROIBĂ . Denumirea rusă: Марена красильная Denumirea engleză: Madder Familia: Rubiaceae 68.

Este introdusă în cultură. insuficienţa renală. palid-galbene. Plantă erbacee. recoltare. Rădăcinile au la exterior o culoare roşie brună. pe coastele dealurilor. Principala antraheterozită o constituie acidul ruberitric. roşie.Descriere. spasmolitic. recoltate până la începutul vegetaţiei sau toamna târziul după maturizarea seminţelor. tartric. Organul utilizat. Se foloseşte. se mai conţin acizi organici (citric. prin vii. pectine. iar la interior. Părţile subterane se curăţă de pământ şi se usucă. Compoziţie chimică. prevăzute cu peri mici şi aspri. în special ca diuretic şi saluretic. Extractul este folosit în tratamentul calculozei renale. Frunze lanceolat-eliptice. malic). datorită eficienţii preparatului în eliminarea cristalelor şi a calculelor renali. întrebuinţări. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. aspri şi retorşi. pe nervuri şi margini cu peri acuelaţi. Tulpina târâtoare sau agăţătoare. Flori mici. zaharuri. pielonefrite. cu patru muchii. Creşte pe lângă garduri. albumine. tonic şi emenagog. dispuse câte 4-6 în verticii. grupate în cime laxe. flavonozide. . perenă. pauciflore. Răspândire. Mai este indicat în cistite.

ROINIŢĂ Denumirea latină: Melissa officinalis L. Denumirea rusă: Мелисса Denumirea engleză: Lemon balm Familia: Lamiaceae 69. ROINIŢĂ .

Tulpina ierboasă. cu limbul frunzei de formă ovată. Se va recolta pe timp însorit. după ce s-a ridicat roua. călduros şi fără vânt. Epoca optimă de recoltare este sfârşitul butonizării şi apariţia primelor flori deschise. Compoziţie chimică. Principala acţiune farmacodinamică a părţilor aeriene de roiniţă este spasmolitică şi sedativă. de asemenea. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de roiniţă. Pe lângă uleiul volatil. în frunzele de roiniţă mai sunt prezenţi acizi cafeic. Plantă perenă. recoltare. Posedă. colorat în brungălbui. Florile grupate în verticile aşezate la noduri. Răspândire. prin luminişurile din pădurile de stejar şi se cultivă ca plantă medicinală şi meliferă. glabră la bază şi păroasă în partea superioară. taninuri. la subsuoara bracteelor. o acţiune carminativă evidentă. clorogenic. Organul utilizat.Descriere. mucilagii. Roiniţa creşte în flora spontană prin locuri necultivate. lignificat. . Frunzele sunt acoperite cu peri şi glande. acizii oleanolic şi ursolic. întrebuinţări. din care cauză se administrează în afecţiuni nervoase ale tractului gastro-intestinal şi nevroze cardiace. cu vârful obtuz şi marginile crenatserate. patrunghiulară. erbacee cu rizomul orizontal. Frunze opuse. substanţe amare şi minerale.

ROSTOPASCĂ .ROSTOPASCĂ Denumirea latină: Chelidonium majus L. Denumirea rusă: Чистотел большой Denumirea engleză: Celandrine Familia: Papaveraceae 70.

grădini. prin aplicarea latexului în strat gros. respiraţie încetinită.albăstrii. Organul utilizat. Compoziţia chimică. tufărişuri. flavonoide. în partea de sus verzi. de aceea creşte prin locuri umbroase din păduri. Părţile aeriene ale plantei conţin alcaloizi. chiar nisipuri. Segmentele frunzelor sunt rotunde sau ovate.Descriere. cele superioare sesile. Iubeşte soluri uşoare. Plantă cu rizom brunroşiatic. Tulpini erecte. carotenoide şi acizi organici. Se usucă fără întârziere. care se recoltează în timpul înfloririi. grupate în umbele simple. pe lângă garduri. întrebuinţări. iar în partea de jos cu perişori. recoltare. în partea de sus ramificate. Însă administrarea în cantităţi mari poate avea acţiune toxică constând din iritaţia tubului digestiv. acid ascorbic. goale. vomă. Planta preferă umiditate ceva mai accentuată. penatsectate. Răspândire. cea de jos . Infuzia şi extractele obţinute din rostopască se folosesc în tratamentul afecţiunilor ficatului şi căilor biliare. Frunze alterne. Florile galbene-aprinse. în jurul locuinţelor. . papilomatozei laringelui şi intestinelor. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de rostopască. Sucul proaspăt de plantă se întrebuinţează pentru extirparea negilor. inferioare peţiolate. saponozide. cu dinţi rotunjiţi.

SALCÂM GALBEN Denumirea latină: Sophora japonica L. SALCÂM GALBEN . Denumirea rusă: Софора японская Denumirea engleză: Japanese pagodatree Familia: Fabaceae 71.

uneori în plantaţii şi perdele forestiere. însă cu foliolele ceva mai mici. Floarea are forma de fluture ca şi cea de salcâm.Descriere. Rutozida este folosită în tratamentul unor afecţiuni ale rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. Frunze asemănătoare celor de salcâm alb. aşezate la vârful ramurilor şi îndreptate în sus. glucide. hemoragii cu diferite cauze. Fructele sunt nişte păstăi cărnoase. recoltare. grupate în inflorescenţe piramidale. grădini. Arbore cu scoarţa netedă. spre deosebire de florile de salcâm alb care sunt aplecate în jos. Flori de culoare alb-gălbuie sau alb-verzuie. mucilagii. hipertensiune arterială. de culoare verde-închis. Atât bobocii florali cât şi fructele ca principiu activ de bază conţin rutozida. Răspândire. La noi se cultivă numai în scopuri ornamentale prin parcuri. Fructele se recoltează imature. În această perioadă primele flori încep să se deschidă. accidente circulatorii. alături de pectine. Compoziţie chimică. . atunci când caliciul şi corola sunt bine distinse. betulinol. ramificate. Uscarea se înfăptuieşte la aer liber sau în uscătorii la o temperatură de 400C. Organul utilizat. în cazuri de fragilitate capilară . Bobocii florali se recolteaz ă în momentul formării lor. întrebuinţări.

SALCIE . Denumirea rusă: Ива белая (верба. ветла) Denumirea engleză: White willow Familia: Salicaceae 72.SALCIE Denumirea latină: Salix alba L.

Descriere. Arbore cu scoarţa cafeniu-închisă, crăpături longitudinale; ramurile tinere de culoare cafenii-gălbui sau roşietice, lucioase, pubescente. Frunze înguste sau late, lanceolate, ascuţite la vârf, pe partea superioară verzi-închise, pe cea inferioară verzideschise. Flori unisexuate grupate în amenţi, care apar odată cu frunzele. Răspândire. Creşte pe lângă ape, pe aluviuni cu prundişuri, prin zăvoaie, mlaştini şi prin păduri umede. Planta fiind înmulţită vegetativ prin butăşire este folosită la fixarea malurilor. Organul utilizat, recoltare. Scoarţa se recoltează de primăvară până în timpul verii (când conţinutul în salicozidă este maximum) de pe ramurile în vârstă de 3-4 ani. Se usucă în straturi subţiri la temperatura ambiantă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Scoarţa conţine tanin şi o heterozidă specifică salicozidă, alături de populozidă şi alte substanţe active. Având acţiune antiinflamatoare, febrifugă, analgezică, antiagregantă plachetară şi sedativă se utilizează în artroze şi alte afecţiuni reumatismale, dismenoree, dureri pelviene, hiperexcitabilitate nervoasă, anxietate.

SALVIE
Denumirea latină: Salvia officinalis L. Denumirea rusă: Шалфей лекарственный Denumirea engleză: Common sage Familia: Lamiaceae

73. SALVIE

Descriere. Plantă perenă cu un rizom ramificat, lignificat. Tulpina lemnoasă la bază, erectă, machiată în partea superioară, pubescentă şi foarte ramificată. Frunze opuse, lanceolate sau ovate, fin zim ţate, uniform reticulate, cu nervuri proeminente pe partea inferioară, pubescente, de culoare albă-cenuşie sau verdeargintie. Flori brune-violacee grupate în pseudoverticile, în vârful tulpinilor, unde formează inflorescenţe spiciforme. Răspândire. Planta preferă cerinţe ridicate faţă de căldură, cu veri caniculare şi ierni blânde, preferă soluri lutoase, uşor-alcaline. Organul utilizat, recoltare. Frunzele de salvie ajung la maturitatea tehnică în faza de butonizare, care este considerată a fi optimă, deoarece conţinutul de ulei volatil atinge valorile cele mai ridicate. Compoziţie chimic, întrebuinţări. Principiul activ de bază este uleiul volatil. Afară de aceasta se conţin substanţe tanante, acizii ursolic şi oleanolic, flavonozide, vitamina C, enzime, lipide. Frunzele de salvie se folosesc ca antinevralgic, hipoglicemiant şi coleretic, de asemenea ca antisudorific. Sub formă de gargarisme se utilizează în tratamentul anginei, ca antiinflamator bucal şi faringian.

SĂPUNĂRIŢĂ
Denumirea latină: Saponaria officinalis L. Denumirea rusă: Мыльнянка лекарственная Denumirea engleză: Soapwort Familia: Caryophyllaceae

74. SĂPUNĂRIŢĂ

capsul ă cu numeroase seminţe reniforme. pu ţin sau deloc ramificată. tubulos. recoltare. cu suber roşcat. diuretic. un derivat flavonic. pitiriasis. Constituentul principal este saporubina. pe marginea râurilor. Rădăcinile de săpunariţă se recoltează toamna târziul sau primăvara devreme până la începutul vegetaţiei. în zona de şes şi deal. târâtor. Plantă erbacee cu rizom cilindric. uscarea gurii şi gâtului. Extern se administrează în dermatoze. a drumurilor. Răspândire. Se usucă la soare. Organul utilizat. Fruct. Planta creşte pe locuri nisipoase. în strat subţire sau în locuri bine aerisite. ulei volatil şi substanţe minerale. din care pornesc rădăcini.Descriere. . antinevritic. Nu se depăşesc dozele pentru că apare fenomenul de toxicitate. însorite. împotriva oxiurilor. antireumatic. Se spală într-un curent de apă. cu caliciu gamosepal. constând din tremurături. se mai conţin. ramificat. Tulpină erectă . marginea limbului întreagă. frumos mirositoare. pe lângă garduri. cantităţi mici de lipide. întrebuinţări. Frunze eliptice. Compoziţie chimică. Flori albe sau roze. cu 3 nervuri puţin concrescute la bază. Saponarina se foloseşte ca expectorant. negre. se scot din pământ cu casmaua. opuse. pentru tratamentul faringitei. depurativ.

Denumirea rusă: Лапчатка прямостоячая Denumirea engleză: Common tormentil Familia: Rosaceae 75.SCLIPEŢI Denumirea latină: Potentilla erecta L. SCLIPEŢI .

Florile solitare. acid galic. pentru tratamentul degerăturilor. recoltare. cu bune rezultate în aplicaţii externe. neuniform îngroşat. turboase. Frunzele bazilare sunt tri. Organul utilizat. Planta creşte pe soluri calcaroase. Produsul vegetal de asemenea. Ca produs vegetal se folosesc rizomii de sclipeţi. Se întrebuinţează la diferite hemoragii interne (stomacale. Compoziţie chimică. recoltaţi primăvara de timpuriu sau toamna cât mai târziul. Plantă perenă cu rizom scurt. . intestinale. întrebuinţări. Rizomii posedă proprietăţi astringente şi hemostatice. saponozide. scutură de sol. Răspândire. uretrale). umede. prin poieni. cu 4 petale pe floriferi. curăţă de rădăcini. Au mai fost identificate flavonozide. sesile cu stipele mari. răşini. slab păroase. marginea pădurilor. se spală într-un curent de apă rece şi după zvântare se usucă. Se folosesc la bolile inflamatorii ale tractului gastrointestinal. lung peţiolate cu foliole cuneat-obovate. amidon. poate fi folosit. galbene. ulei volatil.sau cincilobate. Se sapă. în partea de sus ramificate.Descriere. acoperit cu numeroase rădăcini adventive. subţiri. Rizomii conţin substanţe tanante. chinic şi elagic. cele tulpinale trilobate. Tulpini drepte. chiar la dizenterie.

Denumirea rusă: Рябина обыкновенная Denumirea engleză: Rowan or mountain ash Familia: Rosaceae 76.SCORUŞ Denumirea latină: Sorbus aucuparia L. SCORUŞ .

sorbitol. acid ascorbic. erecte.Descriere. dispuse în corimbe terminale. întrebuinţări. substanţe amare şi tanante. Organul utilizat. imparipenat. acute sau obtuze la vârf. Arbore indigen cu tulpină relativ dreaptă. recoltare. Răspândire. Scoruşul creşte în regiunile de deal. cu foliole oblong-lanceolate. Fructele conţin carotenoide. recoltate la maturitate. cenuşiu-pătată în tinereţe. acizi organici. Uscarea artificială timp de 3-4 ore. se colorează vişiniu.compuse. Se cultivă ca plantă decorativă în parcuri. Fructele întră în compoziţia speciilor vitaminice şi polivitaminice. marginile acut-serate. prin luminişuri. toamna. spre bază sesile. lucioasă. înainte de cădere. Ca produs vegetal se folosesc fructele de scoruş. . apoi bruni-roşcaţi. lucitori. Compoziţie chimică. Se folosesc pentru tratamentul scorbutului. prin ruperea ciorchinelor în întregime. păroase. scoarţă netedă. dar a fost preconizată utilizarea lor şi pentru tratamentul diabeticilor. calmant al tusei. mai târziu cu ritidom negricios. sporadic în câmpie. antituberculos. păduri rărite. Lujeri tomentoşi în tinereţe. pectine. Frunze alterne. Flori albe. ca urmare a conţinutului ridicat în sorbitol. în tratamentul reumatismului. glabrii. vitamina P. până sau după îngheţuri.

SCUMPIE Denumirea latină: Cotinus coggygria Scop. SCUMPIE . Denumirea rusă: Скумпия кожевенная Denumirea engleză: Smoketree Familia: Anacardiaceae 77.

la arsuri. cu nervuri puternic proeminente. la otrăviri perorale cu sărurile alcaloizilor şi metalelor grele deoarece taninul formează compuşi insolubili cu aceste substanţe. Principiile active de bază sunt substanţele tanante. zdrobite emană miros de morcov. Flori mici. peţiolate. faringelui. la vârf rotunjite sau uşoremarginate. ulcere. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. Frunzele se usucă în încăperi bine aerisite sau în uscătorii termice. fisuri. recoltate de la începutul înfloririi până la maturizarea completă a frunzelor. laringelui. Frunze alterne simple eliptice până la ovate. cu baza cuneată. Au mai fost identificate flavonozide. Organul utilizat. .Descriere. recoltare. printre arbuşti. Toamna frunzele devin de culoare roşie închisă cu nuanţă violetă. Arbust ramificat cu scoarţa brună -cenu şie şi lemnul galben. grupate într-o paniculă. ulei volatil. Spontan este răspândit pe povârnişuri pietroase. Se utilizează în procesele inflamatorii ale căii bucale. pe margini întregi. Frunzele de oţetar se folosesc ca sursă de obţinere a taninului – ca remediu astringent şi antiinflamator. Compoziţie chimică. Pe larg se cultivă ca plantă medicinală şi decorativă (mai ales în parcuri). întrebuinţări. Răspândire.

SIMINOC Denumirea latină: Helichrysum arenarium DC Denumirea rusă: Бессмертник песчаный Denumirea engleză: Everlasting Familia: Asteraceae 78. SIMINOC .

vitamina K. surii. adunate în panicul corimbiform. Planta creşte în regiunea de câmpie. mijlocii şi superioare – sesile. des-foliată. Utilizat în tratamentul colicistitelor. substanţe tanante şi amare. senzaţia de durere din regiunea ficatului. colangitelor. Au mai fost identificate vitamina C. Răspândire. acoperită cu peri mici. hepatitelor. când paneraşele încă nu s-au deschis cu totul. iar la întârzierea colectării în produs o să avem receptacule goi. . liniarlanceolate sau alungite. întrebuinţări. pe ambele feţe cu peri mici. surii. neramificat ă . Ca produs vegetal se folosesc florile de siminoc. Plantă erbacee. grupate în calatidii globuloase. reduce dimensiunile ficatului mărit patologic. Compoziţie chimică.Descriere. Florile de siminoc conţin flavonozide. caroten. Flori galbene. Organul utilizat. La recoltarea prea devreme produsul o să constea din paneraşe mici. microelemente. meteorismul. Frunze alterne cu marginea întreagă. şi ca colicistochinetic. prin locuri înierbate şi nisipoase. vărsăturile. dar sunt bine dezvoltate. recoltare. cele inferioare lanceolate peţiolate. produsul vegetal reduce greaţa. recoltate la începutul înfloririi plantei. perenă cu tulpină erect ă .

Denumirea rusă: Бузина черная Denumirea engleză: Elder Familia: Caprifoliaceae 79.SOC Denumirea latină: Sambucus nigra L. SOC .

saponozide. sudorifică şi emolientă. Socul este o specie euroasiatică întâlnită pe soluri fertile. bogate în humus. laxativă. Pe timp nefavorabil se usucă în poduri acoperite cu tablă. Răspândire. Ramurile poartă frunze imparipenat-compuse din foliole eliptice sau ovat-eliptice. afânate. cenuşiu-verzuie. într-un singur strat. Fructele drupe negre. Lujeri groşi. albă-gălbuie. cu miros neplăcut. urme de ulei volatil. Arbu st cu tulpina neregulat ramificată. Florile de culoare albă sunt reunite în cime corimbiforme plate. acute. întrebuinţări. recoltare. acizi organici. bine ventilate. pe lângă garduri. rutozidă. lunci şi zăvoaie. cu florile în sus. extern pentru tratarea arsurilor. cu măduvă spongioasă. pe rame acoperite cu hârtie. Mirosul greţos al florilor proaspete este conferit de o serie de amine alifatice. scoarţa verucoasă.Descriere. Ele au acţiune diuretică. verzui-cenuşii. antireumatică şi antinevralgică. furunculelor. Florile de soc se recoltează când 75% din flori sunt deschise. . Compoziţie chimică. tanin. Întâlnită la noi prin păduri. abceselor. Se usucă la soare puternic. Organul utilizat. Constituentul principal al florilor de soc este o heterozidăsambunigrozida. Florile mai conţin mucilag.

SORBESTREA . Denumirea rusă: Кровохлебка лекарственная Denumirea engleză: Great burnet Familia: Rosaceae 80.SORBESTREA Denumirea latină: Sanguisorba officinalis L.

Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. Compoziţie chimică. . alte procese inflamatorii. orizontali. Florile mici de culoare roşie-închisă. lung peţiolate. cu periantul simplu. lignificaţi. Produsul mai întâi se vestejeşte la aer apoi se usucă la umbră. Răspândire. gingivite. în poiene. pe partea inferioară verzialbăstrii. acid galic şi elagic. cu 7-25 foliole alungitovate.Descriere. Organul utilizat. groşi. grupate în inflorescenţe capitulare ovale sau ovalcilindrice – spice. imparipenate. Se foloseşte la boli gastrointestinale (enterocolite. Frunzele tulpinale rare. hemostatic ă . Tulpini cu coaste. substanţe colorante. hemoroizi. Planta dezvoltă o rozetă bazilară de frunze mari. Produsul conţine substanţe tanante. printre arbuşti. Planta creşte prin fâneţe umede. în partea de sus ramificate. recoltate toamna după fructificare. în interior deşerte. întrebuinţări. erbacee cu rizomi bruni. recoltare. deasemenea în stomatite. erecte. amidon. în strat subţire. antiinflamatoare şi antiseptică. saponozide. marginea pădurilor. în poduri cu tablă. Plantă perenă. ulei volatil. Decoctul din sorbestrea posedă acţiune astringentă. hemoragii uterine. diaree). glabre. sesile.

Oregano Familia: Lamiaceae 81.SOVÂRV Denumirea latină: Origanum vulgare L. Denumirea rusă: Душица обыкновенная Denumirea engleză: Common marjoram. SOVÂRV .

sudorifice şi sedative. de la punctul de unde începe să se ramifice. întrebuinţări. tanin. aproape glabre. tufărişuri. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 350C. verde.Descriere. acoperit ă cu peri. poieni. antispastică şi se găseşte în compoziţia speciilor antibronşitice. Privite în zare se observă puncte transparente (celule cu ulei volatil). planta conţine cea mai mare cantitate de ulei volatil. Organul utilizat. scurt peţiolate. Frunze opuse. . Produsul vegetal conţine ulei volatil. reunite în buchete la vârful tulpinii şi al ramurilor. În perioada de înflorire şi mai ales în orele de dimineaţă. margini de pădure. Răspândire. antociane. în acid ascorbic. de la câmpie până în regiunea subalpină. stomahic ă . Compoziţie chimică. cu marginea întreagă sau uşor dinţată. Se recoltează planta înflorită. flavone. Produsul vegetal posedă acţiune antiseptică . Se usucă la umbră. în locuri bine aerate. uneori roşietică. de formă ovală. Plantă perenă cu tulpina în 4 muchii. Florile au culoarea purpurie. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. marginea pădurilor. Uleiul volatil posedă proprietăţi antimicrobiene. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sovârv. recoltare. rareori albă. lemnoasă şi ramificată la partea superioară.

Wild hyssop Familia: Verbenaceae 82. Denumirea rusă: Вербена лекарственная Denumirea engleză: Vervain. SPORICI (urzicuţă) .SPORICI (urzicuţă) Denumirea latină: Verbena officinalis L.

Se taie din apropierea solului şi se usucă la umbră. mirişti. Florile au culoarea palid-roşii sau palid-violete. Compoziţie chimică. S-au identificat şi heterozide cardiotonice. Plantă erbacee. pe şesuri. aproape până la bază simplu-penatsectate.Descriere. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. În medicina populară se foloseşte ca v u l n e r a r. întrebuinţări. a n t i i n f l a m a t o r ş i antimigrenos. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 400C. recoltare. Organul utilizat. ramificată. Frunze opuse. cu 4 muchii. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. Produsul vegetal conţine o substanţă amară de natură iridoică. marginea pădurilor. în tratamentul colicilor hepatice. cele superioare mai puţin divizate. peţiolate. dealuri pietroase. cele inferioare ovat-triunghiulare. . verbenozida. Răspândire. reunite în spice. care este un parasimpatometic slab. rareori albe. renale şi de splină. Are şi proprietăţi galactogoge. Această specie este utilizată pentru atenuarea durerilor de cap. anuală cu tulpina erectă. recoltate în perioada de înflorire. în locuri bine aerate . mai rar prin tufărişuri. în apropierea izvoarelor.

STEJAR Denumirea latină: Quercus robur L. Denumirea rusă: Дуб обыкновенный Denumirea engleză: Common oak Familia: Fagaceae 83. STEJAR .

tare. întrebuinţări. . Produsul se utilizează ca astringent. al căror diametru nu trebuie să depăşească 10 cm. calciu oxalic. creşte în păduri. pieloase la maturitate. pretenţios faţă de lumină. decoctul – în gargarisme. muchiaţi. Arbore foios cu o coroană largă. cerinţe ridicate faţă de căldura verii. Lujerii viguroşi. sub formă de clisme la tratarea hemoroizilor. mai ales în arsuri.Descriere. Răspândire. Recoltarea începe primăvara. bruni-măslinii. glabre. recoltare. cu 4-8 perechi lobi obtuzi sau rotunjiţi. Flori unisexuat-monoice. fertile. în tratamentul stomatitelor. Compoziţie chimică. Sub formă de pulbere fină se foloseşte pentru pudrarea plăgilor. când seva începe să circule intens. inegal separaţi prin sinusuri neregulate. cultivat în parcuri. Stejarul preferă soluri profunde. Frunze lobate până la penatfidate. dispuse în ciorchine. rezistent la geruri. Se recoltează scoarţa tulpinilor tinere şi a ramurilor de 3-5 ani. Organul utilizat. substanţe amare şi pectice. deasemenea flavonoide. glabri. Scoarţa conţine taninuri mixte. Scoarţa cu ritidom brun-negricios. ramuri puternice. hemostatic şi antidiareic. adânc brăzdat longitudinal şi transversal.

John’s wort Familia: Hypericaceae 84.SUNĂTOARE Denumirea latină: Hypericum perforatum L. SUNĂTOARE . Denumirea rusă: Зверобой продырявленный Denumirea engleză: St.

Prezenţa derivaţilor flavonici determină acţiune favorabilă asupra vaselor. cu marginea întreagă. culese de la începutul înfloririi şi până în momentul formării fructelor. recoltare. Compoziţie chimică. la marginea drumurilor şi pădurilor. . Organul utilizat. flavonozide. Planta creşte pe locuri destul de uscate. Se utilizează în tulburări depresive. în boli ale stomacului. de formă ovală. Un produs de calitate se obţine în perioada când jumătate din flori se află în stare de boboci. Datorită acţiunii antiinflama-toare şi colagoge. precum şi prin vasodilatare. clorogenic. sesile. prin fâneţe. Plantă perenă cu tulpina dreaptă. glabre. intestinului şi ficatului. Răspândire. având 2 muchii în lungime pe care se observă puncte negre. lemnoasă la partea inferioară şi ramificată începând de la jumătate. Tulpina este cilindrică. Florile – corimb. Se folosesc părţile aeriene de sunătoare. carotenoide. Planta conţine antraderivaţi. vitamina C. întrebuinţări.Descriere. tanin. Privite în zare se observă pungi transparente cu ulei volatil şi puncte glanduloase negre pe margini şi faţa superioară. acizi cafeic. locuri necultivate. tăieturilor de pădure. prin sporirea rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. calcaroase sau silicioase. Frunze opuse.

Denumirea rusă: Донник лекарственный Denumirea engleză: Yellow sweet clover Familia: Fabaceae 85. SULFINĂ .SULFINĂ Denumirea latină: Melilotus officinalis L.

Descriere. Plantă erbacee, anuală sau bienală cu tulpina erectă, cilindrică, glabră, ramificată. Frunze trifoliate, cu foliole obovate în partea interioară şi lanceolate în partea superioară, pe margine neregulat-serat-din ţate ; stipelele înguste. Flori papilionate, galbene grupate în raceme alungite cu 5 dinţi triunghiulari. Răspândire. Planta creşte în lunci uscate, ca buruiană pe locuri părăsite şi în semănături, marginea drumurilor şi căilor ferate. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sulfină, recoltate în timpul înfloririi, pe timp frumos, după ce se ridică roua, prin tăierea la o distanţă de cca 30 cm de la vârf în jos. Se usucă la umbră, în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene conţin cumarine. Ca substanţe însoţitoare au fost identificate alantoina şi acidul alantoic, colina, mucilagii, ulei volatil. Se foloseşte ca emolient, în afecţiuni gastrice, iar datorită acţiunii anticoagulante a cumarinelor, în varice şi tromboflebite. În medicina populară se utilizează ca remediu pentru vindecarea icterului, astringent, cicatrizant şi diuretic, sub formă de infuzie de 2%. A fost mult utilizat sub formă de loţiuni oftalmice

ŞTEVIE
Denumirea latină: Rumex confertus Willd. Denumirea rusă: Щавель конский Denumirea engleză: Common sorrel Familia: Polygonaceae

86. ŞTEVIE

Descriere. Pantă erbacee cu rizomul scurt, cu multe capete, care trece într-o rădăcină puternică cărnoasă, slab ramificată. Frunze alterne, cele inferioare - triunghiularovate, la bază cordiforme, obtuze, marginea ondulată, cu perişori scurţi pe nervurile părţii de jos; cele tulpinale treptat micşorându-se, lanceolat ovate. Flori mici verzui, grupate în inflorescenţă îngust paniculată. Răspândire. Planta creşte în lunci, pe malurile râurilor, în poiene, pe marginea drumurilor. Organul utilizat, recoltare. Se recoltează rădăcinile cu diametrul mai mare de 2 cm, se taie uneori longitudinal înainte de uscare. Timpul de recoltare este sfârşitul toamnei sau primăvara devreme, până la începutul vegetaţiei. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Rădăcinile de ştevie conţin derivaţi antracenici, combinaţii organice de fier şi vitaminele K şi C, glucide, flavonozide, oze. Decoctul manifestă acţiune laxativă şi purgativă, iar datorită conţinutului bogat de substanţe tanante este folosit pentru acţiunea lui astringentă (în doze mai mici). În ultimii ani interesul faţă de această plantă este mărit în legătură cu izolarea din rădăcini a leucoantocianelor şi catechinelor, care în investigaţii pe animale au acţiune antitumorală

TALPA GÂŞTEI
Denumirea latină: Leonurus cardiaca L. Denumirea rusă: Пустырник сердечный Denumirea engleză: Common motherwort Familia: Lamiaceae

87. TALPA GÂŞTEI

Plantă erbacee. vitamina C. poiene. perenă cu tulpină erectă. caroten. Planta produce relaxarea musculaturii netede a vaselor care alimentează cordul ca şi a cordului însuşi. recoltare. Frunze opuse. recoltate pe timp frumos. iar cele din vârful tulpinei sunt alungite şi dinţate. ulei volatil. pe lângă garduri. Au mai fost identificate substanţe tanante şi amare. pe terenuri necultivate. la începutul şi în timpul înfloririi. în 4 muchii.Descriere. Frunzele mijlocii au 3 crestături. printre dărâmături. dispuse în pseudoverticile foarte strânse (dicazii îndesite) la baza frunzelor din partea superioară a tulpinii. Flori roze. fiind deci indicată în tulburări vegetative funcţionale ale cordului (în tratamentul nevrozelor cardiovasculare şi la stadiile temporare ale hipertoniei). goală în interior. . Planta creşte pe marginea drumurilor şi căilor ferate. cu peri aspri. Compoziţie chimică. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de talpa gâştei. păroasă pe muchii. întrebuinţări. palmat-lobate. peţiolate. marginea pădurilor. după ce s-a ridicat roua. Răspândire. Organul utilizat. Principiile activ biologice sunt heterozidele flavonoidice.

TĂTĂNEASĂ . Denumirea rusă: Окопник лекарственный Denumirea engleză: Common comfrey Familia: Boraginaceae 88.TĂTĂNEASĂ Denumirea latină: Symphytum officinale Lepech.

Descriere. muchiată la bază. Decoctul din rădăcini. cele mijlocii şi superioare din ce în ce îngustlanceolate. varicelor deschise. îngustate într-un peţiol aripat. Planta creşte pe soluri grele. Extern se întrebuinţează sub formă de comprese pentru tratamentul hematoamelor. uneori ca buruiană prin culturi. perenă cu rizom scurt. se taie în bucăţi nu mai lungi de 20 cm. din care pornesc rădăcini cărnoase. substanţe minerale. Compoziţie chimică. tanin. Tulpina erectă. Frunze alterne decurente. întrebuinţări. Flori roşii-violacee. Plantă erbacee. aspru-p ăroasă . păroase. gros. fâneţe umede. iar cele groase se despică. pe marginea apelor stătătoare. cu peţiol aripat. tusei de diverse etiologii. . Rădăcinile săpate se spală în apă. În cantităţi mici se conţin alcaloizi. de asemenea s-a izolat alantoină. datorită mucilagiului şi alantoinei. mucilagii. diverselor traumatisme. negre la exterior şi albe la interior. Organul utilizat. ramificată. ramificat. gastritelor hiperacide. argiloase în şanţuri. Rădăcinile de tătăneasă se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. Răspândire. se utilizează în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal. grupate în cime. recoltare . cele inferioare eliptic sau ovat-lanceolate.

TEI Denumirea latină: Tilia cordata L. Denumirea rusă: Липа сердцевидная Denumirea engleză: Littleleaf linden Familia: Tiliaceae 89. TEI .

ale gripei şi răcelii. ca antipiretice şi sedative. rotunde. întrebuinţări. În afară de acţiunea emolientă. . Florile de tei fac parte din compoziţia speciilor calmante. Toate speciile cresc prin pădurile noastre sau sunt cultivate ca arbori ornamentali. Arbore cu o coroană deasă. cu o bractee lungă în formă de limbă. hipotensive. recoltare. Frunzele sunt lung-peţiolate.Descriere. iar pe faţa inferioară se observă nervuri proeminente. ascuţite la vârf. Florile de tei se recoltează în momentul când majoritatea lor sunt complet înflorite. Organul utilizat. Florile alb-gălbui. aşezate pe un peduncul comun. pectorale. concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui. pentru care florile de tei sunt folosite ca medicament cu proprietăţi behice. Răspândire. acţiunea spasmolitică şi diuretică determinate de flavone şi cea uşor antiinflamatoare a substanţelor triterpenice. plăcut mirositoare. datorată mucilagului. fapt ce le recomandă în tratamentul afecţiunilor reumatice. iar un număr mic de boboci se află în curs de deschidere. Compoziţie chimică. dar şi ca antivirale. de culoare verde-gălbuie. sedative şi sudorifice. la aceasta se mai adaugă acţiunea diaforetică şi uşor sedativă a farnezolului.

TRAISTA CIOBANULUI Denumirea latină: Capsella bursa pastoris L. TRAISTA CIOBANULUI . Denumirea rusă: Пастушья сумка Denumirea engleză: Shepherd's purse Familia: Brassicaceae 90.

întrebuinţări. În părţile aeriene ale plantei se conţin vitaminele K şi C. Organul utilizat. adânc scobite. adică la apariţia primelor flori. această acţiune fiind atribuită acidului fumaric. uneori până la nervura principală. amine biogene. Pentru acţiunea hemostatică şi vasoconstrictoare. Compoziţie chimică. nedinţate pe margini. Se culege planta întreagă. Cercetări experimentale pe animale au confirmat proprietăţile antitumorale ale extractului. Culeasă mai târziu va avea un procent crescut de fructificaţii. tiramină. Răspândire. acid fumaric. recoltare. în hemoragii uterine. se administrează sub formă de infuzie. histamină.Descriere. la care din mijlocul rozetei de frunze ese tulpina florală. Plantă anuală. colină. Frunzele bazilare sunt alungite. marginea drumurilor. pe lângă ziduri. uneori formează chiar desişuri. Florile sunt mici. Frunzele tulpinale sunt rare. îmbrăcând tulpina cu baza lor. Planta creşte prin păşuni. având 4 sepale verzi cu dungă albă. acetilcolină. urme de ulei volatil. rutozida. fără rădăcină . livezi. extract fluid şi uscat. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. culturi. malic. . citric. în primele stadii de dezvoltare. flavone. 4 petale de culoare albă şi 6 stamine.

TREI FRAŢI PĂTAŢI .TREI FRAŢI PĂTAŢI Denumirea latină: Viola tricolor L. Denumirea rusă: Фиалка трехцветная Denumirea engleză: Wild pansy Familia: Violaceae 91.

cu stipele polimorfe. sau albăstrui şi cea inferioară – totdeauna galbenă. recoltare. Organul utilizat. După poziţia pe tulpină a frunzelor. care alături de flavonozide. Plantă erbacee. la marginea pădurilor şi drumurilor. stipelate. prin tăierea tulpinilor de la bază. în interior cavă. galbene. imprimă diferite acţiuni farmacodinamice. Frunze ovatalungite. Compoziţie chimică. Se usucă la umbră. expectorant. Răspândire. liziere. peţiolul are diverse lungimi. după ce se ridică roua. tanin. pe coastele dealurilor.Descriere. întrebuinţări. Părţile aeriene conţin saponozide triterpenice. în lunci umede. laterale – albe. Flori lung peţiolate cu petale inegale şi divers colorate: petalele superioare sunt violet-închise. Se utilizează ca diuretic. rar dinţate pe margini. ulei volatil. în tratamentul unor dermatoze. vitamina C. în strat subţire. fâneţe. Părţile aeriene ale plantei se recoltează în timpul înfloririi. de regulă adânc fidate. Planta intră în compoziţia speciilor antialergice şi desensibilizante. mai rar violetdeschise sau alb. pe timp frumos. depurativ. bienală cu rădăcină subţire şi tulpina ramificată. mucilag. Planta creşte prin poiene. cu 5-7 dungi colorate mai închis şi terminată cu un pinten lung în formă de cornet. . anuală.

Denumirea rusă: Спорыш Denumirea engleză: Knotgrass Familia: Polygonaceae 92. TROSCOT .TROSCOT Denumirea latină: Polygonum aviculare L.

pe terenuri virane. eliptice sau lanceolate. Plantă erbacee. glabră. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca hemostatic uterin. marginea drumurilor. Flori axilare verzui sau roşietice. . Părţile aeriene de troscot conţin flavonozide. antiinflamator şi la înlăturarea petrelor renale din rinichi şi vezica urinară. Tulpină târâtoare. Rădăcină pivotantă. grupate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. scurtpedunculate. săruri minerale. substanţe tanante. cu noduri umflate şi manşoane membranoase albicioase (ochree) la baza frunzelor. anuală. Compoziţie chimică. recoltate în timpul înfloririi. ramificată. pe malurile râurilor. mucilagii.Descriere. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de troscot. Datorită conţinutului mare în siliciu se utilizează şi ca adjuvant în tratamentul tuberculozei pulmonare. Organul utilizat. întrebuinţări. Planta este întâlnită pe lângă aşezările omeneşti. vitaminele C şi K. Se înlătură partea de jos a tulpinii. rar ascendentă sau erectă. compuşi ai acidului silicic. recoltare. Răspândire. adeseori printre pietrele de pavaj. scurt peţiolate până la sesile. fusiformă. de la câmpie până în etajul subalpin. Frunze alterne. caroten. plane. care este lignificată şi lipsită de frunze.

TURIŢĂ (turicioară)
Denumirea latină:

Agrimonia eupatoria L. Denumirea rusă: Репейничек обыкновенный Denumirea engleză: Common agrimony Familia: Rosaceae

93. TURIŢĂ (turicioară)

Descriere. Plantă erbacee, perenă, cu rizom scurt târâtor. Tulpină erectă, cilindric ă sau cu coaste puţin proeminente, acoperită de peri abundenţi, se termină cu inflorescenţe neramificate. Frunze alterne, întrerupt imparipenate, formate din 5-9 foliole dinţate pe margini, între care se găsesc 6-10 foliole mici. Flori regulate, galbene-aurii. Fructul – achenă. Răspândire. Planta iubeşte locurile umede şi semiumbrite din păduri, poiene, pe margini de drum, tufărişuri, pajişti, livezi, dealuri. Organul utilizat, recoltare. Părţile aeriene se recoltează la începutul înfloririi prin tăierea părţilor foliate nelignificate. Se usucă la umbră în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Planta conţine ulei volatil, substanţe amare, tanin, siliciu, flavonozide. În tulburările căilor biliare şi gastro-intestinale, favorizează eliminarea secreţiei biliare, aducând astfel o uşurare şi o descongestionare a ficatului. Prin taninul care-l conţine are acţiune astringentă în tratamentul diareii. Extern, sub formă de băi, se foloseşte în ulcere varicoase, afecţiunile oculare, iar sub formă de gargară în stomatite, gingivite. Turiţa intră în compoziţia speciilor antidiareice şi hepatice.

ŢINTAURĂ
Denumirea latină: Centaurium umbellatum Gilib. Denumirea rusă: Золототысячник зонтичный Denumirea engleză: Common centaury Familia: Gentianaceae

94. ŢINTAURĂ

Descriere. Plantă ierboasă cu tulpină în patru muchii, simplă, glabră, ramificată spre vârf. La baza tulpinii se află o rozetă de frunze ovale. Frunzele aflate pe tulpină sunt opuse, cu marginea întreagă şi au 3-5 nervuri. Florile sunt dispuse la vârful tulpinii şi al ramurilor. Ele au forma unor steluţe cu 5 dinţi, de culoare roz, cu petale unite întrun tub ce înconjoară cele 5 stamine cu anterele răsucite în spirală. Răspândire. Ţintaura creşte prin fâneţe şi poieni umede, în luminişurile de pădure de la şes până la munte. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de ţintaură, care se culeg în timpul înfloririi, prin tăierea tulpinelor cu foarfeca sau cuţitul la 5 cm de la suprafaţa pământului. Uscarea se face la umbră, în buchete, atârnate pe sârmă sau întinse în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Conţine heterozide amare. Au fost identificate şi izolate o serie de substanţe: eritaurozida identică cu genţiopicrozida; alcaloidul, eritricina, identic cu genţianarina; o rezină, acid oleanolic şi ulei volatil. Se foloseşte ca tonic amar şi laxativ uşor. Pentru tratarea eczemelor şi cicatrizarea rănilor se întrebuinţează amestec de suc proaspăt, obţinut din ţintaură şi păpădie.

URZICĂ Denumirea latină: Urtica dioica L. URZICĂ . Denumirea rusă: Крапива двудомная Denumirea engleză: Stinging nettle Familia: Urticaceae 95.

diuretice şi colagoge. . iar cu dreapta se strujesc frunzele. în şanţuri pe lângă drumuri. săruri minerale. cu 4 muchii. K. De la urzică se recoltează frunzele în timpul înfloririi. Compoziţie chimică. prinse de tulpină printrun peţiol lung. Organul utilizat. acoperite cu frunze opuse. de culoare albicioasă. Frunzele con ţin vitaminele C. Atunci. Răspândire. aşezate la subsuoara frunzelor superioare. Florile sunt de culoare verzuie. Tulpini drepte. lung şi ramificat. ţinând cu mâna stângă capătul de jos al tulpinii. ca sursă de provitamină A şi pentru obţinerea clorofilei. pe marginea apelor. clorofilă. acid pantotenic. Imediat după cosire. deasemenea glucide. B2.Descriere. la vârf ascuţite. recoltare. frunzele se separă de tulpini. în păduri şi pe locuri grase unde au fost stâne de oi. La bază frunzele sunt cordate. Urzica creşte pretutindeni. hemostatice. cilindric. Plantă ierbacee cu un rizom subţire. se coseşte. când planta creşte în masă. Este utilizată pentru proprietăţile sale antianemice. Mai importantă însă este pentru extracţia -carotenului. dinţate pe margini. întrebuinţări. în locuri cultivate şi necultivate. Atât tulpina cât şi frunzele sunt prevăzute cu peri urticanţi. carotenoide. antidiabetice.

Denumirea rusă: Жостер слабительный Denumirea engleză: Common buckthorn Familia: Rhamnaceae 96. VERIGAR .VERIGAR Denumirea latină: Rhamnus cathartica L.

întrebuinţări. Lujerii cenuşii. şi anume: ramnocatartozida (identică glucofrangulozidei). printre arbuşti. cu nervuri ascuţite. recoltare. extractul uscat din fructe este un purgativ foarte energic şi se folosesc la combaterea constipaţiilor cronice. pectine. frecvent terminaţi cu un ghimpe. tare.Descriere. negre cu gust dulceag-am ărui. Se adună fără pedunculi şi se usucă artificial la 50-600C. Flori verzi-gălbui. Sămânţă ovoidală. . ce se exfoliază în inele. Organul utilizat. recoltate la maturitate. durament roşcat. pe margini crenatserate. Câte 5-10 fructe administrate pe zi au şi acţiune depurativă. Planta creşte în poienele pădurilor foioase şi amestecate. glabre. eliptice. Produsul vegetal are şi o acţiune diuretică atribuită flavonozidelor. Frunze opuse. Decoctul. greu. în lunci umede. Răspândire. Arbust cu scoarţă brună. Compoziţie chimică. cvercetol şi ramnetol. mici. drupe sferice. frangula-emodolul. Fructele conţin antraderivaţi. care după structură sunt identici de cei ai cruşinului. deasemenea zaharuri. derivaţi de kemferol. lemn cu alburn gălbui. dispuse câte 2-5 în fascicule axilare. Ca produs vegetal se folosesc fructele de verigar. siropul. Fructe. poligame. aspră. Se mai conţin flavonozide. ramnoxantozida (frangulozidă).

Denumirea rusă: Пижма обыкновенная Denumirea engleză: Common tansy Familia: Asteraceae 97. VETRICE .VETRICE Denumirea latină: Tanacetum vulgare L.

Plantă erbacee. Florile se recoltează prin tăierea inflorescenţelor sau a paneraşelor individuale. în fâneţe. glabră. Tulpină erectă. emenagoge. cilindrică. o sesquiterpenă amară. În combaterea oxiurazei se utilizează pulberea. acid cafeic. Conţine ulei volatil. Compoziţie chimică. iar acestea la rândul lor adunate într-un corimb. Frunze alterne. Organul utilizat. Răspândire. superioare scurt-peţiolate. . cele inferioare lung-peţiolate. flavone. Produsele vegetale sunt pe larg folosite pentru proprietăţile vermifuge şi emenagoge. locuri necultivate. excitante ale funcţiilor digestive. Planta creşte în zona de şes şi deal. pe ogoare. cu rizom noduros. penat-sectate. garduri. grupate în calatidii. pe lângă drumuri. Datorită prezenţei tuionei. rădăcini adventive. recoltare. malurile râurilor. glabre. infuzia. deasemenea.Descriere. cu 10-12 perechi foliole ovoide p ână la lanceolate. perenă. Flori galbeneportocalii. În doze mici prezintă proprietăţi stimulente. adânc-serate. Administrarea preparatelor nu este lipsită de risc. întrebuinţări. provoacă intoxicaţii ce se caracterizează prin inflamaţii gastro-intestinale grave. Părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi prin tăierea tulpinilor la cel mult 25 cm sub inflorescenţă. lunci mai uscate.

VÂSC Denumirea latină: Viscum album L. VÂSC . Denumirea rusă: Омела белая Denumirea engleză: Mistletoe Familia: Loranthaceae 98.

Frunzele opuse. salcâm şi plop. aritmie şi tahicardie. La subsuoara frunzelor şi în vârful ramurilor iau naştere florile galbene unisexuat dioice sau monoice. Compoziţie chimică. recoltare. şi un principiu toxic respirator. pieloase. Răspândire. trandafir. Ramurile tinere însoţite de frunze se recoltează din noiembrie până în aprilie. groase. un alt principiu cu acţiune hipotensivă mai slabă. ramificate de mai multe ori. tei. mesteacăn. sunt cele care cresc pe măr şi păr. apoi pe brad.Descriere. Plantă ce are aspectul unor tufe cu tulpini scurte. Nu se recomandă de recoltat de pe salcie. deoarece produsul este foarte toxic. . deoarece în cantităţi mai mari produce intoxicaţii manifestate prin încetinirea pulsului. fără peţiol. grupate în mici capitule lipsite de peduncul. întrebuinţări. cilindrice şi groase. frasin. La administrarea acestui produs este necesară respectarea strictă a dozelor indicate. Organul utilizat. arţar. străbătute de 5-6 nervuri paralele. Plantă semiparazitară care se dezvoltă pe ramurile unor arbori fructiferi şi nefructiferi. dar toxic pentru inimă. Cele mai puţin toxice varietăţi şi care se folosesc în terapeutică. În vâsc se află trei grupuri de principii active: un principiu puternic hipotensiv care acţionează la nivelul centrilor bulbari.

VINĂRIŢĂ Denumirea latină: Asperula odorata L. VINĂRIŢĂ . Denumirea rusă: Ясменник душистый Denumirea engleză: Sweet woodruff Familia: Rubiaceae 99.

tanin. perenă. de la nodurile căruia pornesc rădăcini adventive şi tulpini aeriene cu 4 muchii. ameţeli. Părţile aeriene conţin heterozide cumarinice. Se taie la 4-5 cm deasupra solului.Descriere. câte 6 spre bază şi câte 8-9 în partea mijlocie şi superioară a tulpinii. În doze mari este toxică. lung. acid nicotinic. Compoziţie chimică. suficient de umede. verde. substanţe minerale. Plantă erbacee. grupate în cime laxe. ulei gras. caliciu redus la o margine îngustă. sunt dispuse verticilat. rizom orizontal. mici (4-6 mm). Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca sedativ şi antiseptic al căilor urinare. afânate. Organul utilizat. Planta creşte în pădurile de fag sau fag cu brad. glabre. pe soluri fertile. otrăvirea se manifestă prin dureri de cap. infundibuliformă. uninerve. . Răspândire. cu 4 lacinii. substanţe amare. recoltare. înalte de 15-25 cm. sesile. corolă gamopetală. se îndepărtează părţile brunificate şi se usucă în strat subţire la 30-350C. Flori albe. ramificat. Frunze lanceolat-eliptice. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene ale vinariţei. întrebuinţări. subţire. glabre. ulei volatil. cu peri mărunţi pe margine şi pe nervura mediană de pe faţa inferioară.

VOLBURĂ .VOLBURĂ Denumirea latină: Convolvulus arvensis L. Denumirea rusă: Вьюнок полевой Denumirea engleză: Bindweed Familia: Convolvulaceae 100.

. Tulpina aeriană în 5 muchii poartă frunze dispuse altern. neînsoţit de fenomene secundare. câmpuri. perenă. Flori albe sau slab roze. grădini. se înlătură frunzele îngălbinite şi se transportă în coşuri la locul de uscare. pe lângă drumuri.Descriere. substanţe tanante şi minerale. ca colici sau vomismente. cu urechi mici la bază. Tinctura are proprietăţi laxative. are un rizom lung. Răspândire. Compoziţie chimică. În uz extern pentru vindecarea de răni. volubilă. se scutură de pământ. hastate sau sagitate. vitamina C. locuri necultivate. Ele sunt plăcut mirositoare. arsuri. Se smulge întreaga plantă împreună cu rădăcinile. recoltare. lung pedunculate. Planta este întâlnită ca buruiană în culturi. Părţile aeriene ale plantei conţin rezine. Plantă erbacee. subţire şi ramificat care poartă numeroase radicele şi este de culoare albicioasă. abundent. Organul utilizat. provoacă un scaun unic. frunzele întregi proaspete se pun pe locul afectat şi se bandajează. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. axilare. furuncule. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de volbură fără fructificaţii. întrebuinţări. abundentă în regiunea de câmpie şi dealuri. solitare. în formă de pâlnii.

ZMEUR .ZMEUR Denumirea latină: Rubus idaeus L. Denumirea rusă: Малина обыкновенная Denumirea engleză: Raspberry Familia: Rosaceae 101.

Florile albeverzui. Compoziţie chimică. În primul an de viaţă lăstarii sunt verzi. după ce s-a luat roua. În al doilea an ei se lignifică. dar ele sunt mai aromate. C. mai acre ca la cea cultivată. conţin mai puţină umiditate şi mai bine se păstrează la uscare. recoltare. Ca produs vegetal se folosesc fructele mature. Răspândire. substanţe tanante. Zmeurul iubeşte locuri iluminate. Frunze alterne. care dezvoltă lăstari tereştri bianuali. Pentru aceasta se pregăteşte infuzie şi se administrează în stare caldă. Organul utilizat. Pe partea superioară frunzele sunt verzi. umede. din subsuoara frunzelor cresc ramurile. Fructele de zmeur întră în componenţa speciilor sudorifice. Se produce sirop de zmeură.Descriere. . întrebuinţări. pe cea inferioară cenuşiu-pufoasă. antociane. Ele se folosesc ca remediu sudorific la diferite boli de răceală. acizi organici. Arbust ramificat ghimpos. sol bogat. recoltate pe timp uscat. Fructul – drupă compusă roşiezmeurie. vitamine din grupul B. care poartă muguri florali. Fructele de zmeur conţin oze. care se foloseşte pentru corijarea gustului formelor medicamentoase. imparipenate cu foliole ovate. Mai preţios se consideră zmeurul de pădure – fructele sunt mai mici. acoperiţi cu ghimpi subţiri. caroten.

. Gimnospermiu de odesa – Gymnospermium odessanum (DC. 4. Colţişor glandulos .) Gaertn. Familia Berberidaceae 6. 8. Arin alb . 3.Jurinea stoechadifolia (Bieb.Plante din Cartea Roşie a Republicii Moldova ANGIOSPERME Familia Asteraceae 1.) Takht.) Bunge Familia Brassicaceae 11.et Kit.Alnus incana (L. Arin negru .Doronicum hungaricum Reichenb. Rinderă umbelată .Rindera umbellata ( Waldst.Crambe tataria Sebeok 12. Albăstrea Angelescu – Centaurea angelescui Grint.Alnus glutinosa (L.) Moench 9.et Kit. Hodolean ţăţăresc .Dentaria glandulosa Waldst. Fil. Albăstrea thirke . Cărpiniţă . Iarba-ciutei .Centaurea thirkei Sch. 2. Familia Betulaceae 7. Bip. Stevie turcească Rhaponticum serratuloides (Georgi) Bobr. Iurinee lavandifolie .Carpinus orientalis Mill.) DC 5. Familia Boraginaceae 10.

Şiverechie podoliană Schivereckia podolica ( Bess). Vonicer pitic .Sempervivum ruthenicum Schnittsp. 24. Andrz.osului .Astragalus dasyanthus Pall. Iarba. Familia Caryophyllaceae 17. Lehm. Zăvăcustă .Helianthemum canum (L.ex DC.13. 18.) Fenzl.) Hornem Familia Convolvulaceae 23. . Lopăţea . Urechelniţă . 16. Familia Cistaceae 22.Eremogone rigida (Bieb.et C. Ipcărige glomerată Gypsophila glomerata Pall. Familia Crassulaceae 25. B. 19. Familia Fabaceae 26. Lunaria annua L. Volbură lineată .Euonymus nana Bieb.Dentaria quinquefolia Bieb. Studeniţă rigidă .Convolvulus lineatus L. Studeniţă capitată Eremogone cephalotes (Bieb. 14. ex Adams Familia Celastraceae 21. . Paronihie capitată Paronychia cephalotes (Bieb. Colţişor pentafoliat . Volbură cantabrică Convolvulus cantabrica L.) Fenzl.Lunaria rediviva L.Panazburătorului 15.) Bess 20.

Padus avium Mill. 42.Coronilla elegans Panc. 31.Crataegus pentagyna Waldst. Nemţişor fisurat .Hypopitys monotropa Crantz Familia Nimphaeaceae 35. Mirgău pitulat .Hepatica nobilis Mill. Familia Rosaceae 41. Familia Rhamnaceae 37.Genista tetragona Bess. 28. 30.Rhamnus tinctoria Waldst. Familia Ranunculaceae 38.Nymphaea alba L.Delphinium fissum Waldst. .et Kit.Astragalus pubiflorus DC.Scutellaria supina L. Dediţel mare . Păducel pentagin . Dumbravnic .Verigariu . Familia Lamiaceae 32.Melittis sarmatica Klok. Popâlnic .Genistella sagittalis (L.et Kit. Coronişte elegantă . Nufăr alb . Coşaci pubiflor . Familia Paeoniaceae 36. Mălin comun . 39. Drobişor tetramuchiat . 33. Familia Monotropaceae 34.27. 40.Trifolium pannonicum Jacq.Pulsatilla grandis Wend. Sugătoare . Bujor-de-pădure . Trifoi panonian .)Gams. 29.Paeonia peregrina Mill. Grozamă .et Kit.

de. Familia Scrophulariaceae 46.Daphne mezereum L. Ceapă bulgărească Nectaroscordum bulgaricum Janka Familia Amaryllidaceae 52.Trapa natans L. Cornaci .Leucojum aestivum L.dobrogea . Familia Vitaceae 50. Familia Alliaceae 51. Familia Rutaceae 45.Sorbus domestica L.Galanthus elwesii Hook. 53.Galanthus nivalis L. Ghiocel elvez . 54.Scopolia carniolica Jacq. 55. 56. Ghiocel-de-toamnă Sternbergia colchiciflora Waldst. fil. Ghiocel nival .43. 44. Degetar lânos . Mutulică .Dictamnus gymnostylis Stev. Ghiocel plicat . . Păr. Familia Trapaceae 49. Scoruş . Viţă-de-pădure . Familia Solanaceae 47.Galanthus plicatus Bieb. Frăsinel gimnostil .Pyrus elaeagrifolia Pall. Ghiocel bogat .et Kit. Familia Thymelaeaceae 48.Gmel.VItis sylvestris C.Digitalis lanata Ehrh. Tulichină .C.

Kunze Familia Orchidaceae 68. Căpşuniţă grandifloră Cephalanthera damasonium (Mill. Bumbăcăriţă latifolie Eriophorum latifolium Hoppe Familia Convallariaceae 58. 67.Gladiolus imbricatus L. 61.W. Fil. Schmidt Familia Hyacinthaceae 59. 66.Fritillaria meleagroides.Familia Cyperaceae 57. Luşca ambiguă . Et Schult. Lalea pestriţă .Iris pontica Zapal. Bulbocodiu diversicolor Bulbocodium versicolor (KerGawl.Colchicum fominii Bordz.) F. Familia Iridaceae 62. Familia Melanthiaceae 65.) Spreng. 63. Stânjenel pontic . Brânduşă fomin .Colchicum triphyllum G. Brânduşă trifilă .) Druce . Belevalie sarmaţiană Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow 60. Patrin ex Schult. Luşcă-de-munte Ornithogalum oreoides Zahar.Ornithogalum amphibolum Zahar. Lăcrimiţă bifolie Maianthemum bifolium (L. Săbiuţă imbricată . Familia Liliaceae 64.

76.Sesleria heufleriana Schur. Poroinic palustru . Poroinic-de-mai . .Chrysopogon gryllus (L. Hunt et Summerhayes 73.) Trin. Untul-vacii . GIMNOSPERME Familia Ephedraceae 82.Orchis palustris Jacq. Căpşuniţă roşie Cephalanthera rubra (L. 81. 71.Epipactis purpurata Smith 75.Orchis morio L. Papucul-doamnei Cypripedium calceolus L. Seslerie heufler . Mlăştiniţă palustră .69.Poa versicolor Bess. 79. Familia Poaceae 78. Familia Orchidaceae 72.) Crantz 74. Firuţă diversicoloră .Epipactis palustris (L. 77.) Rich. Poroinic purpuriu .) Fritsch 70. Mlăştiniţă purpurie .Orchis purpurea Huds. Alexeenko 80.F.) P.Dactylorhiza majalis (Reichenb. Kelerie moldovenească Koeleria moldavica M.Ephedra distachya L. Cârcel . Sadină . Căpşuniţă longifolie Cephalanthera longifolia (L.

Familia Dryopteridaceae 87.) Roth Familia Ophioglossaceae 89.) Newm.) Newn.Thelypteris palustris Schott . Ferigă cartuziană .Phyllitis scolopendrium (L. Gimnocarpiu robert Gymnocarpium robertianum (Hohhm. Familia Thelypteridaceae 91. Spinarea-lupului . Familia Athyriaceae 84.) All. Peştişoară .P. Ferigă palustră .Ophioglossum vulgatum L.Athyrium filix-femina (L.Salvinia natans(L. Creasta-cocoşului Polystichum aculeatum (L.) H. Familia Salviniaceae 90. 86.) Newm.Fuchs 88. Năvalnic .Dryopteris carthusiana (Vill. Gimnocarpiu ferigoideu Gymnocarpium dryopteris (L.PTERIDOFITE Familia Aspleniaceae 83. Limba-şarpelui .) Roth 85.

Coada calului – Equisetum arvense L Coada şoricelului – Achillea millefolium L. Albumeală – Gnaphalium uliginosum L. Coacăz – Ribes nigrum L. Cicoare – Cichorium intybus L. Ciuboţica cucului – Primula veris L. 16. Creţuşcă – Filipendula ulmaria L Cruşin – Frangula alnus Mill. Cerenţel – Geum urbanum L. Cătină – Hippophae rhamnoides L. Albăstrele – Centaurea cyanus L. 24. 17. Corn – Cornus mas L. 23. Ardei – Capsicum annuum L. 18. Cimbrişor – Thymus serpyllum L Cimbru – Thymus vulgaris L. 22. 7. 14. Coşaci – Astragalus dasyanthus Pall. 21. 6. Brusture – Arctium lappa L. 8. Castan–Aesculus hippocastanum L Călin – Viburnum opulus L. Aronie – Aronia melanocarpa (Michx. 5. Alun – Corylus avellana L. 19. 10. 3. 20. Arin – Alnus incana Moanch. 13. 4.CUPRINS 1. Armurariu – Silybum marianum Gaerth.) Elliot 9. . 11. 12. 2. Angelică – Angelica arhangelica L. 15.

(Matricaria chamomilla L. Meyt 35. 46. 42. Lumânărică – Verbascum thapsiforme Schrad.. 38.) 50. 44. Dentiţă – Bidens tripartita L. 40.) 48. Mur – Rubus caesius L. 29. 34. (B. Mesteacăn – Betula pendula Roth. Nalbă de pădure – Malva silvestris L. Leurdă – Allium ursinum L. 32. Iarbă mare – Inula helenium L. 45. Iederă . Frag – Fragaria vesca L. 30. 39. 26. 28.Humulus lupulus L. Feciorică – Herniaria glabra L. Cucurbeţică – Aristolochia clematidis L. Măceş – Rosa canina L. . Gălbenele – Calendula officinalis L. 47. 43. Mărar – Anethum graveolens L.25. Ienupăr – Juniperus communis L. Mălin – Padus avium Mill. 27. Drăcilă – Berberis vulgaris L.Polygonum persicaria L. 33. Iarbă roşie . Muşeţel – Chamomilla recutita L. 49. Izmă bună – Mentha piperita L. 31.verrucosa Ehrh. Ipcărige – Gypsophila paniculata L. Ferigă – Dryopteris filix-max L. 36. 41. Holeră (ghimpe) – Xanthium spinosum L. 37. Hamei .Hedera helix L. Hrean – Armoracia rusticana Gaerth. Levănţică – Lavandula angustifolia Mill.

74. Plumănărică (mierea ursului) – Pulmonaria officinalis L. 54.B. Pelin – Artemisia absinthium L 60. 76. Rostopască – Chelidonium majus L. 57. 69. Porumbar – Prunus spinosa L. 65. Nalbă mare – Althaea officinalis L. Piperul bălţii – Polygonum hydropiper L. 53. Scoruş – Sorbus aucuparia L. Roibă – Rubia tinctorum L. Salcâm galben – Sophora japonica L. 71. Săpunăriţă – Saponaria officinalis L. Pătlagină – Plantago major L. 52. 59. Pir – Agropyron repens P. (Elytrigia repens (L. Păpădie – Taraxacum officinalis L. Revent – Rheum palmatum L. Sclipeţi – Potentilla erecta L. 66. 61.) Nevski ) 62. Osul iepurelui – Ononis spinosa L.51. 58. . Păducel – Crataegus sanguinea Pall. Salcie – Salix alba L. 70. 64. 75. Roiniţă – Melissa officinalis L. Pochivnic – Asarum europaeum L. 72. Negrilică – Nigella sativa L. 68. Porumb – Zea mays L. 55. Podbal – Tussilago farfara L. 56. Salvie – Salvia officinalis L. Obligeană – Acorus calamus L. 67. 73. 63. Odolean – Valeriana officinalis L.

Sorbestrea – Sanguisorba officinalis L. 84. Trei fraţi pătaţi – Viola tricolor L. Scumpie – Cotinus coggygria Scop.Volbură – Convolvulus arvensis L. 91. 95. 98. Sovârv – Origanum vulgare L. 78. 100. Sunătoare – Hypericum perforatum L. Verigar – Rhamnus cathartica L. 82. Ştevie – Rumex confertus Willd. Sulfină – Melilotus officinalis L. 94. Talpa gâştii – Leonurus cardiaca L. Troscot – Polygonum aviculare L. . 92. 90. 99. Stejar – Quercus robur L. Zmeur – Rubus idaeus L. 101. Turiţă – Agrimonia eupatoria L. Vâsc – Viscum album L. Vetrice – Tanacetum vulgare L. Tătăneasă – Symphytum officinale Lepech. 80. Tei – Tilia cordata L. 89. Soc – Sambucus nigra L.77. Traista ciobanului – Capsella bursa pastoris L. 85. 96. 97. Ţintaură – Centaurium umbellatum Gilib. Vinariţă – Asperula odorata L. Urzică – Urtica dioica L. 81. 87. Sporici – Verbena officinalis L. 88. 93. Siminoc – Helichrysum arenarium DC 79. 83. 86.

tel. . Bulgară 33/1.Informaţia de contact: Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) Str. MD-2001. î n cadrul Proiectului de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA). Chişinău. Opiniile exprimate aici aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia USAID. fax 022 577931 Realizarea acestui material este posibilă graţie suportului generos oferit de poporul American prin intermediul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Interna ţ ional ă (USAID) . 022 577930.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful