Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Chişinău, 2006

Idee: Dennis Zeedyk
Director Executiv PDBA

Aliona Pidghirnaia
Consultant Dezvoltare Agribusiness PDBA

Grafică şi design: Vladimir Tofan
Consultant

Elena Morari

PROIECTUL DE DEZVOLTARE A BUSINESSULUI AGRICOL
SUSŢINEREA SECTORULUI AGRICOL DE VALOARE ÎNALTĂ DIN MOLDOVA PENTRU A SPORI VENITURILE ŞI A CREA LOCURI DE MUNCĂ ÎN ZONELE RURALE

Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) lansat în iunie 2004 este finanţat de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) şi este implementat de organizaţia americană non-profit Citizens Network for Foreign Affairs (CNFA). Acest proiect are drept scop sporirea veniturilor şi crearea locurilor de muncă în sectorul rural prin îmbunătăţirea competitivităţii pe plan internaţional a Sectorului Agricol de Valoare Înaltă (AVÎ) din Moldova şi respectiv pentru a-i mări potenţialul de export şi capacitatea comercială. PDBA consolidează Sectorul AVÎ din Moldova abordând patru elemente principale ale lanţului valoric: · Asigurarea accesului larg la informaţia comercială pentru a intra pe pieţe noi de export, pentru a diversifica liniile de produse şi a satisface mai bine cererea; · Consolidarea capacităţii businessului agricol de a exporta produse agricole în stare proaspătă şi prelucrată prin prestarea asistenţei tehnice şi dezvoltarea legăturilor de piaţă;

MD-2001. . Pentru a solicita asistenţă tehnică şi consultanţă în domeniul businessului agricol din partea PDBA. Bulgară 33/1. tel. 022 577930.md . vă puteţi adresa la biroul CNFA Moldova: Str.· Îmbunătăţirea capacităţii fermierilor de a asigura volumul şi calitatea necesară ale produselor agricole pentru a susţine exporturile competitive prin consolidarea abilităţilor manageriale la nivel tehnic şi de afaceri. şi afaceri agricole rurale.org).cnfa. Constrângerile şi barierele cu care se confruntă producătorii. prelucrătorii şi exportatorii de produse agricole de valoare înaltă (PAVÎ) cu potenţial comercial. precum şi asociaţiile de producători şi exportatori de PAVÎ. prelucrătorii şi exportatorii în cadrul lanţului AVÎ sunt soluţionate prin prestarea asistenţei tehnice în procesul de producere. recoltare. fax 022 577931 sau puteţi vizita pagina web a CNFA (www.cnfa. www. gestionare post-recoltare şi păstrare la rece (managementul lanţului frigorific). · Consolidarea asociaţiilor de producători şi industriale pentru a facilitata colaborarea pe întregul lanţ valoric. Chişinău. Beneficiarii PDBA includ micii producători.

Condiţiile de climă şi sol imprimă plantei un anumit ritm de dezvoltare care este diferit la plantele crescute în condiţii neasemănătoare. plantele medicinale se dezvoltă şi ajung la maturitate la termene diferite în decursul anilor şi chiar în acelaşi an. · altitudinea influenţează puternic . · condiţiile de sol. Pentru aceasta e necesar de a o compara cu desene din atlas. Dacă planta după toate caracterele morfologice coincide cu descrierea botanică se poate de-o colectat.Bazele procesului de colectare a produselor vegetale Colectarea produselor vegetale include un şi de operaţii. carte. Pe terenurile cu expoziţie sudică. cu ierbarul. Factorii care au o influenţă deosebită asupra creşterii plantelor sunt: · condiţiile atmosferice . Momentul optim de recoltare este influenţat de terenul pe care cresc plantele. Creşterea plantelor este în directă legătură de condiţiile înconjurătoare. începând cu recoltarea şi terminând cu adoptarea măsurilor despre corectitudinea păstrării lor. În natură colectarea se începe cu identificarea plantei după descrierea ei botanică. Colectarea şi prelucrarea primară a produselor vegetale. diapozitive. · expoziţia şi lumina. Datorit ă condiţiilor atmosferice diferenţiale de la an la an. plantele înfloresc mai repede decât pe cele cu expoziţie nordică sau estică.

Rădăcinile plantelor anuale se recoltează cu puţin timp înainte de înflorire. în funcţie de forma lor. Recoltarea mugurilor foliari. rizomilor. Aceste organe se formează toamna. furcă). se înlătură părţile necorespunzătoare. iar recoltarea lor se face primăvara timpuriu când planta îşi intensifică activitatea ei de vegetaţie. Rădăcinile plantelor de doi ani se culeg în toamna primului an de vegetaţie. rizomii prea groşi se fragmentează în 2-4 părţi. hârleţ. unele numai prin spălare. bulbilor şi tuberculilor se face primăvara timpuriu sau toamna târziu. Recoltarea organelor subterane adică a rădăcinilor. în decursul iernii sau primăvara celui de al doilea an. se taie coletul (partea de sus care este plină de muguri de unde începe să crească tulpina). Recoltarea se termină când solzişorii care acoperă mugurii încep să se desfacă. mugurii plesnesc şi se alungesc. Stabilirea în mod corespunzător a momentului optim va trebui făcută pe bazine naturale. plug. terenul pe care cresc şi adâncimea la care ajung. După aceasta ele se scutură bine de pământ. în mod diferenţiat. La şes.momentul optim de recoltare. Rădăcinile se recoltează cu diferite unelte (sapă. ciupindu-se mugurii de . Ei se culeg numai cu mâna. înflorirea se produce mult mai devreme decât la deal sau munte. În această perioadă părţile subterane au cea mai mare cantitate de principii active. ţinând seama de condiţiile de creştere a plantelor.

iar celelalte pe vreme cu soare. În cazul plantelor erbacee recoltarea cea mai adecvată corespunde epocii lor de înflorire. Recoltarea frunzelor se face cu mâna. adică în boboc (salcâmul japonez). De asemenea. Se interzice ruperea mugurilor terminali de pe tulpina principală a coniferelor. operaţia fiind neeconomică pentru culegători. adică după ce floarea s-a trecut. îndepărtându-se peţiolul principal (nuc. Recoltarea florilor are loc atât cu puţin timp înainte de înflorire. prin ciupire sau prin strujirea lor de pe tulpină. Timpul cel mai prielnic pentru recoltarea florilor . nalbă) sau se lasă numai codiţele foliolelor. are loc primăvara. frunzele se culeg fără peţiol (podbal. mai trebuie amintit că frunzele care conţin uleiuri volatile trebuie recoltate pe timp noros. zmeur). se usucă sub această formă şi când frunzele s-au uscat sunt desprinse printr-o uşoară lovire a ramurilor (merişor. muşeţel. deşi. în general. În general. afin). pătlagină. Frunzele prea mici nu pot fi recoltate prin ciupire şi nici prin strujire. În acest caz se recoltează ramurile întregi cu frunze. ea variază însă de la specie la specie. cât şi în timpul înfloririi (tei. atunci când acest organ a ajuns la o dezvoltare normală. albăstrele). deoarece prin aceasta va fi oprită creşterea lor în înălţime. Recoltarea frunzelor.pe ramurile laterale ale arborilor ajunşi la maturitate. însă în nici un caz mai târziu.

soc. însă maturizarea şi deschiderea lor având loc în timpul uscării. Această operaţie se efectuează toamna până la căderea brumei. recoltarea lor se recomandă să se facă atunci când ele sunt complet dezvoltate. Recoltarea fructelor variază în funcţie de natura fructului. Recoltarea seminţelor în scopuri terapeutice trebuie făcută când seminţele au ajuns la maturitate. cu foarfeca. albăstrele).este în jurul prânzului. astfel. se recoltează numai vârfurile în lungime de 20-25 cm. lipsită de ramuri cu frunze. în aşa fel ca produsul rezultat să conţină cât mai multe flori. când seminţele sunt deplin dezvoltate. iar în . sepale etc. în cazul fructelor cărnoase (afin. iar cele uscate înainte de deschiderea lor. rupându-se cu o codiţă cât mai scurtă. cu piepteni speciali. însă la unele se culeg numai petalele (lumânărică. Recoltarea părţilor aeriene se face numai pe vreme uscată rupându-se cu mâna. pe vreme uscată şi de obicei însorită. Recoltarea florilor se face cu mâna prin ciupire. în buchete. cu ajutorul secerii. în general. Pentru a proteja plantele în vederea unor recoltări ulterioare nu este recomandată recoltarea prin smulgere.. când plantele au crescut prea înalte. Nu se va recolta partea lignificată a plantelor. Recoltarea părţilor aeriene se face când ele sunt înflorite. adică cu petale. se recoltează întregi. împreună cu ramurile. Florile. ienupăr). a cosorului sau a unui alt obiect tăios.

Cu vârful briceagului. care prezintă crăpături şi îngroşări. Recoltarea scoarţei. înainte de desfacerea lor spontană. după care se unesc printr-o altă tăietură în linie dreaptă de-a lungul ramurii. cu excepţia.cazul când fructele. iar. După recoltare se trece la pregătirea plantelor medicinale în vederea uscării lor. Mai departe se înlătură cojile prea bătrâne. în această perioadă scoarţa conţine o cantitate suficientă de principii active. înnegrite şi cu resturi de lemn. Recoltarea se face cu ajutorul unui briceag cu care se fac tăieturi până în ţesutul lemnos în formă de cerc la distanţe de 10-15 cm unele de altele. care le conţin sunt dehiscente. cele cu muşchi sau alge. fără umiditate şi cu soare. pe de altă parte. organele ce conţin uleiuri volatile. ea se poate desprinde uşor de partea lemnoasă a organului respectiv. cu mâna sau cu ajutorul unei pene de lemn netede şi bine ascuţite se face descojirea. Epoca cea mai corespunzătoare acestei operaţii este primăvara până în momentul formării primelor frunze. pe de o parte. Indiferent de anotimp şi de organul folosit se recomandă ca recoltarea să se facă pe vreme uscată. De la unele specii de plante se foloseşte în scopuri medicinale numai scoarţa recoltată fie de pe tulpini. după cum am precizat mai sus. deoarece. Pregătirea plantelor în vederea uscării constă în fasonarea lor şi în îndepărtarea tuturor corpurilor . fie de pe ramuri şi chiar de pe rădăcini.

de pătlagină şi de graminee. paie etc. minerale şi impurităţile nu vor putea depăşi anumite limite. mecanic sau când plantele recoltate au fost întinse până la transportul lor în locuri nepodite sau necorespunzător pregătite. la muşeţel sunt socotite drept corpuri străine organice florile altor specii de muşeţel. . resturi de tulpini şi flori de urda-vacii. care pot fi: .organele (părţile) de plantă . ramurile sau rădăcinile din herba de cimbrişor. bucăţile de pământ. precum şi a impurităţilor.străine organice şi minerale. exprimate în procente şi stabilite prin condiţiile tehnice de recepţie.corpuri străine organice: toate plantele sau părţile de alte plante decât cea recoltată. rogojini. Ele se amestecă cu plantele când recoltarea s-a făcut cu diferite unelte. Astfel. impurităţi sunt socotite şi părţile decolorate sau brunificate ale produsului respectiv. constituie impurităţi.. Astfel. la frunzele de afin. Uscarea produselor vegetale.corpurile străine minerale sunt nisipul. fragmente de nuiele.impurităţi sunt şi alte părţi din planta medicinală decât organul recoltat. praful. pietricelele. . Problema uscării plantelor medicinale impune o abordare diferenţiată în funcţie de: . De asemenea. Corpurile străine organice. resturile de tulpini.

Pentru a nu fi expuse alterării şi pentru menţinerea aspectului şi conţinutului în principii active majoritatea produselor uscate din plantele medicinale şi aromatice nu trebuie să conţină mai mult de 14% apă. Aceasta este cea mai simplă şi mai economică metodă. şi artificială. Uscarea plantelor medicinale se poate realiza pe două căi. şi anume: naturală. . Ea începe în momentul recoltării plantei. practica îndelungată a stabilit că pentru uscarea plantelor ce conţin uleiuri volatile temperatura maximă nu trebuie să depăşească 30-35oC. fiind utilizată numai pentru anumite părţi . iar pentru cele cu heterozide şi alcaloizi este cuprinsă între 50 şi 80oC corespunzător. textura şi conţinutul în apă al acestora. Uscarea la soare. ci în mod deosebit păstrarea neschimbată a conţinutului şi a compoziţiei chimice a acestuia. Uscarea corectă a diferitelor părţi de plantă recoltate necesită cunoaşterea structurii chimice a principiilor active. Cu toate că nu se cunoaşte în detalitate esenţa proceselor biochimice ce se produc în timpul uscării.natura principiilor active şi a echipamentului enzimatic din organele supuse deshidratării.folosite. la soare sau la umbră. Uscarea reprezintă veriga finală în obţinerea unui produs de calitate. înţelegând prin aceasta nu numai aspectul comercial al produsului.

şi în special se vor crea posibilităţi de . etc. În vederea utilizării raţionale a acestora produsele supuse uscării se vor aşeza pe rame suprapuse. Direct în brazde se pot usca şi herba sau chiar frunzele unor specii. În timpul uscării produsele vor fi permanent supravegheate şi întoarse pentru grăbirea şi uniformizarea deshidratării. cât şi platformele de uscare vor fi acoperite cu prelate. orice încăperi goale. fructe sau seminţe. Aceste spaţii vor fi în prealabil dezinfectate. rizomi.ale plantei ca: rădăcini. văruite. curăţite. De aceea se practică uscarea pe platforme special amenajate. Prin uscarea la soare foarte multe părţi ale plantei se decolorează. reparate etc. În orice caz uscarea direct în câmp este întotdeauna însoţită de multe pierderi nerecuperabile. Uscarea la umbră. razele solare neputând deprecia aspectul comercial al produsului. scoarţe. Metoda este cea mai răspândită în zonele cu condiţii climaterice instabile şi mai ales în regiunile deluroase şi montane. rogojini sau coli de hârtie. şcolilor. Pentru uscarea la umbră se vor folosi podurile caselor. magazii. al căror conţinut este mult mai stabil. deoarece razele solare distrug repede clorofila din părţile verzi şi pigmenţii galbeni din flori. dar acestea numai în zone calde lipsite de precipitaţii şi rouă. şoproane. şuri. Pentru evitarea pierderilor atât ramele. muguri. Locurile de uscare vor fi neapărat protejate de curenţi de aer.

produsul suferă o serie de modificări. mai ales la suprafaţă.aerisire continuă. uneori pierzându-şi complet valoarea. Se recomandă ca într-o încăpere să se usuce un singur produs pentru a se evita amestecul şi împrumutarea reciprocă a mirosului. Aducerea produsului vegetal în stare finită. Numai părţile tari îşi schimbă puţin forma (scoarţele. din care cauză îşi modifică aspectul. în timp ce frunzele. florile îşi păstrează culoarea naturală. Se cunosc uscătoare cu aer rece şi cu aer cald. seminţele. Prin uscare. Culoarea arată dacă uscarea a fost făcută sau nu în mod corespunzător. Produsele vegetale ajunse la depozitele centrale sunt recepţionate calitativ şi cantitativ. Uscarea artificială. produsele sosite au acumulat umezeală în timpul transportării. fructele. pentru că se sfărâmă la cea mai mică atingere. Frunzele rămân verzi. Uneori. Produsul uscat trebuie mânuit cât mai puţin posibil. florile şi părţile aeriene se zbârcesc. volumul său scade. a necesităţii scurtării duratei de uscare şi a sporirii garanţiei obţinerii unor materii prime de calitate corespunzătoare. rădăcinile). Datorită pierderii apei. Această metodă s-a impus ca urmare a extinderii şi concentrării culturilor de plante medicinale şi aromatice. Culoarea produsului vegetal uscat trebuie să rămână însă neschimbată. . Ele nu pot fi depozitate şi nici prelucrate în asemenea condiţii.

depreciindu-se calitativ. farmacii sau la prepararea speciilor medicinale. La alte plante însă sau pus la punct diverse procedee mecanice.deoarece prin păstrare vor mucegăi sau înnegri. Ambalarea şi marcarea produselor vegetale. site şi anumite mori. Înainte ca produsele vegetale să fie livrate beneficiarilor interni (industria chimico-farmaceutică. aşa cum sunt cerute de industrie. De asemenea. După aceasta urmează operaţiunea de transformare a produselor vegetale în fragmente de anumite dimensiuni uniforme. Marcarea produsului vegetal înseamnă inscripţiile efectuate pe ambalaj. pământul fin şi nisipul. pergaminate. frunze. Prin aceste operaţii se îndepărtează mai cu seamă praful. maşinile nu le vor putea prelucra în condiţii optime dacă au o umiditate peste normă. sunt controlate cu atenţie la masa de prelucrare. Pentru aceasta se folosesc maşini speciale. Produsele vegetale trebuie păstrate în pungi de hârtie dublă. cu ajutorul cărora se curăţă seminţele. Operaţia se face manual la flori.) sau la export. denumirea produsului vegetal. greutatea neto şi împreună cu . unele flori şi chiar unele frunze. părţi aeriene. farmacii etc. Se arată denumirea asociaţiei ce a efectuat recoltarea produsului vegetal. în cutii de lemn sau de carton în conformitate cu cerinţele documentaţiei tehnice de normare. În aceste cazuri se face imediat o uscare suplimentară. rădăcini.

luna şi anul recoltării. bine aerisite. După ambalare. activitatea lor este mult diminuată până dispare complet. De obicei însă. fructele şi seminţele se păstrează mai bine în încăperi luminoase. scoarţele. inscripţiile DTN la produsul vegetal corespunzător. indiferent de măsurile luate. în cazul când nu pot fi expediate imediat. Conservarea produselor vegetale. Din această cauză este bine ca produsele vegetale să fie prelucrate cât mai repede după obţinerea lor sau stocul din depozite să fie reînnoit anual mai ales dacă la sondajele făcute s-a constatat o cantitate din ce în ce mai mică de principii active. după un timp îndelungat. denumirea produsului vegetal. produsele vegetale trebuiesc depozitate în camere corespunzătoare. uscate. numărul partidei. deoarece numai astfel se poate asigura o bună păstrare a lor. fiind astfel . numărul partidei. numele sau numărul răspunzătorului de ambalare. cu luminozitate corespunzătoare şi să nu permită diferiţilor agenţi dăunători să pătrundă în interior.ambalajul. În fiecare ambalaj se introduce foaia de ambalare cu inscripţiile: denumirea asociaţiei care a efectuat colectarea produsului vegetal. Organele subterane. Încăperile în care sunt depozitate produsele ambalate trebuie să fie extrem de curate.

În încăperile depozitului cu produse vegetale. etc. În depozite. aşezarea sacilor sau a baloturilor trebuie făcută pe postamente speciale confecţionate din grinzi de lemn uscate. pentru a evita degradarea produselor prin fărâmiţare. Aşa s-a întâmplat în trecut când datorită recoltărilor neraţionale s-a ajuns ca unele plante medicinale să fie pe cale de dispariţie (imortelă . Fără o grijă permanentă.mai puţin expuse agenţilor dăunători (rozătoare. din cauză că ar putea să impurifice mirosul produselor vegetale. Sacii. naftalină sau orice substanţe cu miros puternic. Ocrotirea plantelor medicinale din flora spontană În ţara noastră cresc cele mai diferite şi cele mai căutate plante medicinale. Produsele toxice sunt depozitate în încăperi separate. nu este permis să se depoziteze petrol. ghiocei. întreţinută şi dezvoltată pentru ca ea să fie folosită an de an. Produsele în depozit se păstrează în cantităţi mari întregi nefărâmiţate. insecte.). Această bogăţie trebuie însă păstrată. baloturile etc. folosindu-se în general ambalajul în care au fost primite sau se reîmpachetează în vederea expedierii. La fel se procedează şi cu cele aromatice. . această mare diversitate de plante medicinale poate să descrească şi chiar să dispară. să nu fie aşezate în număr prea mare unul peste altul. benzină.

Pentru a preîntâmpina micşorarea bogăţiei de plante medicinale. Acest lucru se petrece mai cu seamă cu acele plante care sunt an de an foarte căutate sau prezintă un mai mare interes pentru culegători. se vor lăsa din loc în loc câteva plante deplin dezvoltate la fiecare 3-4 metri pătraţi. Coaja va fi luată de pe o parte din ramuri. iar tulpina principală trebuie să rămână nevătămată. cum şi cu acele plante care au capacitate redusă de înmulţire sau nu sunt lăsate să ajungă la deplina lor maturitate pentru a-şi încheia ciclul complet de viaţă. Culesul nu trebuie făcut total. La plantele de la care se culeg mugurii se vor proteja vârfurile de creştere (pin. însă îndată ce ele . acesta se recoltează pe măsură ce capitulele florale se dezvoltă. se vor lăsa neatinse restul organelor şi o parte din flori. plop). iar recoltarea lor este interzisă. În cazul muşeţelului. Micşorarea rezervelor poate avea loc pe suprafeţe mai mari sau mai mici.lăcrămioare). Azi. Culegătorii trebuie să cunoască bine particularităţile fiecărei plante. aceste plante sunt declarate monumente ale naturii. lăsând ramurile subţiri să se dezvolte. Atunci când se culeg florile. pentru a reface şi menţine în întreaga ei putere acest dar al naturii trebuie luate anumite măsuri de protecţie şi înmulţire. pentru a înlătura pericolul dispariţiei unora din ele. lăsânduse exemplarele cele mai bine dezvoltate să producă sămânţa şi să se înmulţească.

Când plantele sunt cosite sau tăiate de la bază şi apoi recoltate frunzele. recoltarea lor se va face toamna cât mai târziu. Frunzele se recoltează de la plante prin ciupire sau strujire. În acest caz. în vederea formării pe deplin a organelor de înmulţire. după scoaterea rădăcinilor sau rizomilor să se replanteze în acelaşi loc coletul. omag) şi în general la plantele perene. Pe lângă aceste măsuri de care trebuie să ţină seama un culegător conştient. pericolul de dispariţie este mai mare. partea de sus a rădăcinii tăiată care are câţiva muguri şi câteva fire subţiri de rădăcină sau bucăţi tinere de rizomi. Pentru menţinerea plantelor din această grupă se vor lăsa din loc în loc exemplare neculese. cu atât mai multe. pericolul de dispariţie fiind cel mai mare.au trecut de maturitatea tehnică de recoltare vor fi lăsate pentru ca sămânţa scuturată să formeze o rezervă care să asigure apariţia plantelor şi în anul următor. pericolul dispariţiei lor este mic. deoarece o parte din frunze rămân pe plantă pentru a o hrăni şi întări. este bine să se organizeze recoltări de seminţe care să fie . Recoltarea plantei întregi se face de obicei la câţiva centimetri de la suprafaţa pământului. după ce planta şi-a format şi răspândit seminţele. Este bine ca la plantele care se înmulţesc mai greu prin seminţe (lemn dulce. florile şi seminţele. cu cât capacitatea de înmulţire a plantei respective este mai mică. La plantele de la care se recoltează rădăcinile.

permiţându-se achiziţia numai a acelor plante dintr-un sat. care se ocupă cu recoltarea şi achiziţionarea plantelor medicinale au îndatorirea de a menţine bogăţia naturală a ţării. .răspândite pe locurile naturale de creştere a plantelor medicinale. a supraveghea ca recoltarea să nu fie făcută la întâmplare. comună. Oamenii. ci să fie bine organizată. Tehnicienii trebuie să îndrumeze permanent pe culegători atât în privinţa recunoaşterii şi însuşirilor plantelor medicinale. cât şi a normativelor corespunzătoare. raion sau regiune unde nu există pericolul de dispariţie. de urmărit ca plantele culese să nu dispară din zona respectivă.

ALBĂSTRELE Denumirea latină: Centaurea cyanus L. Denumirea rusă: Василек синий Denumirea engleză: Cornflower Familia: Asteraceae 1. ALBĂSTRELE .

Întră în compoziţia speciilor medicinale diuretice. Substanţele amare îmbunătăţesc digestia. Compoziţie chimică. muchiată cu frunze alterne. Eliminarea florilor centrale. se face înainte de uscare. de culoare albastră se adună numai pe timp uscat. Organul utilizat. Sub formă de infuzie se administrează în tratamentul bolilor renale. culese eventual din greşeală. pe marginea drumurilor şi mai ales pe lângă lanurile de grâu şi secară. pietroase. Răspândire. În florile marginale se conţin antociane. liniare.Descriere. iar cele marginale albastre. Creşte prin locuri uscate. . cu corola regulat tubuloasă. tanin. Florile ligulate. În cazul uscării cu ajutorul căldurii artificiale. heterozida centaurina. Mg etc. săruri de K. recoltare. adânc crestate. Tulpina erectă. Florile de pe disc sunt violacee. deoarece din produsul uscat ele se înlătură foarte greu. după ce roua s-a ridicat şi în momentul când ele sunt complet deschise. Plantă erbacee cu rădăcină fusiformă. mucilagii. iar extern sub formă de cataplasme şi spălături în diferite boli de ochi. temperatura nu trebuie să depăşească 350C. cumarine. întrebuinţări.

ALBUMEALĂ . Denumirea rusă: Сушеница топяная Denumirea engleză: Marsh cudweed Familia: Asteraceae 2.ALBUMEALĂ Denumirea latină: Gnaphalium uliginosum L.

Frunze alterne. pe malurile râurilor. Extracţiile uleioase. Inflorescenţa – paneraşe. flavonozide. substanţe tanante. ca buruiană în grădini. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de albumeală. Răspândire. Tulpina de la bază ramificată. florile mijlocii sunt tubulare. Organul utilizat. Florile sunt de culoare galbendeschisă cu rostru. Infuzia şi granulele din părţi aeriene de albumeală se întrebuinţează la ulcere stomacale şi duodenale. cele ligulate – filiforme. întrebuinţări. Fructul – achenă verde-cenuşie sau cafenie-deschisă. obţinute din părţi aeriene de albumeală. acoperite cu peri şori cenuşii. liniar-alungite. Cre şte în lunci inundabile. Planta conţine caroten. recoltate în tot timpul înfloririi. se folosesc pentru uz extern la lecuirea bolnavilor cu plăgi puroioase greu cicatrizabile. . arsuri ale pielii. aşezate în fascicule dense la vârful tulpinilor. ulei volatil. rezine.Descriere. Compoziţie chimică. recoltare. puternic pubescentă. Plantă anuală erbacee cu înălţimea de 5-25 cm.

ALUN . Denumirea rusă: Лещина обыкновенная Denumirea engleză: Common hazel Familia: Corylaceae 3.ALUN Denumirea latină: Corylus avellana L.

Răspândire. pe dos păroase. Uscarea artificială până la 500C. pe soluri calcaroase. Uleiul volatil din frunze manifestă proprietăţi vasoconstrictive. uneori tubuloasă. iar flavonozidele potenţează acţiunea antihemoragică. recoltare . Arbust cu frunze obovate. Compoziţie chimică. Frunzele verzi. Organul utilizat. iar florile la înflorire. cu margini laciniate. întregi şi nepătate se recoltează în iunie-iulie. F r u c t u l – a c h e n ă globuloasă înconjurată de o cupă lungă. mai ales pe nervuri. polifenolii formând membrane de coagulare pe ţesuturi lezate rezultă o acţiune hemostatică şi dezinfectantă. Florile mascule în amenţi. întrebuinţări. alterne. Uscarea se face la umbră. Creşte în păduri de câmpie şi deal. afânate.Descriere. iar cele femele – în inflorescenţe asemănătoare m u g u r i l o r. în straturi subţiri. pe margini inegaldublu-serate. mărind rezistenţa capilarelor. mugurii (prin strujire) – toamna târziu după căderea frunzelor. fertile. la marginea pădurilor de fag. .

Denumirea rusă: Дудник лекарственный Denumirea engleză: Angelica Familia: Apiaceae 4. ANGELICĂ .ANGELICĂ Denumirea latină: Angelica arhangelica L.

întrebuinţări. Frunzele sunt de trei ori penat sectate. stimulente. la 35400C. este robustă. cilindrică. Plantă erbacee.Descriere. pe locuri adăpostite şi însorite. . Se scutură de pământ şi. Se usucă la soare sau în poduri bine aerisite. Organele subterane sunt reprezentate de un rizom gros şi de rădăcini. inegal serate. Rădăcinile de angelică se recoltează toamna. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil în compoziţia căruia se găsesc substanţe furanocumarinice. stomahice şi carminative. Fructele se recoltează în stadiul de pârgă. cu zimţi. cu foliole ovate. bianuală sau perenă . Florile sunt grupate în umbele globuloase. Compoziţie chimică. Se foloseşte datorită proprietăţilor sale aromatice. Tulpina apare începând cu anul al doilea de vegetaţie. substanţe tanante. oze. Creşte în apropierea apelor curgătoare. dacă este nevoie. recoltare. Uscare artificială. Au mai fost identificaţi acizi organici şi graşi. se spală repede întrun curent de apă şi se pun la zvântat. de culoare galben ă verzuie. Organul utilizat. fistuloas ă . Răspândire.

ARDEI Denumirea latină: Capsicum annuum L. Denumirea rusă: Перец горький Denumirea engleză: Red pepper Familia: Solanaceae 5. ARDEI .

anuală. destul de mari. Astăzi se cultivă în Europa. Frunze alterne. Gustul iute. de culoare verde închis. acuminate. localizată în celule secretoare separate. în terapeutică fiind întrebuinţate varietăţile iuţi. cu marginea întreagă. Fructele de ardei se recoltează la maturitate şi se usucă în locuri ferite de razele solare directe şi la o temperatură moderată (cca 30oC). acid ascorbic etc. care la maturitate se transformă într-un fruct baciform foarte variabil ca mărime. nevralgice. cu tulpină sufructescentă glabră. Organul utilizat. ovale. arzător este imprimat de capsaicina.Descriere. Ovar bilocular. lumbago. carotenoide. Plantă ierbacee. solitare sau câte două la locul de bifurcare a tulpinii şi la subsuoara frunzelor. cu gust iute sau dulce. pentru a se păstra culoarea roşie sau roşieportocalie. Sunt folosite la combaterea durerilor reumatice. Compoziţie chimică. întrebuinţări. Fructele de ardei şi preparatele medicamentoase din ele au acţiune rubefiantă şi revulsivă. recoltare . . de care depinde culoarea fructelor. Răspândire. Asia Mijlocie în mai multe varietăţi. În fructe se mai conţine ulei volatil şi gras. Flori albe. ramificată. care nu produc vezicaţii.

ARIN Denumirea latină: Alnus incana Moanch. Denumirea rusă: Ольха серая Denumirea engleză: Alder Familia: Betulaceae 6. ARIN .

Descriere. . Creşte pe malurile râurilor şi pe soluri mlăştinoase. glabre. Conurile de arin conţin substanţe tanante în componenţa cărora întră 2-5% tanin şi cca 4% acid galic. cele feminine fără periant. Arbore cu coroana îngust ovată. întrebuinţări. aşezate câte două în subsuoara solzilor inflorescenţei şi care înspre toamnă se lignifică formând conuri scurte. care se deosebeşte de prima specie prin aceea că are frunze rotunde cu marginea zimţată. Flori mici. cu marginea zimţată. grupate în amenţi. ovallanceolate. are acţiune antidiareică. pe partea superioară strălucitoare. Ca produs vegetal se folosesc conurile de arin. iar cele masculine sunt aşezate în subsuoara solzilor amenţilor lungi. frunzele tinere sunt foarte lipicioase. Fructe – nucule cu aripioare. Decoctul din conuri se foloseşte ca astringent la colite şi enterite. Compoziţie chimică. pe cea inferioară – verzi-mate. Răspândire. Frunze ovale.. Se admite la întrebuinţarea în medicină şi a doua specie – arinul negru sau cleios – Alnus glutinosa Gaerth. Organul utilizat. recoltate toamna sau iarna când ele se lignifică complet. ovale de culoare brună. ovate sau ovat-eliptice. recoltare. verzi-închise.

Denumirea rusă: Расторопша пятнистая Denumirea engleză: Milk Thistle Familia: Asteraceae 7.ARMURARIU Denumirea latină: Silybum marianum Gaerth. ARMURARIU .

anuală sau bienală cu tulpină erectă . Fructele sunt achene cu papus. flavonozide. glucide. spinoase. K. Se usucă. histamină. Florile liliachii sunt organizate în antodii mari. cerinţe moderate faţă de umiditate şi sol. lipide. ulei volatil. apărând spontan în sudul ţării. treieră şi selectează. surmenaj intelectual. de aceea este indicat în stări de oboseală. glabră sau slab tomentoasă. E. uneori. vitamine C. saponozide. de culoare galbenbrună. Silimarina este indicată ca antihepatotoxic şi protector al hepatocitelor şi membranelor acestora. cu rol benefic în procesele de oxidare. În afară de flavanolignane (silimarină) fructele mai conţin tiramină. prin tăierea antodiilor. pe soare. după căderea frunzelor. ciroză hepatică. cu gust amărui. hepatite cronice. în tratamentul inflamaţiilor hepatice. recoltare.. . spinoase. întrebuinţări. ramificată. Complexul enzimatic din achene asigură asimilarea siliciului. Plantă erbacee. acizi organici. Organul utilizat. Cere temperatură ridicată mai ales în timpul înfloritului şi fructificării. Fructele mature se recolteaz ă dimineaţa. marmorate cu alb şi îmbracă bine planta. efort prelungit. mucilag. La noi se întâlneşte numai în culturi. Frunzele sunt mari. Compoziţie chimică.Descriere. Răspândire.

ARONIE .ARONIE Denumirea latină: Aronia melanocarpa (Michx.) Elliot Denumirea rusă: Арония черноплодная Denumirea engleză: Black chokeberry Familia: Rosaceae 8.

Fructele proaspete se folosesc în profilaxia insuficienţei P-vitaminice şi ca hipotensive. care după structura chimică şi întrebuinţări este identic fructelor proaspete. E. Se pot usca. primăvara verzi-întunecate. Planta în Europa a fost introdusă în cultură la sfârşitul secolului XIX. Răspândire. mai întâi ca decorativă. PP. peţiolate. Ca produs vegetal se folosesc fructele proaspete. Termenul de păstrare până la 2 luni. recoltate la maturitate. zaharuri etc. Frunze simple de formă eliptică sau invers-ovate. . întrebuinţări. apoi şi medicinală. substanţe tanante.Descriere. Din fructele proaspete şi uscate se obţine suc prin metoda de presare. recoltare. acizi organici. microelemente. suculente. În fructele proaspete se conţin heterozide flavonoidice. Organul utilizat. Fructe – drupe negre cu depunere fin ă albăstruie. Flori cu corole albe grupate în inflorescenţe corimbiforme. cu marginea dinţată . Compoziţie chimică. carotenoide. Ele se păstrează în loc rece (nu mai mult de 5oC) şi ferit de razele directe ale luminii. vitaminele C. iar la începutul căderii lor devin roşiipurpurii. Arbust multianual cu numeroase ramuri – de la 10-15 până la 50-60 la cei vârstnici.

Denumirea rusă: Лопух большой Denumirea engleză: Burdock Familia: Asteraceae 9. BRUSTUR .BRUSTUR Denumirea latină: Arctium lappa L.

În primul an de viaţă formează o rozetă de frunze lat-triunghiulare sau ovate. Flori purpurii în calatidii globuloase. brună. sudorifică. pe lângă garduri. hipoglicemiantă. vitamine din complexul B. cărnoasă. întâlnită pe terenuri necultivate. acid cafeic. Organul utilizat. Se usucă la umbră într-un singur rând. zăvoaie inundabile. lactone etc. antifuruncul-oasă este determinată de principiile active: nitrat de potasiu. recoltare. verde-închis pe partea superioară şi albicios tomentoase pe cea inferioară. coleretică. Acţiunea diuretică . . cu o rădăcină puternică. protejate de un involucru cu ţepi ce au vârful întors. Plantă rezistentă la secetă şi temperaturi extreme. ulei volatil. Plantă erbacee. pe marginea drumurilor. Uscarea artificială la 35500C. Tulpina cilindrică. întrebuinţări.Descriere. Recoltarea rădăcinilor se efectuează toamna pentru cele de un an şi primăvara la plantele de doi ani. frunzele (fără peţiol ) – înainte de înflorire. căilor ferate. păroasă se formează în anul al doilea. bienală. depurativă. Compoziţie chimică. Răspândire.

CASTAN Denumirea latină: Aesculus hippocastanum L Denumirea rusă: Каштан конский Denumirea engleză: Horse-chestnut Familia: Hippocastanaceae 10. CASTAN .

60% din inflorescenţe sunt deschise şi frunzele. . cu un ritidom solzos. Castanele conţin saponozide. de culoare brună. Organul utilizat. iar cea artificială. digitatcompuse. albumine. Răspândire. derivaţi cumarinici şi flavonici. flebitelor şi hemoroizilor.Descriere. ulei gras. Ramurile sale poartă muguri lipicioşi. lung peţiolate. substanţă cu acţiune vasocon-strictoare venoasă. care se recoltează toamna la completa lor maturitate. Seminţele sunt bogate în amidon. Ca produs vegetal se folosesc: seminţele. ce se utilizează în tratamentul varicelor. lucioşi şi frunze opuse. florile culese în zilele senine. întrebuinţări. când 50 . Arbore înalt de 20 . Uscarea se face în camere bine ventilate. Creşte prin toate parcurile şi pe marginea drumurilor şi străzilor. mult ramificat. cu numeroşi ghimpi. Fructul este o capsulă cărnoasă.30 m. sferică. recoltare. terminale. Florile reunite în panicule compuse. Castanele servesc la extragerea escinei. Preferă soluri profunde. sub 650C. erecte. care se culeg fără peţiol în timpul înfloririi. nisipoase. Compoziţie chimică.

CĂLIN .CĂLIN Denumirea latină: Viburnum opulus L. Denumirea rusă: Калина обыкновенная Denumirea engleză: Snowball Familia: Caprifoliaceae 11.

hipotensiv. tonic general al sistemului nervos şi sedativ uterin. glucide. tufărişuri de pe malul râurilor. Arbust indigen cu rădăcină puternic ramificată.Descriere. Răspândire. . roşii. în strat subţire sau în poduri bine aerisite. Frunze lat-ovate. cu marginile dinţate şi peţiolul canaliculat. Fructele în specii se folosesc ca remediu vitaminic. Organul utilizat. reavăn-jilave până la umede. Compoziţie chimică. C. acizii clorogenic. Creşte pe soluri bogate. păduri de luncă. grupate dens în cime umbeliforme terminale. toamna se colorează în roşu. de asemenea diuretic şi sudorific. carotenoide. Uscarea se face la soare. saponozide triterpenice. după uscare pedunculii se înlătură. întrebuinţări. Scoarţa se foloseşte ca hemostatic în practica ginecologică. galben-brună. cofeic. ursolic. la pornirea în circulaţie a sevei. Tulpini cu scoarţă netedă. drupe sferice. prin păduri şi tufărişuri. caroten. apoi cenuşie. pectine. f ructele – vitaminele C şi P. Scoarţa se recoltează primăvara. se usucă artificial la 6080oC. rezine . Fructele se culeg la maturitate deplină împreună cu pedunculi. substanţe tanante. recoltare. Flori albe. săruri de K. trilobate. Scoarţa conţine vitaminele K. Fructe.

CĂTINĂ Denumirea latină: Hippophae rhamnoides L. CĂTINĂ . Denumirea rusă: Облепиха крушиновидная Denumirea engleză: Sea Buckthorn Familia: Eleagnaceae 12.

izlazuri. P. arsurilor şi în ginecologie. adăugându-se şi 2% carbonat de calciu este transformat în sărurile de calciu ale unor acizi organici. constituie un sirop vitaminizat şi răcoritor. existenţi în fructele de cătină. PP. pe faţa inferioară cenuşiiargintii cu solzi ruginii. scurt peţiolate. carotenoide. Frunze alterne. acid folic. Fructele conţin acid ascorbic. la o temperatură de 70800 C. Uleiul este utilizat în tratamentul ulcerului. pe prundişurile din lungul râurilor. liniar-lanceolate. cele mascule grupate în inflorescenţe globuloase. portocalii. cenuşii-argintii. vitamine E. ulei. Lujerii anuali solzo şi. Sucul apos. fructele de cătină se usucă numai pe cale artificială. În vederea conservării vitaminei C. Tulpina ramificată cu scoarţa brun-închisă. Compoziţie chimică. când ele au cantitatea cea mai mare de vitamina C şi se continuă până la primul îngheţ. Arbust tufos cu rădăcini superficiale. drupe "false". coaste pietroase. B2. întregi. Culegerea fructelor se efectuează de la începutul maturizării. Flori galbeneruginii. ovoide. Răspândire. filtrat şi îndulcit cu zahăr.Descriere. iar cele femele în raceme. . Organul utilizat. Fructe. Creşte în pâlcuri sau tufărişuri întinse. întrebuinţări. recoltare . pe nisipuri şi pietrişuri.

CERENŢEL Denumirea latină: Geum urbanum L. Denumirea rusă: Гравилат городской Denumirea engleză: Herb bennet Familia: Rosaceae 13. CERENŢEL .

vivace cu un rizom cilindric. Organul utilizat. mucilagii. întrebuinţări. substanţă bactericidă răspunzătoare de mirosul de cuişoare pe care-l au rizomii. Planta conţine substanţe tanante. Ca produs vegetal se folosesc rizomii cu rădăcini de ceren ţel. pune în libertate eugenol. recoltaţi primăvara devreme sau toamna târziul. prin hidroliză. acid galic şi elagic. solitare. se curăţă de părţile aeriene. care.Descriere. recoltare. Planta se foloseşte în tratamentul dispepsiilor gastrice. Se mai conţine heterozida geozida. Întră în compoziţia speciilor medicinale antidiareice şi pentru gargară. După scoatere din pământ se scutură. rezine. în vârful tulpinii sau la subsuoara ultimelor frunze. apoi se usucă. Tulpina dreaptă. păduri şi luminişuri. Plantă ierbacee. al enteritelor de natură infecţioasă şi al hemoragiilor. Compoziţie chimică. se lasă câteva zile la zvântat. Flori de culoare galben-aurie. Planta este foarte răspândită în partea europeană prin locurile umede. ramificată. se spală într-un curent puternic de apă. Răspândire. frunzele bazilare sunt penatcompuse cu 5-7 foliole dinţate pe margini. iar cele tulpinale sunt mai mari şi trifoliate. din care îşi iau naştere numeroase radicele. .

Denumirea rusă: Цикорий обыкновенный Denumirea engleză: Chicory Familia: Asteraceae 14.CICOARE Denumirea latină: Cichorium intybus L. CICOARE .

substanţe minerale. constipaţii cronice. Frunzele în rozetă din primul an şi cele bazale sunt peţiolate şi ovat-lanceolate. în poduri cu tablă. Florile sunt de culoare albastră-azurie. când tulpinile nu au intrat in faza de lignificare. recoltare. . Planta este prezentă în câmpie. luminişuri. dezvoltânduse abia în anul al doilea. principii amare. în poienele din pădure. prin pagişti. subţire. Frunzele şi partile aeriene se recolteaza in prima parte a perioadei de inflorire. Organul utilizat. colină. uşor amplexicaule şi mai adesea lanceolate. Plantă bienală sau perenă cu o rădăcină lungă. spiralată. Se spală într-un curent de apă. mai stimulează sistemul nervos (cafea de cicoare). deasemenea în obezitate. ulei volatil. Se utilizează pentru scăderea nivelului de zahăr în sange. Tulpina floriferă. în faneţe. este verdedeschisă. inulină. cele tulpinale sunt sesile. Radacinile se recol tează toamna târziu sau primăvara devreme. Răspândire. tanin. diuretice. pe marginea drumurilor şi a căilor ferate. se usucă la soare. depurative. flavonozide. cavă în interior şi pubescentă.Descriere. secreţia de bila si îmbunătăţeşte funcţionarea ficatului. Compoziţie chimică. muchiată. întrebuinţări Planta conţine acid cicoric. Radacina de cicoare are proprietăţi laxative.

Denumirea rusă: Чабрец Denumirea engleză: Wild thyme Familia: Lamiaceae 15.CIMBRIŞOR Denumirea latină: Thymus serpyllum L. CIMBRIŞOR .

acizi cafeic şi rozmarinic. frunzele prezintă nişte puncte transparente. diuretice şi antivirale. ajungând până în zona muntoasă. îndeosebi în medicina infantilă . antidiareice.Descriere. ca stomahic. care prind rădăcini. alături de care se conţine un principiu amar (serpilina). Se foloseşte sub formă de infuzie sau sirop aromatic. în tratamentul tusei şi al gripei. Organul utilizat. cu marginea întreagă. recoltare. cu expoziţie sudică. Din aceste ramuri cresc numeroase tulpini cilindrice. Are. Plantă vivace. Părţile aeriene se culeg fără rădăcini. cu ramuri culcate la pământ. acid ursolic şi oleanolic. Se mai foloseşte pentru băi medicinale. la începutul înfloririi. Creşte pe soluri aride. Compoziţie chimică. de formă ovală. Răspândire. . care sunt în realitate celule cu ulei volatil. în fâneţe de pe dealuri. nisipoase. flavone. glabre. Părţile aeriene de cimbrişor conţin ulei volatil. Flori roz-violacee grupate în pseudoverticile globuloase. antispastic şi coleretic. opuse. Recoltarea se face cu foarfeca sau cuţitul. întrebuinţări. tanin. pietroase. Înainte de uscare se înlătură rădăcinile şi ramurile lemnoase. păroase. Privite în zare. rezine. de asemenea şi proprietăţi cicatrizante. Frunze mici. de culoare verde-roşiatică.

Denumirea rusă: Тимьян обыкновенный Denumirea engleză: Common thyme Familia: Lamiaceae 16.CIMBRU Denumirea latină: Thymus vulgaris L. CIMBRU .

Moldova. Se recoltează ramurile tinere nelignificate în perioada deschiderii primelor flori. Se usucă la umbră sau în uscătorii la 350C. extract fluid în tuse. Răspândire. Flori mici şi grupate în pseudoverticile aşezate la subsuoara frunzelor din vârful tulpinilor. ovate sau lanceolate. Caliciul este tubular. datorită proprietăţilor antiseptice şi calmante. precum şi triterpenoide reprezentate prin acizii ursolic şi oleanolic. Ca plantă cultivată cimbrul are o largă răspândire în Grecia. Thymi herba se întrebuinţează sub formă de infuzie. antimicotice şi antihelmintice.Descriere. Fructe . Algeria. Spania. Componentului principal al uleiului volatil i se atribuie proprietăţi antibacteriene. alungit romboidale. Germania. bronşite şi tuse convulsivă. Subarbust cu tulpina lignificată în partea inferioară şi acoperită cu un suber de culoare cenuşie. Organul utilizat. Compoziţie chimică. România. întrebuinţări. iar corola bilabiată şi colorată în roz. Ungaria. Franţa. Portugalia. Frunze mici. acid cafeic. Bulgaria. Produsul vegetal conţine ulei volatil alături de tanin.nucule elipsoidale. . un principiu amar. flavonozide. recoltare.

CIUBOŢICA CUCULUI Denumirea latină: Primula veris L. CIUBOŢICA CUCULUI . Denumirea rusă: Первоцвет весенний Denumirea engleză: Cowslip Familia: Primulaceae 17.

Planta are cerinţe ridicate faţă de umiditate. Răspândire. Se usucă la umbră într-un singur strat. Se spală într-un curent de apă. Se usucă la soare sau în poduri învelite cu tablă. Uscare artificială la 35 – 400C. zaharuri. pe faţa inferioară des-păroasă şi cu nervuri proeminente. La suprafaţa pământului din rizom se formează o rozetă de frunze eliptic-ovale. Plantă erbacee cu rizom cilindric. flavonozide. . săruri minerale. ulei volatil. substanţe tanante. ramificate la vârf. păşuni însorite. întrebuinţări. cu suprafaţa reticulată. Uneori se mai recoltează frunzele şi florile. bine aerisite. comună prin pajişti. luminişuri de pădure. lung. grupate într-o umbelă simplă. Rizomii cu rădăcini de ciuboţica cucului conţin saponozide triterpenice. Datorită măririi şi fluidificării secreţiei bronhice rizomii şi rădăcinile de ciuboţica cucului se utilizează ca expectorant. vârful obtuz. fâneţe. livezi. recoltare. Organul utilizat. Compoziţie chimică.Descriere. subţiri. dese. enzime. poieni. Rizomii cu rădăcini se recoltează primăvara de timpuriu şi în timpul înfloririi. marginea crenată sau ondulată. Tulpina floriferă poartă 6-18 flori galbene-aurii. lunci. din care pornesc numeroase rădăcini adventive. peţiol aripat. S-au mai izolat: amidon. sub formă de decoct.

COACĂZ Denumirea latină: Ribes nigrum L. COACĂZ . Denumirea rusă: Смородина черная Denumirea engleză: Black currant Familia: Saxifragaceae 18.

nefrite şi pielonefrite. cu 3-5 lobi triunghiulari. ateroscleroză. K. Organul utilizat. neregulat-dublu-seraţi. din părţile nordice. Lujeri cenuşii care se exfoliază în partea inferioară. gastrite. Flori verzuiroşcate. în regiunile deluroase şi muntoase. B6. zăvoaie. colite). Tulpini viguroase. dispuse în raceme. erecte. Se cultivă cu succes pe marginea aleilor din grădini. prin păduri şi tufişuri. întrebuinţări. microelemente. B2. negre. zaharuri. Arbust tufos cu rădăcini adventive. gust dulceag. Fructe. Ca produs vegetal se folosesc fructele. siropuri vitaminice. cordiforme. negricioase. Planta este întâlnită pe soluri argilo-lutoase şi luto-argiloase. deasemenea flavonozide. în unele boli cardiovasculare ca insuficienţă cardiacă şi respiratorie. Răspândire. Frunze subrotunde.Descriere. substanţe tanante. Compoziţie chimică. lunci. în afecţiuni hepatobiliare. pe dos cu glande galbene mirositoare şi nervuri pubescente. P. pe marginea parcelelor şi în apropierea gardurilor. recoltate la maturitate. acizi organici. Din fructe se pregătesc specii. caroten. Fructele posedă acţiune favorabilă în maladiile gastrointestinale (ulcer duodenal. bace sferice. Fructele conţin vitaminele C. recoltare. .

COADA CALULUI .COADA CALULUI Denumirea latină: Equisetum arvense L. Denumirea rusă: Хвощ полевой Denumirea engleză: Horsetail Familia: Equisetaceae 19.

ramurile sunt pline în interior şi cu patru muchii la exterior. ramificate verticilat. de culoare verdedeschis. recoltate vara. cu coaste evidente. Tulpinile sterile apar la începutul verii. pe timp uscat şi însorit. ca remineralizant. prescris ca expectorant în bronşite. deoarece produsul înnegrit pierde proprietăţile sale terapeutice. Planta este foarte comună prin fâneţele şi luncile umede. tulpina în secţiune prezintă o lacună centrală. vitamina C. bolile de rinichi şi vezică. pe râpe şi la marginea apelor. Răspândire. acizi organici. pe terenuri nisipoase şi argiloase. Produsul vegetal conţine saponozide triterpenice. Compoziţie chimică. întrebuinţări. de culoare brun-deschisă. Uscarea lor se face repede în poduri bine aerisite. substanţe tanante şi amare. flavonozide. cu frunze concrescute care se termină cu un spic sporifer oval. .Descriere. fără ramuri.tulpinile sterile. Produsul prezintă o acţiune diuretică în gută şi reumatism. ulei volatil. în tuberculoza pulmonară. recoltare. Tulpini de două feluri: fertile şi sterile. Cele fertile apar primăvara. Plantă perenă. caroten. erbacee. săruri de siliciu şi potasiu. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene .aspre şi tari. Organul utilizat.

COADA ŞORICELULUI Denumirea latină: Achillea millefolium L. COADA ŞORICELULUI . Denumirea rusă: Тысячелистник обыкновенный Denumirea engleză: Common yarrow Familia: Asteraceae 20.

substanţe anorganice. înalte. Cele bazale sunt mai scurte. iar cele tulpinale mai lungi. uneori cu o nuanţă cenuşie sau roz. acoperite cu iarbă.Descriere. pe marginea ogoarelor. Se mai utilizează în tratamentul hemoroizilor şi arsurilor. care poartă numai frunze. sunt ramificate. care poartă inflorescenţele. cu un număr mare de lacinii. din care se dezvoltă stoloni subterani. 2-3-penate. Principiul activ al plantei este uleiul volatil. păşuni. tanin. Organul utilizat. gastrice se întrebuinţează ca stomahic. astringent şi aromatic amar. vitamina K. în strat subţire sau în uscătorii. decoct şi specii amare. recoltare. Datorită achilinei are acţiune coleretică. Uscarea se face la umbră. Frunze alterne. Compoziţie chimică. poiene. Ea prezintă două feluri de tulpini: cele florifere. Plantă perenă. lanceolate. întrebuinţări. cu internodii lungi. în zile senine şi calde. în locuri uscate. glucide.dispuse în corimb. Sub formă de infuzie. erecte. pubescente. şi cele cu internodii scurte. . Planta creşte cel mai adesea la marginea drumului. sectate. Se mai conţin flavonozide. erbacee cu un rizom lignificat. Răspândire. Părţile aeriene şi florile se recolectează la începutul înflorii plantelor. râpe. mărind cantitatea bilei. Florile albe. Gustul amărui al plantei este dat de lactone.

Denumirea rusă: Кизил обыкновенный Denumirea engleză: Cornelian cherry Familia: Cornaceae 21.CORN Denumirea latină: Cornus mas L. CORN .

Ramurile tinere verzi. Compoziţie chimică. pectine. Fructele conţin acid ascorbic. Arbust sau arbore mic cu lemnul tare şi scoarţa de culoare galbenă -cenu şie cu crăpături. bogată în taninuri se utilizează ca febrifug. margini de pădure. recoltare .Descriere. iar fructele – la maturizare deplină. mai târziu glabre. des formează desişuri cu alţi arbuşti. Decoctul din frunze se utilizează în tratamentul viermilor intestinali. tanin. Răspândire. . Creşte spontan prin tufişuri. care se deschid înaintea frunzelor. întrebuinţări. Rezistent la ger. flavonozide şi au acţiune astringentă. secetă. se cultivă. Uneori odată cu fructele se recoltează şi frunzele. Scoarţa se recoltează primăvara devreme în timpul circulaţiei intense a sucului sau toamna târziu la sfârşitul perioade de vegetaţie. Flori galbene grupate în cime umbeliforme. Frunze ovate până la lanceolate cu vârful ascuţit şi peţioli pubescenţi. Scoarţa. zăvoaie din zona de deal. acoperite cu peri scurţi. Organul utilizat. antidiareică şi antidizenterică. de la cenuşiu-galben până la roşii-brune. co coaste proeminente. În medicina populară cornul se foloseşte în dereglări ale funcţiilor tractului gastro-intestinal.

COŞACI Denumirea latină: Astragalus dasyanthus Pall. COŞACI . Denumirea rusă: Астрагал шерстистоцветковый Denumirea engleză: Milk vetch Familia: Fabaceae 22.

insuficienţe cardio-vasculare. sedativă şi diuretică. obţinută din produsul vegetal. Răspândire. pufoase. acizi organici. Florile galbene. nefrite acute şi cronice. în văile râurilor şi pantele dealurilor. Părţile aeriene se recolectează în faza de butonizare sau la începutul înflorii plantelor. printre arbuşti de stepă. săruri minerale. întrebuinţări. cilindric. Părţile aeriene ale plantei conţin saponozide triterpenice. fără tulpini lignificate. mucilag. erbacee cu un rizom gros. până la ivirea pe frunze a petelor ruginii. imparipenat-partite. Nu este pretenţioasă faţă de sol şi umiditate. compuse. Infuzia. dilată vasele sanguine. grupate în capitule sferice. roşiatice. Se taie planta la înălţimea 5-7 cm deasupra solului. flavonozide. desişuri nu formează.Descriere. se utilizează la hipertonie. Organul utilizat. Frunze alterne. cu 12-14 perechi de foliole alungitovale şi bractee alungit-lanceolate. Compoziţie chimică. Tulpini erecte. amidon. are acţiune hipotensivă. stenocardie. în strat subţire sau în uscătorii. Uscarea se face la umbră. Planta se întâlneşte rar. Plantă perenă. pubescente. . Creşte în poiene. recoltare.

CREŢUŞCĂ Denumirea latină: Filipendula ulmaria L Denumirea rusă: Лабазник вязолистный Denumirea engleză: Meadow sweet Familia: Rosaceae 23. CREŢUŞCĂ .

faţa superioară glabră. gaulterozidă etc. Flori albe-crem dispuse în cime multiflore. Părţile aeriene conţin aldehidă salicilică. pajişti umede. recoltate în timpul înfloririi. filiforme. . şanţuri. roşcată. de obicei simplă. spireozid. ceruri. al căror agliconi sunt derivaţi ai acidului salicilic. Compoziţie chimică. vanilină. flavonoide. glabră. cea inferioară albpăroasă. marginea râurilor. Plantă erbacee. noduros din care pornesc rădăcini adventive. unghiulară. perenă. recoltare. închis serate. iar flavonoidele sunt răspunzătoare de acţiunea lui diuretică. Răspândire. taninuri. substanţe minerale. Se usucă în strat subţire. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de creţuşcă. artificial la temperaturi până la 350C. stipele mari. întrebuinţări. cu 3-5 foliole perechi din care cea terminală este mai mare şi prevăzută cu 3-5 lobi palmaţi. produsul are acţiune antireumatismală. Organul utilizat. rizom orizontal. Datorită gaulterozidei şi spireozidei. Frunze penate. pe margine serate. avicularină. Tulpină erectă. Sub formă de infuzie şi în special asociat cu coaja de salcie se întrebuinţează ca adjuvant în tratamentul reumatismului articular acut şi ca diuretic şi diaforetic. Planta creşte prin zăvoaie.Descriere.

CRUŞIN Denumirea latină: Frangula alnus Mill. Denumirea rusă: Крушина ольховидная Denumirea engleză: Alder buckthorn Familia: Rhamnaceae 24. CRUŞIN .

în funcţie de doză. recoltare. Au mai fost identificate saponozide. Organul utilizat. Frunze alterne. netede şi lucitoare. Flori mici. ascuţite la vârf. acidul ascorbic. Sunt uscate pe cale naturală. Planta creşte în păduri de luncă. comun la câmpie şi dealuri. Scoarţa de cruşin se administrează ca laxativ sau purgativ.Descriere. cu marginea întreagă. mucilagii. Răspândire. în compoziţia speciilor depurative. Fructe globuloase. lucitoare. Scoarţa este netedă. zăvoaie. apoi de culoare roşie. mlaştini. la început verzi. Arbust cu ramuri alterne lipsite de spini. Principiile active sunt reprezentate de derivaţii antracenici. deoarece sunt sărace în principii active. de formă ovală. Scoarţa se recoltează în momentul când începe dezvoltarea frunzelor. întrebuinţări. strânse în grupuri la subsuoara frunzelor. . care se recunosc prin lipsa lenticelelor şi cele bătrâne cu crăpături adânci. de culoare brun-cenuşie la exterior şi galbenă la interior. pe malul apelor. iar la maturitate devin negre-violacee cu 2-3 seminţe. Nu se vor recolta cojile de pe ramurile de un an. substanţe amare. de culoare albverzuie. la soare sau în uscătorii termice la 40oC Compoziţie chimică. precum şi împotriva hemoroizilor.

Denumirea rusă: Кирказон ломоносовидный Denumirea engleză: Birthwort Familia: Aristolochiaceae 25. CUCURBEŢICĂ .CUCURBEŢICĂ Denumirea latină: Aristolochia clematidis L.

Descriere. Planta creşte prin semănături. la supradozare sunt toxici şi iritanţi. tanin. dureri premenstruale şi ca antiinflamator. poiene. întrebuinţări. se usucă şi se freacă pentru eliberarea lor. Organul utilizat. Plantă erbacee. crânguri. substanţe amare. favorabilă în tratamentul unor infecţii cronicizate (fistule anale şi dentare. rezine. Compoziţie chimică. . Răspândire. aşezate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. cu vârf obtuz şi aspect pielos. plăgi greu vindecabile). Flori tubuloase. galben-verzui cu seminţe castaniibrune. de la care pleacă rădăcini adventive. cordiforme sau ovattriunghiulare. ramificat. flavonozide. Fructul globulos. posedă acţiune purgativă drastică. lung-peţiolate. perenă cu rizom scurt. vii. Planta se mai utilizează în anorexie. alcaloizi. galben-brun. Frunze alterne. Planta conţine acizi aristolochici. nevroze. alantoină. ventriculate la bază. erectă cu noduri. tufărişuri. marginea pădurilor şi drumurilor. Tulpină simplă. părţile aeriene – în timpul înfloririi şi pentru seminţe se culeg fructele în iulieaugust. Acizii aristolochici dezvoltă o acţiune imunostimulatoare. Rizomii şi rădăcinile se colectează toamna. de culoare verde pal cu tentă gălbuie. recoltare. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. pe malurile râurilor.

Denumirea rusă: Череда трехраздельная Denumirea engleză: Three-lobe beggarticks Familia: Asteraceae 26. DENTIŢĂ .DENTIŢĂ Denumirea latină: Bidens tripartita L.

Descriere. sudorifice. . râurilor. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de dentiţă. glabre. slab-păroase sau glabre. finspinoase pe colţuri. vindecarea de urticarii şi scrofuloză. Se rup frunzele şi părţile superioare tinere. şanţuri umede. Organul utilizat. fântâni. cu foliole involucrale foliacee. glabră. recoltare. cele interne alungit-ovate. recoltate până şi în timpul înfloririi. efecte stimulatorii asupra circulaţiei arteriale şi amplitudinii contracţiilor cardiace. ulei volatil. în zona de margine a lacurilor. incisserate. înaltă până la 100 cm. substanţe tanante. Frunze opuse. sedative. acid ascorbic. substanţe minerale. Răspândire. peţiol de obicei aripat. Compoziţie chimică. uneori fusiformă. locuri ruderale umede. 3-5 lobate. deasă. pe lângă izvoare. flavonozide. Plantă ierbacee. prevăzute cu 2-4 sete spinoase. Creşte prin mlaştini cu şi fără turbă. mucilagii. gălbui-brunii. întrebuinţări. Tulpină erectă. Calatidii solitare aşezate în vârful ramurilor. Părţile aeriene conţin o cantitate însemnată de caroten. uşor laxative. Nu are flori marginale ligulate. La copii se fac băi cu decoctul plantei pentru întărirea organismului. anuală cu rădăcină rămuroasă. Infuzia din plantă are proprietăţi diuretice. Fructe – achene turtite. ramificată.

DRĂCILĂ
Denumirea latină: Berberis vulgaris L. Denumirea rusă: Барбарис обыкновенный Denumirea engleză: Common barberry Familia: Berberidaceae

27. DRĂCILĂ

Descriere. Arbust ramificat cu rizom orizontal, cu lemnul galbenaprins. L ăstari numeroşi, drepţi, ramificaţi. Tulpinile bătrâne de culoare cenuşie cu scoarţă crăpată, cele tinerebrăzdate, brune-gălbui sau cenuşiigălbui. Ramurile au ghimpi tripartiţi în subsuoara cărora se află lăstari scurţi cu fascicule de frunze. Frunze inversovate, pe margine cu zimţi ascuţiţi, florile în raceme. Fructe - bace roşii. Răspândire. Creşte spontan prin tufărişuri, la marginea ogoarelor, în locuri însorite sau umbrite. Se cultivă ca arbust ornamental şi medicinal. Organul utilizat, recoltare. Frunzele se recoltează în timpul butonizării. De pe tulpini şi ramuri scoarţa se obţine primăvara, sub formă de jgheaburi sau tuburi înguste, de pe rădăcini – toamna. Fructele se culeg la maturitatea deplină, iar rădăcinile se recoltează toamna târziu. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Frunzele, scoarţa şi rădăcinile conţin alcaloizi din şirul izochinolinei. Fructele conţin glucide, în special glucoza şi fructoza, acid ascorbic, pectine, acid malic, gume. Datorită berberinei produsul vegetal posedă acţiune colagogă, hemostatică, tonic stomahică, febrifugă, diuretică. Pentru aceste proprietăţi este utilizată în tratamentul icterului, a metroragiilor, în afecţiuni hepatobiliare.

FECIORICĂ
Denumirea latină: Herniaria glabra L. Denumirea rusă: Грыжник голый Denumirea engleză: Rupturewort Familia: Caryophyllaceae

28. FECIORICĂ

Descriere. Plantă erbacee, anuală, bienală, rar perenă. Tulpini târâtoare, lungi până la 30 cm, ramificate, glabre sau foarte scurt păroase, formând tufe dese circulare. Frunzele sunt dispuse opus, mici, eliptice sau lanceolate. Florile mici, grupate în glomerule la subsuoara frunzelor, de culoare verzuie şi alcătuite din 5 sepale libere, glabre, fără peţiol şi cu androceul format din 5 stamine libere. Fructul monosperm, aspru, mai lung decât caliciu, seminţe lentiforme, negre, lucioase. Răspândire. Planta creşte prin locurile nisipoase şi pietroase, surpături. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de feciorică, recoltate în timpul înfloririi. Se usucă la umbră, în strat subţire, de preferat în poduri acoperite cu tablă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene de feciorică conţin saponozide, deasemenea derivaţi cumarinici, flavonozide, ulei volatil. Complexul saponinic acţionează în sensul creşterii diurezei şi al activării metabolismului. Infuzia se foloseşte pentru tratarea de afecţiuni renale (litiază renală), afecţiuni ale vezicii urinare (litiază vezicală), cistită cronică, afecţiuni ale prostatei, în albuminurie.

Denumirea rusă: Мужской папоротник Denumirea engleză: Male ferns Familia: Aspleniaceae 29. FERIGĂ .FERIGĂ Denumirea latină: Dryopteris filix-max L.

întrebuinţări. Frunzele sunt alungite având de o parte şi alta a nervurei principale numeroase foliole. . care la rândul lor sunt divizate în aripioare (segmente) mai mici. În secţiune. se observă grămăjoare de sporangi (sori) conţinând spori. substanţele active din rizomul de ferigă paralizează musculatura netedă a celor mai multe specii de tenie. care se recoltează toamna împreună cu resturile de peţioli rămaşi din anii trecuţi. de-a lungul nervurei. Plantă ierbacee. Planta creşte în păduri de foioase. indigene. Răspândire. locuri umbrite. Principiile active din rizomii de ferigă sunt derivaţi ai floroglucinolului în diferite stadii de condensare. naturale. constituie unul din cele mai bune tenifuge.Descriere. Organul utilizat. rizomul şi resturile de peţiol sunt de culoare verde. tufărişuri. Ca produs vegetal se folosesc rizomii. târâtor. cu ajutorul cărora feriga se înmulţeşte. Deoarece. Rizomul se poate recolta şi primăvara în momentul când frunzele sunt încă în faza de cârje. Pe spatele acestor aripioare. vivace cu un rizom gros. de culoare verde-închis. buruienişuri de depresiune. Compoziţie chimică. recoltare. sporadică în molidişuri. denumite global filicină.

FRAG DE PĂDURE . Denumirea rusă: Земляника лесная Denumirea engleză: Wild strawberry Familia: Rosaceae 30.FRAG DE PĂDURE Denumirea latină: Fragaria vesca L.

cu foliole ovate. Fruct. Infuzia se întrebuinţează în tratamentul diareii. urme de ulei volatil. reglor hepatic. Organul utilizat. dispuse în cime.Descriere. achenă înfiptă în receptacul. în strat subţire. Frunze trifoliate. Stolonii supratereşti târâtori. întrebuinţări. acizi organici. cistitei. recoltate fără peţiolul principal şi fără tulpinile târâtoare. înrădăcinează la noduri. B1. lungacuminate. . Fructele ca tonic. săruri minerale. care devine zemos. orizontal. pe margine dinţate. faţa inferioară scurtpăroasă. lungpedunculate. Răspândire. substanţe tanante. B2 . Flori albe. Fructele se folosesc proaspete. Planta este întâlnită în pajişti. în uscătorii artificiale la temperatura de 40-500C. deasemenea la diabet zaharat şi anemii. depurativ. păduri rărite. Stipele lanceolate. pe faţă brun-roşcate. aromat. tufărişuri etc. fâneţe. pe dos alipit-păroase. Plantă erbacee. tipul 5. Uscarea se face la umbră. flavonozide. Ca produs vegetal se folosesc frunzele de frag. zaharuri. pentru stimularea diurezei cu eliminarea de acid uric şi a toxinelor. Compoziţie chimică. cu pediceli păroşi. C. hipotensor. perenă cu rizom cilindric. recoltare. Planta conţine vitaminele A.

Denumirea rusă: Нoготки лекарственные Denumirea engleză: Marigold Familia: Asteraceae 31.GĂLBENELE Denumirea latină: Calendula officinalis L. GĂLBENELE .

întrebuinţări. şi din flori centrale sterile. substanţe amare. cele inferioare oblanceolate. de culoare portocalie. Mirosul florilor este determinat de prezenţa urmelor de ulei volatil. sesile. Plantă anuală sau bianuală. Florile se recoltează la deschiderea primelor 2-3 rânduri de flori ligulate. cicatrizantă. Frunze alterne. Compoziţie chimică. întregi. tanin. Răspândire. fără codiţe.Descriere. Se mai conţine acidul ascorbic. În paneraşele florale se conţin carotenoide. galbene-portocalii. rezine. degerăturilor. recoltare. Organul utilizat. rotunjite la vârf. antispastică. arsurilor. fiind utilizată în tratamentul dismenoreelor şi al tulburărilor menstruale. deasemenea dă bune rezultate în tratamentul plăgilor. prin mai toate grădinile. Planta posedă acţiune emenagogă . se rup cu mâna. acizi organici. antiinflamatoare. afânate. flavonozide. coleretic ă . tubuloase. Planta este răspândită aproape în toată Europa ca plantă ornamentală. rănilor. formate din flori ligulate periferice. cu tulpina erectă. pubescente sau glabre. . înţepăturilor de insecte. ramificată. frunzele mijlocii şi superioare sunt lanceolate. Inflorescenţele sunt antodii terminale. Se usucă în straturi subţiri.

HAMEI .HAMEI Denumirea latină: Humulus lupulus L. Denumirea rusă: Хмель обыкновенный Denumirea engleză: Common hop Familia: Cannabaceae 32.

întrebuinţări. cordate la bază. Tulpina volubilă. malurile râurilor. alcătuind un con globulos. Răspândire. Organul utilizat. Fructificaţiile sunt conuri false. formate din bractee galbenverzui. Compuşii fenolici sunt prezenţi prin flavonoide. vivace. cu 3-5 lobi dinţaţi. Planta prezintă proprietăţi sedative blânde. reunite în jurul unui ax central. recoltate când au culoare galben-verzuie. iar cele femele grupate câte două la baza unei bractei alcătuind o inflorescenţă aproape globuloasă. Plantă erbacee. Produsul vegetal este bogat în vitamine din grupul B. bracteea şi achena sunt acoperite cu numeroase glande rezinoase de culoare galben-aurie. formată dintr-un ulei volatil şi rezină. Planta creşte spontan prin lunci. tocoferoli. Se usucă la umbră sau în încăperi bine aerisite. Compoziţie chimică. Ca produs vegetal se folosesc numai conurile femele. Florile mascule dispuse în ciorchine ramificate. acizi fenolici. fiecare bractee având la baza sa câte o achenă. . cu rizomi târâtori lungi. denumit strobil. antispastice. cu bractee. întră în compoziţia speciilor calmante şi sedative. poartă frunze opuse. acid ascorbic.Descriere. păduri. Principiul activ este o oleo-rezină localizată în perii glandulari. cumarine. tonic amare. crânguri. recoltare.

Denumirea rusă: Дурнишник колючий Denumirea engleză: Spiny cocklebur Familia: Asteraceae 33. HOLERĂ (ghimpe.HOLERĂ (GHIMPE. scai) . SCAI) Denumirea latină: Xanthium spinosum L.

Tulpina ramificat ă . garduri. Plantă erbacee. taninuri catehice. Frunze opuse. în febra intermitenta şi impotriva turbării. Răspândire. urme de ulei volatil. cu spini trifurcaţi la baza fiecărei frunze. pe fata inferioara – sur-alb-păroasă. Conţine acizi polifenolcarboxilici (cafeic şi clorogenic). lung obovate. întrebuinţări. pe lângă drumuri. sialagog şi diuretic. peţiolate. Specia este utilizată in afecţiuni ale căilor urinare şi prostatite. în jurul clădirilor părăsite. recoltate în timpul verii. obovate sau ascutit romboidale. Culoarea frunzelor pe fata superioara este verde dar in dreptul nervurilor principale. recoltare. datorita pubescentei verde albicioasa.mice au demonstrat că posedă actiune anticongestivă. epitelizant-cicatrizantă şi dezinfectantă. Planta creşte spontan prin locuri necultivate. pubescent ă . bsitosterol. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. saponine triterpenice. Organul utilizat. Compozitia chimica. Se usucă în strat subţire în locuri bine aeresite. uneori trilobate. Flori mici verzui grupate în calatidii globuloase. anuală cu rădăcină fusiformă .Descriere. ca antitumoral. Cercetările farmacodina . .

HREAN Denumirea latină: Armoracia rusticana Gaerth Denumirea rusă: Хрен обыкновенный Denumirea engleză: Horse radish Familia: Brassicaceae 34. HREAN .

enterite. săruri minerale. vitamine B. diuretic şi stimulent general. enzime. stări congestive. În doze mici este eupeptic. Hreanul modifică secreţiile bronhice. peţiolate (cele bazale) sau sesile (tulpinale). Rădăcinile plantelor de 1-2 ani se recoltează toamna târziu. Rădăcinile conţin tioglicozide (sinigrozida).Descriere. în strat subţire sau în uscătorii.C. Flori mici. Uscarea se face la umbră. Tulpina dreaptă. grupate în racem. Plantă ruderală . . sau primăvara devreme. recoltare. alături de glucide. ulei volatil. aminoacizi. Organul utilizat. deasemenea se cultivă. după uscarea frunzelor. Planta creşte în locuri umede. prin văi. albe. numeroase. erbacee. întrebuinţări. Fructul – siliculă globuloasă. cu frunze mari alungit-ovate. stimulează diureza şi exercită. cele groase înainte de uscare se despică longitudinal. cordate. dereglări de ritm cardiac. Nu se recomandă suferinzilor de hemoroizi. vivace prin r ădăcină pivotantă. În doze crescute devine iritant şi provoacă gastrite. în plus o acţiune balsamică şi antiseptică. nefrite. pe lângă garduri şi case de locuit. Răspândire. groasă. Compoziţie chimică. ramificată în partea superioară. cistite.

IARBĂ MARE Denumirea latină: Inula helenium L. IARBĂ MARE . Denumirea rusă: Девясил высокий Denumirea engleză: Elecampane Familia: Asteraceae 35.

în regiunea pădurilor de deal. Acţionează atât ca expectorant.Descriere. întrebuinţări. dar mai posedă şi o acţiune general-tonică. având florile ligulate şi tubuloase. Toamna se recoltează rizomii cu rădăcinile de la plante viguroase. cilindric. apoi se înlătură rădăcinile cioturoase. în lunci. Se prescrie în tratamentul bronşitelor cronice. Planta creşte prin fâneţe umede. cărnos. saponozide şi terpene. păroasă şi ramificată în partea superioară. Compoziţie chimică. ovale şi înconjoară tulpina. puternică. Frunzele superioare sunt alterne. bronşită emfizemică. Plantă erbacee. lung peţiolate. recoltare. Decoctul este un calmant al tusei şi modificator al secreţiilor bronhice. livezi. de cel puţin 2-3 ani. se spală într-un curent de apă. Florile formează capitule mari. inulină. perenă cu o tulpină dreaptă. Răspândire. cu marginea dinţată. Organul utilizat. subţiri. galbene. . catar bronhic. sesile. Se scot din pământ cu ajutorul cazmalei. La baza plantei se află frunze mari alungit-ovale. În pământ are un rizom scurt. se îndepărtează părţile aeriene. cât şi ca spasmolitic. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil. în tusea cronică a bătrânilor. pe lângă pâraie. lemnoase şi seci.

Denumirea rusă: Горец почечуйный Denumirea engleză: Ladysthumb Familia: Polygonaceae 36. IARBĂ ROŞIE .IARBĂ ROŞIE Denumirea latină: Polygonum persicaria L.

înlăturând tulpinile lignificate de la bază. Organul utilizat. poliholozide. Tulpină erectă. din zona dealurilor până în cea subalpină. lung-acuminate. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de iarbă roşie. avicularina. pâraielor. Tecile dens îmbracă tulpina. rutinozida. ramificată. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. acizi organici. recoltare. Planta creşte prin locuri mlăştinoase. glabre. cu perişori alipiţi de suprafaţă. anuală. kempferolul .Descriere. cu noduri bazale pronunţate şi ochree tubuloasă prevăzută cu peri. glabră. Flori albe sau roşietice. întrebuinţări. substanţe tanante şi pectinice. Infuzia din părţi aeriene de iarbă roşie se foloseşte ca remediu hemostatic la hemoragii uterine şi hemoroidale şi ca purgativ la constipaţii atonice şi spastice. neglanduloase. cvercitina. izocvercitina. Frunzele alterne. scurt peţiolate sau sesile. lacurilor. Părţile aeriene conţin flavonoidele: hiperozida. Compoziţie chimică. Răspândire. des cu pete brune-roşietice. grupate în spice axilare şi spice terminale. Plantă erbacee. ulei volatil. recoltate în faza înfloririi. lanceolate sau oblonglanceolate. Se taie părţile plantei înflorite cu lungimea până la 40 cm. . vitaminele C şi K. pe marginea râurilor.

IEDERĂ Denumirea latină: Hedera helix L. Denumirea rusă: Плющ обыкновенный Denumirea engleză: Ivy Familia: Araliaceae 37. IEDERĂ .

Frunze alterne. Liană cu tulpini lignificate. Organul utilizat. Frunzele conţin saponozide triterpenice. toxic. caroten. migrene. tuse convulsivă. dureri de ficat şi stomac. săruri minerale. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. Planta creşte pe soluri bogate în humus prin păduri umbroase şi umede. cu 3-5 lobi triunghiulari. fitoncide. Frunzele proaspete se aplică pe arsuri şi răni puroioase. astm bronhic. Compoziţie chimică. acizi polifenolici. flavonozide. ulceraţii. recoltate în faza înfloririi.Descriere. Răspândire. întrebuinţări. lipicioase şi persistente. Flori galbene-verzui mici în formă de umbele sferice grupate în raceme. grădini ca plantă decorativă. recoltare. deasemenea pe stânci şi ziduri. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. Fructul este o bacă globuloasă neagră cu 4-5 seminţe. dezvoltate la nivelul nodurilor de pe tulpini. care se fixează de arbori sau de pereţii caselor cu ajutorul unor crampoane (rădăcini). deasemenea vitamine din grupul B. în zăvoaie. micoze şi alte afecţiuni dermice. Se utilizează în bronşite acute şi cronice. Se cultivă în parcuri. steroli. iod legat. viguroase. .

Denumirea rusă: Можжевельник обыкновенный Denumirea engleză: Common juniper Familia: Cupressaceae 38.IENUPĂR Denumirea latină: Juniperus communis L. IENUPĂR .

în primă fază. globulos. pectine. care conduc. la început verzui. stomahic. Ramurile se scutură uşor pentru ca pe lângă fructele coapte să nu se scuture şi cele neajunse la maturitate. poiene. de culoare verde şi sunt formate din 3 solzi superiori.Descriere. în rarişti şi margini de păduri. cu umiditate atmosferică ridicată. Florile mascule au forma unor conuri. zahăr invertit. Galbule (seminţe + înveliş cărnos) sferice. încă verzi şi care formează producţia anului următor. apoi negre-albăstrui. Preferă locuri luminoase. ascuţite la vârf. recoltare. După fecundare. Se întrebuinţează ca diuretic. . întrebuinţări. Fructele se recoltează când sunt de culoare neagră -alb ăstruie. Florile femele au aspectul unor muguri. Organul utilizat. aşezate în verticil câte 3 la un loc. Se recoltează prin scuturarea ramurilor deasupra unei prelate aşezate sub arbust. aerisite. sferic. Fructele de ienupăr conţin ulei volatil. principiu amar iuniperina. Răspândire. Administrat un timp mai îndelungat provoacă iritaţii renale. solzii superiori devin cărnoşi formând fructul. antireumatic şi sudorific. Arbustul creşte în pâlcuri sau formând tufărişuri. însoţit de răşini. acizi organici. la albuminurie. Compoziţie chimică. păşuni. Arbust cu frunze în formă de ace.

Denumirea rusă: Гипсолюбка (качим) метельчатая Denumirea engleză: Baby’s breath Familia: Caryophyllaceae 39.IPCĂRIGE Denumirea latină: Gypsophila paniculata L. IPCĂRIGE .

lanceolate. recoltare . aproape sferice. Răspândire. deasemenea pentru combaterea viermilor intestinali şi ca cicatrizant pentru răni. albe sau slab roz. Se reţin numai rădăcinile. mai lung decât caliciu. Compoziţie chimică. lăstarii subterani replasându-se. diuretice şi depurative . Se cultivă ca decorativă în florării. seminţe lentiforme. Rădăcinile sunt utilizate pentru proprietăţile lor expectorante (în bronşite). Plantă perenă cu rizom gros de 2-8 cm. cantităţi mici de ulei volatil. cu 3 nervuri şi suprafaţă ceroasă. care se continuă cu rădăcini lungi de 1. Florile numeroase. Frunzele sunt dispuse opus. Organul utilizat. în lizierele pădurilor de pin. de-a lungul pâraielor şi râurilor. întregi. creşte prin locurile nisipoase. întrebuinţări. Tulpini mult ramificate la bază formând tufe dese.Descriere. Constituentul principal este gipsozida A (gipsozida saponina). dispuse în panicul. Se usucă la soare sau în uscătorii termice. lucioase. foarte mici. de la exemplarele de 3-4 ani. ascuţite. negre. Fructul monosperm. Planta nu suportă terenuri grele. deasemenea zaharuri. pe lângă garduri şi drumuri. când conţinutul de substanţe active este mai bogat. Rădăcinile se recoltează toamna. . aspru. săruri minerale. la sfârşitul perioadei de vegetaţie.5-2 cm.

IZMĂ BUNĂ (mentă) .IZMĂ BUNĂ (mentă) Denumirea latină: Mentha piperita L. Denumirea rusă: Мята перечная Denumirea engleză: Peppermint Familia: Lamiaceae 40.

colagog şi antiemetic . Plantă erbacee cu rădăcini adventive fibroase. Tinctura se foloseşte ca analgezic. ovat-lanceolate p ână la lanceolate. . gastrică. conic alungit. Frunzele se recoltează când acestea ajung la lungimea de 6 cm. sitosterol. acizii ursolic şi oleanolic. când plantele sunt înflorite peste 25%. întrebuinţări. colagogă şi calmantă. Părţile aeriene se recoltează pentru uscare când plantele sunt înflorite în proporţie de 15-20%. flavonozide. iar pentru extragerea uleiului volatil. compusă din noduri şi internoduri. Compoziţie chimică. luto-nisipoase. taninuri. pe partea superioară netede. cu apă freatică la mică adâncime. Organul utilizat. Plantă care preferă solurile fertile de luncă. Răspândire. Ele se prescriu ca spasmolitic. caroten. mai mult sau mai puţin erectă. colorate în verde închis cu glande oleifere. puternic ramificată. Frunze opuse. heliofilă. lipide.Descriere. Tulpina patrunghiulară. Inflorescenţa este de forma unui spic. recoltare. întră în componenţa speciilor cu acţiune carminativă. iar pe cea inferioară au nervuri proeminente. cu marginea limbului serată. Frunzele de mentă conţin ulei volatil (principiu activ).

Denumirea rusă: Лук медвежий (черемша) Denumirea engleză: Wild garlic Familia: Liliaceae 41. LEURDĂ .LEURDĂ Denumirea latină: Allium ursinum L.

pe timp uscat. tei. fitoncide. Flori albe. dar încă neidentificat structural. după ce se ridică roua. recoltare. prin păduri umbroase de fag. umede. activează peristaltismul intestinal. Planta conţine un principiu activ la nivelul musculaturii uterine. săruri minerale. Planta are miros de usturoi.Descriere. întrebuinţări. Produsul vegetal se foloseşte pentru mărirea tensiunii arteriale. vitamina C. este vermifug. Se conţine ulei volatil. Creşte pe soluri bogate în humus. stejar. Răspândire. elimenarea toxinelor din organism (combate intoxicaţia cu nicotină). . febrifug. Organul utilizat. grupate în inflorescenţe umbeliforme. Compoziţie chimică. Tulpina floriferă erectă cu trei muchii. la bază treptat îngustate întrun peţiol lung. Plantă perenă cu rădăcini fibroase pornite dintr-un bulb ovoidal. Bulbii se sapă primăvara devreme sau toamna târziu. verzi-închise pe partea superioară şi mai deschise pe cea inferioară. Frunze (2) ovat-lanceolate sau eliptictic-lanceolate cu două nervuri paralele. Recoltarea frunzelor se efectuează în timpul înfloririi.

Denumirea rusă: Лаванда узколистная Denumirea engleză: Lavender Familia: Lamiaceae 42.LEVĂNŢICĂ Denumirea latină: Lavandula angustifolia Mill. LEVĂNŢICĂ .

semisferică. permeabile. întrebuinţări. . Frunze opuse. Plantă perenă cu rădăcină lignificată. Florile proaspete de levănţică conţin ulei volatil. se folosesc ca stimulent aromatic. formează o tufă aproape globuloasă. rezine. conduce la o normalizare a funcţiei cardiace. Uleiul de levănţică.Descriere. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă spiciformă. ramificată puternic de la bază. cu scoar ţa exfoliată. recoltare. se foloseşte pentru corectarea mirosului unguentelor şi cremelor medicinale. liniar-lanceolate. acid ursolic. cu peri ramificaţi. cele inferioare cenuşii. ca şi cel de melisă. Florile. acute. substanţe pectice. un principiu amar. pe ambele feţe păroase. Organul utilizat. Răspândire. pubescente. mai puţin păroase. deasemenea tanin. ca insecticid. cele superioare cenuşii-verzi. ca atare. Compoziţie chimică. Tulpina. când conţin maximum de ulei volatil şi se transportă imediat la locul de extragere a uleiului sau uneori la cel de uscare. stelaţi. ca vermifug în medicina tradiţională. Planta creşte pe soluri afânate. cea b ătrână este brună . relativ uscate. iar ramificaţiile tinere sunt patrunghiulare. cumarine. Recoltarea inflorescenţelor cu rămăşiţi scurte de tulpini se face în prima jumătate a zilei.

Denumirea rusă: Коровяк скиперовидный Denumirea engleză: Mullein Familia: Scrophulariaceae 43.LUMÂNĂRICĂ Denumirea latină: Verbascum thapsiforme Schrad. LUMÂNĂRICĂ .

iridoidelor. Plantă ierbacee. Întreaga plantă este acoperită cu peri deşi şi stelaţi. pe terenuri nisipoase şi pietroase. ceea ce îi dă un aspect catifelat. ramificată şi acoperită cu frunze care îmbracă tulpina. Proprietăţile expectorante şi emoliente (datorită mucilagiului) fac ca florile de lumânărică să fie incluse în speciile pectorale. diuretică. de-a lungul gardurilor.Descriere. Începând din luna iunie se culeg florile fără sepale (corola cu staminele). Creşte prin locuri însorite. f l a v o n o z i d e l o r. antimicrobiană. culegerea florilor se poate continua până în luna septembrie. antihistaminică. Întrebuinţări. pentru preîntâmpinarea brunificării. antivirală. la temperatura de maximum 45oC. Florile sunt aşezate în formă de spic la vârful tulpinii sau al ramurilor. antispastică. Deoarece planta înfloreşte treptat începând de la bază spre vârf. cu tulpina dreaptă. sterolilor mai au acţiune antiinflamatorie. sau se folosesc ca diaforetice şi antiastmatice. Cercetările au arătat că principiul lor activ (saponozidele) se află numai în florile complet deschise. Uscarea trebuie să se efectueze repede. cilindrică. Răspândire. recoltare. bianuală. . Organul utilizat. La noi se întâlneşte peste tot. Datorită s a p o n o z i d e l o r.

Denumirea rusă: Шиповник собачий Denumirea engleză: Rose-hip Familia: Rosaceae 44. MĂCEŞ .MĂCEŞ Denumirea latină: Rosa canina L.

decubitus. fructele se transportă la locul de uscare. Compoziţie chimică. formate din mai multe foliole ovale. cu 5 sepale. Siropul. provitamina A. uleiuri volatile. K. Recoltarea fructelor începe în momentul când ele trec de la culoarea cărămizie spre roşu-portocaliu. dinţate pe margini. la marginea drumurilor şi a pădurilor. taninuri. astringent şi antidiareic. măceşele întră în perioada de supracoacere şi le fac inutilizabile pentru scopuri medicinale. acid malic şi citric. de culoare roşie. 5 petale. Organul utilizat. pectine. Mg. frunze compuse. numeroase stamine dispuse pe un receptacul. în realitate adevăratele fructe. săruri de K. Flori de culoare roz. PP. În acest receptacul se află numeroase achene. deoarece se încing uşor. infuzia se utilizează ca vitamin . Arbust cu ghimpi. Creşte prin tufişuri. Fructele recoltate nu se vor lăsa la soare. Răspândire. pe dealuri. . întrebuinţări. care la maturitate devine cărnos. zaharuri. După eliminarea corpurilor străine şi a impurităţilor. recoltare . iar uleiul – la arsuri. Fe. Fructele de măcieş conţin vitaminele C. cărora în mod obişnuit se spune seminţe.izant. scade conţinutul în vitamina C. extractul. dextrină. cu 2 stipele la baza.Descriere. B2 . Ca. Mai târziu. dermatite. uneori albe.

MĂLIN Denumirea latină: Padus avium Mill. Denumirea rusă: Черемуха обыкновенная Denumirea engleză: Bird Cherry Familia: Rosaceae 45. MĂLIN .

ulei volatil şi gras. bruscacuminate. tufărişuri. vegetând sporadic în regiunea de deal şi munte. Fructe. uşor zbârcite. Rădăcina rămuroasă. Frunze eliptice. se întrebuinţează. recoltare. sucul şi geleul din fructe de mălin. negre. Tulpină dreaptă. se socoate. Compoziţie chimică. rar la câmpie. În fructe se conţin substanţe tanante condensate. Arbust sau arbore cu coroană deasă. strălucitoare cu seminţa rotund-ovată şi miezul dulce-astringent.Descriere. flavonozide . Scoarţa netedă. Se rup raceme întregi. groase. drupe sferice mici. la bază rotunjite. obovate sau oblong-ovate. datorită acţiunii astringente. recoltate la maturizare deplină. . pe faţa inferioară cu smocuri de peri la subsuoara nervurilor. în seminţe a fost identificată heterozida amigdalina şi ulei gras. Decoctul. Flori albe. zăvoaie. iar după uscare la soare sau în uscătorii termice (40600C) pedunculii se înlătură. întrebuinţări. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mălin. cenuşie-negricioasă. ca remediu antidiareic. grupate în raceme. Organul utilizat. mirositoare. Planta creşte prin păduri de luncă. pe margine acut-serate. acizi organici. că chiar un strugure de mălin mâncat poate opri diareia. Răspândire.

MĂRAR Denumirea latină: Anethum graveolens L. MĂRAR . Denumirea rusă: Укроп огородный Denumirea engleză: Common dill Familia: Apiaceae 46.

Frunze tripenat-sectate. carotenoide. . În sudul Europei mărarul creşte sălbatic. ca infuzie sau chiar uleiul volatil picurat pe o bucată de z a h ă r. diachene ovaleliptice. peţiolate. În fructe au fost identificate cumarinele bergaptena. striată. vitaminele C. glabră. grupate într-o umbelă compusă. care conţine totalul tuturor compuşilor fenolici posedă acţiune spasmolitică. Preparatul Anetinum. scopoletina. cu foliole filiforme. recoltare. şi ulei gras. PP. cafenii. printre cereale. C a a n t i h e m o r o i d a l s e administrează sub formă de clisme cu infuzie. carminative.ramificată. Plantă erbacee anuală. Flori mici. Organul utilizat. Rădăcina pivotantă. antispastice şi diuretice. înaltă până la 160 cm. Răspândire. umbeliferona. Se utilizează sub formă de apă aromatică. Tulpină cilindrică. Astăzi cunoscut pe tot globul. slab .Descriere. Caliciu lipsă sau neînsemnat. Compoziţie chimică. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mărar. Conţin. de asemenea. ulei volatil format din limonen şi carvonă. fistuloasă. Fructe. întrebuinţări. gălbuiverzui. Posedă proprietăţi stomahice. verde. recoltate la maturizarea a 5060% din umbele.

verrucosa Ehrh.MESTEACĂN Denumirea latină: Betula pendula Roth.) Denumirea rusă: Береза поникающая (бородавчатая) Denumirea engleză: Silver birch Familia: Betulaceae 47. MESTEACĂN . (B.

Frunzele tinere se recoltează începând din luna mai. Arbore cu scoarţa albă şi netedă în tinereţe. Răspândire. Florile femeieşti ies din muguri numai primăvara o dată cu apariţia frunzelor. cariofilen. întrebuinţări. pe pante. iar primăvara se deschid. crăpându-se la bătrâneţe. ca arbore ornamental pe marginea străzilor. când sunt lipicioase. Creşte peste tot. glabre. Mugurii se recoltează de pe ramurile tinere prin strujire. se mai conţin flavonozide. cât şi de conifere. dinţate pe margini. taninuri. recoltare .Descriere. Compoziţie chimică. . Cele tinere sunt lipicioase datorită unor glande ce secretă o răşină. heterozide. drumuri. ascuţite la vârf. rezine. decoctul din frunze şi muguri posedă acţiune diuretică (la edeme de provinenţă renală şi cardiacă) şi colagogă (la colecistite). Florile bărbăteşti se formează în timpul verii. Infuzia. şi continuă până la sfârşitul lunii iulie. Organul utilizat. atât în păduri de foioase. în formă de romb sau triunghi. în poieni. Frunze alterne. iernează sub formă de amenţi. betulol. în grădini sau parcuri. Frunzele de mesteacăn conţin ulei volatil. compuşi triterpenici. Mugurii conţin ulei volatil în componenţa căruia întră betulina. vitamina C.

MUR Denumirea latină: Rubus caesius L. Denumirea rusă: Ежевика (ожина) Denumirea engleză: Blackberry Familia: Rosaceae 48. MUR .

Fructele. cea ce le conferă proprietăţi astringente. întrebuinţări. cilindrici. săruri de potasiu. negrealbăstrui. rezultate din încrucişarea cu alte specii. iar rădăcinile toamna târziu. Datorită conţinutului în acizi organici fructele sunt folosite ca laxativ uşor în pediatrie. Au mai fost identificate zaharuri. Arbust cu lăstari târâtori. în tufişuri. . vitamine C. Organul utilizat. Flori albe. frunzele se recoltează înainte şi în perioada de înflorire. Frunze trifoliate cu foliole romboidal-ovate şi marginea neregulat serată. din grupa B. Lăstarii tineri.Descriere. antidiareice. pline de seminţe. fructele la maturizare. recoltare. ghimpi scurţi. Răspândire. pe râpele pădurilor. mici. Fructe polidrupe cărnoase. preferând luminozitatea directă. pectine. Creşte pe malurile râurilor. subţiri. globuloase. cupru. În grădini întâlnim de obicei specii hibride. pe cea inferioară tomentoase. grupate în raceme scurte. renal ă şi prin glandele sudoripare. sau primăvara devreme. Aceşti compuşi activează procesele de eliminare a toxinelor pe cale gastrointestinală . pe partea superioară dispers-păroase. Compoziţie chimică. caroten. cu gust astringent-acrişor. frunzele conţin substanţe tanante. mangan.

MUŞEŢEL .) Denumirea rusă: Ромашка аптечная Denumirea engleză: Chamomile Familia: Asteraceae 49.MUŞEŢEL Denumirea latină: Chamomilla recutita L. (Matricaria chamomilla L.

recoltare. Răspândire.din flori tubulare. pe terenuri uscate. Fructul este o achenă mică. Proazulenele. acid ascorbic. Acţiunea spasmolitică este atribuită flavonozidelor şi cumarinelor alături de care se mai conţin mucilag. Frunze sesile. Creşte pe ogoare. iar receptaculul . reprezentate prin inflorescenţe. sunt grupate în capitule compuse din flori ligulate. Plantă anuală cu rădăcina pivotantă. Compoziţie chimică. iar florile ligulate au un aspect proaspăt şi se află în poziţie orizontală. de culoare galbenă-aurie. pe soluri diferite. Inflorescenţele nu trebuie să aibă codiţe mai lungi de 1 cm. au acţiune stomahică şi carminativă.sau tripenat sectate. fitosteroli şi acizi graşi. bifidat compuse. de culoare albă . . de la cele nisipoase până la cele argiloase. Florile de muşeţel au acţiune antiinflamatoare. în alte culturi. care sunt substanţe amare. Recoltarea florilor se face atunci când 50% din florile tubulare sunt deschise. colină. Preferă locuri însorite. Organul utilizat. întrebuinţări. pe lângă drumuri. fusiformă. Florile. locuri virane. de culoare argintie. inserate altern. Are o largă întrebuinţare în dermatologie şi cosmetică.Descriere. bi. cicatrizantă şi antialergică datorită azulenelor şi bisabololului din uleiul volatil.

NALBĂ DE PĂDURE Denumirea latină: Malva silvestris L. NALBĂ DE PĂDURE . Denumirea rusă: Просвирник (мальва) лесной Denumirea engleză: Common mallow Familia: Malvaceae 50.

Produsul vegetal conţine mucilagii. pe margine neregulat-seraţi. Plantă erbacee. întrebuinţări. p ăroasă . în tratamentul furunculozei. acizi organici. bianuală cu rădăcină pivotantă . ele se pot recolta în continuare. Flori roşiiviolacee dispuse la subsuoara frunzelor. Florile de nalbă se recoltează de asemeni manual. Răspândire. . şanţuri. Planta se recomandă în afecţiuni ale bronhiilor. cu limb rotund până la reniform. sfeclă. păros. rar prin tăieturi de pădure şi fâneţe. taninuri. recoltate fără peţiol până în perioada înfloririi. dealuri aride. Prezenţa mucilagiilor conferă celor două produse vegetale proprietăţi demulcente. Se folosesc frunzele. cu 3-7 lobi semicirculari sau triunghiulari. în culturi de cartof. complete sau fără caliciu. urme de ulei volatil. ramificat ă . Organul utilizat. vitaminele A şi C. recoltare. Frunze lung-peţiolate. Tulpina erect ă sau ascendentă . Compoziţie chimică. neatacate de rugină. Creşte pe terenuri necultivate. Dacă frunzele sunt sănătoase. marginea drumurilor. întră deasemenea în compoziţia speciilor pectorale. pe lângă garduri.Descriere. în gargarisme. în momentul deplinei maturaţii. c ărnoasă .

Denumirea rusă: Алтей лекарственный Denumirea engleză: Marsh mallow Familia: Malvaceae 51.NALBĂ MARE Denumirea latină: Althaea officinalis L. NALBĂ MARE .

recoltare. Acţiunea farmacodinamică principală este determinată de mucilag. deoarece apa dizolvă cu uşurinţă mucilagiile. fructul este turtit. În cazul când frunzele sunt sănătoase. Plantă ierboasă cu rizom scurt şi numeroase rădăcini de culoare cenuşie deschis la suprafaţă. Întră în compoziţia speciilor pectorale iar sub formă de gargarisme este utilizată pentru acţiunea antiinflamatoare în tratamentul inflamaţiilor gingivale. albă până la slab gălbui la interior. mucilaginos. având un peţiol lung. . Compoziţie chimică. Creşte prin locuri umede. datorită căruia este utilizată ca emolient. recoltarea poate continua şi în timpul înfloririi. Rădăcinile se scot din pământ în momentul când planta s-a uscat şi înainte ca pământul să îngheţe. Organul utilizat. Răspândire. pe malurile râurilor şi pe marginea şanţurilor. În prezent se cultivă în multe ţări. Tulpinile acoperite cu frunze de culoare verdealbicioasă aşezate altern. Părţile aeriene se recoltează înainte de înflorire. neîngălbenite şi neatacate de boli.Descriere. întrebuinţări. Spălarea nu este permisă. Apare mai rar prin tufişuri. începând de la vârful plantei. compus din numeroase achene. cu gust dulceag. Flori de culoare alb-roz.

NEGRILICĂ Denumirea latină: Nigella sativa L. NEGRILICĂ . Denumirea rusă: Чернушка посевная Denumirea engleză: Black cumin Familia: Ranunculaceae 52.

colici. . depresiv şi analgezic. întrebuinţări. posedă proprietăţi antispastice. Tulpina cilindrică sau muchiată. Creşte ca buruiană în semănături. Frunze alterne bipenatpartite cu lacinii liniare. solitare. Plantă ierboasă anuală cu rădăcină pivotantă subţire. afânate. având suprafaţa acoperită cu asperităţi. Flori de culoare alb-albăstrui. pubescentă. Organul utilizat. Planta se seceră. în vârful tulpinii sau ramurilor. Compoziţie chimică. Uleiul volatil se manifestă ca diuretic. leagă în snopi. cu numeroase seminţe negre. apoi se treieră. Răspândire. mari. Nigelona. Seminţele se recoltează când polifolicula are culoare neagră. curbate. trunchiate. carminaiv. fiind activă în bronhospasmul provocat de histamină. componentul carbonilic al uleiului volatil. pe locuri părăsite.Descriere. în boli de piept şi contra viermilor intestinali. Fructul este polifoliculă . În medicina populară planta este folosită în indigestii. recoltare. este rezistentă la temperaturi înalte şi insolaţii puternice. Vegetează bine pe soluri mijlocii. ramificată.

Denumirea rusă: Аир болотный Denumirea engleză: Sweet flag Familia: Araceae 53.OBLIGEANĂ Denumirea latină: Acorus calamus L. OBLIGEANĂ .

rezine. heterozida amară acorina. Tu l p i n a a e r i a n ă e s t e tetraunghiulară şi poartă o singură frunză la subsuoara căreia se dezvoltă o inflorescenţă. Creşte pe lângă iazuri. produsul vegetal are acţiune stimulentă asupra secreţiilor gastro-intestinale. cilindrică. bălţi. cu un rizom orizontal. cu ajutorul unor greble sau furci. carminativ şi prezintă acţiune sedativă. Datorită principiilor amare şi celorlalţi compuşi ai uleiului volatil. gros. cu teacă. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă de tip spadice. atât pe malul apelor curgătoare. cât şi al celor stătătoare. după evacuarea apei şi zvântarea terenului.Descriere. Plantă perenă. Rizomii recoltaţi se spală de mâl. tanin. recoltare. se curăţă de părţile aeriene şi rădăcină. Răspândire. . Este un bun stomahic. erbacee. întrebuinţări. amidon. cu 1-2 rânduri de rădăcini adventive g ă l b u i . Produsul vegetal conţine ulei volatil. Compoziţia chimică. mlaştini. cele groase se despică. Rizomii se recoltează toamna. ascuţit la vârf. Se foloseşte ca eupeptic amar în tratamentul anorexiilor şi dispepsiilor. Organul utilizat. cu limbul întreg. sunt înguste. apoi se usucă. acid ascorbic. Frunzele pornite din rizom. cărnos. roşcate la bază. Se aşează la zvântat timp de câteva zile la umbră.

Denumirea rusă: Валериана лекарственная Denumirea engleză: Valerian Familia: Valerianaceae 54.ODOLEAN Denumirea latină: Valeriana officinalis L. ODOLEAN .

Descriere. mai este hipnotic şi antispastic. valepotriaţi. În primul an formează numai o rozetă de frunze imparipenat sectate. . se curăţă de pământ prin scuturare. lipide. Organul utilizat. erbacee cu rizom vertical. Plantă perenă. precum şi în staţiuni mai înalte. apoi se usucă. marginea întreagă sau serat dinţată. Tulpini fistuloase. Principiul activ nu este încă definitiv cunoscut. Rizomii cu rădăcini se recoltează toamna târziu (cel mai bine în primul an de viaţă). întrebuinţări. recoltare. Compoziţie chimică. violacee-roz sau albă. de-a lungul apelor. enzime. Frunzele tulpinale sunt opuse. Odoleanul are acţiune sedativă asupra sistemului nervos şi cardiac. care dezvoltă stoloni şi formează rădăcini. Cre şte în locuri umede. flavonozide). se spală întrun curent de apă în timp cât mai scurt pentru a nu-şi pierde calităţile şi se lasă la zvântat 1-2 zile. Se taie partea aeriană de la colet. Inflorescenţa este un racem corimbiform de culoare roşiatică. Răspândire. glucide. spasmolitic la nivelul tractului gastrointestinal. cu suprafaţa brăzdată. pe locuri stâncoase sau în păduri mai puţin umede. se presupune existenţa unui fitocomplex bazat pe sinergismele ce se stabilesc între diferiţi componenţi (ulei volatil.

OSUL IEPURELUI . Denumirea rusă: Стальник колючий Denumirea engleză: Spiny restharrow Familia: Fabaceae 55.OSUL IEPURELUI Denumirea latină: Ononis spinosa L.

întrebuinţări. Tulpină lignificată la bază. Răspândire. ca remediu diuretic. Principiile active de bază sunt heterozidele izoflavoniceononina şi onospina. foarte spinoasă. prin locuri nisipoase. păroasă. Organul utilizat. Compoziţie chimică. ulei gras şi volatil. ramificată.. substanţe tanante.Descriere. Spontan se întâlneşte altă specie Ononis arvensis L. mărăcinişuri şi de-a lungul apelor. Se mai conţin onocerina. Frunze superioare simple. glandulos-păroase. cele inferioare trifoliate. Rădăcinile trebuie recoltate toamna târziul sau primăvara devreme. cu foliole ovale. favorizează expulzarea calculelor renali şi înlesneşte eliminarea clorurilor. Flori papilonate. care se deosebeşte prin flori mari. grupate în inflorescenţe spiciforme. normalizează scaunul (la constipaţii cronice) . roz cu dungi mai închise. acid citric. Planta se foloseşte ca hemostatic (la hemoroizi). roze. . Subarbust cu rizom continuat într-o rădăcină flexibilă. dispuse la subsuoara unor bractei. dinţate pe margine. Creşte prin fâneţe şi păşuni uscate. recoltare. cenuşie. Pentru a asigura înmulţirea plantei se taie partea cioturoasă care constituie coletul şi se îngroapă în acelaşi loc. aşezate câte două pe pedunculi scurţi în subsuoara frunzelor.

PĂDUCEL Denumirea latină: Crataegus sanguinea Pall. Denumirea rusă: Боярышник кроваво-красный Denumirea engleză: Redhaw hawthorn Familia: Rosaceae 56. PĂDUCEL .

uşor ovale de culoare roşie. Organul utilizat. Creşte prin păduri şi tufişuri. Flavonozida principală este hiperozida. iar fructele se pot usca şi la soare. Compoziţie chimică. Florile se recoltează în momentul când încep să se deschidă. acizii clorogenic şi cafeic. pe cea inferioară cu smocuri de peri. Fructele se culeg toamna în momentul când ele se înroşesc. hipotensivă. pe timp uscat. Se recomandă în scleroză coronariană la persoane în vârstă. recoltare. pentru tratamentul unui cord hipertonic. Frunze alterne. Florile sunt constituite pe tipul 5. carotenoide. alături de care se găsesc vitexina. glabri. fără accesul luminii directe. cu spini. cu 15-20 stamine cu antere de culoare neagră. lucitori. izolat prin poienile din regiunea de câmpie până la regiunea muntoasă. a fost pusă în evidenţă acţiunea simpaticolitică.Descriere. pe faţa superioară glabre. . întrebuinţări. cu 3-7 perechi de lobi seraţi pe margine. Arbust cu tulpină mult ramificată. Păducelul are activitate cardiovasculară. Răspândire. rombic-ovate. ulei volatil. Des se cultivă în parcuri. Fructele sunt globuloase. vasodilatatoare şi sedativă asupra sistemului nervos central. Lujeri brun-verzui. Florile trebuie uscate în straturi subţiri. rutozida.

PĂPĂDIE Denumirea latină: Taraxacum officinalis L. Denumirea rusă: Одуванчик лекарственный Denumirea engleză: Common dandelion Familia: Asteraceae 57. PĂPĂDIE .

de culoare galbenă. cu rizom gros scurt. Atât rădăcinile cât şi părţile aeriene ale păpădiei se utilizează ca tonice amare. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează înainte şi la începutul înfloririi. atenuate în peţiol. În sucul laticifer al plantei se conţine taraxacină. întrebuinţări. colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. Răspândire. Creşte pretutindeni din regiunea de şes până în cea deluroasă . locuri necultivate. care dă naştere unei rădăcini pivotante. Plantă erbacee. inegal invers fidate. recoltare .Descriere. Nervura mediană are pe faţa superioară aspect de şanţ. vertical. Organul utilizat. Frunze lanceolate. în general cu caracter alcoolic. cu lobii triunghiulari acuţi sau obtuzi. substanţă amară cu structura guaianică. perenă. . Tot sistemul posedă o culoare neagră la exterior şi albă la interior. la marginea drumurilor etc. Compoziţie chimică. Din rădăcini au fost izolaţi compuşi triterpenici. Rădăcina întră în compoziţia speciilor gastrice. carotenoide. Inflorescenţele sunt dispuse în antodiu şi alcătuite numai din flori ligulate. Se mai conţine ulei gras şi oze. iar rădăcinile toamna sau primăvara devreme. prin f âneţe. inulină. deasemenea sitosteroli şi stigmasteroli.

PĂTLAGINĂ MARE . Denumirea rusă: Подорожник большой Denumirea engleză: Common plantain Familia: Plantaginaceae 58.PĂTLAGINĂ MARE Denumirea latină: Plantago major L.

C. rănilor purulente. păşuni umede. fâneţe. grupate într-un spic. Frunzele de pătlagină se recoltează atât înainte cât şi în timpul înfloritului. dispuse în rozetă. flavone. ulceraţiilor. astringente. Frunzele se taie de la suprafaţa pământului cu peţiolul nu mai lung de 5 cm. pe timp uscat. acid oleanolic. iar extern pentru tratarea afecţiunilor vasculare. ulcer gastrointestinal. astm bronhic. . cu trei-şapte nervuri. stomatitelor. după ce se ridică roua. Compoziţie chimică. vitaminele A. capsulă ovoidală. Răspândire. perenă cu rizom scurt şi rădăcini fasciculate.Descriere. pectine şi posedă proprietăţi emoliente. tanin. artificial la 40-50oC. în locuri cultivate şi necultivate. nisipoase. întrebuinţări. K. Organul utilizat. Flori galbenealbicioase. brusc-atenuate în peţiol. Frunze lat-ovate. laringitelor. Creşte la marginea drumurilor. recoltare. Se folosesc în tratamentul gastritelor cronice anacide. traheitelor. Fruct. bron şite. glabre. Plantă erbacee. locuri bătătorite. Frunzele conţin mucilag. Se usucă la umbră în strat subţire. uşor hemostatice. hipertensiune arterială. diaree. de la câmpie până în zona subalpină.

PELIN .PELIN Denumirea latină: Artemisia absinthium L. Denumirea rusă: Полынь горькая Denumirea engleză: Wormwood Familia: Asteraceae 59.

drumuri. speciilor colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. acoperită cu frunze aşezate altern. recoltare . artificial temperatura nu trebuie să depăşească 350C.Descriere. vermifug şi emenagog. Răspândire. iar pentru ulei volatil – înaintea înfloririi. de culoare gălbuie. întrebuinţări. pe lângă garduri. Trebuie administrat însă cu atenţie din cauza toxicităţii tuionei. Toate florile din capitul sunt tubuloase. Ele sunt adânc divizate în lobi lunguieţi cu margini întregi. Compoziţie chimică. aşezate la vârful tulpinii şi al ramurilor. locuinţe. Frunzele de la bază sunt lung peţiolate. Pelinul se foloseşte ca tonic amar. Florile formează mici capitule globuloase. pe măsură ce înaintează pe tulpină. în locuri aerisite şi se usucă la umbră. stomahic. Frunzele bazilare şi vârfurile înflorite ale plantei după tăierea cu foarfecele. Frunzele de pelin se recoltează pe timpul înfloririi. Întreaga plantă are un aspect albcenuşiu din cauza perilor deşi şi mătăsoşi. Principiile amare ale pelinului sunt formate din sesquterpene (proazulene). . este partea componentă a preparatelor stomacale. Plantă vivace cu tulpina ramificată în partea superioară . Organul utilizat. cuţitul se întind în straturi subţiri. peţiolul este mai scurt. Creşte prin locuri necultivate şi uscate.

PIPERUL BĂLŢII Denumirea latină: Polygonum hydropiper L. PIPERUL BĂLŢII . Denumirea rusă: Горец перечный Denumirea engleză: Water-pepper Familia: Polygonaceae 60.

constituite dintr-un perigon 4 (-5) laciniat. se mai conţin vitaminele C şi K. Frunze alterne. hemoragii gastrice. Inflorescenţele spiciforme. recoltate în timpul înfloririi.5 cm deasupra solului şi imediat se transportă la locurile de uscare. în locuri ferite de razele solare directe. ascuţite sau obovate. Planta este răspândită în toată partea europeană şi creşte prin locuri umede pe malurile râurilor. cu 6 (-8) stamine. Tulpină glabră. Extractul fluid întră în componenţa supozitoarelor antihemoroidale. lacurilor. Plantă erbacee. pentru tratamentul meno. pe suprafaţă glabre. mlaştinilor. Principiile active de bază sunt flavonozidele. Organul utilizat. lanceolate. cilindrice. vezicale. Compoziţie chimică. ovar superior cu 2-3 stiluri. . erectă sau ascendentă. sau după raclarea uterului.Descriere. roşiatică.şi metroragiilor. Planta se taie la înălţimea de 4 . Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. substanţe tanante şi pectinice. mucilagii. pe margine uneori cu perişori subţiri. glabre. ulei volatil. la bază îngust cuneiforme. anuală. roşietice. hemoroidale. Este folosit şi în ginecologie. întrebuinţări. Răspândire. Tecile sunt peliculare. recoltare. acizii organici. Planta este utilizată ca hipotensiv şi hemostatic în hemoptizii.

) Nevski ) Denumirea rusă: Пырей ползучий Denumirea engleză: Couch grass Familia: Poaceae 61. (Elytrigia repens (L.PIR Denumirea latină: Agropyron repens P.B. PIR .

A. diaforetic. Planta creşte pe terenuri părăsite. Compoziţie chimică. Plantă erbacee. Flori dispuse în spic compus. Frunze liniare. pe lângă garduri. perenă cu rizom lung târâtor. săruri de potasiu şi fier. galben. cu proprietăţi stimulative ale poftei de mâncare şi ale unei bune digestii. Tulpină erectă. cenuşiu-verde sau albăstruie. se spală într-un curent de apă şi se usucă în strat subţire la soare sau în camere bine aerisite. depurativ. Sub formă de decoct este utilizat ca diuretic. stolonifer.inulin ă ). Rizomii se recolteaz ă primăvara timpuriu sau toamna târziu. Acţiunea antibiotică s-ar datora formării unei cetone. grădini. ca tonic general. verde. carotenoide. pe marginea drumurilor. Pirul conţine polifructozani (triticină . lung. cu teacă despicată ce înconjoară tulpina şi limb îngust. Se înlătură părţile aeriene. scăzând presiunea arterială . De asemenea are şi acţiune cardiovasculară. mucilag. . prin pajişti. cu noduri. vitamine din complexul B. Organul utilizat. Răspândire. întrebuinţări. recoltare . ca urmare a oxidării agropirenului din uleiul volatil. Internodurile sunt fistuloase şi au un lumen redus.Descriere.

(mierea ursului) Denumirea latină: Pulmonaria officinalis L. PLĂMÂNĂRICĂ . Denumirea rusă: Медуница лекарственная Denumirea engleză: Lungwort Familia: Boraginaceae PLĂMÂNĂRICĂ 62.

grupate în cimă scorpiodă. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi şi după înflorire. Compoziţie chimică. deasemenea afecţiuni ale căilor respiratorii. Frunzele rozetei eliptice sau cordat-ovate. diaree. Planta conţine mucilag şi alantoină. Creşte în locuri umbrite. Plant ă ierbacee. tuse. laringite. prin pădurile de foioase. apoi violet-albăstrui. Răspândire. vitamina C. catar bronşic. neramificate. pe soluri cu umiditate accentuată. Se foloseşte în afecţiuni ale vezicii urinare. recoltare . expectoraţii cu sânge. ulcer gastric şi duodenal. la început roşii-purpurii. Tulpinile erecte. perenă cu rizom târâtor. cele tulpinale – spatulate sau alungit-ovate. . întrebuinţări. Organul utilizat. din care pornesc rădăcini adventive. Flori mici. ramificat. pe timp frumos. rutozidă şi microelemente. lung peţiolate. hemoroizi. cu peri tari. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale. cilindrice. margini de păduri. după ce s-a ridicat roua. cu vârful ascuţit. fâneţe. răguşeală.Descriere . acid silicic. maluri umbroase ale pâraielor. substanţe tanante. alături de saponozide.

Denumirea rusă: Мать-и-мачеха Denumirea engleză: Coltsfoot Familia: Asteraceae 63.PODBAL Denumirea latină: Tussilago farfara L. PODBAL .

Frunzele de podbal conţin 7-8% mucilagiu. cu margini dinţate.Descriere. carotenoide. începând din luna aprilie şi până în iunie. inulină. în şanţuri. vivace cu un rizom cărnos. văile râurilor. Organul utilizat. Frunzele de podbal sunt recoltate fără peţiol. deoarece acestea sunt mai bogate în mucilagii. flavone. La recoltare se vor prefera plantele expuse soarelui. când sunt încă mici (8-15 cm în diametru). Răspândire. recoltare. peţiol semicilindric. un principiu amar. tanin. Plantă ierbacee. saponozide. iar pe cea inferioară albicioasă din cauza perilor deşi. din care cresc frunze rotunde. Florile de culoare galbenă sunt aşezate în inflorescenţe capitule. expectorantă şi antiinflamatoare. Creşte prin locuri umede. . Compoziţie chimică. comună în întreaga ţară. Uscarea se face în condiţii naturale sau cu aer cald la o temperatură de 40-50oC. pe locuri argiloase şi abrupte. de aceia infuzia din frunze de podbal are acţiune emolientă. întrebuinţări. Culoarea frunzei pe faţa superioară este verde.

POCHIVNIC .POCHIVNIC Denumirea latină: Asarum europaeum L. Denumirea rusă: Копытень европейский Denumirea engleză: European wild ginger Familia: Aristolochiaceae 64.

Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale la temperatura de 30-350C Compoziţie chimică. bogat în azaronă şi aldehidă azarilică. expectorantă. Preparatele de Asarum se remarcă. iar părţile subterane toamna târziu. se curăţă de alte impurităţi. . sudorifice şi antibiotice pe un mare număr de germeni patogeni. Planta conţine ulei volatil. ramificat. scvamiforme. Tulpinile aeriene pornesc din rizom. zaharuri. întrebuinţări. În doze şi mai reduse are proprietăţi diuretice. cu miros de piper. Frunze circularreniforme. Organul utilizat. în primul rând. pe soluri grele prin pădurile de foioase. prin acţiunea lor vomitivă (emetică). Creşte în locuri umbrite. lungpeţiolate. care confirmă şi toxicitatea produsului. iar în doze mici. din care pornesc rădăcini adventive firoase. Plantă ierbacee. Flori întunecat-purpurii. Au mai fost identificate vitaminele C şi B. de obicei hibernante. săruri minerale. Răspândire.Descriere. umede. rezine. albicios. recoltare . tanin. scurt păroase. superficial. solitare. Întrebuinţarea se recomandă numai cu prescripţia medicului. ascendente. Frunzele se recoltează în timpul înfloririi. După recoltare se rup frunzele brunificate. perenă cu rizom subţire.

PORUMB . Denumirea rusă: Кукуруза Denumirea engleză: Maize.PORUMB Denumirea latină: Zea mays L. corn Familia: Poaceae 65.

de sprijin. lipide. saponozide. luto-nisipoas ă . Răspândire. când boabele se află în faza de lapte. care se culege înainte de maturizarea porumbului. hemoragii. litiază biliară. flavonozide.Descriere. B1. recoltare. prevăzută cu noduri. tulburări de menopauză. Compoziţie chimică. B2. stigmasterol şi sitisterol. Florile mascule sunt grupate într-un panicul terminal. dispuse altern pe două rânduri. hidropizie. Ca produs vegetal se foloseşte mătasea (stilurile şi stigmatele recoltate de la florile femele). Organul utilizat. menstre neregulate şi dureroase. C. Se usucă la umbră şi se prezintă sub forma unei mase filamentoase galben verzuie până la brun roşcat. femele – ştiuleţi. litiază renală . anuală cu rădăcini fasciculate. Plantă ierbacee. întrebuinţări. substanţe minerale. bine dezvoltate. Produsul vegetal conţine vitaminele K. cu nervura mediană pronunţată. B6. Preferă soluri cu structură lutoasă . Frunze lanceolate. afec ţiuni ale sistemului cardiovascular. cistite. extractul fluid şi siropul se folosesc în disfuncţiile hepatobiliare. . plină cu măduvă. Tulpină cilindrică. Infuzia. La primele 2-5 noduri tulpinale se formează rădăcini adventive. s ăruri de potasiu. alantoină etc. cerinţe termice ridicate în tot cursul vegetaţiei. reumatism. cernoziomuri levigate.

Denumirea rusă: Терн ( терновник) Denumirea engleză: Blackthorn Familia: Rosaceae 66. PORUMBAR .PORUMBAR Denumirea latină: Prunus spinosa L.

comestibile. florile – la începutul înfloririi. tulpina cu numeroase ramificaţii laterale. fâneţe. formează desişuri spinoase. margini de pădure. Frunzele se culeg în luna iulie. rădăcinile mai subţiri se recoltează toamna la sfarşitul vegetaţiei. scoarţele de pe rădăcină şi tulpini. apar înaintea frunzelor. poiene. Lujeri cenuşii. O utilizare eficace o are scoarţa de pe tulpini contra durerilor de inimă. Spontan creşte pe coaste însorite. întrebuinţări. pe margine crenatserate. fructele – antociane. Florile conţin flavonozide.Descriere. Arbust spinos. Organul utilizat. pe faţa de jos pubescente. Florile sunt menite şi ca antidiabetice şi ca antiastmatice. Se folosesc pentru efectul lor ca antidiareic. păşuni. Flori albe. Răspândire. ca diaforetic şi depurativ. solitare. alungit-obovate. acid ascorbic. Frunze alungit-eliptice. În unele localităţi ca antidiareic se flosesc rădăcinile. cu baza cuneată. astringent. antidizenteric. Compoziţie chimică. brumate. acoperiţi cu perişori. albăstruinegricioase. şi în tratamentul leucoreei. Toate se usucă în straturi subţiri în camere bine aeresite. glucide. taninuri. fructele – la maturizare deplină. Fructe – drupe globuloase. . leucoantociani şi o heterozidă cianogenetică. dealuri pietroase. recoltare .

REVENT Denumirea latină: Rheum palmatum L. REVENT . Denumirea rusă: Ревень тангутский Denumirea engleză: Chinese rhubarb Familia: Polygonaceae 67.

Peţiolii frunzelor tinere se întrebuinţează în pregătirea compoturilor. dispuse în inflorescenţe paniculiforme. Răspândire. napiform. recoltare. geleurilor. principiile purgative atingând doza terapeutică acţionează mai întâi laxativ. lobii cu 1-2 dinţi. goală. operaţie prin care se îndepărtează suberul şi o parte din parenchimul cortical. mai lungi decât late. reoantracenozide şi reotanoide. perenă cu rădăcini cărnoase. viguroase. întrebuinţări. enzime.Descriere. dulceţei. cu articulaţii evidente şi ohree ca un manşon membranos la fiecare nod. apoi purgativ. Organul utilizat. apoi se usucă. Frunze bazale mari. apare în anul al doilea. ce pornesc dintr-un rizom puternic. Reventul conţine două grupuri de principii active. umiditate. În doze mai mari. cordiform-palmat-lobate. Plantă erbacee. Planta preferă cerinţe moderate faţă de căldură. primăvara sau toamna. În doze mici are acţiune antidiareică şi totodată excitant al secreţiei gastrice. după maturizarea seminţelor. lumină şi soluri. deasemenea acizi organici. Compoziţie chimică. . Tulpina cilindrică. ulei volatil. Flori roz sau roşietice. adeseori înşirându-se pe o sfoară. cu faţa superioară aspră . După curăţire de pământ şi spălare sunt mundate. Recoltarea rădăcinilor se face numai de la plante în vârstă de 6-10 ani.

ROIBĂ Denumirea latină: Rubia tinctorum L. ROIBĂ . Denumirea rusă: Марена красильная Denumirea engleză: Madder Familia: Rubiaceae 68.

spasmolitic. iar la interior. datorită eficienţii preparatului în eliminarea cristalelor şi a calculelor renali. pe nervuri şi margini cu peri acuelaţi. Flori mici. recoltare. Tulpina târâtoare sau agăţătoare. pielonefrite. pectine.Descriere. Rădăcinile au la exterior o culoare roşie brună. . cu patru muchii. prevăzute cu peri mici şi aspri. aspri şi retorşi. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. Se foloseşte. tartric. perenă. se mai conţin acizi organici (citric. întrebuinţări. Creşte pe lângă garduri. Părţile subterane se curăţă de pământ şi se usucă. pauciflore. Extractul este folosit în tratamentul calculozei renale. palid-galbene. prin vii. tonic şi emenagog. Mai este indicat în cistite. pe coastele dealurilor. Organul utilizat. în special ca diuretic şi saluretic. zaharuri. recoltate până la începutul vegetaţiei sau toamna târziul după maturizarea seminţelor. flavonozide. insuficienţa renală. grupate în cime laxe. Răspândire. Compoziţie chimică. Plantă erbacee. dispuse câte 4-6 în verticii. albumine. roşie. Este introdusă în cultură. Principala antraheterozită o constituie acidul ruberitric. malic). Frunze lanceolat-eliptice.

ROINIŢĂ .ROINIŢĂ Denumirea latină: Melissa officinalis L. Denumirea rusă: Мелисса Denumirea engleză: Lemon balm Familia: Lamiaceae 69.

în frunzele de roiniţă mai sunt prezenţi acizi cafeic. Principala acţiune farmacodinamică a părţilor aeriene de roiniţă este spasmolitică şi sedativă. Plantă perenă. Roiniţa creşte în flora spontană prin locuri necultivate. substanţe amare şi minerale. Se va recolta pe timp însorit. Epoca optimă de recoltare este sfârşitul butonizării şi apariţia primelor flori deschise. Tulpina ierboasă. cu limbul frunzei de formă ovată. clorogenic. prin luminişurile din pădurile de stejar şi se cultivă ca plantă medicinală şi meliferă. recoltare. acizii oleanolic şi ursolic. patrunghiulară. întrebuinţări. de asemenea. colorat în brungălbui. Pe lângă uleiul volatil. Frunzele sunt acoperite cu peri şi glande. Răspândire. din care cauză se administrează în afecţiuni nervoase ale tractului gastro-intestinal şi nevroze cardiace. . Florile grupate în verticile aşezate la noduri. lignificat.Descriere. Organul utilizat. o acţiune carminativă evidentă. glabră la bază şi păroasă în partea superioară. Posedă. Frunze opuse. călduros şi fără vânt. la subsuoara bracteelor. mucilagii. după ce s-a ridicat roua. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de roiniţă. erbacee cu rizomul orizontal. Compoziţie chimică. taninuri. cu vârful obtuz şi marginile crenatserate.

ROSTOPASCĂ . Denumirea rusă: Чистотел большой Denumirea engleză: Celandrine Familia: Papaveraceae 70.ROSTOPASCĂ Denumirea latină: Chelidonium majus L.

Tulpini erecte. vomă. chiar nisipuri. pe lângă garduri. goale. Segmentele frunzelor sunt rotunde sau ovate. Frunze alterne. prin aplicarea latexului în strat gros. care se recoltează în timpul înfloririi. Răspândire. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de rostopască. Însă administrarea în cantităţi mari poate avea acţiune toxică constând din iritaţia tubului digestiv. Infuzia şi extractele obţinute din rostopască se folosesc în tratamentul afecţiunilor ficatului şi căilor biliare. Organul utilizat. Planta preferă umiditate ceva mai accentuată. cea de jos . în jurul locuinţelor. în partea de sus verzi. acid ascorbic. inferioare peţiolate. penatsectate.Descriere. grupate în umbele simple. flavonoide. Iubeşte soluri uşoare. tufărişuri. respiraţie încetinită. de aceea creşte prin locuri umbroase din păduri. . Florile galbene-aprinse. cele superioare sesile. grădini. cu dinţi rotunjiţi. întrebuinţări. carotenoide şi acizi organici. Compoziţia chimică. recoltare. Părţile aeriene ale plantei conţin alcaloizi. Sucul proaspăt de plantă se întrebuinţează pentru extirparea negilor.albăstrii. saponozide. iar în partea de jos cu perişori. papilomatozei laringelui şi intestinelor. Plantă cu rizom brunroşiatic. Se usucă fără întârziere. în partea de sus ramificate.

Denumirea rusă: Софора японская Denumirea engleză: Japanese pagodatree Familia: Fabaceae 71.SALCÂM GALBEN Denumirea latină: Sophora japonica L. SALCÂM GALBEN .

Compoziţie chimică. . Fructele se recoltează imature. ramificate. În această perioadă primele flori încep să se deschidă. de culoare verde-închis. glucide. recoltare. întrebuinţări. uneori în plantaţii şi perdele forestiere. grădini. Frunze asemănătoare celor de salcâm alb. grupate în inflorescenţe piramidale. Răspândire. hemoragii cu diferite cauze. atunci când caliciul şi corola sunt bine distinse. Arbore cu scoarţa netedă. în cazuri de fragilitate capilară . Bobocii florali se recolteaz ă în momentul formării lor. Uscarea se înfăptuieşte la aer liber sau în uscătorii la o temperatură de 400C. Atât bobocii florali cât şi fructele ca principiu activ de bază conţin rutozida. betulinol. spre deosebire de florile de salcâm alb care sunt aplecate în jos. Fructele sunt nişte păstăi cărnoase. mucilagii. însă cu foliolele ceva mai mici. aşezate la vârful ramurilor şi îndreptate în sus. hipertensiune arterială. Flori de culoare alb-gălbuie sau alb-verzuie. accidente circulatorii. Organul utilizat. Rutozida este folosită în tratamentul unor afecţiuni ale rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. alături de pectine. Floarea are forma de fluture ca şi cea de salcâm. La noi se cultivă numai în scopuri ornamentale prin parcuri.Descriere.

SALCIE Denumirea latină: Salix alba L. Denumirea rusă: Ива белая (верба. SALCIE . ветла) Denumirea engleză: White willow Familia: Salicaceae 72.

Descriere. Arbore cu scoarţa cafeniu-închisă, crăpături longitudinale; ramurile tinere de culoare cafenii-gălbui sau roşietice, lucioase, pubescente. Frunze înguste sau late, lanceolate, ascuţite la vârf, pe partea superioară verzi-închise, pe cea inferioară verzideschise. Flori unisexuate grupate în amenţi, care apar odată cu frunzele. Răspândire. Creşte pe lângă ape, pe aluviuni cu prundişuri, prin zăvoaie, mlaştini şi prin păduri umede. Planta fiind înmulţită vegetativ prin butăşire este folosită la fixarea malurilor. Organul utilizat, recoltare. Scoarţa se recoltează de primăvară până în timpul verii (când conţinutul în salicozidă este maximum) de pe ramurile în vârstă de 3-4 ani. Se usucă în straturi subţiri la temperatura ambiantă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Scoarţa conţine tanin şi o heterozidă specifică salicozidă, alături de populozidă şi alte substanţe active. Având acţiune antiinflamatoare, febrifugă, analgezică, antiagregantă plachetară şi sedativă se utilizează în artroze şi alte afecţiuni reumatismale, dismenoree, dureri pelviene, hiperexcitabilitate nervoasă, anxietate.

SALVIE
Denumirea latină: Salvia officinalis L. Denumirea rusă: Шалфей лекарственный Denumirea engleză: Common sage Familia: Lamiaceae

73. SALVIE

Descriere. Plantă perenă cu un rizom ramificat, lignificat. Tulpina lemnoasă la bază, erectă, machiată în partea superioară, pubescentă şi foarte ramificată. Frunze opuse, lanceolate sau ovate, fin zim ţate, uniform reticulate, cu nervuri proeminente pe partea inferioară, pubescente, de culoare albă-cenuşie sau verdeargintie. Flori brune-violacee grupate în pseudoverticile, în vârful tulpinilor, unde formează inflorescenţe spiciforme. Răspândire. Planta preferă cerinţe ridicate faţă de căldură, cu veri caniculare şi ierni blânde, preferă soluri lutoase, uşor-alcaline. Organul utilizat, recoltare. Frunzele de salvie ajung la maturitatea tehnică în faza de butonizare, care este considerată a fi optimă, deoarece conţinutul de ulei volatil atinge valorile cele mai ridicate. Compoziţie chimic, întrebuinţări. Principiul activ de bază este uleiul volatil. Afară de aceasta se conţin substanţe tanante, acizii ursolic şi oleanolic, flavonozide, vitamina C, enzime, lipide. Frunzele de salvie se folosesc ca antinevralgic, hipoglicemiant şi coleretic, de asemenea ca antisudorific. Sub formă de gargarisme se utilizează în tratamentul anginei, ca antiinflamator bucal şi faringian.

SĂPUNĂRIŢĂ
Denumirea latină: Saponaria officinalis L. Denumirea rusă: Мыльнянка лекарственная Denumirea engleză: Soapwort Familia: Caryophyllaceae

74. SĂPUNĂRIŢĂ

Descriere. uscarea gurii şi gâtului. însorite. a drumurilor. târâtor. din care pornesc rădăcini. Se usucă la soare. ramificat. negre. . marginea limbului întreagă. Extern se administrează în dermatoze. un derivat flavonic. Se spală într-un curent de apă. se scot din pământ cu casmaua. în strat subţire sau în locuri bine aerisite. pitiriasis. Fruct. antinevritic. întrebuinţări. frumos mirositoare. Flori albe sau roze. Plantă erbacee cu rizom cilindric. ulei volatil şi substanţe minerale. pu ţin sau deloc ramificată. Răspândire. Organul utilizat. pentru tratamentul faringitei. recoltare. Constituentul principal este saporubina. tubulos. se mai conţin. Saponarina se foloseşte ca expectorant. antireumatic. diuretic. Frunze eliptice. cu caliciu gamosepal. Compoziţie chimică. cu 3 nervuri puţin concrescute la bază. pe lângă garduri. pe marginea râurilor. depurativ. Rădăcinile de săpunariţă se recoltează toamna târziul sau primăvara devreme până la începutul vegetaţiei. în zona de şes şi deal. Nu se depăşesc dozele pentru că apare fenomenul de toxicitate. cantităţi mici de lipide. opuse. împotriva oxiurilor. Tulpină erectă . Planta creşte pe locuri nisipoase. capsul ă cu numeroase seminţe reniforme. constând din tremurături. cu suber roşcat.

Denumirea rusă: Лапчатка прямостоячая Denumirea engleză: Common tormentil Familia: Rosaceae 75. SCLIPEŢI .SCLIPEŢI Denumirea latină: Potentilla erecta L.

galbene.sau cincilobate. umede.Descriere. Planta creşte pe soluri calcaroase. subţiri. scutură de sol. lung peţiolate cu foliole cuneat-obovate. . recoltaţi primăvara de timpuriu sau toamna cât mai târziul. poate fi folosit. cu bune rezultate în aplicaţii externe. Răspândire. Plantă perenă cu rizom scurt. Ca produs vegetal se folosesc rizomii de sclipeţi. întrebuinţări. Organul utilizat. saponozide. Produsul vegetal de asemenea. Se sapă. Se folosesc la bolile inflamatorii ale tractului gastrointestinal. cu 4 petale pe floriferi. ulei volatil. marginea pădurilor. intestinale. cele tulpinale trilobate. se spală într-un curent de apă rece şi după zvântare se usucă. chinic şi elagic. acid galic. Tulpini drepte. turboase. curăţă de rădăcini. prin poieni. Rizomii posedă proprietăţi astringente şi hemostatice. în partea de sus ramificate. amidon. răşini. recoltare. slab păroase. acoperit cu numeroase rădăcini adventive. chiar la dizenterie. pentru tratamentul degerăturilor. Se întrebuinţează la diferite hemoragii interne (stomacale. neuniform îngroşat. Rizomii conţin substanţe tanante. sesile cu stipele mari. Florile solitare. Frunzele bazilare sunt tri. Au mai fost identificate flavonozide. Compoziţie chimică. uretrale).

SCORUŞ .SCORUŞ Denumirea latină: Sorbus aucuparia L. Denumirea rusă: Рябина обыкновенная Denumirea engleză: Rowan or mountain ash Familia: Rosaceae 76.

acid ascorbic. lucitori. Răspândire. Fructele întră în compoziţia speciilor vitaminice şi polivitaminice. Scoruşul creşte în regiunile de deal. sorbitol. Compoziţie chimică. pectine. cu foliole oblong-lanceolate. scoarţă netedă. se colorează vişiniu. glabrii. Ca produs vegetal se folosesc fructele de scoruş. Se folosesc pentru tratamentul scorbutului. . lucioasă. marginile acut-serate. imparipenat. Organul utilizat. păroase. dar a fost preconizată utilizarea lor şi pentru tratamentul diabeticilor.compuse. Frunze alterne. până sau după îngheţuri. erecte. Arbore indigen cu tulpină relativ dreaptă. sporadic în câmpie. calmant al tusei. în tratamentul reumatismului. spre bază sesile. substanţe amare şi tanante. ca urmare a conţinutului ridicat în sorbitol. înainte de cădere. prin ruperea ciorchinelor în întregime. mai târziu cu ritidom negricios. recoltare. Uscarea artificială timp de 3-4 ore. Lujeri tomentoşi în tinereţe. antituberculos. întrebuinţări. acizi organici. păduri rărite. Fructele conţin carotenoide. Flori albe. dispuse în corimbe terminale. acute sau obtuze la vârf. recoltate la maturitate. Se cultivă ca plantă decorativă în parcuri. prin luminişuri. toamna.Descriere. cenuşiu-pătată în tinereţe. vitamina P. apoi bruni-roşcaţi.

SCUMPIE Denumirea latină: Cotinus coggygria Scop. Denumirea rusă: Скумпия кожевенная Denumirea engleză: Smoketree Familia: Anacardiaceae 77. SCUMPIE .

Arbust ramificat cu scoarţa brună -cenu şie şi lemnul galben. faringelui. laringelui. peţiolate. cu baza cuneată. Toamna frunzele devin de culoare roşie închisă cu nuanţă violetă. recoltare. pe margini întregi. la vârf rotunjite sau uşoremarginate. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. zdrobite emană miros de morcov. . grupate într-o paniculă. ulei volatil. Frunze alterne simple eliptice până la ovate. Compoziţie chimică. Frunzele de oţetar se folosesc ca sursă de obţinere a taninului – ca remediu astringent şi antiinflamator. Principiile active de bază sunt substanţele tanante. Au mai fost identificate flavonozide.Descriere. Răspândire. printre arbuşti. Frunzele se usucă în încăperi bine aerisite sau în uscătorii termice. la otrăviri perorale cu sărurile alcaloizilor şi metalelor grele deoarece taninul formează compuşi insolubili cu aceste substanţe. la arsuri. întrebuinţări. Organul utilizat. ulcere. Pe larg se cultivă ca plantă medicinală şi decorativă (mai ales în parcuri). Se utilizează în procesele inflamatorii ale căii bucale. fisuri. Spontan este răspândit pe povârnişuri pietroase. cu nervuri puternic proeminente. recoltate de la începutul înfloririi până la maturizarea completă a frunzelor. Flori mici.

SIMINOC .SIMINOC Denumirea latină: Helichrysum arenarium DC Denumirea rusă: Бессмертник песчаный Denumirea engleză: Everlasting Familia: Asteraceae 78.

meteorismul. pe ambele feţe cu peri mici. surii. şi ca colicistochinetic. liniarlanceolate sau alungite. recoltate la începutul înfloririi plantei. substanţe tanante şi amare. grupate în calatidii globuloase. recoltare. Flori galbene. Plantă erbacee. Frunze alterne cu marginea întreagă. neramificat ă . Organul utilizat. Utilizat în tratamentul colicistitelor. când paneraşele încă nu s-au deschis cu totul. perenă cu tulpină erect ă . cele inferioare lanceolate peţiolate. acoperită cu peri mici. colangitelor. prin locuri înierbate şi nisipoase. Planta creşte în regiunea de câmpie. Compoziţie chimică. des-foliată. mijlocii şi superioare – sesile. dar sunt bine dezvoltate. reduce dimensiunile ficatului mărit patologic. caroten. . Au mai fost identificate vitamina C. hepatitelor. Răspândire. Ca produs vegetal se folosesc florile de siminoc. Florile de siminoc conţin flavonozide. vitamina K. întrebuinţări. produsul vegetal reduce greaţa. microelemente. senzaţia de durere din regiunea ficatului. surii. vărsăturile. iar la întârzierea colectării în produs o să avem receptacule goi. adunate în panicul corimbiform. La recoltarea prea devreme produsul o să constea din paneraşe mici.Descriere.

Denumirea rusă: Бузина черная Denumirea engleză: Elder Familia: Caprifoliaceae 79.SOC Denumirea latină: Sambucus nigra L. SOC .

rutozidă. Arbu st cu tulpina neregulat ramificată. Ramurile poartă frunze imparipenat-compuse din foliole eliptice sau ovat-eliptice. într-un singur strat. pe lângă garduri. saponozide. Lujeri groşi.Descriere. Socul este o specie euroasiatică întâlnită pe soluri fertile. Se usucă la soare puternic. laxativă. pe rame acoperite cu hârtie. cu miros neplăcut. scoarţa verucoasă. Compoziţie chimică. lunci şi zăvoaie. extern pentru tratarea arsurilor. Ele au acţiune diuretică. cenuşiu-verzuie. . Pe timp nefavorabil se usucă în poduri acoperite cu tablă. verzui-cenuşii. Florile de soc se recoltează când 75% din flori sunt deschise. Fructele drupe negre. furunculelor. urme de ulei volatil. recoltare. abceselor. albă-gălbuie. afânate. cu florile în sus. Întâlnită la noi prin păduri. Constituentul principal al florilor de soc este o heterozidăsambunigrozida. Răspândire. acizi organici. Florile mai conţin mucilag. tanin. Florile de culoare albă sunt reunite în cime corimbiforme plate. întrebuinţări. cu măduvă spongioasă. antireumatică şi antinevralgică. bogate în humus. acute. Organul utilizat. Mirosul greţos al florilor proaspete este conferit de o serie de amine alifatice. bine ventilate. sudorifică şi emolientă.

SORBESTREA Denumirea latină: Sanguisorba officinalis L. Denumirea rusă: Кровохлебка лекарственная Denumirea engleză: Great burnet Familia: Rosaceae 80. SORBESTREA .

diaree). în partea de sus ramificate. erbacee cu rizomi bruni. . cu periantul simplu. saponozide. în interior deşerte. amidon. orizontali. antiinflamatoare şi antiseptică. Răspândire. pe partea inferioară verzialbăstrii. hemoroizi. lignificaţi. substanţe colorante. alte procese inflamatorii. în poduri cu tablă. întrebuinţări. ulei volatil.Descriere. hemoragii uterine. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. în strat subţire. recoltare. Decoctul din sorbestrea posedă acţiune astringentă. în poiene. Produsul conţine substanţe tanante. Organul utilizat. hemostatic ă . Florile mici de culoare roşie-închisă. Tulpini cu coaste. lung peţiolate. Se foloseşte la boli gastrointestinale (enterocolite. deasemenea în stomatite. sesile. gingivite. imparipenate. recoltate toamna după fructificare. Frunzele tulpinale rare. erecte. grupate în inflorescenţe capitulare ovale sau ovalcilindrice – spice. Compoziţie chimică. groşi. marginea pădurilor. Planta dezvoltă o rozetă bazilară de frunze mari. Planta creşte prin fâneţe umede. acid galic şi elagic. Plantă perenă. glabre. Produsul mai întâi se vestejeşte la aer apoi se usucă la umbră. cu 7-25 foliole alungitovate. printre arbuşti.

Oregano Familia: Lamiaceae 81. SOVÂRV .SOVÂRV Denumirea latină: Origanum vulgare L. Denumirea rusă: Душица обыкновенная Denumirea engleză: Common marjoram.

Frunze opuse. rareori albă. . scurt peţiolate. tanin. Florile au culoarea purpurie. stomahic ă . tufărişuri. Se usucă la umbră. Privite în zare se observă puncte transparente (celule cu ulei volatil). în acid ascorbic.Descriere. Produsul vegetal posedă acţiune antiseptică . verde. cu marginea întreagă sau uşor dinţată. flavone. antociane. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 350C. întrebuinţări. planta conţine cea mai mare cantitate de ulei volatil. lemnoasă şi ramificată la partea superioară. Compoziţie chimică. în locuri bine aerate. În perioada de înflorire şi mai ales în orele de dimineaţă. de formă ovală. de la câmpie până în regiunea subalpină. antispastică şi se găseşte în compoziţia speciilor antibronşitice. poieni. Uleiul volatil posedă proprietăţi antimicrobiene. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sovârv. Se recoltează planta înflorită. acoperit ă cu peri. Organul utilizat. reunite în buchete la vârful tulpinii şi al ramurilor. sudorifice şi sedative. recoltare. Răspândire. de la punctul de unde începe să se ramifice. margini de pădure. uneori roşietică. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. aproape glabre. marginea pădurilor. Plantă perenă cu tulpina în 4 muchii. Produsul vegetal conţine ulei volatil.

SPORICI (urzicuţă) . Wild hyssop Familia: Verbenaceae 82. Denumirea rusă: Вербена лекарственная Denumirea engleză: Vervain.SPORICI (urzicuţă) Denumirea latină: Verbena officinalis L.

Produsul vegetal conţine o substanţă amară de natură iridoică. Compoziţie chimică. Se taie din apropierea solului şi se usucă la umbră. aproape până la bază simplu-penatsectate. dealuri pietroase. În medicina populară se foloseşte ca v u l n e r a r. întrebuinţări. mirişti. cele superioare mai puţin divizate. în apropierea izvoarelor. în locuri bine aerate . renale şi de splină. recoltare. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 400C. Plantă erbacee. cele inferioare ovat-triunghiulare. Are şi proprietăţi galactogoge. care este un parasimpatometic slab. Răspândire. reunite în spice. Florile au culoarea palid-roşii sau palid-violete. peţiolate. . cu 4 muchii. anuală cu tulpina erectă. în tratamentul colicilor hepatice. mai rar prin tufărişuri. Organul utilizat. Această specie este utilizată pentru atenuarea durerilor de cap. pe şesuri. a n t i i n f l a m a t o r ş i antimigrenos. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri.Descriere. marginea pădurilor. verbenozida. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. Frunze opuse. rareori albe. ramificată. S-au identificat şi heterozide cardiotonice. recoltate în perioada de înflorire.

Denumirea rusă: Дуб обыкновенный Denumirea engleză: Common oak Familia: Fagaceae 83. STEJAR .STEJAR Denumirea latină: Quercus robur L.

dispuse în ciorchine. Compoziţie chimică. Frunze lobate până la penatfidate. Recoltarea începe primăvara. întrebuinţări. bruni-măslinii. fertile. în tratamentul stomatitelor. muchiaţi. Răspândire. inegal separaţi prin sinusuri neregulate. creşte în păduri. glabri. tare. când seva începe să circule intens. Organul utilizat. Scoarţa cu ritidom brun-negricios. glabre. pieloase la maturitate. calciu oxalic. . decoctul – în gargarisme. Lujerii viguroşi. ramuri puternice. Produsul se utilizează ca astringent. rezistent la geruri. Stejarul preferă soluri profunde. Sub formă de pulbere fină se foloseşte pentru pudrarea plăgilor. cerinţe ridicate faţă de căldura verii. pretenţios faţă de lumină. Se recoltează scoarţa tulpinilor tinere şi a ramurilor de 3-5 ani. cultivat în parcuri. recoltare. substanţe amare şi pectice. al căror diametru nu trebuie să depăşească 10 cm. sub formă de clisme la tratarea hemoroizilor. mai ales în arsuri. adânc brăzdat longitudinal şi transversal. deasemenea flavonoide.Descriere. hemostatic şi antidiareic. Scoarţa conţine taninuri mixte. Flori unisexuat-monoice. cu 4-8 perechi lobi obtuzi sau rotunjiţi. Arbore foios cu o coroană largă.

Denumirea rusă: Зверобой продырявленный Denumirea engleză: St.SUNĂTOARE Denumirea latină: Hypericum perforatum L. SUNĂTOARE . John’s wort Familia: Hypericaceae 84.

tăieturilor de pădure. . Frunze opuse. carotenoide. Răspândire. având 2 muchii în lungime pe care se observă puncte negre. acizi cafeic. Florile – corimb. flavonozide. de formă ovală. lemnoasă la partea inferioară şi ramificată începând de la jumătate. Se folosesc părţile aeriene de sunătoare. glabre. Un produs de calitate se obţine în perioada când jumătate din flori se află în stare de boboci. în boli ale stomacului. Se utilizează în tulburări depresive. Datorită acţiunii antiinflama-toare şi colagoge. vitamina C. precum şi prin vasodilatare. recoltare. Prezenţa derivaţilor flavonici determină acţiune favorabilă asupra vaselor. intestinului şi ficatului.Descriere. clorogenic. Planta conţine antraderivaţi. calcaroase sau silicioase. sesile. locuri necultivate. întrebuinţări. prin fâneţe. Organul utilizat. Tulpina este cilindrică. Privite în zare se observă pungi transparente cu ulei volatil şi puncte glanduloase negre pe margini şi faţa superioară. tanin. Planta creşte pe locuri destul de uscate. la marginea drumurilor şi pădurilor. prin sporirea rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. Plantă perenă cu tulpina dreaptă. culese de la începutul înfloririi şi până în momentul formării fructelor. Compoziţie chimică. cu marginea întreagă.

SULFINĂ Denumirea latină: Melilotus officinalis L. Denumirea rusă: Донник лекарственный Denumirea engleză: Yellow sweet clover Familia: Fabaceae 85. SULFINĂ .

Descriere. Plantă erbacee, anuală sau bienală cu tulpina erectă, cilindrică, glabră, ramificată. Frunze trifoliate, cu foliole obovate în partea interioară şi lanceolate în partea superioară, pe margine neregulat-serat-din ţate ; stipelele înguste. Flori papilionate, galbene grupate în raceme alungite cu 5 dinţi triunghiulari. Răspândire. Planta creşte în lunci uscate, ca buruiană pe locuri părăsite şi în semănături, marginea drumurilor şi căilor ferate. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sulfină, recoltate în timpul înfloririi, pe timp frumos, după ce se ridică roua, prin tăierea la o distanţă de cca 30 cm de la vârf în jos. Se usucă la umbră, în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene conţin cumarine. Ca substanţe însoţitoare au fost identificate alantoina şi acidul alantoic, colina, mucilagii, ulei volatil. Se foloseşte ca emolient, în afecţiuni gastrice, iar datorită acţiunii anticoagulante a cumarinelor, în varice şi tromboflebite. În medicina populară se utilizează ca remediu pentru vindecarea icterului, astringent, cicatrizant şi diuretic, sub formă de infuzie de 2%. A fost mult utilizat sub formă de loţiuni oftalmice

ŞTEVIE
Denumirea latină: Rumex confertus Willd. Denumirea rusă: Щавель конский Denumirea engleză: Common sorrel Familia: Polygonaceae

86. ŞTEVIE

Descriere. Pantă erbacee cu rizomul scurt, cu multe capete, care trece într-o rădăcină puternică cărnoasă, slab ramificată. Frunze alterne, cele inferioare - triunghiularovate, la bază cordiforme, obtuze, marginea ondulată, cu perişori scurţi pe nervurile părţii de jos; cele tulpinale treptat micşorându-se, lanceolat ovate. Flori mici verzui, grupate în inflorescenţă îngust paniculată. Răspândire. Planta creşte în lunci, pe malurile râurilor, în poiene, pe marginea drumurilor. Organul utilizat, recoltare. Se recoltează rădăcinile cu diametrul mai mare de 2 cm, se taie uneori longitudinal înainte de uscare. Timpul de recoltare este sfârşitul toamnei sau primăvara devreme, până la începutul vegetaţiei. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Rădăcinile de ştevie conţin derivaţi antracenici, combinaţii organice de fier şi vitaminele K şi C, glucide, flavonozide, oze. Decoctul manifestă acţiune laxativă şi purgativă, iar datorită conţinutului bogat de substanţe tanante este folosit pentru acţiunea lui astringentă (în doze mai mici). În ultimii ani interesul faţă de această plantă este mărit în legătură cu izolarea din rădăcini a leucoantocianelor şi catechinelor, care în investigaţii pe animale au acţiune antitumorală

TALPA GÂŞTEI
Denumirea latină: Leonurus cardiaca L. Denumirea rusă: Пустырник сердечный Denumirea engleză: Common motherwort Familia: Lamiaceae

87. TALPA GÂŞTEI

după ce s-a ridicat roua. Organul utilizat. Planta creşte pe marginea drumurilor şi căilor ferate. Răspândire. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de talpa gâştei. fiind deci indicată în tulburări vegetative funcţionale ale cordului (în tratamentul nevrozelor cardiovasculare şi la stadiile temporare ale hipertoniei). Frunzele mijlocii au 3 crestături. pe terenuri necultivate. la începutul şi în timpul înfloririi. pe lângă garduri. palmat-lobate. printre dărâmături. păroasă pe muchii. poiene. Plantă erbacee. dispuse în pseudoverticile foarte strânse (dicazii îndesite) la baza frunzelor din partea superioară a tulpinii. perenă cu tulpină erectă. Principiile activ biologice sunt heterozidele flavonoidice. Frunze opuse. în 4 muchii. ulei volatil. goală în interior.Descriere. recoltate pe timp frumos. cu peri aspri. caroten. iar cele din vârful tulpinei sunt alungite şi dinţate. Au mai fost identificate substanţe tanante şi amare. Compoziţie chimică. marginea pădurilor. întrebuinţări. recoltare. vitamina C. Planta produce relaxarea musculaturii netede a vaselor care alimentează cordul ca şi a cordului însuşi. peţiolate. Flori roze. .

Denumirea rusă: Окопник лекарственный Denumirea engleză: Common comfrey Familia: Boraginaceae 88.TĂTĂNEASĂ Denumirea latină: Symphytum officinale Lepech. TĂTĂNEASĂ .

îngustate într-un peţiol aripat. negre la exterior şi albe la interior. iar cele groase se despică. Rădăcinile săpate se spală în apă. grupate în cime. . substanţe minerale. de asemenea s-a izolat alantoină. Planta creşte pe soluri grele. Tulpina erectă. diverselor traumatisme. muchiată la bază. cele inferioare eliptic sau ovat-lanceolate. Compoziţie chimică. În cantităţi mici se conţin alcaloizi. pe marginea apelor stătătoare. recoltare . tusei de diverse etiologii. ramificat. argiloase în şanţuri. Flori roşii-violacee. păroase. fâneţe umede. Organul utilizat. Rădăcinile de tătăneasă se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. cu peţiol aripat. Frunze alterne decurente. întrebuinţări. din care pornesc rădăcini cărnoase. datorită mucilagiului şi alantoinei. gastritelor hiperacide. gros. mucilagii. cele mijlocii şi superioare din ce în ce îngustlanceolate. perenă cu rizom scurt. se utilizează în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal. Extern se întrebuinţează sub formă de comprese pentru tratamentul hematoamelor. Răspândire. Plantă erbacee. tanin. se taie în bucăţi nu mai lungi de 20 cm. varicelor deschise. ramificată.Descriere. Decoctul din rădăcini. aspru-p ăroasă . uneori ca buruiană prin culturi.

Denumirea rusă: Липа сердцевидная Denumirea engleză: Littleleaf linden Familia: Tiliaceae 89.TEI Denumirea latină: Tilia cordata L. TEI .

Organul utilizat. întrebuinţări. iar un număr mic de boboci se află în curs de deschidere. Frunzele sunt lung-peţiolate.Descriere. ca antipiretice şi sedative. pectorale. acţiunea spasmolitică şi diuretică determinate de flavone şi cea uşor antiinflamatoare a substanţelor triterpenice. dar şi ca antivirale. Toate speciile cresc prin pădurile noastre sau sunt cultivate ca arbori ornamentali. În afară de acţiunea emolientă. plăcut mirositoare. pentru care florile de tei sunt folosite ca medicament cu proprietăţi behice. Compoziţie chimică. rotunde. aşezate pe un peduncul comun. cu o bractee lungă în formă de limbă. fapt ce le recomandă în tratamentul afecţiunilor reumatice. la aceasta se mai adaugă acţiunea diaforetică şi uşor sedativă a farnezolului. hipotensive. concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui. recoltare. datorată mucilagului. . Florile alb-gălbui. ale gripei şi răcelii. sedative şi sudorifice. Răspândire. Florile de tei fac parte din compoziţia speciilor calmante. iar pe faţa inferioară se observă nervuri proeminente. Florile de tei se recoltează în momentul când majoritatea lor sunt complet înflorite. Arbore cu o coroană deasă. ascuţite la vârf. de culoare verde-gălbuie.

TRAISTA CIOBANULUI Denumirea latină: Capsella bursa pastoris L. TRAISTA CIOBANULUI . Denumirea rusă: Пастушья сумка Denumirea engleză: Shepherd's purse Familia: Brassicaceae 90.

în primele stadii de dezvoltare. acid fumaric. acetilcolină. în hemoragii uterine. Frunzele bazilare sunt alungite. întrebuinţări. 4 petale de culoare albă şi 6 stamine. Cercetări experimentale pe animale au confirmat proprietăţile antitumorale ale extractului. Organul utilizat. marginea drumurilor. recoltare. histamină. . Florile sunt mici. Culeasă mai târziu va avea un procent crescut de fructificaţii. culturi. extract fluid şi uscat. adânc scobite. uneori până la nervura principală. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. Plantă anuală. nedinţate pe margini. uneori formează chiar desişuri. Pentru acţiunea hemostatică şi vasoconstrictoare. pe lângă ziduri. urme de ulei volatil. Frunzele tulpinale sunt rare. În părţile aeriene ale plantei se conţin vitaminele K şi C. îmbrăcând tulpina cu baza lor. amine biogene. se administrează sub formă de infuzie. această acţiune fiind atribuită acidului fumaric. Răspândire. livezi. Compoziţie chimică. citric. rutozida. fără rădăcină . tiramină. având 4 sepale verzi cu dungă albă. adică la apariţia primelor flori. flavone. Planta creşte prin păşuni. colină. Se culege planta întreagă. malic. la care din mijlocul rozetei de frunze ese tulpina florală.Descriere.

Denumirea rusă: Фиалка трехцветная Denumirea engleză: Wild pansy Familia: Violaceae 91. TREI FRAŢI PĂTAŢI .TREI FRAŢI PĂTAŢI Denumirea latină: Viola tricolor L.

Se usucă la umbră. mucilag. . prin tăierea tulpinilor de la bază. tanin. pe coastele dealurilor. ulei volatil. întrebuinţări. Părţile aeriene ale plantei se recoltează în timpul înfloririi. Frunze ovatalungite. Compoziţie chimică. Răspândire. Părţile aeriene conţin saponozide triterpenice. expectorant. depurativ.Descriere. Organul utilizat. pe timp frumos. anuală. după ce se ridică roua. Flori lung peţiolate cu petale inegale şi divers colorate: petalele superioare sunt violet-închise. liziere. stipelate. recoltare. Se utilizează ca diuretic. în interior cavă. mai rar violetdeschise sau alb. Planta creşte prin poiene. bienală cu rădăcină subţire şi tulpina ramificată. galbene. cu 5-7 dungi colorate mai închis şi terminată cu un pinten lung în formă de cornet. laterale – albe. imprimă diferite acţiuni farmacodinamice. la marginea pădurilor şi drumurilor. de regulă adânc fidate. care alături de flavonozide. în strat subţire. sau albăstrui şi cea inferioară – totdeauna galbenă. Planta intră în compoziţia speciilor antialergice şi desensibilizante. Plantă erbacee. cu stipele polimorfe. rar dinţate pe margini. vitamina C. peţiolul are diverse lungimi. în lunci umede. fâneţe. în tratamentul unor dermatoze. După poziţia pe tulpină a frunzelor.

TROSCOT . Denumirea rusă: Спорыш Denumirea engleză: Knotgrass Familia: Polygonaceae 92.TROSCOT Denumirea latină: Polygonum aviculare L.

Plantă erbacee.Descriere. caroten. Tulpină târâtoare. Rădăcină pivotantă. Răspândire. scurtpedunculate. pe malurile râurilor. recoltate în timpul înfloririi. săruri minerale. fusiformă. adeseori printre pietrele de pavaj. Se înlătură partea de jos a tulpinii. glabră. scurt peţiolate până la sesile. Planta este întâlnită pe lângă aşezările omeneşti. de la câmpie până în etajul subalpin. compuşi ai acidului silicic. pe terenuri virane. care este lignificată şi lipsită de frunze. . rar ascendentă sau erectă. anuală. vitaminele C şi K. ramificată. grupate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca hemostatic uterin. Organul utilizat. substanţe tanante. Datorită conţinutului mare în siliciu se utilizează şi ca adjuvant în tratamentul tuberculozei pulmonare. întrebuinţări. Frunze alterne. recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de troscot. mucilagii. Compoziţie chimică. marginea drumurilor. cu noduri umflate şi manşoane membranoase albicioase (ochree) la baza frunzelor. eliptice sau lanceolate. antiinflamator şi la înlăturarea petrelor renale din rinichi şi vezica urinară. Părţile aeriene de troscot conţin flavonozide. plane. Flori axilare verzui sau roşietice.

TURIŢĂ (turicioară)
Denumirea latină:

Agrimonia eupatoria L. Denumirea rusă: Репейничек обыкновенный Denumirea engleză: Common agrimony Familia: Rosaceae

93. TURIŢĂ (turicioară)

Descriere. Plantă erbacee, perenă, cu rizom scurt târâtor. Tulpină erectă, cilindric ă sau cu coaste puţin proeminente, acoperită de peri abundenţi, se termină cu inflorescenţe neramificate. Frunze alterne, întrerupt imparipenate, formate din 5-9 foliole dinţate pe margini, între care se găsesc 6-10 foliole mici. Flori regulate, galbene-aurii. Fructul – achenă. Răspândire. Planta iubeşte locurile umede şi semiumbrite din păduri, poiene, pe margini de drum, tufărişuri, pajişti, livezi, dealuri. Organul utilizat, recoltare. Părţile aeriene se recoltează la începutul înfloririi prin tăierea părţilor foliate nelignificate. Se usucă la umbră în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Planta conţine ulei volatil, substanţe amare, tanin, siliciu, flavonozide. În tulburările căilor biliare şi gastro-intestinale, favorizează eliminarea secreţiei biliare, aducând astfel o uşurare şi o descongestionare a ficatului. Prin taninul care-l conţine are acţiune astringentă în tratamentul diareii. Extern, sub formă de băi, se foloseşte în ulcere varicoase, afecţiunile oculare, iar sub formă de gargară în stomatite, gingivite. Turiţa intră în compoziţia speciilor antidiareice şi hepatice.

ŢINTAURĂ
Denumirea latină: Centaurium umbellatum Gilib. Denumirea rusă: Золототысячник зонтичный Denumirea engleză: Common centaury Familia: Gentianaceae

94. ŢINTAURĂ

Descriere. Plantă ierboasă cu tulpină în patru muchii, simplă, glabră, ramificată spre vârf. La baza tulpinii se află o rozetă de frunze ovale. Frunzele aflate pe tulpină sunt opuse, cu marginea întreagă şi au 3-5 nervuri. Florile sunt dispuse la vârful tulpinii şi al ramurilor. Ele au forma unor steluţe cu 5 dinţi, de culoare roz, cu petale unite întrun tub ce înconjoară cele 5 stamine cu anterele răsucite în spirală. Răspândire. Ţintaura creşte prin fâneţe şi poieni umede, în luminişurile de pădure de la şes până la munte. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de ţintaură, care se culeg în timpul înfloririi, prin tăierea tulpinelor cu foarfeca sau cuţitul la 5 cm de la suprafaţa pământului. Uscarea se face la umbră, în buchete, atârnate pe sârmă sau întinse în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Conţine heterozide amare. Au fost identificate şi izolate o serie de substanţe: eritaurozida identică cu genţiopicrozida; alcaloidul, eritricina, identic cu genţianarina; o rezină, acid oleanolic şi ulei volatil. Se foloseşte ca tonic amar şi laxativ uşor. Pentru tratarea eczemelor şi cicatrizarea rănilor se întrebuinţează amestec de suc proaspăt, obţinut din ţintaură şi păpădie.

URZICĂ Denumirea latină: Urtica dioica L. Denumirea rusă: Крапива двудомная Denumirea engleză: Stinging nettle Familia: Urticaceae 95. URZICĂ .

Frunzele con ţin vitaminele C.Descriere. aşezate la subsuoara frunzelor superioare. iar cu dreapta se strujesc frunzele. în locuri cultivate şi necultivate. Mai importantă însă este pentru extracţia -carotenului. antidiabetice. Atunci. săruri minerale. cilindric. acoperite cu frunze opuse. Imediat după cosire. dinţate pe margini. Răspândire. se coseşte. când planta creşte în masă. la vârf ascuţite. Compoziţie chimică. Tulpini drepte. prinse de tulpină printrun peţiol lung. de culoare albicioasă. carotenoide. Organul utilizat. recoltare. cu 4 muchii. Florile sunt de culoare verzuie. în păduri şi pe locuri grase unde au fost stâne de oi. . frunzele se separă de tulpini. întrebuinţări. diuretice şi colagoge. deasemenea glucide. pe marginea apelor. B2. Este utilizată pentru proprietăţile sale antianemice. hemostatice. ţinând cu mâna stângă capătul de jos al tulpinii. acid pantotenic. Atât tulpina cât şi frunzele sunt prevăzute cu peri urticanţi. Urzica creşte pretutindeni. De la urzică se recoltează frunzele în timpul înfloririi. clorofilă. La bază frunzele sunt cordate. în şanţuri pe lângă drumuri. ca sursă de provitamină A şi pentru obţinerea clorofilei. Plantă ierbacee cu un rizom subţire. lung şi ramificat. K.

VERIGAR Denumirea latină: Rhamnus cathartica L. Denumirea rusă: Жостер слабительный Denumirea engleză: Common buckthorn Familia: Rhamnaceae 96. VERIGAR .

Se mai conţin flavonozide. deasemenea zaharuri. negre cu gust dulceag-am ărui. Decoctul. greu. şi anume: ramnocatartozida (identică glucofrangulozidei). Ca produs vegetal se folosesc fructele de verigar. cvercetol şi ramnetol. Organul utilizat. Fructe. tare. care după structură sunt identici de cei ai cruşinului. Câte 5-10 fructe administrate pe zi au şi acţiune depurativă. întrebuinţări. glabre. frangula-emodolul. . Frunze opuse. în lunci umede. Se adună fără pedunculi şi se usucă artificial la 50-600C. Lujerii cenuşii. dispuse câte 2-5 în fascicule axilare. ce se exfoliază în inele. Sămânţă ovoidală. Fructele conţin antraderivaţi. extractul uscat din fructe este un purgativ foarte energic şi se folosesc la combaterea constipaţiilor cronice. cu nervuri ascuţite. Planta creşte în poienele pădurilor foioase şi amestecate.Descriere. Arbust cu scoarţă brună. poligame. eliptice. derivaţi de kemferol. drupe sferice. ramnoxantozida (frangulozidă). Flori verzi-gălbui. Compoziţie chimică. siropul. recoltare. pe margini crenatserate. Răspândire. lemn cu alburn gălbui. mici. durament roşcat. printre arbuşti. pectine. aspră. Produsul vegetal are şi o acţiune diuretică atribuită flavonozidelor. frecvent terminaţi cu un ghimpe. recoltate la maturitate.

VETRICE . Denumirea rusă: Пижма обыкновенная Denumirea engleză: Common tansy Familia: Asteraceae 97.VETRICE Denumirea latină: Tanacetum vulgare L.

recoltare. penat-sectate. iar acestea la rândul lor adunate într-un corimb. garduri. Administrarea preparatelor nu este lipsită de risc. deasemenea. glabră. . cilindrică. locuri necultivate. Părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi prin tăierea tulpinilor la cel mult 25 cm sub inflorescenţă. superioare scurt-peţiolate. lunci mai uscate. provoacă intoxicaţii ce se caracterizează prin inflamaţii gastro-intestinale grave. perenă. Conţine ulei volatil. cu 10-12 perechi foliole ovoide p ână la lanceolate. pe lângă drumuri. Florile se recoltează prin tăierea inflorescenţelor sau a paneraşelor individuale. Răspândire. infuzia. Organul utilizat. În combaterea oxiurazei se utilizează pulberea. cele inferioare lung-peţiolate. excitante ale funcţiilor digestive. emenagoge. În doze mici prezintă proprietăţi stimulente. malurile râurilor. întrebuinţări. rădăcini adventive. Datorită prezenţei tuionei. grupate în calatidii. Planta creşte în zona de şes şi deal. o sesquiterpenă amară. Flori galbeneportocalii. pe ogoare. în fâneţe. adânc-serate. flavone. Frunze alterne. Compoziţie chimică. cu rizom noduros.Descriere. acid cafeic. Tulpină erectă. glabre. Plantă erbacee. Produsele vegetale sunt pe larg folosite pentru proprietăţile vermifuge şi emenagoge.

Denumirea rusă: Омела белая Denumirea engleză: Mistletoe Familia: Loranthaceae 98.VÂSC Denumirea latină: Viscum album L. VÂSC .

La administrarea acestui produs este necesară respectarea strictă a dozelor indicate. deoarece produsul este foarte toxic. fără peţiol. întrebuinţări. un alt principiu cu acţiune hipotensivă mai slabă. grupate în mici capitule lipsite de peduncul. mesteacăn. La subsuoara frunzelor şi în vârful ramurilor iau naştere florile galbene unisexuat dioice sau monoice. dar toxic pentru inimă. aritmie şi tahicardie. străbătute de 5-6 nervuri paralele. Nu se recomandă de recoltat de pe salcie. Frunzele opuse. . cilindrice şi groase. şi un principiu toxic respirator. Ramurile tinere însoţite de frunze se recoltează din noiembrie până în aprilie. tei. pieloase. deoarece în cantităţi mai mari produce intoxicaţii manifestate prin încetinirea pulsului. frasin. În vâsc se află trei grupuri de principii active: un principiu puternic hipotensiv care acţionează la nivelul centrilor bulbari. salcâm şi plop. ramificate de mai multe ori. recoltare. Organul utilizat. Compoziţie chimică. Răspândire. trandafir.Descriere. Plantă semiparazitară care se dezvoltă pe ramurile unor arbori fructiferi şi nefructiferi. Cele mai puţin toxice varietăţi şi care se folosesc în terapeutică. sunt cele care cresc pe măr şi păr. apoi pe brad. Plantă ce are aspectul unor tufe cu tulpini scurte. arţar. groase.

Denumirea rusă: Ясменник душистый Denumirea engleză: Sweet woodruff Familia: Rubiaceae 99.VINĂRIŢĂ Denumirea latină: Asperula odorata L. VINĂRIŢĂ .

recoltare. Planta creşte în pădurile de fag sau fag cu brad.Descriere. uninerve. grupate în cime laxe. pe soluri fertile. infundibuliformă. . ramificat. Organul utilizat. Se taie la 4-5 cm deasupra solului. suficient de umede. substanţe amare. caliciu redus la o margine îngustă. se îndepărtează părţile brunificate şi se usucă în strat subţire la 30-350C. glabre. cu 4 lacinii. subţire. Plantă erbacee. Compoziţie chimică. ameţeli. de la nodurile căruia pornesc rădăcini adventive şi tulpini aeriene cu 4 muchii. Flori albe. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. sunt dispuse verticilat. verde. acid nicotinic. Răspândire. câte 6 spre bază şi câte 8-9 în partea mijlocie şi superioară a tulpinii. corolă gamopetală. sesile. glabre. ulei gras. substanţe minerale. În doze mari este toxică. rizom orizontal. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene ale vinariţei. cu peri mărunţi pe margine şi pe nervura mediană de pe faţa inferioară. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca sedativ şi antiseptic al căilor urinare. Frunze lanceolat-eliptice. întrebuinţări. Părţile aeriene conţin heterozide cumarinice. otrăvirea se manifestă prin dureri de cap. ulei volatil. lung. mici (4-6 mm). perenă. înalte de 15-25 cm. afânate. tanin.

VOLBURĂ Denumirea latină: Convolvulus arvensis L. VOLBURĂ . Denumirea rusă: Вьюнок полевой Denumirea engleză: Bindweed Familia: Convolvulaceae 100.

cu urechi mici la bază.Descriere. hastate sau sagitate. se înlătură frunzele îngălbinite şi se transportă în coşuri la locul de uscare. Organul utilizat. Tinctura are proprietăţi laxative. locuri necultivate. volubilă. lung pedunculate. Tulpina aeriană în 5 muchii poartă frunze dispuse altern. . Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de volbură fără fructificaţii. pe lângă drumuri. vitamina C. substanţe tanante şi minerale. abundentă în regiunea de câmpie şi dealuri. abundent. arsuri. subţire şi ramificat care poartă numeroase radicele şi este de culoare albicioasă. Compoziţie chimică. perenă. are un rizom lung. recoltare. provoacă un scaun unic. Planta este întâlnită ca buruiană în culturi. în formă de pâlnii. Se smulge întreaga plantă împreună cu rădăcinile. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. câmpuri. Ele sunt plăcut mirositoare. frunzele întregi proaspete se pun pe locul afectat şi se bandajează. ca colici sau vomismente. Plantă erbacee. grădini. se scutură de pământ. furuncule. neînsoţit de fenomene secundare. solitare. În uz extern pentru vindecarea de răni. axilare. întrebuinţări. Părţile aeriene ale plantei conţin rezine. Flori albe sau slab roze. Răspândire.

Denumirea rusă: Малина обыкновенная Denumirea engleză: Raspberry Familia: Rosaceae 101. ZMEUR .ZMEUR Denumirea latină: Rubus idaeus L.

care dezvoltă lăstari tereştri bianuali. Fructele de zmeur întră în componenţa speciilor sudorifice.Descriere. Compoziţie chimică. acoperiţi cu ghimpi subţiri. dar ele sunt mai aromate. pe cea inferioară cenuşiu-pufoasă. după ce s-a luat roua. Ele se folosesc ca remediu sudorific la diferite boli de răceală. . conţin mai puţină umiditate şi mai bine se păstrează la uscare. Organul utilizat. antociane. substanţe tanante. În al doilea an ei se lignifică. care poartă muguri florali. imparipenate cu foliole ovate. Pentru aceasta se pregăteşte infuzie şi se administrează în stare caldă. acizi organici. Florile albeverzui. umede. Mai preţios se consideră zmeurul de pădure – fructele sunt mai mici. Zmeurul iubeşte locuri iluminate. Ca produs vegetal se folosesc fructele mature. Frunze alterne. Se produce sirop de zmeură. recoltate pe timp uscat. Pe partea superioară frunzele sunt verzi. mai acre ca la cea cultivată. Fructele de zmeur conţin oze. Răspândire. caroten. recoltare. Fructul – drupă compusă roşiezmeurie. întrebuinţări. vitamine din grupul B. din subsuoara frunzelor cresc ramurile. sol bogat. În primul an de viaţă lăstarii sunt verzi. C. care se foloseşte pentru corijarea gustului formelor medicamentoase. Arbust ramificat ghimpos.

Doronicum hungaricum Reichenb. 2. Familia Berberidaceae 6. Arin negru .) Takht.Dentaria glandulosa Waldst.et Kit.Alnus glutinosa (L. Arin alb . 8. 4. Colţişor glandulos .Plante din Cartea Roşie a Republicii Moldova ANGIOSPERME Familia Asteraceae 1. Gimnospermiu de odesa – Gymnospermium odessanum (DC. Bip.et Kit. Iurinee lavandifolie .) Gaertn. Stevie turcească Rhaponticum serratuloides (Georgi) Bobr. Albăstrea Angelescu – Centaurea angelescui Grint. Fil. . Cărpiniţă .Rindera umbellata ( Waldst. Iarba-ciutei . 3. Familia Betulaceae 7.) DC 5.) Moench 9.Jurinea stoechadifolia (Bieb. Hodolean ţăţăresc .Crambe tataria Sebeok 12.Carpinus orientalis Mill. Familia Boraginaceae 10.Centaurea thirkei Sch.) Bunge Familia Brassicaceae 11. Albăstrea thirke .Alnus incana (L. Rinderă umbelată .

) Fenzl. Şiverechie podoliană Schivereckia podolica ( Bess). Familia Caryophyllaceae 17. Volbură cantabrică Convolvulus cantabrica L. Studeniţă capitată Eremogone cephalotes (Bieb. 14.) Fenzl. Iarba.) Bess 20.Astragalus dasyanthus Pall. Zăvăcustă . Familia Crassulaceae 25.Panazburătorului 15. B. 24.osului . Andrz.Euonymus nana Bieb.Lunaria rediviva L. ex Adams Familia Celastraceae 21.ex DC. Paronihie capitată Paronychia cephalotes (Bieb.13.Sempervivum ruthenicum Schnittsp. Lehm. Volbură lineată .et C. 16.Helianthemum canum (L.Dentaria quinquefolia Bieb. Lunaria annua L. Lopăţea . 18. Urechelniţă .Eremogone rigida (Bieb. Familia Fabaceae 26. Colţişor pentafoliat .) Hornem Familia Convolvulaceae 23. Vonicer pitic . Ipcărige glomerată Gypsophila glomerata Pall. . Familia Cistaceae 22. 19. Studeniţă rigidă .Convolvulus lineatus L. .

Melittis sarmatica Klok.Hepatica nobilis Mill.et Kit.Crataegus pentagyna Waldst. Nemţişor fisurat . Trifoi panonian . Popâlnic . Familia Rhamnaceae 37.Coronilla elegans Panc.Genista tetragona Bess.Paeonia peregrina Mill. 33.27. 28. Păducel pentagin .Trifolium pannonicum Jacq. Mălin comun . Coronişte elegantă . Familia Lamiaceae 32. Familia Monotropaceae 34.)Gams. Drobişor tetramuchiat . 39.Scutellaria supina L. Dediţel mare .Verigariu . Coşaci pubiflor .Padus avium Mill.Delphinium fissum Waldst.Astragalus pubiflorus DC. . Bujor-de-pădure . Grozamă . Mirgău pitulat .Hypopitys monotropa Crantz Familia Nimphaeaceae 35. Familia Ranunculaceae 38.et Kit.Nymphaea alba L.Rhamnus tinctoria Waldst. Familia Rosaceae 41. 29. Familia Paeoniaceae 36.Genistella sagittalis (L. Dumbravnic . Nufăr alb . 42.et Kit. 31. Sugătoare . 40.Pulsatilla grandis Wend. 30.

43.Galanthus plicatus Bieb. Mutulică . Ghiocel nival . Frăsinel gimnostil . Familia Solanaceae 47.Galanthus elwesii Hook. Viţă-de-pădure . 54. Cornaci . Familia Rutaceae 45.Scopolia carniolica Jacq. Ghiocel elvez . Familia Alliaceae 51. 55. Ghiocel plicat . Familia Scrophulariaceae 46. Ghiocel-de-toamnă Sternbergia colchiciflora Waldst.Pyrus elaeagrifolia Pall.VItis sylvestris C.de. Familia Thymelaeaceae 48. Ghiocel bogat .Daphne mezereum L. Familia Trapaceae 49.dobrogea .C. Păr. . Tulichină .et Kit.Galanthus nivalis L. Familia Vitaceae 50.Gmel. 56. Ceapă bulgărească Nectaroscordum bulgaricum Janka Familia Amaryllidaceae 52.Sorbus domestica L. fil. Degetar lânos .Dictamnus gymnostylis Stev. 44.Digitalis lanata Ehrh. 53. Scoruş .Trapa natans L.Leucojum aestivum L.

) Druce .) F.W.Familia Cyperaceae 57.) Spreng. Schmidt Familia Hyacinthaceae 59. Fil. Luşcă-de-munte Ornithogalum oreoides Zahar. Bumbăcăriţă latifolie Eriophorum latifolium Hoppe Familia Convallariaceae 58. Bulbocodiu diversicolor Bulbocodium versicolor (KerGawl. Belevalie sarmaţiană Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow 60. 67.Iris pontica Zapal. Familia Iridaceae 62. 63. Familia Melanthiaceae 65.Gladiolus imbricatus L.Ornithogalum amphibolum Zahar. 66. Et Schult.Colchicum fominii Bordz. Stânjenel pontic . Săbiuţă imbricată . Lalea pestriţă . Patrin ex Schult. Lăcrimiţă bifolie Maianthemum bifolium (L. Brânduşă fomin .Colchicum triphyllum G. Brânduşă trifilă . Kunze Familia Orchidaceae 68. 61. Luşca ambiguă .Fritillaria meleagroides. Familia Liliaceae 64. Căpşuniţă grandifloră Cephalanthera damasonium (Mill.

) P. Poroinic purpuriu .Chrysopogon gryllus (L. Firuţă diversicoloră . Kelerie moldovenească Koeleria moldavica M. GIMNOSPERME Familia Ephedraceae 82.Ephedra distachya L. Alexeenko 80. Mlăştiniţă palustră .) Trin.Sesleria heufleriana Schur. Poroinic palustru . 79. Poroinic-de-mai . Sadină . Căpşuniţă longifolie Cephalanthera longifolia (L. . Cârcel .Epipactis purpurata Smith 75.Orchis palustris Jacq. Mlăştiniţă purpurie . Untul-vacii .69. Hunt et Summerhayes 73.Epipactis palustris (L. Papucul-doamnei Cypripedium calceolus L.F.Poa versicolor Bess.) Rich. Familia Poaceae 78.Orchis morio L.) Crantz 74. Familia Orchidaceae 72. Căpşuniţă roşie Cephalanthera rubra (L.) Fritsch 70.Dactylorhiza majalis (Reichenb.Orchis purpurea Huds. Seslerie heufler . 81. 71. 77. 76.

Spinarea-lupului . Familia Athyriaceae 84.) Newm. Ferigă palustră .PTERIDOFITE Familia Aspleniaceae 83. Peştişoară .P.) Roth Familia Ophioglossaceae 89.) Newn.Thelypteris palustris Schott . Familia Thelypteridaceae 91. 86.) Roth 85.Phyllitis scolopendrium (L.Dryopteris carthusiana (Vill.Salvinia natans(L. Limba-şarpelui .Athyrium filix-femina (L.) Newm.) H. Creasta-cocoşului Polystichum aculeatum (L. Familia Salviniaceae 90. Familia Dryopteridaceae 87.Ophioglossum vulgatum L. Ferigă cartuziană . Năvalnic . Gimnocarpiu robert Gymnocarpium robertianum (Hohhm.) All.Fuchs 88. Gimnocarpiu ferigoideu Gymnocarpium dryopteris (L.

Coacăz – Ribes nigrum L. Cerenţel – Geum urbanum L. Cicoare – Cichorium intybus L. 6. . 22. Corn – Cornus mas L.) Elliot 9. 21. Cimbrişor – Thymus serpyllum L Cimbru – Thymus vulgaris L. 4. 5. Albumeală – Gnaphalium uliginosum L. 8. Brusture – Arctium lappa L. Ardei – Capsicum annuum L. 24. 10. 15. Ciuboţica cucului – Primula veris L. Arin – Alnus incana Moanch. 20. 18. Castan–Aesculus hippocastanum L Călin – Viburnum opulus L. Angelică – Angelica arhangelica L. 16. 23. Coada calului – Equisetum arvense L Coada şoricelului – Achillea millefolium L. 12.CUPRINS 1. 7. Aronie – Aronia melanocarpa (Michx. 3. 13. Alun – Corylus avellana L. 2. Creţuşcă – Filipendula ulmaria L Cruşin – Frangula alnus Mill. Coşaci – Astragalus dasyanthus Pall. 17. 11. Cătină – Hippophae rhamnoides L. 19. 14. Armurariu – Silybum marianum Gaerth. Albăstrele – Centaurea cyanus L.

Hedera helix L. Frag – Fragaria vesca L. Muşeţel – Chamomilla recutita L.Polygonum persicaria L. 27. 44. 29. Ferigă – Dryopteris filix-max L. 49. 41. (Matricaria chamomilla L.) 50. 33. Lumânărică – Verbascum thapsiforme Schrad. Izmă bună – Mentha piperita L. 43. Măceş – Rosa canina L. 46. 30. 47. Mărar – Anethum graveolens L. 26. 34. Levănţică – Lavandula angustifolia Mill.. Nalbă de pădure – Malva silvestris L. Dentiţă – Bidens tripartita L. Iarbă mare – Inula helenium L. 32.25. Hamei . Holeră (ghimpe) – Xanthium spinosum L. Gălbenele – Calendula officinalis L. 38.Humulus lupulus L.verrucosa Ehrh. 39. 31. . Ienupăr – Juniperus communis L. Leurdă – Allium ursinum L. Hrean – Armoracia rusticana Gaerth. 28.) 48. Drăcilă – Berberis vulgaris L. Iederă . Cucurbeţică – Aristolochia clematidis L. Iarbă roşie . Mur – Rubus caesius L. 42. 40. 45. Feciorică – Herniaria glabra L. (B. Mesteacăn – Betula pendula Roth. Mălin – Padus avium Mill. 36. Meyt 35. 37. Ipcărige – Gypsophila paniculata L.

Obligeană – Acorus calamus L.51. Păpădie – Taraxacum officinalis L.B. 73. 74. Pelin – Artemisia absinthium L 60. Salcie – Salix alba L. 71. Porumb – Zea mays L. 53. Nalbă mare – Althaea officinalis L. 68. Salvie – Salvia officinalis L. Săpunăriţă – Saponaria officinalis L. 66. 76. Sclipeţi – Potentilla erecta L. Podbal – Tussilago farfara L. Osul iepurelui – Ononis spinosa L. Piperul bălţii – Polygonum hydropiper L. Rostopască – Chelidonium majus L. Roiniţă – Melissa officinalis L. Porumbar – Prunus spinosa L. Pătlagină – Plantago major L. 63. 57. Odolean – Valeriana officinalis L. Plumănărică (mierea ursului) – Pulmonaria officinalis L. 67. Negrilică – Nigella sativa L. Salcâm galben – Sophora japonica L. (Elytrigia repens (L. Pochivnic – Asarum europaeum L. 61. 52. Păducel – Crataegus sanguinea Pall. 64. Scoruş – Sorbus aucuparia L. Roibă – Rubia tinctorum L. Pir – Agropyron repens P. 70. 65. 56. 55. 75. 72.) Nevski ) 62. 58. Revent – Rheum palmatum L. . 59. 69. 54.

Ţintaură – Centaurium umbellatum Gilib. 94. Talpa gâştii – Leonurus cardiaca L. 81. 89. 85. Vinariţă – Asperula odorata L. 87. Sporici – Verbena officinalis L. 92. . 80. Trei fraţi pătaţi – Viola tricolor L. Troscot – Polygonum aviculare L. Sunătoare – Hypericum perforatum L. 97. Sorbestrea – Sanguisorba officinalis L. Sulfină – Melilotus officinalis L. 96. 78.Volbură – Convolvulus arvensis L. 86. 82. 90.77. Soc – Sambucus nigra L. 93. Urzică – Urtica dioica L. Scumpie – Cotinus coggygria Scop. Vâsc – Viscum album L. Stejar – Quercus robur L. Verigar – Rhamnus cathartica L. Siminoc – Helichrysum arenarium DC 79. Tei – Tilia cordata L. 101. 84. 83. Zmeur – Rubus idaeus L. Traista ciobanului – Capsella bursa pastoris L. 91. Sovârv – Origanum vulgare L. Ştevie – Rumex confertus Willd. 95. Vetrice – Tanacetum vulgare L. Tătăneasă – Symphytum officinale Lepech. 98. 100. 99. Turiţă – Agrimonia eupatoria L. 88.

Opiniile exprimate aici aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia USAID. 022 577930. Bulgară 33/1. . fax 022 577931 Realizarea acestui material este posibilă graţie suportului generos oferit de poporul American prin intermediul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Interna ţ ional ă (USAID) . Chişinău. î n cadrul Proiectului de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA). tel. MD-2001.Informaţia de contact: Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) Str.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful