Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Anatolie Nistreanu

PLANTE MEDICINALE DIN FLORA REPUBLICII MOLDOVA (Atlas)

Chişinău, 2006

Idee: Dennis Zeedyk
Director Executiv PDBA

Aliona Pidghirnaia
Consultant Dezvoltare Agribusiness PDBA

Grafică şi design: Vladimir Tofan
Consultant

Elena Morari

PROIECTUL DE DEZVOLTARE A BUSINESSULUI AGRICOL
SUSŢINEREA SECTORULUI AGRICOL DE VALOARE ÎNALTĂ DIN MOLDOVA PENTRU A SPORI VENITURILE ŞI A CREA LOCURI DE MUNCĂ ÎN ZONELE RURALE

Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) lansat în iunie 2004 este finanţat de Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) şi este implementat de organizaţia americană non-profit Citizens Network for Foreign Affairs (CNFA). Acest proiect are drept scop sporirea veniturilor şi crearea locurilor de muncă în sectorul rural prin îmbunătăţirea competitivităţii pe plan internaţional a Sectorului Agricol de Valoare Înaltă (AVÎ) din Moldova şi respectiv pentru a-i mări potenţialul de export şi capacitatea comercială. PDBA consolidează Sectorul AVÎ din Moldova abordând patru elemente principale ale lanţului valoric: · Asigurarea accesului larg la informaţia comercială pentru a intra pe pieţe noi de export, pentru a diversifica liniile de produse şi a satisface mai bine cererea; · Consolidarea capacităţii businessului agricol de a exporta produse agricole în stare proaspătă şi prelucrată prin prestarea asistenţei tehnice şi dezvoltarea legăturilor de piaţă;

tel. . www. Bulgară 33/1. prelucrătorii şi exportatorii de produse agricole de valoare înaltă (PAVÎ) cu potenţial comercial.md .cnfa. MD-2001. şi afaceri agricole rurale.· Îmbunătăţirea capacităţii fermierilor de a asigura volumul şi calitatea necesară ale produselor agricole pentru a susţine exporturile competitive prin consolidarea abilităţilor manageriale la nivel tehnic şi de afaceri. Pentru a solicita asistenţă tehnică şi consultanţă în domeniul businessului agricol din partea PDBA. vă puteţi adresa la biroul CNFA Moldova: Str. precum şi asociaţiile de producători şi exportatori de PAVÎ. · Consolidarea asociaţiilor de producători şi industriale pentru a facilitata colaborarea pe întregul lanţ valoric. Beneficiarii PDBA includ micii producători. recoltare.cnfa. gestionare post-recoltare şi păstrare la rece (managementul lanţului frigorific). Chişinău. fax 022 577931 sau puteţi vizita pagina web a CNFA (www. prelucrătorii şi exportatorii în cadrul lanţului AVÎ sunt soluţionate prin prestarea asistenţei tehnice în procesul de producere. Constrângerile şi barierele cu care se confruntă producătorii.org). 022 577930.

Dacă planta după toate caracterele morfologice coincide cu descrierea botanică se poate de-o colectat. Momentul optim de recoltare este influenţat de terenul pe care cresc plantele. Colectarea şi prelucrarea primară a produselor vegetale. diapozitive. cu ierbarul. Datorit ă condiţiilor atmosferice diferenţiale de la an la an. Condiţiile de climă şi sol imprimă plantei un anumit ritm de dezvoltare care este diferit la plantele crescute în condiţii neasemănătoare. carte.Bazele procesului de colectare a produselor vegetale Colectarea produselor vegetale include un şi de operaţii. · altitudinea influenţează puternic . Creşterea plantelor este în directă legătură de condiţiile înconjurătoare. · condiţiile de sol. Factorii care au o influenţă deosebită asupra creşterii plantelor sunt: · condiţiile atmosferice . începând cu recoltarea şi terminând cu adoptarea măsurilor despre corectitudinea păstrării lor. plantele medicinale se dezvoltă şi ajung la maturitate la termene diferite în decursul anilor şi chiar în acelaşi an. În natură colectarea se începe cu identificarea plantei după descrierea ei botanică. Pe terenurile cu expoziţie sudică. Pentru aceasta e necesar de a o compara cu desene din atlas. plantele înfloresc mai repede decât pe cele cu expoziţie nordică sau estică. · expoziţia şi lumina.

Aceste organe se formează toamna. terenul pe care cresc şi adâncimea la care ajung. Rădăcinile se recoltează cu diferite unelte (sapă. Recoltarea mugurilor foliari. Recoltarea organelor subterane adică a rădăcinilor.momentul optim de recoltare. hârleţ. Recoltarea se termină când solzişorii care acoperă mugurii încep să se desfacă. bulbilor şi tuberculilor se face primăvara timpuriu sau toamna târziu. ţinând seama de condiţiile de creştere a plantelor. rizomii prea groşi se fragmentează în 2-4 părţi. iar recoltarea lor se face primăvara timpuriu când planta îşi intensifică activitatea ei de vegetaţie. în mod diferenţiat. unele numai prin spălare. mugurii plesnesc şi se alungesc. se înlătură părţile necorespunzătoare. în decursul iernii sau primăvara celui de al doilea an. plug. La şes. Rădăcinile plantelor anuale se recoltează cu puţin timp înainte de înflorire. furcă). Ei se culeg numai cu mâna. După aceasta ele se scutură bine de pământ. Stabilirea în mod corespunzător a momentului optim va trebui făcută pe bazine naturale. În această perioadă părţile subterane au cea mai mare cantitate de principii active. înflorirea se produce mult mai devreme decât la deal sau munte. în funcţie de forma lor. se taie coletul (partea de sus care este plină de muguri de unde începe să crească tulpina). rizomilor. ciupindu-se mugurii de . Rădăcinile plantelor de doi ani se culeg în toamna primului an de vegetaţie.

În general. ea variază însă de la specie la specie. îndepărtându-se peţiolul principal (nuc. se usucă sub această formă şi când frunzele s-au uscat sunt desprinse printr-o uşoară lovire a ramurilor (merişor. Frunzele prea mici nu pot fi recoltate prin ciupire şi nici prin strujire. adică în boboc (salcâmul japonez). afin). operaţia fiind neeconomică pentru culegători. are loc primăvara. În acest caz se recoltează ramurile întregi cu frunze. adică după ce floarea s-a trecut. însă în nici un caz mai târziu. atunci când acest organ a ajuns la o dezvoltare normală. pătlagină. mai trebuie amintit că frunzele care conţin uleiuri volatile trebuie recoltate pe timp noros. nalbă) sau se lasă numai codiţele foliolelor. frunzele se culeg fără peţiol (podbal. Recoltarea florilor are loc atât cu puţin timp înainte de înflorire. De asemenea. deoarece prin aceasta va fi oprită creşterea lor în înălţime. Timpul cel mai prielnic pentru recoltarea florilor . Recoltarea frunzelor se face cu mâna. Se interzice ruperea mugurilor terminali de pe tulpina principală a coniferelor.pe ramurile laterale ale arborilor ajunşi la maturitate. cât şi în timpul înfloririi (tei. iar celelalte pe vreme cu soare. În cazul plantelor erbacee recoltarea cea mai adecvată corespunde epocii lor de înflorire. albăstrele). deşi. muşeţel. Recoltarea frunzelor. prin ciupire sau prin strujirea lor de pe tulpină. în general. zmeur).

iar cele uscate înainte de deschiderea lor. Recoltarea seminţelor în scopuri terapeutice trebuie făcută când seminţele au ajuns la maturitate. Nu se va recolta partea lignificată a plantelor. recoltarea lor se recomandă să se facă atunci când ele sunt complet dezvoltate. însă maturizarea şi deschiderea lor având loc în timpul uscării. astfel. se recoltează numai vârfurile în lungime de 20-25 cm. Această operaţie se efectuează toamna până la căderea brumei. albăstrele). adică cu petale. în general. a cosorului sau a unui alt obiect tăios. însă la unele se culeg numai petalele (lumânărică. cu ajutorul secerii. pe vreme uscată şi de obicei însorită. Recoltarea părţilor aeriene se face când ele sunt înflorite. soc. rupându-se cu o codiţă cât mai scurtă. ienupăr). când seminţele sunt deplin dezvoltate. în buchete. cu foarfeca. sepale etc. Recoltarea părţilor aeriene se face numai pe vreme uscată rupându-se cu mâna. când plantele au crescut prea înalte. lipsită de ramuri cu frunze. Pentru a proteja plantele în vederea unor recoltări ulterioare nu este recomandată recoltarea prin smulgere. cu piepteni speciali. împreună cu ramurile.este în jurul prânzului. în aşa fel ca produsul rezultat să conţină cât mai multe flori. iar în . în cazul fructelor cărnoase (afin. Recoltarea fructelor variază în funcţie de natura fructului. se recoltează întregi. Florile. Recoltarea florilor se face cu mâna prin ciupire..

înainte de desfacerea lor spontană. după cum am precizat mai sus. după care se unesc printr-o altă tăietură în linie dreaptă de-a lungul ramurii. Indiferent de anotimp şi de organul folosit se recomandă ca recoltarea să se facă pe vreme uscată. După recoltare se trece la pregătirea plantelor medicinale în vederea uscării lor. cu mâna sau cu ajutorul unei pene de lemn netede şi bine ascuţite se face descojirea.cazul când fructele. pe de o parte. cu excepţia. Recoltarea scoarţei. fără umiditate şi cu soare. iar. ea se poate desprinde uşor de partea lemnoasă a organului respectiv. care prezintă crăpături şi îngroşări. pe de altă parte. care le conţin sunt dehiscente. organele ce conţin uleiuri volatile. De la unele specii de plante se foloseşte în scopuri medicinale numai scoarţa recoltată fie de pe tulpini. Epoca cea mai corespunzătoare acestei operaţii este primăvara până în momentul formării primelor frunze. deoarece. Recoltarea se face cu ajutorul unui briceag cu care se fac tăieturi până în ţesutul lemnos în formă de cerc la distanţe de 10-15 cm unele de altele. cele cu muşchi sau alge. înnegrite şi cu resturi de lemn. în această perioadă scoarţa conţine o cantitate suficientă de principii active. Pregătirea plantelor în vederea uscării constă în fasonarea lor şi în îndepărtarea tuturor corpurilor . fie de pe ramuri şi chiar de pe rădăcini. Mai departe se înlătură cojile prea bătrâne. Cu vârful briceagului.

pietricelele. De asemenea. exprimate în procente şi stabilite prin condiţiile tehnice de recepţie. impurităţi sunt socotite şi părţile decolorate sau brunificate ale produsului respectiv.. la frunzele de afin. resturi de tulpini şi flori de urda-vacii.corpurile străine minerale sunt nisipul. mecanic sau când plantele recoltate au fost întinse până la transportul lor în locuri nepodite sau necorespunzător pregătite.străine organice şi minerale. . minerale şi impurităţile nu vor putea depăşi anumite limite. resturile de tulpini.corpuri străine organice: toate plantele sau părţile de alte plante decât cea recoltată. bucăţile de pământ.impurităţi sunt şi alte părţi din planta medicinală decât organul recoltat. la muşeţel sunt socotite drept corpuri străine organice florile altor specii de muşeţel. precum şi a impurităţilor. care pot fi: . de pătlagină şi de graminee. Uscarea produselor vegetale. Astfel. paie etc. Ele se amestecă cu plantele când recoltarea s-a făcut cu diferite unelte.organele (părţile) de plantă . fragmente de nuiele. Problema uscării plantelor medicinale impune o abordare diferenţiată în funcţie de: . rogojini. ramurile sau rădăcinile din herba de cimbrişor. Corpurile străine organice. . Astfel. praful. constituie impurităţi.

Uscarea la soare. fiind utilizată numai pentru anumite părţi . înţelegând prin aceasta nu numai aspectul comercial al produsului.natura principiilor active şi a echipamentului enzimatic din organele supuse deshidratării. . Pentru a nu fi expuse alterării şi pentru menţinerea aspectului şi conţinutului în principii active majoritatea produselor uscate din plantele medicinale şi aromatice nu trebuie să conţină mai mult de 14% apă. Uscarea plantelor medicinale se poate realiza pe două căi. ci în mod deosebit păstrarea neschimbată a conţinutului şi a compoziţiei chimice a acestuia. Uscarea corectă a diferitelor părţi de plantă recoltate necesită cunoaşterea structurii chimice a principiilor active.folosite. iar pentru cele cu heterozide şi alcaloizi este cuprinsă între 50 şi 80oC corespunzător. la soare sau la umbră. Ea începe în momentul recoltării plantei. Uscarea reprezintă veriga finală în obţinerea unui produs de calitate. Aceasta este cea mai simplă şi mai economică metodă. textura şi conţinutul în apă al acestora. şi artificială. şi anume: naturală. practica îndelungată a stabilit că pentru uscarea plantelor ce conţin uleiuri volatile temperatura maximă nu trebuie să depăşească 30-35oC. Cu toate că nu se cunoaşte în detalitate esenţa proceselor biochimice ce se produc în timpul uscării.

şoproane. cât şi platformele de uscare vor fi acoperite cu prelate. În orice caz uscarea direct în câmp este întotdeauna însoţită de multe pierderi nerecuperabile. curăţite. Uscarea la umbră. Aceste spaţii vor fi în prealabil dezinfectate. Pentru evitarea pierderilor atât ramele. În vederea utilizării raţionale a acestora produsele supuse uscării se vor aşeza pe rame suprapuse. reparate etc. şcolilor. În timpul uscării produsele vor fi permanent supravegheate şi întoarse pentru grăbirea şi uniformizarea deshidratării. scoarţe. deoarece razele solare distrug repede clorofila din părţile verzi şi pigmenţii galbeni din flori. Prin uscarea la soare foarte multe părţi ale plantei se decolorează.ale plantei ca: rădăcini. al căror conţinut este mult mai stabil. magazii. Direct în brazde se pot usca şi herba sau chiar frunzele unor specii. şuri. dar acestea numai în zone calde lipsite de precipitaţii şi rouă. orice încăperi goale. şi în special se vor crea posibilităţi de . văruite. De aceea se practică uscarea pe platforme special amenajate. Locurile de uscare vor fi neapărat protejate de curenţi de aer. muguri. razele solare neputând deprecia aspectul comercial al produsului. rizomi. Pentru uscarea la umbră se vor folosi podurile caselor. etc. Metoda este cea mai răspândită în zonele cu condiţii climaterice instabile şi mai ales în regiunile deluroase şi montane. fructe sau seminţe. rogojini sau coli de hârtie.

seminţele. produsul suferă o serie de modificări. Se recomandă ca într-o încăpere să se usuce un singur produs pentru a se evita amestecul şi împrumutarea reciprocă a mirosului. volumul său scade. Uscarea artificială. Uneori. din care cauză îşi modifică aspectul. Frunzele rămân verzi. în timp ce frunzele. Produsul uscat trebuie mânuit cât mai puţin posibil. pentru că se sfărâmă la cea mai mică atingere. Datorită pierderii apei. Aducerea produsului vegetal în stare finită. Culoarea produsului vegetal uscat trebuie să rămână însă neschimbată. . produsele sosite au acumulat umezeală în timpul transportării. mai ales la suprafaţă. fructele.aerisire continuă. Se cunosc uscătoare cu aer rece şi cu aer cald. Prin uscare. Această metodă s-a impus ca urmare a extinderii şi concentrării culturilor de plante medicinale şi aromatice. Produsele vegetale ajunse la depozitele centrale sunt recepţionate calitativ şi cantitativ. florile îşi păstrează culoarea naturală. rădăcinile). uneori pierzându-şi complet valoarea. Culoarea arată dacă uscarea a fost făcută sau nu în mod corespunzător. a necesităţii scurtării duratei de uscare şi a sporirii garanţiei obţinerii unor materii prime de calitate corespunzătoare. Numai părţile tari îşi schimbă puţin forma (scoarţele. Ele nu pot fi depozitate şi nici prelucrate în asemenea condiţii. florile şi părţile aeriene se zbârcesc.

farmacii etc. denumirea produsului vegetal. Produsele vegetale trebuie păstrate în pungi de hârtie dublă. părţi aeriene. Ambalarea şi marcarea produselor vegetale. cu ajutorul cărora se curăţă seminţele. aşa cum sunt cerute de industrie. frunze. farmacii sau la prepararea speciilor medicinale. După aceasta urmează operaţiunea de transformare a produselor vegetale în fragmente de anumite dimensiuni uniforme. Operaţia se face manual la flori. Marcarea produsului vegetal înseamnă inscripţiile efectuate pe ambalaj. pământul fin şi nisipul. unele flori şi chiar unele frunze. greutatea neto şi împreună cu . Înainte ca produsele vegetale să fie livrate beneficiarilor interni (industria chimico-farmaceutică. rădăcini.) sau la export. depreciindu-se calitativ. Prin aceste operaţii se îndepărtează mai cu seamă praful. pergaminate. în cutii de lemn sau de carton în conformitate cu cerinţele documentaţiei tehnice de normare. La alte plante însă sau pus la punct diverse procedee mecanice. site şi anumite mori. sunt controlate cu atenţie la masa de prelucrare. Se arată denumirea asociaţiei ce a efectuat recoltarea produsului vegetal. De asemenea.deoarece prin păstrare vor mucegăi sau înnegri. maşinile nu le vor putea prelucra în condiţii optime dacă au o umiditate peste normă. Pentru aceasta se folosesc maşini speciale. În aceste cazuri se face imediat o uscare suplimentară.

numărul partidei. denumirea produsului vegetal. activitatea lor este mult diminuată până dispare complet. fiind astfel . indiferent de măsurile luate. inscripţiile DTN la produsul vegetal corespunzător. în cazul când nu pot fi expediate imediat. După ambalare. produsele vegetale trebuiesc depozitate în camere corespunzătoare. scoarţele. cu luminozitate corespunzătoare şi să nu permită diferiţilor agenţi dăunători să pătrundă în interior. uscate. Organele subterane. după un timp îndelungat. bine aerisite. Din această cauză este bine ca produsele vegetale să fie prelucrate cât mai repede după obţinerea lor sau stocul din depozite să fie reînnoit anual mai ales dacă la sondajele făcute s-a constatat o cantitate din ce în ce mai mică de principii active.ambalajul. De obicei însă. Conservarea produselor vegetale. Încăperile în care sunt depozitate produsele ambalate trebuie să fie extrem de curate. În fiecare ambalaj se introduce foaia de ambalare cu inscripţiile: denumirea asociaţiei care a efectuat colectarea produsului vegetal. numărul partidei. fructele şi seminţele se păstrează mai bine în încăperi luminoase. luna şi anul recoltării. numele sau numărul răspunzătorului de ambalare. deoarece numai astfel se poate asigura o bună păstrare a lor.

mai puţin expuse agenţilor dăunători (rozătoare. Produsele în depozit se păstrează în cantităţi mari întregi nefărâmiţate. să nu fie aşezate în număr prea mare unul peste altul. Aşa s-a întâmplat în trecut când datorită recoltărilor neraţionale s-a ajuns ca unele plante medicinale să fie pe cale de dispariţie (imortelă . Această bogăţie trebuie însă păstrată. pentru a evita degradarea produselor prin fărâmiţare. această mare diversitate de plante medicinale poate să descrească şi chiar să dispară. Sacii. benzină. naftalină sau orice substanţe cu miros puternic. insecte. Produsele toxice sunt depozitate în încăperi separate. În depozite. . nu este permis să se depoziteze petrol.). În încăperile depozitului cu produse vegetale. ghiocei. Fără o grijă permanentă. etc. folosindu-se în general ambalajul în care au fost primite sau se reîmpachetează în vederea expedierii. baloturile etc. La fel se procedează şi cu cele aromatice. din cauză că ar putea să impurifice mirosul produselor vegetale. Ocrotirea plantelor medicinale din flora spontană În ţara noastră cresc cele mai diferite şi cele mai căutate plante medicinale. întreţinută şi dezvoltată pentru ca ea să fie folosită an de an. aşezarea sacilor sau a baloturilor trebuie făcută pe postamente speciale confecţionate din grinzi de lemn uscate.

La plantele de la care se culeg mugurii se vor proteja vârfurile de creştere (pin. lăsând ramurile subţiri să se dezvolte. iar recoltarea lor este interzisă. Coaja va fi luată de pe o parte din ramuri. Atunci când se culeg florile. pentru a înlătura pericolul dispariţiei unora din ele. se vor lăsa neatinse restul organelor şi o parte din flori. cum şi cu acele plante care au capacitate redusă de înmulţire sau nu sunt lăsate să ajungă la deplina lor maturitate pentru a-şi încheia ciclul complet de viaţă. lăsânduse exemplarele cele mai bine dezvoltate să producă sămânţa şi să se înmulţească. Culesul nu trebuie făcut total. Culegătorii trebuie să cunoască bine particularităţile fiecărei plante. Micşorarea rezervelor poate avea loc pe suprafeţe mai mari sau mai mici. Azi. pentru a reface şi menţine în întreaga ei putere acest dar al naturii trebuie luate anumite măsuri de protecţie şi înmulţire. acesta se recoltează pe măsură ce capitulele florale se dezvoltă. În cazul muşeţelului. iar tulpina principală trebuie să rămână nevătămată. se vor lăsa din loc în loc câteva plante deplin dezvoltate la fiecare 3-4 metri pătraţi. plop). Pentru a preîntâmpina micşorarea bogăţiei de plante medicinale.lăcrămioare). aceste plante sunt declarate monumente ale naturii. Acest lucru se petrece mai cu seamă cu acele plante care sunt an de an foarte căutate sau prezintă un mai mare interes pentru culegători. însă îndată ce ele .

omag) şi în general la plantele perene. după ce planta şi-a format şi răspândit seminţele. Recoltarea plantei întregi se face de obicei la câţiva centimetri de la suprafaţa pământului. Când plantele sunt cosite sau tăiate de la bază şi apoi recoltate frunzele. deoarece o parte din frunze rămân pe plantă pentru a o hrăni şi întări. pericolul de dispariţie fiind cel mai mare. recoltarea lor se va face toamna cât mai târziu. La plantele de la care se recoltează rădăcinile. Frunzele se recoltează de la plante prin ciupire sau strujire. Pe lângă aceste măsuri de care trebuie să ţină seama un culegător conştient. cu atât mai multe. Pentru menţinerea plantelor din această grupă se vor lăsa din loc în loc exemplare neculese.au trecut de maturitatea tehnică de recoltare vor fi lăsate pentru ca sămânţa scuturată să formeze o rezervă care să asigure apariţia plantelor şi în anul următor. Este bine ca la plantele care se înmulţesc mai greu prin seminţe (lemn dulce. pericolul dispariţiei lor este mic. În acest caz. este bine să se organizeze recoltări de seminţe care să fie . florile şi seminţele. în vederea formării pe deplin a organelor de înmulţire. cu cât capacitatea de înmulţire a plantei respective este mai mică. partea de sus a rădăcinii tăiată care are câţiva muguri şi câteva fire subţiri de rădăcină sau bucăţi tinere de rizomi. pericolul de dispariţie este mai mare. după scoaterea rădăcinilor sau rizomilor să se replanteze în acelaşi loc coletul.

permiţându-se achiziţia numai a acelor plante dintr-un sat.răspândite pe locurile naturale de creştere a plantelor medicinale. ci să fie bine organizată. Oamenii. raion sau regiune unde nu există pericolul de dispariţie. de urmărit ca plantele culese să nu dispară din zona respectivă. a supraveghea ca recoltarea să nu fie făcută la întâmplare. . cât şi a normativelor corespunzătoare. comună. Tehnicienii trebuie să îndrumeze permanent pe culegători atât în privinţa recunoaşterii şi însuşirilor plantelor medicinale. care se ocupă cu recoltarea şi achiziţionarea plantelor medicinale au îndatorirea de a menţine bogăţia naturală a ţării.

ALBĂSTRELE Denumirea latină: Centaurea cyanus L. ALBĂSTRELE . Denumirea rusă: Василек синий Denumirea engleză: Cornflower Familia: Asteraceae 1.

mucilagii. Mg etc. În florile marginale se conţin antociane. Compoziţie chimică. iar extern sub formă de cataplasme şi spălături în diferite boli de ochi. heterozida centaurina. adânc crestate. Florile de pe disc sunt violacee. Substanţele amare îmbunătăţesc digestia. cumarine. Organul utilizat. Răspândire. În cazul uscării cu ajutorul căldurii artificiale. tanin. de culoare albastră se adună numai pe timp uscat. Eliminarea florilor centrale. Plantă erbacee cu rădăcină fusiformă. muchiată cu frunze alterne. Creşte prin locuri uscate. Întră în compoziţia speciilor medicinale diuretice. . deoarece din produsul uscat ele se înlătură foarte greu. se face înainte de uscare. Sub formă de infuzie se administrează în tratamentul bolilor renale. pe marginea drumurilor şi mai ales pe lângă lanurile de grâu şi secară. liniare.Descriere. iar cele marginale albastre. întrebuinţări. Florile ligulate. culese eventual din greşeală. săruri de K. cu corola regulat tubuloasă. după ce roua s-a ridicat şi în momentul când ele sunt complet deschise. Tulpina erectă. temperatura nu trebuie să depăşească 350C. recoltare. pietroase.

ALBUMEALĂ . Denumirea rusă: Сушеница топяная Denumirea engleză: Marsh cudweed Familia: Asteraceae 2.ALBUMEALĂ Denumirea latină: Gnaphalium uliginosum L.

Extracţiile uleioase. recoltare. arsuri ale pielii. Cre şte în lunci inundabile. acoperite cu peri şori cenuşii. . ca buruiană în grădini. se folosesc pentru uz extern la lecuirea bolnavilor cu plăgi puroioase greu cicatrizabile. Tulpina de la bază ramificată. ulei volatil. florile mijlocii sunt tubulare. Organul utilizat. cele ligulate – filiforme. Răspândire. Florile sunt de culoare galbendeschisă cu rostru. pe malurile râurilor. Frunze alterne. întrebuinţări. Infuzia şi granulele din părţi aeriene de albumeală se întrebuinţează la ulcere stomacale şi duodenale. aşezate în fascicule dense la vârful tulpinilor. rezine. Compoziţie chimică. obţinute din părţi aeriene de albumeală. puternic pubescentă. Inflorescenţa – paneraşe.Descriere. Planta conţine caroten. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de albumeală. liniar-alungite. flavonozide. Plantă anuală erbacee cu înălţimea de 5-25 cm. recoltate în tot timpul înfloririi. substanţe tanante. Fructul – achenă verde-cenuşie sau cafenie-deschisă.

Denumirea rusă: Лещина обыкновенная Denumirea engleză: Common hazel Familia: Corylaceae 3. ALUN .ALUN Denumirea latină: Corylus avellana L.

recoltare . pe dos păroase. fertile. Frunzele verzi. Creşte în păduri de câmpie şi deal. Arbust cu frunze obovate. Uscarea se face la umbră. iar florile la înflorire. afânate. pe margini inegaldublu-serate. în straturi subţiri. Uleiul volatil din frunze manifestă proprietăţi vasoconstrictive. iar flavonozidele potenţează acţiunea antihemoragică. Răspândire. pe soluri calcaroase. întrebuinţări. cu margini laciniate. F r u c t u l – a c h e n ă globuloasă înconjurată de o cupă lungă. Compoziţie chimică. iar cele femele – în inflorescenţe asemănătoare m u g u r i l o r. alterne. Organul utilizat. mărind rezistenţa capilarelor.Descriere. Uscarea artificială până la 500C. mai ales pe nervuri. . întregi şi nepătate se recoltează în iunie-iulie. polifenolii formând membrane de coagulare pe ţesuturi lezate rezultă o acţiune hemostatică şi dezinfectantă. mugurii (prin strujire) – toamna târziu după căderea frunzelor. Florile mascule în amenţi. la marginea pădurilor de fag. uneori tubuloasă.

ANGELICĂ Denumirea latină: Angelica arhangelica L. ANGELICĂ . Denumirea rusă: Дудник лекарственный Denumirea engleză: Angelica Familia: Apiaceae 4.

Uscare artificială. Se foloseşte datorită proprietăţilor sale aromatice. Florile sunt grupate în umbele globuloase. . bianuală sau perenă . Rădăcinile de angelică se recoltează toamna. Răspândire. Frunzele sunt de trei ori penat sectate. se spală repede întrun curent de apă şi se pun la zvântat. Creşte în apropierea apelor curgătoare. stimulente. Plantă erbacee. Tulpina apare începând cu anul al doilea de vegetaţie. cu foliole ovate. întrebuinţări.Descriere. cu zimţi. Fructele se recoltează în stadiul de pârgă. Organele subterane sunt reprezentate de un rizom gros şi de rădăcini. recoltare. este robustă. cilindrică. de culoare galben ă verzuie. Organul utilizat. Se scutură de pământ şi. Au mai fost identificaţi acizi organici şi graşi. pe locuri adăpostite şi însorite. substanţe tanante. oze. Se usucă la soare sau în poduri bine aerisite. fistuloas ă . stomahice şi carminative. dacă este nevoie. Compoziţie chimică. inegal serate. la 35400C. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil în compoziţia căruia se găsesc substanţe furanocumarinice.

ARDEI . Denumirea rusă: Перец горький Denumirea engleză: Red pepper Familia: Solanaceae 5.ARDEI Denumirea latină: Capsicum annuum L.

localizată în celule secretoare separate. Ovar bilocular. Gustul iute. . cu gust iute sau dulce. de culoare verde închis. anuală. solitare sau câte două la locul de bifurcare a tulpinii şi la subsuoara frunzelor. carotenoide. lumbago. nevralgice. Flori albe. Frunze alterne. Plantă ierbacee. cu marginea întreagă.Descriere. Astăzi se cultivă în Europa. pentru a se păstra culoarea roşie sau roşieportocalie. În fructe se mai conţine ulei volatil şi gras. Organul utilizat. în terapeutică fiind întrebuinţate varietăţile iuţi. acid ascorbic etc. ovale. de care depinde culoarea fructelor. Fructele de ardei şi preparatele medicamentoase din ele au acţiune rubefiantă şi revulsivă. recoltare . cu tulpină sufructescentă glabră. destul de mari. acuminate. ramificată. Asia Mijlocie în mai multe varietăţi. Fructele de ardei se recoltează la maturitate şi se usucă în locuri ferite de razele solare directe şi la o temperatură moderată (cca 30oC). arzător este imprimat de capsaicina. care nu produc vezicaţii. Compoziţie chimică. Răspândire. Sunt folosite la combaterea durerilor reumatice. întrebuinţări. care la maturitate se transformă într-un fruct baciform foarte variabil ca mărime.

Denumirea rusă: Ольха серая Denumirea engleză: Alder Familia: Betulaceae 6. ARIN .ARIN Denumirea latină: Alnus incana Moanch.

Ca produs vegetal se folosesc conurile de arin. ovallanceolate. Frunze ovale. pe cea inferioară – verzi-mate. Se admite la întrebuinţarea în medicină şi a doua specie – arinul negru sau cleios – Alnus glutinosa Gaerth.Descriere.. are acţiune antidiareică. glabre. Conurile de arin conţin substanţe tanante în componenţa cărora întră 2-5% tanin şi cca 4% acid galic. Arbore cu coroana îngust ovată. Organul utilizat. Decoctul din conuri se foloseşte ca astringent la colite şi enterite. frunzele tinere sunt foarte lipicioase. Creşte pe malurile râurilor şi pe soluri mlăştinoase. Compoziţie chimică. ovale de culoare brună. verzi-închise. ovate sau ovat-eliptice. care se deosebeşte de prima specie prin aceea că are frunze rotunde cu marginea zimţată. aşezate câte două în subsuoara solzilor inflorescenţei şi care înspre toamnă se lignifică formând conuri scurte. Răspândire. întrebuinţări. Flori mici. cu marginea zimţată. pe partea superioară strălucitoare. recoltare. recoltate toamna sau iarna când ele se lignifică complet. grupate în amenţi. cele feminine fără periant. Fructe – nucule cu aripioare. iar cele masculine sunt aşezate în subsuoara solzilor amenţilor lungi. .

ARMURARIU .ARMURARIU Denumirea latină: Silybum marianum Gaerth. Denumirea rusă: Расторопша пятнистая Denumirea engleză: Milk Thistle Familia: Asteraceae 7.

după căderea frunzelor. Organul utilizat. E. treieră şi selectează. Compoziţie chimică. . Complexul enzimatic din achene asigură asimilarea siliciului. K. apărând spontan în sudul ţării. Răspândire. glucide.. În afară de flavanolignane (silimarină) fructele mai conţin tiramină. spinoase. La noi se întâlneşte numai în culturi. pe soare. întrebuinţări. spinoase. Fructele mature se recolteaz ă dimineaţa. histamină. surmenaj intelectual. ciroză hepatică. acizi organici. ulei volatil. efort prelungit. flavonozide. Florile liliachii sunt organizate în antodii mari. cu rol benefic în procesele de oxidare. prin tăierea antodiilor. Silimarina este indicată ca antihepatotoxic şi protector al hepatocitelor şi membranelor acestora. vitamine C. hepatite cronice. cerinţe moderate faţă de umiditate şi sol. mucilag. Cere temperatură ridicată mai ales în timpul înfloritului şi fructificării. lipide. saponozide. Se usucă. de culoare galbenbrună. Frunzele sunt mari. de aceea este indicat în stări de oboseală. glabră sau slab tomentoasă. recoltare. anuală sau bienală cu tulpină erectă . Fructele sunt achene cu papus. marmorate cu alb şi îmbracă bine planta. Plantă erbacee. în tratamentul inflamaţiilor hepatice. cu gust amărui. uneori.Descriere. ramificată.

ARONIE .) Elliot Denumirea rusă: Арония черноплодная Denumirea engleză: Black chokeberry Familia: Rosaceae 8.ARONIE Denumirea latină: Aronia melanocarpa (Michx.

În fructele proaspete se conţin heterozide flavonoidice. Termenul de păstrare până la 2 luni. iar la începutul căderii lor devin roşiipurpurii. Ele se păstrează în loc rece (nu mai mult de 5oC) şi ferit de razele directe ale luminii. primăvara verzi-întunecate. E. substanţe tanante. peţiolate. care după structura chimică şi întrebuinţări este identic fructelor proaspete. microelemente. acizi organici. Organul utilizat. întrebuinţări. recoltare. Se pot usca. Răspândire. cu marginea dinţată . Din fructele proaspete şi uscate se obţine suc prin metoda de presare. PP. carotenoide. Frunze simple de formă eliptică sau invers-ovate. suculente. Arbust multianual cu numeroase ramuri – de la 10-15 până la 50-60 la cei vârstnici. zaharuri etc. Fructe – drupe negre cu depunere fin ă albăstruie. . mai întâi ca decorativă. Flori cu corole albe grupate în inflorescenţe corimbiforme.Descriere. recoltate la maturitate. Planta în Europa a fost introdusă în cultură la sfârşitul secolului XIX. vitaminele C. Ca produs vegetal se folosesc fructele proaspete. Fructele proaspete se folosesc în profilaxia insuficienţei P-vitaminice şi ca hipotensive. Compoziţie chimică. apoi şi medicinală.

BRUSTUR Denumirea latină: Arctium lappa L. BRUSTUR . Denumirea rusă: Лопух большой Denumirea engleză: Burdock Familia: Asteraceae 9.

ulei volatil. protejate de un involucru cu ţepi ce au vârful întors. recoltare. căilor ferate. Acţiunea diuretică . Tulpina cilindrică. Plantă rezistentă la secetă şi temperaturi extreme. antifuruncul-oasă este determinată de principiile active: nitrat de potasiu. acid cafeic. Răspândire. coleretică. Recoltarea rădăcinilor se efectuează toamna pentru cele de un an şi primăvara la plantele de doi ani. hipoglicemiantă. frunzele (fără peţiol ) – înainte de înflorire. bienală. Compoziţie chimică. verde-închis pe partea superioară şi albicios tomentoase pe cea inferioară. În primul an de viaţă formează o rozetă de frunze lat-triunghiulare sau ovate. Se usucă la umbră într-un singur rând. Uscarea artificială la 35500C. cu o rădăcină puternică. întâlnită pe terenuri necultivate. vitamine din complexul B. Plantă erbacee. lactone etc. brună. pe lângă garduri. zăvoaie inundabile. Flori purpurii în calatidii globuloase. întrebuinţări. depurativă. păroasă se formează în anul al doilea. pe marginea drumurilor. cărnoasă. . Organul utilizat. sudorifică.Descriere.

CASTAN .CASTAN Denumirea latină: Aesculus hippocastanum L Denumirea rusă: Каштан конский Denumirea engleză: Horse-chestnut Familia: Hippocastanaceae 10.

iar cea artificială.30 m. Răspândire. de culoare brună. Seminţele sunt bogate în amidon. cu numeroşi ghimpi. flebitelor şi hemoroizilor. lucioşi şi frunze opuse. nisipoase.60% din inflorescenţe sunt deschise şi frunzele. Preferă soluri profunde. cu un ritidom solzos. substanţă cu acţiune vasocon-strictoare venoasă. Castanele servesc la extragerea escinei. terminale. Arbore înalt de 20 . întrebuinţări. Creşte prin toate parcurile şi pe marginea drumurilor şi străzilor. care se culeg fără peţiol în timpul înfloririi. Compoziţie chimică. sferică. albumine. Florile reunite în panicule compuse. Ca produs vegetal se folosesc: seminţele.Descriere. florile culese în zilele senine. Fructul este o capsulă cărnoasă. ce se utilizează în tratamentul varicelor. lung peţiolate. mult ramificat. . sub 650C. Uscarea se face în camere bine ventilate. Ramurile sale poartă muguri lipicioşi. derivaţi cumarinici şi flavonici. care se recoltează toamna la completa lor maturitate. ulei gras. recoltare. erecte. Organul utilizat. Castanele conţin saponozide. când 50 . digitatcompuse.

CĂLIN . Denumirea rusă: Калина обыкновенная Denumirea engleză: Snowball Familia: Caprifoliaceae 11.CĂLIN Denumirea latină: Viburnum opulus L.

. Arbust indigen cu rădăcină puternic ramificată. Fructe. C. Compoziţie chimică. săruri de K. grupate dens în cime umbeliforme terminale. cofeic. la pornirea în circulaţie a sevei. Scoarţa se foloseşte ca hemostatic în practica ginecologică. pectine. cu marginile dinţate şi peţiolul canaliculat. tonic general al sistemului nervos şi sedativ uterin. glucide. recoltare. Organul utilizat. substanţe tanante. Frunze lat-ovate. Uscarea se face la soare. după uscare pedunculii se înlătură. tufărişuri de pe malul râurilor. păduri de luncă. drupe sferice. se usucă artificial la 6080oC. trilobate. Scoarţa se recoltează primăvara. reavăn-jilave până la umede. Scoarţa conţine vitaminele K. saponozide triterpenice. Creşte pe soluri bogate. caroten. Fructele în specii se folosesc ca remediu vitaminic. Flori albe. carotenoide. Tulpini cu scoarţă netedă. Fructele se culeg la maturitate deplină împreună cu pedunculi. toamna se colorează în roşu. hipotensiv. galben-brună. ursolic. de asemenea diuretic şi sudorific. întrebuinţări. prin păduri şi tufărişuri. acizii clorogenic. roşii. rezine .Descriere. Răspândire. apoi cenuşie. f ructele – vitaminele C şi P. în strat subţire sau în poduri bine aerisite.

CĂTINĂ Denumirea latină: Hippophae rhamnoides L. Denumirea rusă: Облепиха крушиновидная Denumirea engleză: Sea Buckthorn Familia: Eleagnaceae 12. CĂTINĂ .

pe nisipuri şi pietrişuri. întrebuinţări. Frunze alterne. liniar-lanceolate. la o temperatură de 70800 C. filtrat şi îndulcit cu zahăr. Culegerea fructelor se efectuează de la începutul maturizării. iar cele femele în raceme. recoltare . . coaste pietroase. Flori galbeneruginii. pe faţa inferioară cenuşiiargintii cu solzi ruginii. ulei. Creşte în pâlcuri sau tufărişuri întinse. acid folic. Fructe. arsurilor şi în ginecologie. scurt peţiolate. adăugându-se şi 2% carbonat de calciu este transformat în sărurile de calciu ale unor acizi organici. cenuşii-argintii. P. Sucul apos. PP. Compoziţie chimică. drupe "false". carotenoide. cele mascule grupate în inflorescenţe globuloase. vitamine E. Arbust tufos cu rădăcini superficiale. Răspândire. Fructele conţin acid ascorbic. Lujerii anuali solzo şi. întregi. B2. ovoide. portocalii. constituie un sirop vitaminizat şi răcoritor. Organul utilizat. pe prundişurile din lungul râurilor. Uleiul este utilizat în tratamentul ulcerului. Tulpina ramificată cu scoarţa brun-închisă. fructele de cătină se usucă numai pe cale artificială. În vederea conservării vitaminei C. când ele au cantitatea cea mai mare de vitamina C şi se continuă până la primul îngheţ. izlazuri. existenţi în fructele de cătină.Descriere.

CERENŢEL Denumirea latină: Geum urbanum L. Denumirea rusă: Гравилат городской Denumirea engleză: Herb bennet Familia: Rosaceae 13. CERENŢEL .

mucilagii. se spală într-un curent puternic de apă. apoi se usucă. se curăţă de părţile aeriene. După scoatere din pământ se scutură. Ca produs vegetal se folosesc rizomii cu rădăcini de ceren ţel. Organul utilizat. ramificată. Flori de culoare galben-aurie. Compoziţie chimică. recoltaţi primăvara devreme sau toamna târziul. Plantă ierbacee. recoltare. acid galic şi elagic. .Descriere. se lasă câteva zile la zvântat. solitare. prin hidroliză. Întră în compoziţia speciilor medicinale antidiareice şi pentru gargară. Răspândire. întrebuinţări. în vârful tulpinii sau la subsuoara ultimelor frunze. iar cele tulpinale sunt mai mari şi trifoliate. vivace cu un rizom cilindric. Planta este foarte răspândită în partea europeană prin locurile umede. Se mai conţine heterozida geozida. substanţă bactericidă răspunzătoare de mirosul de cuişoare pe care-l au rizomii. Tulpina dreaptă. rezine. păduri şi luminişuri. care. Planta se foloseşte în tratamentul dispepsiilor gastrice. din care îşi iau naştere numeroase radicele. al enteritelor de natură infecţioasă şi al hemoragiilor. Planta conţine substanţe tanante. pune în libertate eugenol. frunzele bazilare sunt penatcompuse cu 5-7 foliole dinţate pe margini.

CICOARE Denumirea latină: Cichorium intybus L. Denumirea rusă: Цикорий обыкновенный Denumirea engleză: Chicory Familia: Asteraceae 14. CICOARE .

este verdedeschisă. depurative.Descriere. principii amare. în poduri cu tablă. Planta este prezentă în câmpie. Tulpina floriferă. substanţe minerale. deasemenea în obezitate. Plantă bienală sau perenă cu o rădăcină lungă. constipaţii cronice. cele tulpinale sunt sesile. se usucă la soare. când tulpinile nu au intrat in faza de lignificare. subţire. Organul utilizat. prin pagişti. în faneţe. Frunzele în rozetă din primul an şi cele bazale sunt peţiolate şi ovat-lanceolate. Se spală într-un curent de apă. muchiată. mai stimulează sistemul nervos (cafea de cicoare). Se utilizează pentru scăderea nivelului de zahăr în sange. tanin. pe marginea drumurilor şi a căilor ferate. întrebuinţări Planta conţine acid cicoric. Florile sunt de culoare albastră-azurie. luminişuri. uşor amplexicaule şi mai adesea lanceolate. Radacinile se recol tează toamna târziu sau primăvara devreme. cavă în interior şi pubescentă. ulei volatil. secreţia de bila si îmbunătăţeşte funcţionarea ficatului. Compoziţie chimică. inulină. Răspândire. dezvoltânduse abia în anul al doilea. recoltare. Radacina de cicoare are proprietăţi laxative. diuretice. Frunzele şi partile aeriene se recolteaza in prima parte a perioadei de inflorire. spiralată. colină. în poienele din pădure. flavonozide. .

CIMBRIŞOR . Denumirea rusă: Чабрец Denumirea engleză: Wild thyme Familia: Lamiaceae 15.CIMBRIŞOR Denumirea latină: Thymus serpyllum L.

recoltare. Compoziţie chimică. ajungând până în zona muntoasă. tanin. . Părţile aeriene de cimbrişor conţin ulei volatil. flavone. întrebuinţări. antispastic şi coleretic. Are. nisipoase. glabre. acizi cafeic şi rozmarinic. frunzele prezintă nişte puncte transparente. Privite în zare.Descriere. la începutul înfloririi. cu expoziţie sudică. Plantă vivace. Răspândire. Frunze mici. păroase. Flori roz-violacee grupate în pseudoverticile globuloase. diuretice şi antivirale. ca stomahic. de culoare verde-roşiatică. Organul utilizat. Înainte de uscare se înlătură rădăcinile şi ramurile lemnoase. Din aceste ramuri cresc numeroase tulpini cilindrice. Recoltarea se face cu foarfeca sau cuţitul. îndeosebi în medicina infantilă . Părţile aeriene se culeg fără rădăcini. rezine. pietroase. Creşte pe soluri aride. de asemenea şi proprietăţi cicatrizante. cu ramuri culcate la pământ. în fâneţe de pe dealuri. Se foloseşte sub formă de infuzie sau sirop aromatic. acid ursolic şi oleanolic. alături de care se conţine un principiu amar (serpilina). care sunt în realitate celule cu ulei volatil. antidiareice. de formă ovală. cu marginea întreagă. în tratamentul tusei şi al gripei. opuse. care prind rădăcini. Se mai foloseşte pentru băi medicinale.

CIMBRU . Denumirea rusă: Тимьян обыкновенный Denumirea engleză: Common thyme Familia: Lamiaceae 16.CIMBRU Denumirea latină: Thymus vulgaris L.

precum şi triterpenoide reprezentate prin acizii ursolic şi oleanolic. Produsul vegetal conţine ulei volatil alături de tanin. Ungaria. Portugalia. Fructe . Franţa. Moldova. Spania. antimicotice şi antihelmintice. Se recoltează ramurile tinere nelignificate în perioada deschiderii primelor flori. Componentului principal al uleiului volatil i se atribuie proprietăţi antibacteriene. Germania. iar corola bilabiată şi colorată în roz. întrebuinţări. Caliciul este tubular. . Se usucă la umbră sau în uscătorii la 350C. Thymi herba se întrebuinţează sub formă de infuzie. flavonozide. Răspândire. Organul utilizat. Algeria. Bulgaria. Ca plantă cultivată cimbrul are o largă răspândire în Grecia. Frunze mici. extract fluid în tuse. un principiu amar.Descriere. acid cafeic. ovate sau lanceolate. Flori mici şi grupate în pseudoverticile aşezate la subsuoara frunzelor din vârful tulpinilor. alungit romboidale. datorită proprietăţilor antiseptice şi calmante.nucule elipsoidale. bronşite şi tuse convulsivă. recoltare. Subarbust cu tulpina lignificată în partea inferioară şi acoperită cu un suber de culoare cenuşie. Compoziţie chimică. România.

CIUBOŢICA CUCULUI Denumirea latină: Primula veris L. Denumirea rusă: Первоцвет весенний Denumirea engleză: Cowslip Familia: Primulaceae 17. CIUBOŢICA CUCULUI .

enzime. ramificate la vârf. lung.Descriere. întrebuinţări. cu suprafaţa reticulată. grupate într-o umbelă simplă. Compoziţie chimică. . flavonozide. lunci. livezi. fâneţe. Uscare artificială la 35 – 400C. Se usucă la soare sau în poduri învelite cu tablă. dese. luminişuri de pădure. subţiri. ulei volatil. zaharuri. pe faţa inferioară des-păroasă şi cu nervuri proeminente. bine aerisite. Planta are cerinţe ridicate faţă de umiditate. substanţe tanante. marginea crenată sau ondulată. poieni. Se usucă la umbră într-un singur strat. Organul utilizat. săruri minerale. Datorită măririi şi fluidificării secreţiei bronhice rizomii şi rădăcinile de ciuboţica cucului se utilizează ca expectorant. peţiol aripat. La suprafaţa pământului din rizom se formează o rozetă de frunze eliptic-ovale. Răspândire. recoltare. sub formă de decoct. Se spală într-un curent de apă. S-au mai izolat: amidon. Rizomii cu rădăcini de ciuboţica cucului conţin saponozide triterpenice. comună prin pajişti. vârful obtuz. din care pornesc numeroase rădăcini adventive. Plantă erbacee cu rizom cilindric. Uneori se mai recoltează frunzele şi florile. Rizomii cu rădăcini se recoltează primăvara de timpuriu şi în timpul înfloririi. Tulpina floriferă poartă 6-18 flori galbene-aurii. păşuni însorite.

Denumirea rusă: Смородина черная Denumirea engleză: Black currant Familia: Saxifragaceae 18. COACĂZ .COACĂZ Denumirea latină: Ribes nigrum L.

B6. negricioase. neregulat-dublu-seraţi. Compoziţie chimică. în regiunile deluroase şi muntoase. nefrite şi pielonefrite. ateroscleroză. erecte. întrebuinţări. Tulpini viguroase. prin păduri şi tufişuri. în unele boli cardiovasculare ca insuficienţă cardiacă şi respiratorie. zăvoaie. din părţile nordice. P. bace sferice. Lujeri cenuşii care se exfoliază în partea inferioară. cordiforme. caroten. Arbust tufos cu rădăcini adventive. recoltare. B2. gust dulceag. microelemente. Fructe. Flori verzuiroşcate. negre. colite). siropuri vitaminice. în afecţiuni hepatobiliare. . Ca produs vegetal se folosesc fructele. cu 3-5 lobi triunghiulari. zaharuri. recoltate la maturitate. Răspândire. Din fructe se pregătesc specii. substanţe tanante. pe marginea parcelelor şi în apropierea gardurilor. lunci. gastrite. Fructele posedă acţiune favorabilă în maladiile gastrointestinale (ulcer duodenal. pe dos cu glande galbene mirositoare şi nervuri pubescente. deasemenea flavonozide. Frunze subrotunde. dispuse în raceme. acizi organici.Descriere. K. Se cultivă cu succes pe marginea aleilor din grădini. Fructele conţin vitaminele C. Planta este întâlnită pe soluri argilo-lutoase şi luto-argiloase. Organul utilizat.

COADA CALULUI Denumirea latină: Equisetum arvense L. Denumirea rusă: Хвощ полевой Denumirea engleză: Horsetail Familia: Equisetaceae 19. COADA CALULUI .

caroten. de culoare verdedeschis. . prescris ca expectorant în bronşite. Plantă perenă. Tulpini de două feluri: fertile şi sterile. acizi organici. cu coaste evidente. flavonozide. pe terenuri nisipoase şi argiloase. întrebuinţări. ulei volatil. de culoare brun-deschisă. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene . Compoziţie chimică. recoltate vara. fără ramuri. Produsul prezintă o acţiune diuretică în gută şi reumatism. erbacee.aspre şi tari.tulpinile sterile. Cele fertile apar primăvara. Răspândire. Organul utilizat. Produsul vegetal conţine saponozide triterpenice. pe râpe şi la marginea apelor.Descriere. ramificate verticilat. Tulpinile sterile apar la începutul verii. Uscarea lor se face repede în poduri bine aerisite. bolile de rinichi şi vezică. substanţe tanante şi amare. ramurile sunt pline în interior şi cu patru muchii la exterior. tulpina în secţiune prezintă o lacună centrală. ca remineralizant. pe timp uscat şi însorit. în tuberculoza pulmonară. deoarece produsul înnegrit pierde proprietăţile sale terapeutice. vitamina C. săruri de siliciu şi potasiu. cu frunze concrescute care se termină cu un spic sporifer oval. Planta este foarte comună prin fâneţele şi luncile umede. recoltare.

COADA ŞORICELULUI Denumirea latină: Achillea millefolium L. COADA ŞORICELULUI . Denumirea rusă: Тысячелистник обыкновенный Denumirea engleză: Common yarrow Familia: Asteraceae 20.

pubescente. Se mai conţin flavonozide. iar cele tulpinale mai lungi. sunt ramificate. erecte. râpe. . gastrice se întrebuinţează ca stomahic. păşuni. glucide. Plantă perenă. în zile senine şi calde. Uscarea se face la umbră. Planta creşte cel mai adesea la marginea drumului. înalte. Organul utilizat. Ea prezintă două feluri de tulpini: cele florifere. cu internodii lungi. tanin. Frunze alterne. uneori cu o nuanţă cenuşie sau roz. substanţe anorganice. în locuri uscate. Principiul activ al plantei este uleiul volatil. Datorită achilinei are acţiune coleretică. erbacee cu un rizom lignificat. Compoziţie chimică. recoltare. cu un număr mare de lacinii. mărind cantitatea bilei. Sub formă de infuzie. lanceolate. pe marginea ogoarelor. acoperite cu iarbă.Descriere. Se mai utilizează în tratamentul hemoroizilor şi arsurilor. din care se dezvoltă stoloni subterani. care poartă numai frunze. Florile albe. astringent şi aromatic amar. Gustul amărui al plantei este dat de lactone. Părţile aeriene şi florile se recolectează la începutul înflorii plantelor. Răspândire. Cele bazale sunt mai scurte. şi cele cu internodii scurte. poiene.dispuse în corimb. decoct şi specii amare. 2-3-penate. întrebuinţări. care poartă inflorescenţele. sectate. vitamina K. în strat subţire sau în uscătorii.

Denumirea rusă: Кизил обыкновенный Denumirea engleză: Cornelian cherry Familia: Cornaceae 21.CORN Denumirea latină: Cornus mas L. CORN .

Scoarţa. Răspândire. Rezistent la ger. Fructele conţin acid ascorbic. margini de pădure. acoperite cu peri scurţi. secetă. Decoctul din frunze se utilizează în tratamentul viermilor intestinali. Creşte spontan prin tufişuri. Uneori odată cu fructele se recoltează şi frunzele. se cultivă. Scoarţa se recoltează primăvara devreme în timpul circulaţiei intense a sucului sau toamna târziu la sfârşitul perioade de vegetaţie. des formează desişuri cu alţi arbuşti. În medicina populară cornul se foloseşte în dereglări ale funcţiilor tractului gastro-intestinal. Flori galbene grupate în cime umbeliforme. antidiareică şi antidizenterică. zăvoaie din zona de deal. de la cenuşiu-galben până la roşii-brune. . iar fructele – la maturizare deplină. tanin. Organul utilizat. recoltare . care se deschid înaintea frunzelor. întrebuinţări. flavonozide şi au acţiune astringentă. Ramurile tinere verzi. Frunze ovate până la lanceolate cu vârful ascuţit şi peţioli pubescenţi. mai târziu glabre. bogată în taninuri se utilizează ca febrifug.Descriere. Arbust sau arbore mic cu lemnul tare şi scoarţa de culoare galbenă -cenu şie cu crăpături. Compoziţie chimică. co coaste proeminente. pectine.

COŞACI Denumirea latină: Astragalus dasyanthus Pall. Denumirea rusă: Астрагал шерстистоцветковый Denumirea engleză: Milk vetch Familia: Fabaceae 22. COŞACI .

obţinută din produsul vegetal. Florile galbene. sedativă şi diuretică. Tulpini erecte. Se taie planta la înălţimea 5-7 cm deasupra solului. mucilag. acizi organici. Organul utilizat. Părţile aeriene se recolectează în faza de butonizare sau la începutul înflorii plantelor. Creşte în poiene. Plantă perenă. fără tulpini lignificate. flavonozide. pubescente. cilindric. cu 12-14 perechi de foliole alungitovale şi bractee alungit-lanceolate. se utilizează la hipertonie. amidon. roşiatice. săruri minerale. grupate în capitule sferice. insuficienţe cardio-vasculare. Nu este pretenţioasă faţă de sol şi umiditate. Uscarea se face la umbră. până la ivirea pe frunze a petelor ruginii. printre arbuşti de stepă. dilată vasele sanguine. compuse. Compoziţie chimică. Infuzia. în văile râurilor şi pantele dealurilor. desişuri nu formează. Răspândire. are acţiune hipotensivă. nefrite acute şi cronice. imparipenat-partite. întrebuinţări. . stenocardie.Descriere. Planta se întâlneşte rar. Părţile aeriene ale plantei conţin saponozide triterpenice. pufoase. erbacee cu un rizom gros. recoltare. în strat subţire sau în uscătorii. Frunze alterne.

CREŢUŞCĂ .CREŢUŞCĂ Denumirea latină: Filipendula ulmaria L Denumirea rusă: Лабазник вязолистный Denumirea engleză: Meadow sweet Familia: Rosaceae 23.

Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de creţuşcă. pe margine serate. avicularină. de obicei simplă. marginea râurilor. recoltate în timpul înfloririi. perenă. întrebuinţări. Plantă erbacee. Compoziţie chimică. pajişti umede. filiforme. recoltare. Organul utilizat. gaulterozidă etc. noduros din care pornesc rădăcini adventive. Părţile aeriene conţin aldehidă salicilică. Planta creşte prin zăvoaie. Se usucă în strat subţire. cu 3-5 foliole perechi din care cea terminală este mai mare şi prevăzută cu 3-5 lobi palmaţi. iar flavonoidele sunt răspunzătoare de acţiunea lui diuretică. artificial la temperaturi până la 350C. ceruri. flavonoide. Tulpină erectă. substanţe minerale. Frunze penate. produsul are acţiune antireumatismală.Descriere. rizom orizontal. al căror agliconi sunt derivaţi ai acidului salicilic. închis serate. Răspândire. faţa superioară glabră. taninuri. . roşcată. cea inferioară albpăroasă. vanilină. Datorită gaulterozidei şi spireozidei. Flori albe-crem dispuse în cime multiflore. unghiulară. şanţuri. Sub formă de infuzie şi în special asociat cu coaja de salcie se întrebuinţează ca adjuvant în tratamentul reumatismului articular acut şi ca diuretic şi diaforetic. spireozid. stipele mari. glabră.

CRUŞIN Denumirea latină: Frangula alnus Mill. Denumirea rusă: Крушина ольховидная Denumirea engleză: Alder buckthorn Familia: Rhamnaceae 24. CRUŞIN .

strânse în grupuri la subsuoara frunzelor. la început verzi. Sunt uscate pe cale naturală. întrebuinţări. lucitoare. substanţe amare. apoi de culoare roşie. Organul utilizat.Descriere. iar la maturitate devin negre-violacee cu 2-3 seminţe. Scoarţa de cruşin se administrează ca laxativ sau purgativ. de formă ovală. de culoare albverzuie. zăvoaie. Scoarţa este netedă. mucilagii. în funcţie de doză. comun la câmpie şi dealuri. Principiile active sunt reprezentate de derivaţii antracenici. Fructe globuloase. Arbust cu ramuri alterne lipsite de spini. Frunze alterne. . cu marginea întreagă. care se recunosc prin lipsa lenticelelor şi cele bătrâne cu crăpături adânci. Planta creşte în păduri de luncă. Răspândire. netede şi lucitoare. pe malul apelor. Scoarţa se recoltează în momentul când începe dezvoltarea frunzelor. acidul ascorbic. Nu se vor recolta cojile de pe ramurile de un an. Flori mici. Au mai fost identificate saponozide. ascuţite la vârf. mlaştini. de culoare brun-cenuşie la exterior şi galbenă la interior. în compoziţia speciilor depurative. recoltare. deoarece sunt sărace în principii active. la soare sau în uscătorii termice la 40oC Compoziţie chimică. precum şi împotriva hemoroizilor.

CUCURBEŢICĂ Denumirea latină: Aristolochia clematidis L. CUCURBEŢICĂ . Denumirea rusă: Кирказон ломоносовидный Denumirea engleză: Birthwort Familia: Aristolochiaceae 25.

plăgi greu vindecabile). întrebuinţări. erectă cu noduri. dureri premenstruale şi ca antiinflamator. Planta creşte prin semănături. alantoină. de la care pleacă rădăcini adventive. părţile aeriene – în timpul înfloririi şi pentru seminţe se culeg fructele în iulieaugust. galben-brun. Rizomii şi rădăcinile se colectează toamna. aşezate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. cordiforme sau ovattriunghiulare. Frunze alterne. Planta se mai utilizează în anorexie.Descriere. tufărişuri. recoltare. nevroze. vii. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. Flori tubuloase. poiene. Plantă erbacee. perenă cu rizom scurt. Planta conţine acizi aristolochici. Răspândire. se usucă şi se freacă pentru eliberarea lor. alcaloizi. la supradozare sunt toxici şi iritanţi. posedă acţiune purgativă drastică. marginea pădurilor şi drumurilor. lung-peţiolate. substanţe amare. galben-verzui cu seminţe castaniibrune. de culoare verde pal cu tentă gălbuie. Tulpină simplă. tanin. Acizii aristolochici dezvoltă o acţiune imunostimulatoare. . ramificat. flavonozide. Compoziţie chimică. ventriculate la bază. crânguri. Fructul globulos. favorabilă în tratamentul unor infecţii cronicizate (fistule anale şi dentare. Organul utilizat. rezine. pe malurile râurilor. cu vârf obtuz şi aspect pielos.

DENTIŢĂ Denumirea latină: Bidens tripartita L. DENTIŢĂ . Denumirea rusă: Череда трехраздельная Denumirea engleză: Three-lobe beggarticks Familia: Asteraceae 26.

3-5 lobate. glabră. uşor laxative. vindecarea de urticarii şi scrofuloză. şanţuri umede. Frunze opuse. incisserate. recoltate până şi în timpul înfloririi. recoltare. sedative. Creşte prin mlaştini cu şi fără turbă. întrebuinţări. . Nu are flori marginale ligulate. Răspândire. substanţe tanante. Organul utilizat. ulei volatil. gălbui-brunii. Fructe – achene turtite. substanţe minerale. pe lângă izvoare. mucilagii. Compoziţie chimică. cu foliole involucrale foliacee. prevăzute cu 2-4 sete spinoase. efecte stimulatorii asupra circulaţiei arteriale şi amplitudinii contracţiilor cardiace. Părţile aeriene conţin o cantitate însemnată de caroten. uneori fusiformă.Descriere. Tulpină erectă. La copii se fac băi cu decoctul plantei pentru întărirea organismului. anuală cu rădăcină rămuroasă. în zona de margine a lacurilor. Plantă ierbacee. cele interne alungit-ovate. slab-păroase sau glabre. Calatidii solitare aşezate în vârful ramurilor. glabre. peţiol de obicei aripat. acid ascorbic. râurilor. locuri ruderale umede. ramificată. flavonozide. fântâni. finspinoase pe colţuri. deasă. sudorifice. Infuzia din plantă are proprietăţi diuretice. Se rup frunzele şi părţile superioare tinere. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de dentiţă. înaltă până la 100 cm.

DRĂCILĂ
Denumirea latină: Berberis vulgaris L. Denumirea rusă: Барбарис обыкновенный Denumirea engleză: Common barberry Familia: Berberidaceae

27. DRĂCILĂ

Descriere. Arbust ramificat cu rizom orizontal, cu lemnul galbenaprins. L ăstari numeroşi, drepţi, ramificaţi. Tulpinile bătrâne de culoare cenuşie cu scoarţă crăpată, cele tinerebrăzdate, brune-gălbui sau cenuşiigălbui. Ramurile au ghimpi tripartiţi în subsuoara cărora se află lăstari scurţi cu fascicule de frunze. Frunze inversovate, pe margine cu zimţi ascuţiţi, florile în raceme. Fructe - bace roşii. Răspândire. Creşte spontan prin tufărişuri, la marginea ogoarelor, în locuri însorite sau umbrite. Se cultivă ca arbust ornamental şi medicinal. Organul utilizat, recoltare. Frunzele se recoltează în timpul butonizării. De pe tulpini şi ramuri scoarţa se obţine primăvara, sub formă de jgheaburi sau tuburi înguste, de pe rădăcini – toamna. Fructele se culeg la maturitatea deplină, iar rădăcinile se recoltează toamna târziu. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Frunzele, scoarţa şi rădăcinile conţin alcaloizi din şirul izochinolinei. Fructele conţin glucide, în special glucoza şi fructoza, acid ascorbic, pectine, acid malic, gume. Datorită berberinei produsul vegetal posedă acţiune colagogă, hemostatică, tonic stomahică, febrifugă, diuretică. Pentru aceste proprietăţi este utilizată în tratamentul icterului, a metroragiilor, în afecţiuni hepatobiliare.

FECIORICĂ
Denumirea latină: Herniaria glabra L. Denumirea rusă: Грыжник голый Denumirea engleză: Rupturewort Familia: Caryophyllaceae

28. FECIORICĂ

Descriere. Plantă erbacee, anuală, bienală, rar perenă. Tulpini târâtoare, lungi până la 30 cm, ramificate, glabre sau foarte scurt păroase, formând tufe dese circulare. Frunzele sunt dispuse opus, mici, eliptice sau lanceolate. Florile mici, grupate în glomerule la subsuoara frunzelor, de culoare verzuie şi alcătuite din 5 sepale libere, glabre, fără peţiol şi cu androceul format din 5 stamine libere. Fructul monosperm, aspru, mai lung decât caliciu, seminţe lentiforme, negre, lucioase. Răspândire. Planta creşte prin locurile nisipoase şi pietroase, surpături. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de feciorică, recoltate în timpul înfloririi. Se usucă la umbră, în strat subţire, de preferat în poduri acoperite cu tablă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene de feciorică conţin saponozide, deasemenea derivaţi cumarinici, flavonozide, ulei volatil. Complexul saponinic acţionează în sensul creşterii diurezei şi al activării metabolismului. Infuzia se foloseşte pentru tratarea de afecţiuni renale (litiază renală), afecţiuni ale vezicii urinare (litiază vezicală), cistită cronică, afecţiuni ale prostatei, în albuminurie.

FERIGĂ Denumirea latină: Dryopteris filix-max L. FERIGĂ . Denumirea rusă: Мужской папоротник Denumirea engleză: Male ferns Familia: Aspleniaceae 29.

rizomul şi resturile de peţiol sunt de culoare verde. Compoziţie chimică. Deoarece. Plantă ierbacee. Organul utilizat. Principiile active din rizomii de ferigă sunt derivaţi ai floroglucinolului în diferite stadii de condensare. de culoare verde-închis. se observă grămăjoare de sporangi (sori) conţinând spori. întrebuinţări. Pe spatele acestor aripioare. buruienişuri de depresiune. sporadică în molidişuri. naturale. Rizomul se poate recolta şi primăvara în momentul când frunzele sunt încă în faza de cârje. tufărişuri. indigene. constituie unul din cele mai bune tenifuge. care se recoltează toamna împreună cu resturile de peţioli rămaşi din anii trecuţi. Planta creşte în păduri de foioase. cu ajutorul cărora feriga se înmulţeşte. vivace cu un rizom gros. . recoltare. Ca produs vegetal se folosesc rizomii. care la rândul lor sunt divizate în aripioare (segmente) mai mici. de-a lungul nervurei. târâtor. locuri umbrite.Descriere. substanţele active din rizomul de ferigă paralizează musculatura netedă a celor mai multe specii de tenie. În secţiune. denumite global filicină. Frunzele sunt alungite având de o parte şi alta a nervurei principale numeroase foliole. Răspândire.

Denumirea rusă: Земляника лесная Denumirea engleză: Wild strawberry Familia: Rosaceae 30. FRAG DE PĂDURE .FRAG DE PĂDURE Denumirea latină: Fragaria vesca L.

Uscarea se face la umbră. lungpedunculate. recoltate fără peţiolul principal şi fără tulpinile târâtoare. substanţe tanante. B1. deasemenea la diabet zaharat şi anemii. Frunze trifoliate. Fruct. întrebuinţări. Plantă erbacee. pe faţă brun-roşcate. tufărişuri etc. Fructele ca tonic. săruri minerale. flavonozide. Flori albe. Ca produs vegetal se folosesc frunzele de frag. Planta conţine vitaminele A. tipul 5. cistitei. faţa inferioară scurtpăroasă. aromat. Compoziţie chimică. urme de ulei volatil. perenă cu rizom cilindric. fâneţe. orizontal. care devine zemos. Organul utilizat. B2 . recoltare. păduri rărite. zaharuri. în strat subţire. . Stipele lanceolate. Stolonii supratereşti târâtori. în uscătorii artificiale la temperatura de 40-500C. înrădăcinează la noduri. cu pediceli păroşi. Infuzia se întrebuinţează în tratamentul diareii. Planta este întâlnită în pajişti. reglor hepatic.Descriere. C. dispuse în cime. hipotensor. achenă înfiptă în receptacul. pentru stimularea diurezei cu eliminarea de acid uric şi a toxinelor. acizi organici. pe margine dinţate. Răspândire. cu foliole ovate. pe dos alipit-păroase. depurativ. lungacuminate. Fructele se folosesc proaspete.

GĂLBENELE Denumirea latină: Calendula officinalis L. GĂLBENELE . Denumirea rusă: Нoготки лекарственные Denumirea engleză: Marigold Familia: Asteraceae 31.

prin mai toate grădinile. rotunjite la vârf. deasemenea dă bune rezultate în tratamentul plăgilor. În paneraşele florale se conţin carotenoide. frunzele mijlocii şi superioare sunt lanceolate. Inflorescenţele sunt antodii terminale. sesile. şi din flori centrale sterile. cele inferioare oblanceolate. antispastică. formate din flori ligulate periferice. recoltare. . cicatrizantă. întregi. ramificată. cu tulpina erectă. Se usucă în straturi subţiri. pubescente sau glabre. Compoziţie chimică. Răspândire. Organul utilizat. înţepăturilor de insecte. întrebuinţări. tanin. rănilor. Frunze alterne. se rup cu mâna. substanţe amare. coleretic ă . Plantă anuală sau bianuală. de culoare portocalie. arsurilor. Se mai conţine acidul ascorbic. Planta posedă acţiune emenagogă . antiinflamatoare.Descriere. fiind utilizată în tratamentul dismenoreelor şi al tulburărilor menstruale. degerăturilor. galbene-portocalii. rezine. flavonozide. Mirosul florilor este determinat de prezenţa urmelor de ulei volatil. fără codiţe. acizi organici. tubuloase. Florile se recoltează la deschiderea primelor 2-3 rânduri de flori ligulate. afânate. Planta este răspândită aproape în toată Europa ca plantă ornamentală.

HAMEI Denumirea latină: Humulus lupulus L. HAMEI . Denumirea rusă: Хмель обыкновенный Denumirea engleză: Common hop Familia: Cannabaceae 32.

bracteea şi achena sunt acoperite cu numeroase glande rezinoase de culoare galben-aurie. cu 3-5 lobi dinţaţi. Fructificaţiile sunt conuri false. cu bractee. . poartă frunze opuse. Organul utilizat. Compuşii fenolici sunt prezenţi prin flavonoide. recoltare. formată dintr-un ulei volatil şi rezină. alcătuind un con globulos. cu rizomi târâtori lungi. Tulpina volubilă. antispastice. malurile râurilor. Planta prezintă proprietăţi sedative blânde. cordate la bază. acid ascorbic. formate din bractee galbenverzui. cumarine. Planta creşte spontan prin lunci. acizi fenolici. Plantă erbacee. Principiul activ este o oleo-rezină localizată în perii glandulari. Compoziţie chimică. crânguri. Ca produs vegetal se folosesc numai conurile femele. întră în compoziţia speciilor calmante şi sedative. iar cele femele grupate câte două la baza unei bractei alcătuind o inflorescenţă aproape globuloasă. Se usucă la umbră sau în încăperi bine aerisite. denumit strobil. recoltate când au culoare galben-verzuie. tocoferoli. păduri. tonic amare. vivace. întrebuinţări. fiecare bractee având la baza sa câte o achenă. Produsul vegetal este bogat în vitamine din grupul B. Răspândire.Descriere. Florile mascule dispuse în ciorchine ramificate. reunite în jurul unui ax central.

Denumirea rusă: Дурнишник колючий Denumirea engleză: Spiny cocklebur Familia: Asteraceae 33. scai) . HOLERĂ (ghimpe. SCAI) Denumirea latină: Xanthium spinosum L.HOLERĂ (GHIMPE.

în jurul clădirilor părăsite. recoltate în timpul verii. anuală cu rădăcină fusiformă . Conţine acizi polifenolcarboxilici (cafeic şi clorogenic). urme de ulei volatil. obovate sau ascutit romboidale. Organul utilizat.Descriere. . Compozitia chimica. Frunze opuse. întrebuinţări. peţiolate. Culoarea frunzelor pe fata superioara este verde dar in dreptul nervurilor principale.mice au demonstrat că posedă actiune anticongestivă. pe fata inferioara – sur-alb-păroasă. Răspândire. Planta creşte spontan prin locuri necultivate. Tulpina ramificat ă . saponine triterpenice. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. sialagog şi diuretic. bsitosterol. pubescent ă . Specia este utilizată in afecţiuni ale căilor urinare şi prostatite. Se usucă în strat subţire în locuri bine aeresite. pe lângă drumuri. ca antitumoral. în febra intermitenta şi impotriva turbării. Plantă erbacee. Flori mici verzui grupate în calatidii globuloase. Cercetările farmacodina . recoltare. garduri. cu spini trifurcaţi la baza fiecărei frunze. lung obovate. taninuri catehice. epitelizant-cicatrizantă şi dezinfectantă. datorita pubescentei verde albicioasa. uneori trilobate.

HREAN .HREAN Denumirea latină: Armoracia rusticana Gaerth Denumirea rusă: Хрен обыкновенный Denumirea engleză: Horse radish Familia: Brassicaceae 34.

în plus o acţiune balsamică şi antiseptică. deasemenea se cultivă. Nu se recomandă suferinzilor de hemoroizi.Descriere. cistite. Fructul – siliculă globuloasă. întrebuinţări. enterite. Flori mici. în strat subţire sau în uscătorii. Organul utilizat. alături de glucide. Compoziţie chimică. stimulează diureza şi exercită. grupate în racem. Plantă ruderală . ramificată în partea superioară. peţiolate (cele bazale) sau sesile (tulpinale). dereglări de ritm cardiac. albe. Răspândire.C. cordate. diuretic şi stimulent general. În doze mici este eupeptic. Hreanul modifică secreţiile bronhice. vitamine B. cele groase înainte de uscare se despică longitudinal. săruri minerale. pe lângă garduri şi case de locuit. Tulpina dreaptă. Uscarea se face la umbră. Planta creşte în locuri umede. cu frunze mari alungit-ovate. . În doze crescute devine iritant şi provoacă gastrite. recoltare. sau primăvara devreme. enzime. groasă. nefrite. Rădăcinile plantelor de 1-2 ani se recoltează toamna târziu. stări congestive. prin văi. aminoacizi. erbacee. numeroase. după uscarea frunzelor. ulei volatil. Rădăcinile conţin tioglicozide (sinigrozida). vivace prin r ădăcină pivotantă.

IARBĂ MARE Denumirea latină: Inula helenium L. IARBĂ MARE . Denumirea rusă: Девясил высокий Denumirea engleză: Elecampane Familia: Asteraceae 35.

recoltare. perenă cu o tulpină dreaptă. Decoctul este un calmant al tusei şi modificator al secreţiilor bronhice. Acţionează atât ca expectorant.Descriere. cărnos. inulină. în regiunea pădurilor de deal. Florile formează capitule mari. de cel puţin 2-3 ani. în tusea cronică a bătrânilor. Planta creşte prin fâneţe umede. Organul utilizat. saponozide şi terpene. având florile ligulate şi tubuloase. puternică. ovale şi înconjoară tulpina. Plantă erbacee. lung peţiolate. Părţile subterane ale plantei conţin ulei volatil. catar bronhic. dar mai posedă şi o acţiune general-tonică. sesile. cu marginea dinţată. se îndepărtează părţile aeriene. întrebuinţări. lemnoase şi seci. pe lângă pâraie. În pământ are un rizom scurt. livezi. . Răspândire. galbene. Se scot din pământ cu ajutorul cazmalei. bronşită emfizemică. se spală într-un curent de apă. cât şi ca spasmolitic. Frunzele superioare sunt alterne. subţiri. Compoziţie chimică. La baza plantei se află frunze mari alungit-ovale. Toamna se recoltează rizomii cu rădăcinile de la plante viguroase. păroasă şi ramificată în partea superioară. cilindric. în lunci. apoi se înlătură rădăcinile cioturoase. Se prescrie în tratamentul bronşitelor cronice.

IARBĂ ROŞIE Denumirea latină: Polygonum persicaria L. Denumirea rusă: Горец почечуйный Denumirea engleză: Ladysthumb Familia: Polygonaceae 36. IARBĂ ROŞIE .

recoltare. Se taie părţile plantei înflorite cu lungimea până la 40 cm. Tulpină erectă. acizi organici. Frunzele alterne. Infuzia din părţi aeriene de iarbă roşie se foloseşte ca remediu hemostatic la hemoragii uterine şi hemoroidale şi ca purgativ la constipaţii atonice şi spastice. din zona dealurilor până în cea subalpină. scurt peţiolate sau sesile. izocvercitina. recoltate în faza înfloririi. cvercitina. . lanceolate sau oblonglanceolate. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. substanţe tanante şi pectinice. rutinozida. glabre. înlăturând tulpinile lignificate de la bază. Plantă erbacee. ramificată. glabră. Tecile dens îmbracă tulpina. avicularina. Compoziţie chimică. vitaminele C şi K. întrebuinţări. neglanduloase. grupate în spice axilare şi spice terminale. Planta creşte prin locuri mlăştinoase. lacurilor. poliholozide. lung-acuminate.Descriere. Flori albe sau roşietice. cu noduri bazale pronunţate şi ochree tubuloasă prevăzută cu peri. cu perişori alipiţi de suprafaţă. Părţile aeriene conţin flavonoidele: hiperozida. pe marginea râurilor. pâraielor. ulei volatil. anuală. des cu pete brune-roşietice. kempferolul . Organul utilizat. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de iarbă roşie. Răspândire.

IEDERĂ .IEDERĂ Denumirea latină: Hedera helix L. Denumirea rusă: Плющ обыкновенный Denumirea engleză: Ivy Familia: Araliaceae 37.

Fructul este o bacă globuloasă neagră cu 4-5 seminţe. Liană cu tulpini lignificate. săruri minerale. deasemenea pe stânci şi ziduri. care se fixează de arbori sau de pereţii caselor cu ajutorul unor crampoane (rădăcini). întrebuinţări. dezvoltate la nivelul nodurilor de pe tulpini. dureri de ficat şi stomac. recoltate în faza înfloririi. flavonozide. . grădini ca plantă decorativă. fitoncide. astm bronhic. micoze şi alte afecţiuni dermice. Se usucă la umbră în strat subţire în încăperi bine aerisite. Compoziţie chimică. viguroase. Frunzele proaspete se aplică pe arsuri şi răni puroioase. recoltare. acizi polifenolici. iod legat. tuse convulsivă. Frunze alterne. deasemenea vitamine din grupul B. Se utilizează în bronşite acute şi cronice. ulceraţii. caroten. migrene. Răspândire. cu 3-5 lobi triunghiulari. Planta creşte pe soluri bogate în humus prin păduri umbroase şi umede. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. Flori galbene-verzui mici în formă de umbele sferice grupate în raceme. în zăvoaie. Se cultivă în parcuri. steroli. lipicioase şi persistente. Frunzele conţin saponozide triterpenice.Descriere. Organul utilizat. toxic.

IENUPĂR Denumirea latină: Juniperus communis L. Denumirea rusă: Можжевельник обыкновенный Denumirea engleză: Common juniper Familia: Cupressaceae 38. IENUPĂR .

apoi negre-albăstrui. Galbule (seminţe + înveliş cărnos) sferice. Arbust cu frunze în formă de ace. de culoare verde şi sunt formate din 3 solzi superiori. la început verzui. Compoziţie chimică. stomahic. ascuţite la vârf. în rarişti şi margini de păduri. aerisite. Florile femele au aspectul unor muguri. Arbustul creşte în pâlcuri sau formând tufărişuri. antireumatic şi sudorific. recoltare. în primă fază. poiene. globulos. Florile mascule au forma unor conuri. Fructele se recoltează când sunt de culoare neagră -alb ăstruie. Se întrebuinţează ca diuretic. Ramurile se scutură uşor pentru ca pe lângă fructele coapte să nu se scuture şi cele neajunse la maturitate. sferic. zahăr invertit. . Se recoltează prin scuturarea ramurilor deasupra unei prelate aşezate sub arbust. După fecundare. încă verzi şi care formează producţia anului următor. întrebuinţări. păşuni. care conduc. principiu amar iuniperina.Descriere. cu umiditate atmosferică ridicată. pectine. Fructele de ienupăr conţin ulei volatil. acizi organici. însoţit de răşini. solzii superiori devin cărnoşi formând fructul. Organul utilizat. Preferă locuri luminoase. Administrat un timp mai îndelungat provoacă iritaţii renale. Răspândire. aşezate în verticil câte 3 la un loc. la albuminurie.

Denumirea rusă: Гипсолюбка (качим) метельчатая Denumirea engleză: Baby’s breath Familia: Caryophyllaceae 39. IPCĂRIGE .IPCĂRIGE Denumirea latină: Gypsophila paniculata L.

lucioase. mai lung decât caliciu. întregi. dispuse în panicul. întrebuinţări. Se cultivă ca decorativă în florării. la sfârşitul perioadei de vegetaţie. negre. deasemenea zaharuri. recoltare . Organul utilizat. Frunzele sunt dispuse opus. Florile numeroase.Descriere. diuretice şi depurative . Rădăcinile sunt utilizate pentru proprietăţile lor expectorante (în bronşite). pe lângă garduri şi drumuri. de-a lungul pâraielor şi râurilor. Tulpini mult ramificate la bază formând tufe dese. Fructul monosperm. Constituentul principal este gipsozida A (gipsozida saponina). Rădăcinile se recoltează toamna. în lizierele pădurilor de pin. săruri minerale. . foarte mici. Compoziţie chimică. Planta nu suportă terenuri grele. Răspândire. când conţinutul de substanţe active este mai bogat. Plantă perenă cu rizom gros de 2-8 cm. aproape sferice. cu 3 nervuri şi suprafaţă ceroasă.5-2 cm. aspru. creşte prin locurile nisipoase. de la exemplarele de 3-4 ani. Se usucă la soare sau în uscătorii termice. deasemenea pentru combaterea viermilor intestinali şi ca cicatrizant pentru răni. ascuţite. seminţe lentiforme. cantităţi mici de ulei volatil. lanceolate. lăstarii subterani replasându-se. albe sau slab roz. care se continuă cu rădăcini lungi de 1. Se reţin numai rădăcinile.

IZMĂ BUNĂ (mentă) Denumirea latină: Mentha piperita L. IZMĂ BUNĂ (mentă) . Denumirea rusă: Мята перечная Denumirea engleză: Peppermint Familia: Lamiaceae 40.

Tinctura se foloseşte ca analgezic. iar pe cea inferioară au nervuri proeminente. Frunze opuse. Tulpina patrunghiulară. Plantă erbacee cu rădăcini adventive fibroase. Compoziţie chimică. . colorate în verde închis cu glande oleifere. Plantă care preferă solurile fertile de luncă. sitosterol. heliofilă.Descriere. Inflorescenţa este de forma unui spic. Frunzele se recoltează când acestea ajung la lungimea de 6 cm. taninuri. recoltare. cu marginea limbului serată. ovat-lanceolate p ână la lanceolate. conic alungit. întrebuinţări. Frunzele de mentă conţin ulei volatil (principiu activ). colagog şi antiemetic . lipide. flavonozide. când plantele sunt înflorite peste 25%. Părţile aeriene se recoltează pentru uscare când plantele sunt înflorite în proporţie de 15-20%. întră în componenţa speciilor cu acţiune carminativă. colagogă şi calmantă. pe partea superioară netede. Organul utilizat. Ele se prescriu ca spasmolitic. caroten. mai mult sau mai puţin erectă. iar pentru extragerea uleiului volatil. acizii ursolic şi oleanolic. Răspândire. compusă din noduri şi internoduri. cu apă freatică la mică adâncime. gastrică. puternic ramificată. luto-nisipoase.

Denumirea rusă: Лук медвежий (черемша) Denumirea engleză: Wild garlic Familia: Liliaceae 41.LEURDĂ Denumirea latină: Allium ursinum L. LEURDĂ .

Descriere. pe timp uscat. Tulpina floriferă erectă cu trei muchii. după ce se ridică roua. Organul utilizat. dar încă neidentificat structural. Flori albe. grupate în inflorescenţe umbeliforme. . elimenarea toxinelor din organism (combate intoxicaţia cu nicotină). fitoncide. întrebuinţări. Planta conţine un principiu activ la nivelul musculaturii uterine. recoltare. vitamina C. umede. Plantă perenă cu rădăcini fibroase pornite dintr-un bulb ovoidal. activează peristaltismul intestinal. verzi-închise pe partea superioară şi mai deschise pe cea inferioară. săruri minerale. Bulbii se sapă primăvara devreme sau toamna târziu. Se conţine ulei volatil. este vermifug. la bază treptat îngustate întrun peţiol lung. prin păduri umbroase de fag. Frunze (2) ovat-lanceolate sau eliptictic-lanceolate cu două nervuri paralele. Creşte pe soluri bogate în humus. Răspândire. Planta are miros de usturoi. tei. stejar. Produsul vegetal se foloseşte pentru mărirea tensiunii arteriale. Compoziţie chimică. febrifug. Recoltarea frunzelor se efectuează în timpul înfloririi.

Denumirea rusă: Лаванда узколистная Denumirea engleză: Lavender Familia: Lamiaceae 42. LEVĂNŢICĂ .LEVĂNŢICĂ Denumirea latină: Lavandula angustifolia Mill.

deasemenea tanin. pe ambele feţe păroase. Florile proaspete de levănţică conţin ulei volatil. cu peri ramificaţi. Recoltarea inflorescenţelor cu rămăşiţi scurte de tulpini se face în prima jumătate a zilei. ca vermifug în medicina tradiţională. recoltare. Compoziţie chimică. se foloseşte pentru corectarea mirosului unguentelor şi cremelor medicinale. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă spiciformă. cele superioare cenuşii-verzi. cea b ătrână este brună . Răspândire. substanţe pectice. stelaţi. rezine. Planta creşte pe soluri afânate. Uleiul de levănţică. mai puţin păroase. acute. liniar-lanceolate. ca atare. permeabile. Organul utilizat. Frunze opuse. ca insecticid. conduce la o normalizare a funcţiei cardiace. ramificată puternic de la bază. cumarine. semisferică. Tulpina.Descriere. iar ramificaţiile tinere sunt patrunghiulare. Plantă perenă cu rădăcină lignificată. Florile. pubescente. se folosesc ca stimulent aromatic. relativ uscate. . întrebuinţări. formează o tufă aproape globuloasă. cu scoar ţa exfoliată. ca şi cel de melisă. cele inferioare cenuşii. acid ursolic. un principiu amar. când conţin maximum de ulei volatil şi se transportă imediat la locul de extragere a uleiului sau uneori la cel de uscare.

LUMÂNĂRICĂ .LUMÂNĂRICĂ Denumirea latină: Verbascum thapsiforme Schrad. Denumirea rusă: Коровяк скиперовидный Denumirea engleză: Mullein Familia: Scrophulariaceae 43.

Florile sunt aşezate în formă de spic la vârful tulpinii sau al ramurilor. Datorită s a p o n o z i d e l o r. Creşte prin locuri însorite. de-a lungul gardurilor. pe terenuri nisipoase şi pietroase. Începând din luna iunie se culeg florile fără sepale (corola cu staminele). antivirală. sterolilor mai au acţiune antiinflamatorie. cilindrică. Întreaga plantă este acoperită cu peri deşi şi stelaţi. Întrebuinţări. la temperatura de maximum 45oC. Deoarece planta înfloreşte treptat începând de la bază spre vârf. Cercetările au arătat că principiul lor activ (saponozidele) se află numai în florile complet deschise. diuretică. antimicrobiană. . ramificată şi acoperită cu frunze care îmbracă tulpina. recoltare.Descriere. bianuală. antihistaminică. culegerea florilor se poate continua până în luna septembrie. La noi se întâlneşte peste tot. Organul utilizat. Răspândire. sau se folosesc ca diaforetice şi antiastmatice. Uscarea trebuie să se efectueze repede. ceea ce îi dă un aspect catifelat. antispastică. Plantă ierbacee. cu tulpina dreaptă. iridoidelor. f l a v o n o z i d e l o r. pentru preîntâmpinarea brunificării. Proprietăţile expectorante şi emoliente (datorită mucilagiului) fac ca florile de lumânărică să fie incluse în speciile pectorale.

MĂCEŞ .MĂCEŞ Denumirea latină: Rosa canina L. Denumirea rusă: Шиповник собачий Denumirea engleză: Rose-hip Familia: Rosaceae 44.

uneori albe. scade conţinutul în vitamina C. B2 . care la maturitate devine cărnos. fructele se transportă la locul de uscare. 5 petale. astringent şi antidiareic. zaharuri. . taninuri. la marginea drumurilor şi a pădurilor. acid malic şi citric. Răspândire. dermatite. întrebuinţări. Recoltarea fructelor începe în momentul când ele trec de la culoarea cărămizie spre roşu-portocaliu. cărora în mod obişnuit se spune seminţe. provitamina A. dinţate pe margini. K. iar uleiul – la arsuri. După eliminarea corpurilor străine şi a impurităţilor. formate din mai multe foliole ovale. Organul utilizat. Mg.izant.Descriere. Compoziţie chimică. infuzia se utilizează ca vitamin . frunze compuse. de culoare roşie. numeroase stamine dispuse pe un receptacul. Creşte prin tufişuri. decubitus. în realitate adevăratele fructe. Siropul. cu 5 sepale. pectine. Fructele recoltate nu se vor lăsa la soare. PP. uleiuri volatile. deoarece se încing uşor. măceşele întră în perioada de supracoacere şi le fac inutilizabile pentru scopuri medicinale. Arbust cu ghimpi. Ca. săruri de K. dextrină. pe dealuri. recoltare . extractul. cu 2 stipele la baza. Fe. Mai târziu. Flori de culoare roz. Fructele de măcieş conţin vitaminele C. În acest receptacul se află numeroase achene.

MĂLIN . Denumirea rusă: Черемуха обыкновенная Denumirea engleză: Bird Cherry Familia: Rosaceae 45.MĂLIN Denumirea latină: Padus avium Mill.

iar după uscare la soare sau în uscătorii termice (40600C) pedunculii se înlătură. ca remediu antidiareic. obovate sau oblong-ovate. se socoate. Flori albe. negre. Fructe. rar la câmpie. Organul utilizat. ulei volatil şi gras. groase. acizi organici. pe margine acut-serate. se întrebuinţează. grupate în raceme. bruscacuminate. recoltate la maturizare deplină. Frunze eliptice. datorită acţiunii astringente. că chiar un strugure de mălin mâncat poate opri diareia. la bază rotunjite. în seminţe a fost identificată heterozida amigdalina şi ulei gras. Răspândire. Decoctul. sucul şi geleul din fructe de mălin. . recoltare. zăvoaie. pe faţa inferioară cu smocuri de peri la subsuoara nervurilor. Compoziţie chimică. flavonozide . cenuşie-negricioasă. uşor zbârcite. tufărişuri. mirositoare. Rădăcina rămuroasă. strălucitoare cu seminţa rotund-ovată şi miezul dulce-astringent. Ca produs vegetal se folosesc fructele de mălin. vegetând sporadic în regiunea de deal şi munte. drupe sferice mici. Scoarţa netedă. Planta creşte prin păduri de luncă. În fructe se conţin substanţe tanante condensate. Tulpină dreaptă. Arbust sau arbore cu coroană deasă. întrebuinţări. Se rup raceme întregi.Descriere.

MĂRAR Denumirea latină: Anethum graveolens L. MĂRAR . Denumirea rusă: Укроп огородный Denumirea engleză: Common dill Familia: Apiaceae 46.

verde. C a a n t i h e m o r o i d a l s e administrează sub formă de clisme cu infuzie. În fructe au fost identificate cumarinele bergaptena. printre cereale. Fructe. întrebuinţări. umbeliferona. carotenoide. Răspândire. Compoziţie chimică. Astăzi cunoscut pe tot globul. şi ulei gras. vitaminele C. de asemenea. Conţin. Plantă erbacee anuală.ramificată. înaltă până la 160 cm. Frunze tripenat-sectate. PP. care conţine totalul tuturor compuşilor fenolici posedă acţiune spasmolitică. Posedă proprietăţi stomahice. cu foliole filiforme. striată. scopoletina. diachene ovaleliptice. Se utilizează sub formă de apă aromatică. ca infuzie sau chiar uleiul volatil picurat pe o bucată de z a h ă r. Caliciu lipsă sau neînsemnat. recoltate la maturizarea a 5060% din umbele. slab . grupate într-o umbelă compusă. glabră. . Ca produs vegetal se folosesc fructele de mărar. fistuloasă. Rădăcina pivotantă. peţiolate. În sudul Europei mărarul creşte sălbatic. Organul utilizat. ulei volatil format din limonen şi carvonă. Tulpină cilindrică. Flori mici.Descriere. carminative. recoltare. gălbuiverzui. cafenii. antispastice şi diuretice. Preparatul Anetinum.

) Denumirea rusă: Береза поникающая (бородавчатая) Denumirea engleză: Silver birch Familia: Betulaceae 47.verrucosa Ehrh.MESTEACĂN Denumirea latină: Betula pendula Roth. (B. MESTEACĂN .

cât şi de conifere. crăpându-se la bătrâneţe. Infuzia. Frunzele de mesteacăn conţin ulei volatil. dinţate pe margini. recoltare . pe pante. decoctul din frunze şi muguri posedă acţiune diuretică (la edeme de provinenţă renală şi cardiacă) şi colagogă (la colecistite). glabre. Florile bărbăteşti se formează în timpul verii. compuşi triterpenici. . Mugurii conţin ulei volatil în componenţa căruia întră betulina. drumuri. Frunze alterne. atât în păduri de foioase. Arbore cu scoarţa albă şi netedă în tinereţe. Răspândire. Cele tinere sunt lipicioase datorită unor glande ce secretă o răşină. şi continuă până la sfârşitul lunii iulie. heterozide. în formă de romb sau triunghi. rezine. în poieni. în grădini sau parcuri. Florile femeieşti ies din muguri numai primăvara o dată cu apariţia frunzelor. când sunt lipicioase. taninuri. Creşte peste tot. iar primăvara se deschid. cariofilen. Frunzele tinere se recoltează începând din luna mai. se mai conţin flavonozide. ascuţite la vârf. Organul utilizat. întrebuinţări.Descriere. Compoziţie chimică. betulol. ca arbore ornamental pe marginea străzilor. iernează sub formă de amenţi. Mugurii se recoltează de pe ramurile tinere prin strujire. vitamina C.

Denumirea rusă: Ежевика (ожина) Denumirea engleză: Blackberry Familia: Rosaceae 48.MUR Denumirea latină: Rubus caesius L. MUR .

întrebuinţări. cea ce le conferă proprietăţi astringente. Răspândire. Au mai fost identificate zaharuri. pe partea superioară dispers-păroase. pline de seminţe. negrealbăstrui. Flori albe. pectine. pe cea inferioară tomentoase. Arbust cu lăstari târâtori. recoltare. frunzele conţin substanţe tanante. cilindrici. subţiri. Organul utilizat. Lăstarii tineri. caroten. mici. renal ă şi prin glandele sudoripare. preferând luminozitatea directă. grupate în raceme scurte. Creşte pe malurile râurilor. Aceşti compuşi activează procesele de eliminare a toxinelor pe cale gastrointestinală . globuloase. antidiareice. Fructele. pe râpele pădurilor. frunzele se recoltează înainte şi în perioada de înflorire.Descriere. săruri de potasiu. Datorită conţinutului în acizi organici fructele sunt folosite ca laxativ uşor în pediatrie. rezultate din încrucişarea cu alte specii. ghimpi scurţi. mangan. din grupa B. Compoziţie chimică. Fructe polidrupe cărnoase. Frunze trifoliate cu foliole romboidal-ovate şi marginea neregulat serată. cupru. vitamine C. În grădini întâlnim de obicei specii hibride. cu gust astringent-acrişor. în tufişuri. sau primăvara devreme. iar rădăcinile toamna târziu. . fructele la maturizare.

MUŞEŢEL Denumirea latină: Chamomilla recutita L. MUŞEŢEL . (Matricaria chamomilla L.) Denumirea rusă: Ромашка аптечная Denumirea engleză: Chamomile Familia: Asteraceae 49.

bifidat compuse. Frunze sesile. cicatrizantă şi antialergică datorită azulenelor şi bisabololului din uleiul volatil. iar florile ligulate au un aspect proaspăt şi se află în poziţie orizontală. care sunt substanţe amare. sunt grupate în capitule compuse din flori ligulate. reprezentate prin inflorescenţe. Florile de muşeţel au acţiune antiinflamatoare. de culoare galbenă-aurie.sau tripenat sectate. de la cele nisipoase până la cele argiloase. colină. locuri virane. fusiformă. Acţiunea spasmolitică este atribuită flavonozidelor şi cumarinelor alături de care se mai conţin mucilag.Descriere. în alte culturi. Preferă locuri însorite. fitosteroli şi acizi graşi. Creşte pe ogoare. iar receptaculul . Organul utilizat. Compoziţie chimică. Proazulenele. bi. Are o largă întrebuinţare în dermatologie şi cosmetică. Florile. acid ascorbic. pe lângă drumuri. Recoltarea florilor se face atunci când 50% din florile tubulare sunt deschise. pe terenuri uscate. inserate altern. Plantă anuală cu rădăcina pivotantă. pe soluri diferite. de culoare albă . recoltare.din flori tubulare. Răspândire. de culoare argintie. Inflorescenţele nu trebuie să aibă codiţe mai lungi de 1 cm. . au acţiune stomahică şi carminativă. întrebuinţări. Fructul este o achenă mică.

NALBĂ DE PĂDURE .NALBĂ DE PĂDURE Denumirea latină: Malva silvestris L. Denumirea rusă: Просвирник (мальва) лесной Denumirea engleză: Common mallow Familia: Malvaceae 50.

dealuri aride. pe margine neregulat-seraţi. recoltate fără peţiol până în perioada înfloririi. ramificat ă . cu 3-7 lobi semicirculari sau triunghiulari. în momentul deplinei maturaţii.Descriere. recoltare. taninuri. urme de ulei volatil. cu limb rotund până la reniform. Plantă erbacee. Planta se recomandă în afecţiuni ale bronhiilor. sfeclă. marginea drumurilor. Organul utilizat. bianuală cu rădăcină pivotantă . Frunze lung-peţiolate. acizi organici. Răspândire. în gargarisme. Produsul vegetal conţine mucilagii. Tulpina erect ă sau ascendentă . p ăroasă . Flori roşiiviolacee dispuse la subsuoara frunzelor. şanţuri. Creşte pe terenuri necultivate. vitaminele A şi C. pe lângă garduri. c ărnoasă . păros. în culturi de cartof. complete sau fără caliciu. Se folosesc frunzele. neatacate de rugină. întrebuinţări. Dacă frunzele sunt sănătoase. Prezenţa mucilagiilor conferă celor două produse vegetale proprietăţi demulcente. ele se pot recolta în continuare. în tratamentul furunculozei. Compoziţie chimică. Florile de nalbă se recoltează de asemeni manual. întră deasemenea în compoziţia speciilor pectorale. rar prin tăieturi de pădure şi fâneţe. .

NALBĂ MARE Denumirea latină: Althaea officinalis L. NALBĂ MARE . Denumirea rusă: Алтей лекарственный Denumirea engleză: Marsh mallow Familia: Malvaceae 51.

Creşte prin locuri umede. începând de la vârful plantei. întrebuinţări. fructul este turtit. În cazul când frunzele sunt sănătoase. Spălarea nu este permisă. cu gust dulceag. Răspândire. compus din numeroase achene. În prezent se cultivă în multe ţări. recoltare. neîngălbenite şi neatacate de boli. recoltarea poate continua şi în timpul înfloririi. Acţiunea farmacodinamică principală este determinată de mucilag. Părţile aeriene se recoltează înainte de înflorire. Tulpinile acoperite cu frunze de culoare verdealbicioasă aşezate altern. . Întră în compoziţia speciilor pectorale iar sub formă de gargarisme este utilizată pentru acţiunea antiinflamatoare în tratamentul inflamaţiilor gingivale. albă până la slab gălbui la interior. datorită căruia este utilizată ca emolient. Plantă ierboasă cu rizom scurt şi numeroase rădăcini de culoare cenuşie deschis la suprafaţă. Rădăcinile se scot din pământ în momentul când planta s-a uscat şi înainte ca pământul să îngheţe. deoarece apa dizolvă cu uşurinţă mucilagiile. Organul utilizat. Flori de culoare alb-roz. mucilaginos. având un peţiol lung. Apare mai rar prin tufişuri.Descriere. pe malurile râurilor şi pe marginea şanţurilor. Compoziţie chimică.

NEGRILICĂ Denumirea latină: Nigella sativa L. NEGRILICĂ . Denumirea rusă: Чернушка посевная Denumirea engleză: Black cumin Familia: Ranunculaceae 52.

depresiv şi analgezic. Compoziţie chimică. Organul utilizat. cu numeroase seminţe negre. mari. în boli de piept şi contra viermilor intestinali. . carminaiv. Seminţele se recoltează când polifolicula are culoare neagră. pubescentă. colici. Nigelona. Plantă ierboasă anuală cu rădăcină pivotantă subţire.Descriere. În medicina populară planta este folosită în indigestii. Răspândire. este rezistentă la temperaturi înalte şi insolaţii puternice. afânate. întrebuinţări. leagă în snopi. trunchiate. Uleiul volatil se manifestă ca diuretic. Creşte ca buruiană în semănături. apoi se treieră. Frunze alterne bipenatpartite cu lacinii liniare. pe locuri părăsite. având suprafaţa acoperită cu asperităţi. recoltare. solitare. curbate. Flori de culoare alb-albăstrui. Planta se seceră. componentul carbonilic al uleiului volatil. posedă proprietăţi antispastice. Fructul este polifoliculă . fiind activă în bronhospasmul provocat de histamină. Vegetează bine pe soluri mijlocii. Tulpina cilindrică sau muchiată. ramificată. în vârful tulpinii sau ramurilor.

OBLIGEANĂ Denumirea latină: Acorus calamus L. OBLIGEANĂ . Denumirea rusă: Аир болотный Denumirea engleză: Sweet flag Familia: Araceae 53.

amidon. Organul utilizat. sunt înguste. produsul vegetal are acţiune stimulentă asupra secreţiilor gastro-intestinale. Răspândire. Este un bun stomahic. apoi se usucă. Tu l p i n a a e r i a n ă e s t e tetraunghiulară şi poartă o singură frunză la subsuoara căreia se dezvoltă o inflorescenţă. carminativ şi prezintă acţiune sedativă. gros. Plantă perenă. după evacuarea apei şi zvântarea terenului. Se aşează la zvântat timp de câteva zile la umbră. cât şi al celor stătătoare. roşcate la bază. . Compoziţia chimică. Se foloseşte ca eupeptic amar în tratamentul anorexiilor şi dispepsiilor. recoltare. cărnos. tanin.Descriere. cilindrică. mlaştini. Frunzele pornite din rizom. întrebuinţări. Produsul vegetal conţine ulei volatil. acid ascorbic. cu teacă. Florile sunt grupate într-o inflorescenţă de tip spadice. atât pe malul apelor curgătoare. Rizomii se recoltează toamna. se curăţă de părţile aeriene şi rădăcină. ascuţit la vârf. erbacee. cele groase se despică. cu limbul întreg. cu 1-2 rânduri de rădăcini adventive g ă l b u i . bălţi. Datorită principiilor amare şi celorlalţi compuşi ai uleiului volatil. heterozida amară acorina. cu ajutorul unor greble sau furci. cu un rizom orizontal. Creşte pe lângă iazuri. rezine. Rizomii recoltaţi se spală de mâl.

ODOLEAN Denumirea latină: Valeriana officinalis L. ODOLEAN . Denumirea rusă: Валериана лекарственная Denumirea engleză: Valerian Familia: Valerianaceae 54.

Principiul activ nu este încă definitiv cunoscut. Inflorescenţa este un racem corimbiform de culoare roşiatică. În primul an formează numai o rozetă de frunze imparipenat sectate. Cre şte în locuri umede. Tulpini fistuloase. cu suprafaţa brăzdată. Răspândire. erbacee cu rizom vertical. întrebuinţări. de-a lungul apelor. pe locuri stâncoase sau în păduri mai puţin umede. apoi se usucă. flavonozide). se presupune existenţa unui fitocomplex bazat pe sinergismele ce se stabilesc între diferiţi componenţi (ulei volatil. glucide. Odoleanul are acţiune sedativă asupra sistemului nervos şi cardiac. violacee-roz sau albă. enzime. Frunzele tulpinale sunt opuse. Se taie partea aeriană de la colet. precum şi în staţiuni mai înalte. Organul utilizat. spasmolitic la nivelul tractului gastrointestinal. se spală întrun curent de apă în timp cât mai scurt pentru a nu-şi pierde calităţile şi se lasă la zvântat 1-2 zile. valepotriaţi. Plantă perenă. lipide. mai este hipnotic şi antispastic. care dezvoltă stoloni şi formează rădăcini. Compoziţie chimică. marginea întreagă sau serat dinţată. recoltare. . Rizomii cu rădăcini se recoltează toamna târziu (cel mai bine în primul an de viaţă).Descriere. se curăţă de pământ prin scuturare.

Denumirea rusă: Стальник колючий Denumirea engleză: Spiny restharrow Familia: Fabaceae 55. OSUL IEPURELUI .OSUL IEPURELUI Denumirea latină: Ononis spinosa L.

Se mai conţin onocerina. roz cu dungi mai închise. glandulos-păroase. cu foliole ovale. Tulpină lignificată la bază. Pentru a asigura înmulţirea plantei se taie partea cioturoasă care constituie coletul şi se îngroapă în acelaşi loc. ca remediu diuretic. cenuşie. care se deosebeşte prin flori mari. Flori papilonate. dinţate pe margine. Planta se foloseşte ca hemostatic (la hemoroizi). păroasă. aşezate câte două pe pedunculi scurţi în subsuoara frunzelor. Rădăcinile trebuie recoltate toamna târziul sau primăvara devreme. Principiile active de bază sunt heterozidele izoflavoniceononina şi onospina. întrebuinţări.. grupate în inflorescenţe spiciforme. Frunze superioare simple. foarte spinoasă.Descriere. Organul utilizat. Răspândire. cele inferioare trifoliate. ulei gras şi volatil. acid citric. normalizează scaunul (la constipaţii cronice) . prin locuri nisipoase. dispuse la subsuoara unor bractei. . recoltare. Spontan se întâlneşte altă specie Ononis arvensis L. favorizează expulzarea calculelor renali şi înlesneşte eliminarea clorurilor. Creşte prin fâneţe şi păşuni uscate. Subarbust cu rizom continuat într-o rădăcină flexibilă. substanţe tanante. ramificată. mărăcinişuri şi de-a lungul apelor. roze. Compoziţie chimică.

PĂDUCEL Denumirea latină: Crataegus sanguinea Pall. PĂDUCEL . Denumirea rusă: Боярышник кроваво-красный Denumirea engleză: Redhaw hawthorn Familia: Rosaceae 56.

Arbust cu tulpină mult ramificată. Se recomandă în scleroză coronariană la persoane în vârstă. izolat prin poienile din regiunea de câmpie până la regiunea muntoasă. . pentru tratamentul unui cord hipertonic. cu 3-7 perechi de lobi seraţi pe margine. Compoziţie chimică. hipotensivă. Florile sunt constituite pe tipul 5. glabri. întrebuinţări. pe cea inferioară cu smocuri de peri. pe timp uscat. Florile trebuie uscate în straturi subţiri. alături de care se găsesc vitexina. rombic-ovate. Des se cultivă în parcuri. Flavonozida principală este hiperozida. iar fructele se pot usca şi la soare. Florile se recoltează în momentul când încep să se deschidă. fără accesul luminii directe. cu 15-20 stamine cu antere de culoare neagră. carotenoide.Descriere. uşor ovale de culoare roşie. pe faţa superioară glabre. lucitori. Creşte prin păduri şi tufişuri. Fructele sunt globuloase. Frunze alterne. Păducelul are activitate cardiovasculară. Organul utilizat. Răspândire. Lujeri brun-verzui. ulei volatil. rutozida. recoltare. cu spini. a fost pusă în evidenţă acţiunea simpaticolitică. Fructele se culeg toamna în momentul când ele se înroşesc. acizii clorogenic şi cafeic. vasodilatatoare şi sedativă asupra sistemului nervos central.

PĂPĂDIE . Denumirea rusă: Одуванчик лекарственный Denumirea engleză: Common dandelion Familia: Asteraceae 57.PĂPĂDIE Denumirea latină: Taraxacum officinalis L.

carotenoide. . atenuate în peţiol. Din rădăcini au fost izolaţi compuşi triterpenici. Se mai conţine ulei gras şi oze. Creşte pretutindeni din regiunea de şes până în cea deluroasă . cu lobii triunghiulari acuţi sau obtuzi. Compoziţie chimică. Inflorescenţele sunt dispuse în antodiu şi alcătuite numai din flori ligulate. substanţă amară cu structura guaianică. recoltare . Atât rădăcinile cât şi părţile aeriene ale păpădiei se utilizează ca tonice amare. inulină. În sucul laticifer al plantei se conţine taraxacină. perenă. deasemenea sitosteroli şi stigmasteroli. în general cu caracter alcoolic. la marginea drumurilor etc. vertical. colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. Organul utilizat. Răspândire. prin f âneţe. Tot sistemul posedă o culoare neagră la exterior şi albă la interior. Frunze lanceolate. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează înainte şi la începutul înfloririi. Rădăcina întră în compoziţia speciilor gastrice. Nervura mediană are pe faţa superioară aspect de şanţ.Descriere. Plantă erbacee. cu rizom gros scurt. care dă naştere unei rădăcini pivotante. de culoare galbenă. locuri necultivate. întrebuinţări. inegal invers fidate. iar rădăcinile toamna sau primăvara devreme.

Denumirea rusă: Подорожник большой Denumirea engleză: Common plantain Familia: Plantaginaceae 58. PĂTLAGINĂ MARE .PĂTLAGINĂ MARE Denumirea latină: Plantago major L.

perenă cu rizom scurt şi rădăcini fasciculate. grupate într-un spic. cu trei-şapte nervuri. Frunzele de pătlagină se recoltează atât înainte cât şi în timpul înfloritului. uşor hemostatice. fâneţe. pe timp uscat. Fruct. Creşte la marginea drumurilor. locuri bătătorite. artificial la 40-50oC. Compoziţie chimică. glabre. pectine şi posedă proprietăţi emoliente. stomatitelor. rănilor purulente. acid oleanolic. vitaminele A. . hipertensiune arterială. C. de la câmpie până în zona subalpină. capsulă ovoidală. iar extern pentru tratarea afecţiunilor vasculare. în locuri cultivate şi necultivate. K. astm bronhic. păşuni umede. bron şite. Frunzele se taie de la suprafaţa pământului cu peţiolul nu mai lung de 5 cm. Se folosesc în tratamentul gastritelor cronice anacide. recoltare. întrebuinţări. după ce se ridică roua. traheitelor. brusc-atenuate în peţiol. Frunze lat-ovate. dispuse în rozetă. Organul utilizat. Frunzele conţin mucilag. ulceraţiilor. ulcer gastrointestinal.Descriere. astringente. tanin. Plantă erbacee. Răspândire. Se usucă la umbră în strat subţire. nisipoase. diaree. Flori galbenealbicioase. laringitelor. flavone.

PELIN .PELIN Denumirea latină: Artemisia absinthium L. Denumirea rusă: Полынь горькая Denumirea engleză: Wormwood Familia: Asteraceae 59.

acoperită cu frunze aşezate altern. Toate florile din capitul sunt tubuloase. pe lângă garduri. Principiile amare ale pelinului sunt formate din sesquterpene (proazulene). de culoare gălbuie. aşezate la vârful tulpinii şi al ramurilor. Frunzele de la bază sunt lung peţiolate.Descriere. Ele sunt adânc divizate în lobi lunguieţi cu margini întregi. Frunzele de pelin se recoltează pe timpul înfloririi. Trebuie administrat însă cu atenţie din cauza toxicităţii tuionei. Creşte prin locuri necultivate şi uscate. peţiolul este mai scurt. Pelinul se foloseşte ca tonic amar. în locuri aerisite şi se usucă la umbră. Compoziţie chimică. este partea componentă a preparatelor stomacale. pe măsură ce înaintează pe tulpină. . Frunzele bazilare şi vârfurile înflorite ale plantei după tăierea cu foarfecele. întrebuinţări. speciilor colagoge şi de mărire a poftei de mâncare. vermifug şi emenagog. cuţitul se întind în straturi subţiri. drumuri. Organul utilizat. Florile formează mici capitule globuloase. recoltare . locuinţe. stomahic. Plantă vivace cu tulpina ramificată în partea superioară . Întreaga plantă are un aspect albcenuşiu din cauza perilor deşi şi mătăsoşi. Răspândire. artificial temperatura nu trebuie să depăşească 350C. iar pentru ulei volatil – înaintea înfloririi.

PIPERUL BĂLŢII . Denumirea rusă: Горец перечный Denumirea engleză: Water-pepper Familia: Polygonaceae 60.PIPERUL BĂLŢII Denumirea latină: Polygonum hydropiper L.

erectă sau ascendentă. pe margine uneori cu perişori subţiri. Planta este răspândită în toată partea europeană şi creşte prin locuri umede pe malurile râurilor. întrebuinţări. la bază îngust cuneiforme. Tulpină glabră. . Inflorescenţele spiciforme. sau după raclarea uterului. hemoragii gastrice. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. anuală. Compoziţie chimică. vezicale. lacurilor.şi metroragiilor. ulei volatil. hemoroidale. Organul utilizat. Plantă erbacee. cilindrice. Tecile sunt peliculare. se mai conţin vitaminele C şi K. Frunze alterne. recoltare. ovar superior cu 2-3 stiluri. mucilagii. roşietice. în locuri ferite de razele solare directe. recoltate în timpul înfloririi. Principiile active de bază sunt flavonozidele. Este folosit şi în ginecologie. pe suprafaţă glabre. Extractul fluid întră în componenţa supozitoarelor antihemoroidale. ascuţite sau obovate. glabre. mlaştinilor. roşiatică. cu 6 (-8) stamine. substanţe tanante şi pectinice.5 cm deasupra solului şi imediat se transportă la locurile de uscare.Descriere. Planta se taie la înălţimea de 4 . pentru tratamentul meno. lanceolate. constituite dintr-un perigon 4 (-5) laciniat. Răspândire. Planta este utilizată ca hipotensiv şi hemostatic în hemoptizii. acizii organici.

(Elytrigia repens (L.B.PIR Denumirea latină: Agropyron repens P.) Nevski ) Denumirea rusă: Пырей ползучий Denumirea engleză: Couch grass Familia: Poaceae 61. PIR .

. lung. verde. Flori dispuse în spic compus. perenă cu rizom lung târâtor. cu noduri. grădini. Sub formă de decoct este utilizat ca diuretic. Organul utilizat. stolonifer. cenuşiu-verde sau albăstruie. scăzând presiunea arterială . se spală într-un curent de apă şi se usucă în strat subţire la soare sau în camere bine aerisite. Planta creşte pe terenuri părăsite. Pirul conţine polifructozani (triticină . pe marginea drumurilor.Descriere. Răspândire. vitamine din complexul B. Acţiunea antibiotică s-ar datora formării unei cetone.inulin ă ). ca urmare a oxidării agropirenului din uleiul volatil. galben. recoltare . depurativ. Rizomii se recolteaz ă primăvara timpuriu sau toamna târziu. pe lângă garduri. ca tonic general. întrebuinţări. Plantă erbacee. Internodurile sunt fistuloase şi au un lumen redus. De asemenea are şi acţiune cardiovasculară. Tulpină erectă. Se înlătură părţile aeriene. cu teacă despicată ce înconjoară tulpina şi limb îngust. diaforetic. mucilag. cu proprietăţi stimulative ale poftei de mâncare şi ale unei bune digestii. carotenoide. Frunze liniare. prin pajişti. A. săruri de potasiu şi fier. Compoziţie chimică.

Denumirea rusă: Медуница лекарственная Denumirea engleză: Lungwort Familia: Boraginaceae PLĂMÂNĂRICĂ 62.(mierea ursului) Denumirea latină: Pulmonaria officinalis L. PLĂMÂNĂRICĂ .

Răspândire. ulcer gastric şi duodenal. maluri umbroase ale pâraielor. hemoroizi. Tulpinile erecte. Frunzele rozetei eliptice sau cordat-ovate. Compoziţie chimică. cilindrice. vitamina C. apoi violet-albăstrui. răguşeală. expectoraţii cu sânge. Flori mici. perenă cu rizom târâtor. catar bronşic. rutozidă şi microelemente. din care pornesc rădăcini adventive. laringite. la început roşii-purpurii.Descriere . ramificat. Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale. cu vârful ascuţit. deasemenea afecţiuni ale căilor respiratorii. . după ce s-a ridicat roua. neramificate. prin pădurile de foioase. cele tulpinale – spatulate sau alungit-ovate. diaree. recoltare . substanţe tanante. Creşte în locuri umbrite. întrebuinţări. tuse. pe soluri cu umiditate accentuată. Planta conţine mucilag şi alantoină. acid silicic. fâneţe. grupate în cimă scorpiodă. alături de saponozide. Plant ă ierbacee. margini de păduri. Se foloseşte în afecţiuni ale vezicii urinare. pe timp frumos. Organul utilizat. lung peţiolate. cu peri tari. Frunzele şi părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi şi după înflorire.

Denumirea rusă: Мать-и-мачеха Denumirea engleză: Coltsfoot Familia: Asteraceae 63.PODBAL Denumirea latină: Tussilago farfara L. PODBAL .

vivace cu un rizom cărnos. începând din luna aprilie şi până în iunie. când sunt încă mici (8-15 cm în diametru). deoarece acestea sunt mai bogate în mucilagii. un principiu amar. Frunzele de podbal conţin 7-8% mucilagiu. de aceia infuzia din frunze de podbal are acţiune emolientă. recoltare. saponozide. întrebuinţări. Frunzele de podbal sunt recoltate fără peţiol. cu margini dinţate. în şanţuri. pe locuri argiloase şi abrupte. văile râurilor. Uscarea se face în condiţii naturale sau cu aer cald la o temperatură de 40-50oC. peţiol semicilindric. La recoltare se vor prefera plantele expuse soarelui.Descriere. comună în întreaga ţară. Plantă ierbacee. flavone. iar pe cea inferioară albicioasă din cauza perilor deşi. Compoziţie chimică. Florile de culoare galbenă sunt aşezate în inflorescenţe capitule. . expectorantă şi antiinflamatoare. Organul utilizat. tanin. Răspândire. carotenoide. Culoarea frunzei pe faţa superioară este verde. Creşte prin locuri umede. din care cresc frunze rotunde. inulină.

Denumirea rusă: Копытень европейский Denumirea engleză: European wild ginger Familia: Aristolochiaceae 64. POCHIVNIC .POCHIVNIC Denumirea latină: Asarum europaeum L.

Uscarea se înfăptuieşte în strat subţire în condiţii naturale sau în uscătorii artificiale la temperatura de 30-350C Compoziţie chimică. Tulpinile aeriene pornesc din rizom. Planta conţine ulei volatil. albicios. care confirmă şi toxicitatea produsului. perenă cu rizom subţire. solitare. se curăţă de alte impurităţi. Frunzele se recoltează în timpul înfloririi. superficial. Flori întunecat-purpurii. expectorantă. rezine. în primul rând. ramificat. întrebuinţări. După recoltare se rup frunzele brunificate. . zaharuri. umede. Frunze circularreniforme. Răspândire. scurt păroase. iar în doze mici. lungpeţiolate. bogat în azaronă şi aldehidă azarilică. pe soluri grele prin pădurile de foioase. Au mai fost identificate vitaminele C şi B. recoltare . sudorifice şi antibiotice pe un mare număr de germeni patogeni. tanin. În doze şi mai reduse are proprietăţi diuretice. ascendente. de obicei hibernante. din care pornesc rădăcini adventive firoase. Preparatele de Asarum se remarcă. Întrebuinţarea se recomandă numai cu prescripţia medicului.Descriere. prin acţiunea lor vomitivă (emetică). scvamiforme. iar părţile subterane toamna târziu. cu miros de piper. Organul utilizat. săruri minerale. Creşte în locuri umbrite. Plantă ierbacee.

corn Familia: Poaceae 65. Denumirea rusă: Кукуруза Denumirea engleză: Maize.PORUMB Denumirea latină: Zea mays L. PORUMB .

reumatism. luto-nisipoas ă . Frunze lanceolate. B1. Compoziţie chimică. afec ţiuni ale sistemului cardiovascular. saponozide. s ăruri de potasiu. stigmasterol şi sitisterol. dispuse altern pe două rânduri. Florile mascule sunt grupate într-un panicul terminal. de sprijin. cerinţe termice ridicate în tot cursul vegetaţiei.Descriere. cu nervura mediană pronunţată. extractul fluid şi siropul se folosesc în disfuncţiile hepatobiliare. care se culege înainte de maturizarea porumbului. . plină cu măduvă. Infuzia. Răspândire. B6. când boabele se află în faza de lapte. alantoină etc. Produsul vegetal conţine vitaminele K. substanţe minerale. La primele 2-5 noduri tulpinale se formează rădăcini adventive. Tulpină cilindrică. Plantă ierbacee. C. femele – ştiuleţi. Se usucă la umbră şi se prezintă sub forma unei mase filamentoase galben verzuie până la brun roşcat. lipide. litiază renală . recoltare. cistite. flavonozide. întrebuinţări. bine dezvoltate. Ca produs vegetal se foloseşte mătasea (stilurile şi stigmatele recoltate de la florile femele). prevăzută cu noduri. anuală cu rădăcini fasciculate. hemoragii. cernoziomuri levigate. menstre neregulate şi dureroase. Preferă soluri cu structură lutoasă . litiază biliară. Organul utilizat. tulburări de menopauză. hidropizie. B2.

Denumirea rusă: Терн ( терновник) Denumirea engleză: Blackthorn Familia: Rosaceae 66. PORUMBAR .PORUMBAR Denumirea latină: Prunus spinosa L.

Toate se usucă în straturi subţiri în camere bine aeresite. fructele – la maturizare deplină. fructele – antociane. Spontan creşte pe coaste însorite. solitare. Lujeri cenuşii. glucide. florile – la începutul înfloririi. păşuni. Florile sunt menite şi ca antidiabetice şi ca antiastmatice. Compoziţie chimică. Flori albe. acoperiţi cu perişori. formează desişuri spinoase. comestibile. dealuri pietroase. Răspândire. brumate. scoarţele de pe rădăcină şi tulpini. taninuri. O utilizare eficace o are scoarţa de pe tulpini contra durerilor de inimă. pe faţa de jos pubescente. recoltare . margini de pădure. Organul utilizat. Frunze alungit-eliptice. rădăcinile mai subţiri se recoltează toamna la sfarşitul vegetaţiei. apar înaintea frunzelor. . Arbust spinos. antidizenteric. Florile conţin flavonozide. fâneţe. Fructe – drupe globuloase. poiene. Se folosesc pentru efectul lor ca antidiareic. alungit-obovate. ca diaforetic şi depurativ. astringent. acid ascorbic. leucoantociani şi o heterozidă cianogenetică. Frunzele se culeg în luna iulie. tulpina cu numeroase ramificaţii laterale. albăstruinegricioase. În unele localităţi ca antidiareic se flosesc rădăcinile. şi în tratamentul leucoreei. întrebuinţări.Descriere. pe margine crenatserate. cu baza cuneată.

REVENT . Denumirea rusă: Ревень тангутский Denumirea engleză: Chinese rhubarb Familia: Polygonaceae 67.REVENT Denumirea latină: Rheum palmatum L.

deasemenea acizi organici. enzime. ulei volatil. Reventul conţine două grupuri de principii active. După curăţire de pământ şi spălare sunt mundate. În doze mici are acţiune antidiareică şi totodată excitant al secreţiei gastrice. lumină şi soluri. mai lungi decât late. viguroase. Organul utilizat. Tulpina cilindrică. Compoziţie chimică. apoi purgativ. Planta preferă cerinţe moderate faţă de căldură. Frunze bazale mari. Flori roz sau roşietice. Peţiolii frunzelor tinere se întrebuinţează în pregătirea compoturilor.Descriere. cu articulaţii evidente şi ohree ca un manşon membranos la fiecare nod. reoantracenozide şi reotanoide. apare în anul al doilea. dispuse în inflorescenţe paniculiforme. cordiform-palmat-lobate. întrebuinţări. principiile purgative atingând doza terapeutică acţionează mai întâi laxativ. primăvara sau toamna. Recoltarea rădăcinilor se face numai de la plante în vârstă de 6-10 ani. Răspândire. lobii cu 1-2 dinţi. dulceţei. umiditate. goală. adeseori înşirându-se pe o sfoară. cu faţa superioară aspră . recoltare. apoi se usucă. ce pornesc dintr-un rizom puternic. În doze mai mari. . geleurilor. după maturizarea seminţelor. operaţie prin care se îndepărtează suberul şi o parte din parenchimul cortical. Plantă erbacee. perenă cu rădăcini cărnoase. napiform.

ROIBĂ Denumirea latină: Rubia tinctorum L. ROIBĂ . Denumirea rusă: Марена красильная Denumirea engleză: Madder Familia: Rubiaceae 68.

flavonozide. cu patru muchii. roşie. Organul utilizat. tartric. recoltare. Flori mici. . Se foloseşte. recoltate până la începutul vegetaţiei sau toamna târziul după maturizarea seminţelor. Tulpina târâtoare sau agăţătoare. insuficienţa renală. Răspândire. pielonefrite. pe coastele dealurilor. se mai conţin acizi organici (citric. iar la interior. Principala antraheterozită o constituie acidul ruberitric. prin vii. Rădăcinile au la exterior o culoare roşie brună. palid-galbene. Extractul este folosit în tratamentul calculozei renale. pectine. tonic şi emenagog. Compoziţie chimică. zaharuri. Frunze lanceolat-eliptice. Este introdusă în cultură. Părţile subterane se curăţă de pământ şi se usucă. aspri şi retorşi. prevăzute cu peri mici şi aspri. în special ca diuretic şi saluretic.Descriere. perenă. spasmolitic. datorită eficienţii preparatului în eliminarea cristalelor şi a calculelor renali. malic). grupate în cime laxe. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. Mai este indicat în cistite. întrebuinţări. albumine. pauciflore. pe nervuri şi margini cu peri acuelaţi. Plantă erbacee. dispuse câte 4-6 în verticii. Creşte pe lângă garduri.

ROINIŢĂ Denumirea latină: Melissa officinalis L. ROINIŢĂ . Denumirea rusă: Мелисса Denumirea engleză: Lemon balm Familia: Lamiaceae 69.

recoltare. Roiniţa creşte în flora spontană prin locuri necultivate. Compoziţie chimică. colorat în brungălbui. clorogenic. glabră la bază şi păroasă în partea superioară. cu vârful obtuz şi marginile crenatserate. întrebuinţări. de asemenea. erbacee cu rizomul orizontal. la subsuoara bracteelor. acizii oleanolic şi ursolic. Frunzele sunt acoperite cu peri şi glande. din care cauză se administrează în afecţiuni nervoase ale tractului gastro-intestinal şi nevroze cardiace. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de roiniţă. Principala acţiune farmacodinamică a părţilor aeriene de roiniţă este spasmolitică şi sedativă.Descriere. patrunghiulară. lignificat. Florile grupate în verticile aşezate la noduri. Posedă. substanţe amare şi minerale. mucilagii. prin luminişurile din pădurile de stejar şi se cultivă ca plantă medicinală şi meliferă. Epoca optimă de recoltare este sfârşitul butonizării şi apariţia primelor flori deschise. Pe lângă uleiul volatil. Tulpina ierboasă. călduros şi fără vânt. Frunze opuse. Răspândire. Se va recolta pe timp însorit. în frunzele de roiniţă mai sunt prezenţi acizi cafeic. cu limbul frunzei de formă ovată. Plantă perenă. taninuri. după ce s-a ridicat roua. o acţiune carminativă evidentă. Organul utilizat. .

ROSTOPASCĂ Denumirea latină: Chelidonium majus L. ROSTOPASCĂ . Denumirea rusă: Чистотел большой Denumirea engleză: Celandrine Familia: Papaveraceae 70.

în partea de sus verzi. întrebuinţări. papilomatozei laringelui şi intestinelor. Părţile aeriene ale plantei conţin alcaloizi. pe lângă garduri. Plantă cu rizom brunroşiatic. Răspândire. cele superioare sesile. prin aplicarea latexului în strat gros. Se usucă fără întârziere. iar în partea de jos cu perişori. penatsectate.Descriere. grupate în umbele simple. recoltare. inferioare peţiolate. Compoziţia chimică. goale. Florile galbene-aprinse. în partea de sus ramificate. grădini. care se recoltează în timpul înfloririi. Însă administrarea în cantităţi mari poate avea acţiune toxică constând din iritaţia tubului digestiv. cu dinţi rotunjiţi. respiraţie încetinită. . Segmentele frunzelor sunt rotunde sau ovate. cea de jos . în jurul locuinţelor. carotenoide şi acizi organici. saponozide. Iubeşte soluri uşoare. Frunze alterne. chiar nisipuri. Tulpini erecte. Sucul proaspăt de plantă se întrebuinţează pentru extirparea negilor. Infuzia şi extractele obţinute din rostopască se folosesc în tratamentul afecţiunilor ficatului şi căilor biliare. acid ascorbic. Planta preferă umiditate ceva mai accentuată. Organul utilizat.albăstrii. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de rostopască. tufărişuri. de aceea creşte prin locuri umbroase din păduri. flavonoide. vomă.

SALCÂM GALBEN . Denumirea rusă: Софора японская Denumirea engleză: Japanese pagodatree Familia: Fabaceae 71.SALCÂM GALBEN Denumirea latină: Sophora japonica L.

aşezate la vârful ramurilor şi îndreptate în sus. Fructele se recoltează imature. Organul utilizat. Floarea are forma de fluture ca şi cea de salcâm. întrebuinţări. accidente circulatorii. Atât bobocii florali cât şi fructele ca principiu activ de bază conţin rutozida. În această perioadă primele flori încep să se deschidă. Fructele sunt nişte păstăi cărnoase.Descriere. betulinol. Răspândire. Flori de culoare alb-gălbuie sau alb-verzuie. grupate în inflorescenţe piramidale. La noi se cultivă numai în scopuri ornamentale prin parcuri. atunci când caliciul şi corola sunt bine distinse. uneori în plantaţii şi perdele forestiere. . însă cu foliolele ceva mai mici. mucilagii. Rutozida este folosită în tratamentul unor afecţiuni ale rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. grădini. Frunze asemănătoare celor de salcâm alb. Arbore cu scoarţa netedă. spre deosebire de florile de salcâm alb care sunt aplecate în jos. în cazuri de fragilitate capilară . de culoare verde-închis. hipertensiune arterială. recoltare. Uscarea se înfăptuieşte la aer liber sau în uscătorii la o temperatură de 400C. ramificate. Compoziţie chimică. hemoragii cu diferite cauze. alături de pectine. glucide. Bobocii florali se recolteaz ă în momentul formării lor.

SALCIE . ветла) Denumirea engleză: White willow Familia: Salicaceae 72.SALCIE Denumirea latină: Salix alba L. Denumirea rusă: Ива белая (верба.

Descriere. Arbore cu scoarţa cafeniu-închisă, crăpături longitudinale; ramurile tinere de culoare cafenii-gălbui sau roşietice, lucioase, pubescente. Frunze înguste sau late, lanceolate, ascuţite la vârf, pe partea superioară verzi-închise, pe cea inferioară verzideschise. Flori unisexuate grupate în amenţi, care apar odată cu frunzele. Răspândire. Creşte pe lângă ape, pe aluviuni cu prundişuri, prin zăvoaie, mlaştini şi prin păduri umede. Planta fiind înmulţită vegetativ prin butăşire este folosită la fixarea malurilor. Organul utilizat, recoltare. Scoarţa se recoltează de primăvară până în timpul verii (când conţinutul în salicozidă este maximum) de pe ramurile în vârstă de 3-4 ani. Se usucă în straturi subţiri la temperatura ambiantă. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Scoarţa conţine tanin şi o heterozidă specifică salicozidă, alături de populozidă şi alte substanţe active. Având acţiune antiinflamatoare, febrifugă, analgezică, antiagregantă plachetară şi sedativă se utilizează în artroze şi alte afecţiuni reumatismale, dismenoree, dureri pelviene, hiperexcitabilitate nervoasă, anxietate.

SALVIE
Denumirea latină: Salvia officinalis L. Denumirea rusă: Шалфей лекарственный Denumirea engleză: Common sage Familia: Lamiaceae

73. SALVIE

Descriere. Plantă perenă cu un rizom ramificat, lignificat. Tulpina lemnoasă la bază, erectă, machiată în partea superioară, pubescentă şi foarte ramificată. Frunze opuse, lanceolate sau ovate, fin zim ţate, uniform reticulate, cu nervuri proeminente pe partea inferioară, pubescente, de culoare albă-cenuşie sau verdeargintie. Flori brune-violacee grupate în pseudoverticile, în vârful tulpinilor, unde formează inflorescenţe spiciforme. Răspândire. Planta preferă cerinţe ridicate faţă de căldură, cu veri caniculare şi ierni blânde, preferă soluri lutoase, uşor-alcaline. Organul utilizat, recoltare. Frunzele de salvie ajung la maturitatea tehnică în faza de butonizare, care este considerată a fi optimă, deoarece conţinutul de ulei volatil atinge valorile cele mai ridicate. Compoziţie chimic, întrebuinţări. Principiul activ de bază este uleiul volatil. Afară de aceasta se conţin substanţe tanante, acizii ursolic şi oleanolic, flavonozide, vitamina C, enzime, lipide. Frunzele de salvie se folosesc ca antinevralgic, hipoglicemiant şi coleretic, de asemenea ca antisudorific. Sub formă de gargarisme se utilizează în tratamentul anginei, ca antiinflamator bucal şi faringian.

SĂPUNĂRIŢĂ
Denumirea latină: Saponaria officinalis L. Denumirea rusă: Мыльнянка лекарственная Denumirea engleză: Soapwort Familia: Caryophyllaceae

74. SĂPUNĂRIŢĂ

se mai conţin. însorite. cantităţi mici de lipide. un derivat flavonic. se scot din pământ cu casmaua. Rădăcinile de săpunariţă se recoltează toamna târziul sau primăvara devreme până la începutul vegetaţiei. Flori albe sau roze. împotriva oxiurilor. depurativ. întrebuinţări. din care pornesc rădăcini. antinevritic. . în zona de şes şi deal. a drumurilor. pu ţin sau deloc ramificată. cu suber roşcat. Saponarina se foloseşte ca expectorant. opuse. antireumatic. pitiriasis. Frunze eliptice. capsul ă cu numeroase seminţe reniforme. diuretic. pe marginea râurilor. ramificat. Organul utilizat. negre. recoltare. marginea limbului întreagă. Se usucă la soare. Tulpină erectă . cu caliciu gamosepal. Nu se depăşesc dozele pentru că apare fenomenul de toxicitate. Se spală într-un curent de apă. pentru tratamentul faringitei. tubulos. Constituentul principal este saporubina. uscarea gurii şi gâtului. Extern se administrează în dermatoze. ulei volatil şi substanţe minerale. frumos mirositoare. în strat subţire sau în locuri bine aerisite. pe lângă garduri. Compoziţie chimică. Planta creşte pe locuri nisipoase.Descriere. Plantă erbacee cu rizom cilindric. constând din tremurături. Fruct. Răspândire. târâtor. cu 3 nervuri puţin concrescute la bază.

Denumirea rusă: Лапчатка прямостоячая Denumirea engleză: Common tormentil Familia: Rosaceae 75. SCLIPEŢI .SCLIPEŢI Denumirea latină: Potentilla erecta L.

se spală într-un curent de apă rece şi după zvântare se usucă. cele tulpinale trilobate. Florile solitare. acoperit cu numeroase rădăcini adventive. Se întrebuinţează la diferite hemoragii interne (stomacale. întrebuinţări. lung peţiolate cu foliole cuneat-obovate. Se sapă. Compoziţie chimică. . prin poieni. galbene. cu bune rezultate în aplicaţii externe. Planta creşte pe soluri calcaroase. ulei volatil. turboase. intestinale. subţiri. saponozide. Tulpini drepte. Ca produs vegetal se folosesc rizomii de sclipeţi.sau cincilobate. uretrale). Plantă perenă cu rizom scurt. acid galic. Se folosesc la bolile inflamatorii ale tractului gastrointestinal. chinic şi elagic. Au mai fost identificate flavonozide. chiar la dizenterie. în partea de sus ramificate. sesile cu stipele mari. Frunzele bazilare sunt tri. Organul utilizat. curăţă de rădăcini. cu 4 petale pe floriferi. recoltaţi primăvara de timpuriu sau toamna cât mai târziul. umede.Descriere. scutură de sol. pentru tratamentul degerăturilor. Răspândire. poate fi folosit. Produsul vegetal de asemenea. marginea pădurilor. slab păroase. Rizomii conţin substanţe tanante. neuniform îngroşat. răşini. recoltare. Rizomii posedă proprietăţi astringente şi hemostatice. amidon.

SCORUŞ Denumirea latină: Sorbus aucuparia L. Denumirea rusă: Рябина обыкновенная Denumirea engleză: Rowan or mountain ash Familia: Rosaceae 76. SCORUŞ .

recoltate la maturitate. substanţe amare şi tanante. prin luminişuri. apoi bruni-roşcaţi. . Se folosesc pentru tratamentul scorbutului. se colorează vişiniu. Uscarea artificială timp de 3-4 ore. prin ruperea ciorchinelor în întregime. cu foliole oblong-lanceolate. până sau după îngheţuri. Răspândire. înainte de cădere. Se cultivă ca plantă decorativă în parcuri. acizi organici. Flori albe. dar a fost preconizată utilizarea lor şi pentru tratamentul diabeticilor. lucioasă. toamna. Frunze alterne. antituberculos. Lujeri tomentoşi în tinereţe. cenuşiu-pătată în tinereţe. ca urmare a conţinutului ridicat în sorbitol. calmant al tusei. marginile acut-serate. Fructele întră în compoziţia speciilor vitaminice şi polivitaminice. erecte. sorbitol. imparipenat. păduri rărite. păroase. mai târziu cu ritidom negricios. sporadic în câmpie.compuse. dispuse în corimbe terminale. scoarţă netedă. pectine. acid ascorbic. acute sau obtuze la vârf. recoltare. Fructele conţin carotenoide. Compoziţie chimică. Arbore indigen cu tulpină relativ dreaptă. în tratamentul reumatismului. vitamina P. întrebuinţări. glabrii. lucitori. Organul utilizat. Scoruşul creşte în regiunile de deal. spre bază sesile.Descriere. Ca produs vegetal se folosesc fructele de scoruş.

Denumirea rusă: Скумпия кожевенная Denumirea engleză: Smoketree Familia: Anacardiaceae 77.SCUMPIE Denumirea latină: Cotinus coggygria Scop. SCUMPIE .

Descriere. Flori mici. Ca produs vegetal se folosesc frunzele. cu baza cuneată. grupate într-o paniculă. Pe larg se cultivă ca plantă medicinală şi decorativă (mai ales în parcuri). zdrobite emană miros de morcov. recoltare. cu nervuri puternic proeminente. Compoziţie chimică. faringelui. Spontan este răspândit pe povârnişuri pietroase. Toamna frunzele devin de culoare roşie închisă cu nuanţă violetă. întrebuinţări. recoltate de la începutul înfloririi până la maturizarea completă a frunzelor. pe margini întregi. fisuri. la vârf rotunjite sau uşoremarginate. laringelui. Răspândire. la arsuri. ulei volatil. Frunze alterne simple eliptice până la ovate. Organul utilizat. la otrăviri perorale cu sărurile alcaloizilor şi metalelor grele deoarece taninul formează compuşi insolubili cu aceste substanţe. peţiolate. Au mai fost identificate flavonozide. Frunzele se usucă în încăperi bine aerisite sau în uscătorii termice. Se utilizează în procesele inflamatorii ale căii bucale. Frunzele de oţetar se folosesc ca sursă de obţinere a taninului – ca remediu astringent şi antiinflamator. ulcere. Principiile active de bază sunt substanţele tanante. printre arbuşti. Arbust ramificat cu scoarţa brună -cenu şie şi lemnul galben. .

SIMINOC .SIMINOC Denumirea latină: Helichrysum arenarium DC Denumirea rusă: Бессмертник песчаный Denumirea engleză: Everlasting Familia: Asteraceae 78.

perenă cu tulpină erect ă . Compoziţie chimică. Au mai fost identificate vitamina C. prin locuri înierbate şi nisipoase. Florile de siminoc conţin flavonozide. hepatitelor. reduce dimensiunile ficatului mărit patologic. substanţe tanante şi amare. des-foliată. Frunze alterne cu marginea întreagă. când paneraşele încă nu s-au deschis cu totul. recoltare. vitamina K. Ca produs vegetal se folosesc florile de siminoc. acoperită cu peri mici. întrebuinţări. iar la întârzierea colectării în produs o să avem receptacule goi. liniarlanceolate sau alungite. vărsăturile. surii. . microelemente. meteorismul.Descriere. Răspândire. produsul vegetal reduce greaţa. şi ca colicistochinetic. recoltate la începutul înfloririi plantei. Organul utilizat. Flori galbene. neramificat ă . surii. adunate în panicul corimbiform. mijlocii şi superioare – sesile. La recoltarea prea devreme produsul o să constea din paneraşe mici. Utilizat în tratamentul colicistitelor. Planta creşte în regiunea de câmpie. pe ambele feţe cu peri mici. cele inferioare lanceolate peţiolate. colangitelor. Plantă erbacee. dar sunt bine dezvoltate. grupate în calatidii globuloase. caroten. senzaţia de durere din regiunea ficatului.

SOC . Denumirea rusă: Бузина черная Denumirea engleză: Elder Familia: Caprifoliaceae 79.SOC Denumirea latină: Sambucus nigra L.

pe rame acoperite cu hârtie. Se usucă la soare puternic. Florile de culoare albă sunt reunite în cime corimbiforme plate. Florile de soc se recoltează când 75% din flori sunt deschise.Descriere. rutozidă. cu miros neplăcut. Lujeri groşi. Compoziţie chimică. antireumatică şi antinevralgică. scoarţa verucoasă. Organul utilizat. recoltare. Pe timp nefavorabil se usucă în poduri acoperite cu tablă. Florile mai conţin mucilag. într-un singur strat. cenuşiu-verzuie. . saponozide. sudorifică şi emolientă. tanin. Ele au acţiune diuretică. Mirosul greţos al florilor proaspete este conferit de o serie de amine alifatice. pe lângă garduri. afânate. cu florile în sus. abceselor. acute. lunci şi zăvoaie. cu măduvă spongioasă. albă-gălbuie. Răspândire. Întâlnită la noi prin păduri. Constituentul principal al florilor de soc este o heterozidăsambunigrozida. bine ventilate. Socul este o specie euroasiatică întâlnită pe soluri fertile. Ramurile poartă frunze imparipenat-compuse din foliole eliptice sau ovat-eliptice. întrebuinţări. urme de ulei volatil. Arbu st cu tulpina neregulat ramificată. furunculelor. Fructele drupe negre. extern pentru tratarea arsurilor. bogate în humus. laxativă. acizi organici. verzui-cenuşii.

SORBESTREA .SORBESTREA Denumirea latină: Sanguisorba officinalis L. Denumirea rusă: Кровохлебка лекарственная Denumirea engleză: Great burnet Familia: Rosaceae 80.

orizontali. lignificaţi. gingivite. Produsul mai întâi se vestejeşte la aer apoi se usucă la umbră. cu periantul simplu. acid galic şi elagic. Frunzele tulpinale rare. hemoroizi. pe partea inferioară verzialbăstrii. cu 7-25 foliole alungitovate. lung peţiolate. . grupate în inflorescenţe capitulare ovale sau ovalcilindrice – spice. antiinflamatoare şi antiseptică. Ca produs vegetal se folosesc rizomii şi rădăcinile. recoltate toamna după fructificare. Tulpini cu coaste. saponozide. marginea pădurilor. recoltare. Plantă perenă. Organul utilizat. glabre. imparipenate. în poiene. deasemenea în stomatite. Compoziţie chimică. hemostatic ă . Planta dezvoltă o rozetă bazilară de frunze mari. în poduri cu tablă. Răspândire. Decoctul din sorbestrea posedă acţiune astringentă. Florile mici de culoare roşie-închisă. erbacee cu rizomi bruni. amidon. Se foloseşte la boli gastrointestinale (enterocolite. substanţe colorante. printre arbuşti. alte procese inflamatorii.Descriere. întrebuinţări. Produsul conţine substanţe tanante. în partea de sus ramificate. diaree). ulei volatil. groşi. în interior deşerte. Planta creşte prin fâneţe umede. erecte. sesile. hemoragii uterine. în strat subţire.

SOVÂRV .SOVÂRV Denumirea latină: Origanum vulgare L. Oregano Familia: Lamiaceae 81. Denumirea rusă: Душица обыкновенная Denumirea engleză: Common marjoram.

antispastică şi se găseşte în compoziţia speciilor antibronşitice. scurt peţiolate. de la punctul de unde începe să se ramifice. Frunze opuse. marginea pădurilor. verde. Plantă perenă cu tulpina în 4 muchii. Organul utilizat. reunite în buchete la vârful tulpinii şi al ramurilor. de formă ovală. în locuri bine aerate. lemnoasă şi ramificată la partea superioară. stomahic ă . cu marginea întreagă sau uşor dinţată. de la câmpie până în regiunea subalpină. Florile au culoarea purpurie. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 350C. margini de pădure. Se usucă la umbră. tufărişuri. recoltare. aproape glabre. Privite în zare se observă puncte transparente (celule cu ulei volatil). Răspândire. întrebuinţări. tanin. sudorifice şi sedative. . Produsul vegetal conţine ulei volatil. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. Produsul vegetal posedă acţiune antiseptică . antociane. În perioada de înflorire şi mai ales în orele de dimineaţă. Uleiul volatil posedă proprietăţi antimicrobiene. planta conţine cea mai mare cantitate de ulei volatil. flavone. în acid ascorbic. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sovârv. poieni.Descriere. Compoziţie chimică. uneori roşietică. acoperit ă cu peri. Se recoltează planta înflorită. rareori albă.

Denumirea rusă: Вербена лекарственная Denumirea engleză: Vervain. SPORICI (urzicuţă) .SPORICI (urzicuţă) Denumirea latină: Verbena officinalis L. Wild hyssop Familia: Verbenaceae 82.

ramificată. . care este un parasimpatometic slab.Descriere. aproape până la bază simplu-penatsectate. marginea pădurilor. rareori albe. Această specie este utilizată pentru atenuarea durerilor de cap. Se taie din apropierea solului şi se usucă la umbră. dealuri pietroase. cu 4 muchii. Răspândire. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. anuală cu tulpina erectă. Compoziţie chimică. S-au identificat şi heterozide cardiotonice. Plantă erbacee. a n t i i n f l a m a t o r ş i antimigrenos. în tratamentul colicilor hepatice. Frunze opuse. cele inferioare ovat-triunghiulare. reunite în spice. renale şi de splină. recoltare. mirişti. în apropierea izvoarelor. pe şesuri. în uscătorii termice la temperatura nu mai mare de 400C. Produsul vegetal conţine o substanţă amară de natură iridoică. recoltate în perioada de înflorire. Planta creşte mai ales prin tăieturi de păduri. verbenozida. cele superioare mai puţin divizate. În medicina populară se foloseşte ca v u l n e r a r. peţiolate. mai rar prin tufărişuri. Organul utilizat. întrebuinţări. Are şi proprietăţi galactogoge. Florile au culoarea palid-roşii sau palid-violete. în locuri bine aerate .

STEJAR Denumirea latină: Quercus robur L. STEJAR . Denumirea rusă: Дуб обыкновенный Denumirea engleză: Common oak Familia: Fagaceae 83.

. glabre. al căror diametru nu trebuie să depăşească 10 cm. întrebuinţări. adânc brăzdat longitudinal şi transversal. bruni-măslinii. inegal separaţi prin sinusuri neregulate. Recoltarea începe primăvara. fertile. deasemenea flavonoide. dispuse în ciorchine. Arbore foios cu o coroană largă. creşte în păduri. Sub formă de pulbere fină se foloseşte pentru pudrarea plăgilor. mai ales în arsuri. sub formă de clisme la tratarea hemoroizilor. în tratamentul stomatitelor. glabri. hemostatic şi antidiareic. cu 4-8 perechi lobi obtuzi sau rotunjiţi. rezistent la geruri. Lujerii viguroşi. pieloase la maturitate. Compoziţie chimică. Flori unisexuat-monoice.Descriere. Frunze lobate până la penatfidate. când seva începe să circule intens. Scoarţa conţine taninuri mixte. tare. cultivat în parcuri. Scoarţa cu ritidom brun-negricios. cerinţe ridicate faţă de căldura verii. ramuri puternice. substanţe amare şi pectice. pretenţios faţă de lumină. Răspândire. decoctul – în gargarisme. calciu oxalic. Stejarul preferă soluri profunde. Organul utilizat. Produsul se utilizează ca astringent. recoltare. Se recoltează scoarţa tulpinilor tinere şi a ramurilor de 3-5 ani. muchiaţi.

John’s wort Familia: Hypericaceae 84. SUNĂTOARE .SUNĂTOARE Denumirea latină: Hypericum perforatum L. Denumirea rusă: Зверобой продырявленный Denumirea engleză: St.

Datorită acţiunii antiinflama-toare şi colagoge. Plantă perenă cu tulpina dreaptă. calcaroase sau silicioase. . Frunze opuse. prin sporirea rezistenţei şi permeabilităţii capilarelor. Răspândire. Organul utilizat. în boli ale stomacului. intestinului şi ficatului. clorogenic. Un produs de calitate se obţine în perioada când jumătate din flori se află în stare de boboci. având 2 muchii în lungime pe care se observă puncte negre. acizi cafeic. locuri necultivate. întrebuinţări. Florile – corimb. Tulpina este cilindrică. tăieturilor de pădure. Compoziţie chimică. carotenoide. Se folosesc părţile aeriene de sunătoare. tanin. vitamina C. Planta creşte pe locuri destul de uscate. culese de la începutul înfloririi şi până în momentul formării fructelor. flavonozide. cu marginea întreagă. recoltare. precum şi prin vasodilatare. prin fâneţe. la marginea drumurilor şi pădurilor. Prezenţa derivaţilor flavonici determină acţiune favorabilă asupra vaselor. glabre.Descriere. Se utilizează în tulburări depresive. lemnoasă la partea inferioară şi ramificată începând de la jumătate. Planta conţine antraderivaţi. de formă ovală. sesile. Privite în zare se observă pungi transparente cu ulei volatil şi puncte glanduloase negre pe margini şi faţa superioară.

Denumirea rusă: Донник лекарственный Denumirea engleză: Yellow sweet clover Familia: Fabaceae 85. SULFINĂ .SULFINĂ Denumirea latină: Melilotus officinalis L.

Descriere. Plantă erbacee, anuală sau bienală cu tulpina erectă, cilindrică, glabră, ramificată. Frunze trifoliate, cu foliole obovate în partea interioară şi lanceolate în partea superioară, pe margine neregulat-serat-din ţate ; stipelele înguste. Flori papilionate, galbene grupate în raceme alungite cu 5 dinţi triunghiulari. Răspândire. Planta creşte în lunci uscate, ca buruiană pe locuri părăsite şi în semănături, marginea drumurilor şi căilor ferate. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de sulfină, recoltate în timpul înfloririi, pe timp frumos, după ce se ridică roua, prin tăierea la o distanţă de cca 30 cm de la vârf în jos. Se usucă la umbră, în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Părţile aeriene conţin cumarine. Ca substanţe însoţitoare au fost identificate alantoina şi acidul alantoic, colina, mucilagii, ulei volatil. Se foloseşte ca emolient, în afecţiuni gastrice, iar datorită acţiunii anticoagulante a cumarinelor, în varice şi tromboflebite. În medicina populară se utilizează ca remediu pentru vindecarea icterului, astringent, cicatrizant şi diuretic, sub formă de infuzie de 2%. A fost mult utilizat sub formă de loţiuni oftalmice

ŞTEVIE
Denumirea latină: Rumex confertus Willd. Denumirea rusă: Щавель конский Denumirea engleză: Common sorrel Familia: Polygonaceae

86. ŞTEVIE

Descriere. Pantă erbacee cu rizomul scurt, cu multe capete, care trece într-o rădăcină puternică cărnoasă, slab ramificată. Frunze alterne, cele inferioare - triunghiularovate, la bază cordiforme, obtuze, marginea ondulată, cu perişori scurţi pe nervurile părţii de jos; cele tulpinale treptat micşorându-se, lanceolat ovate. Flori mici verzui, grupate în inflorescenţă îngust paniculată. Răspândire. Planta creşte în lunci, pe malurile râurilor, în poiene, pe marginea drumurilor. Organul utilizat, recoltare. Se recoltează rădăcinile cu diametrul mai mare de 2 cm, se taie uneori longitudinal înainte de uscare. Timpul de recoltare este sfârşitul toamnei sau primăvara devreme, până la începutul vegetaţiei. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Rădăcinile de ştevie conţin derivaţi antracenici, combinaţii organice de fier şi vitaminele K şi C, glucide, flavonozide, oze. Decoctul manifestă acţiune laxativă şi purgativă, iar datorită conţinutului bogat de substanţe tanante este folosit pentru acţiunea lui astringentă (în doze mai mici). În ultimii ani interesul faţă de această plantă este mărit în legătură cu izolarea din rădăcini a leucoantocianelor şi catechinelor, care în investigaţii pe animale au acţiune antitumorală

TALPA GÂŞTEI
Denumirea latină: Leonurus cardiaca L. Denumirea rusă: Пустырник сердечный Denumirea engleză: Common motherwort Familia: Lamiaceae

87. TALPA GÂŞTEI

Flori roze. în 4 muchii. pe lângă garduri. Organul utilizat. Au mai fost identificate substanţe tanante şi amare. Principiile activ biologice sunt heterozidele flavonoidice. printre dărâmături. Planta produce relaxarea musculaturii netede a vaselor care alimentează cordul ca şi a cordului însuşi. vitamina C. Planta creşte pe marginea drumurilor şi căilor ferate. perenă cu tulpină erectă. ulei volatil. caroten. la începutul şi în timpul înfloririi. dispuse în pseudoverticile foarte strânse (dicazii îndesite) la baza frunzelor din partea superioară a tulpinii. întrebuinţări. după ce s-a ridicat roua. palmat-lobate. fiind deci indicată în tulburări vegetative funcţionale ale cordului (în tratamentul nevrozelor cardiovasculare şi la stadiile temporare ale hipertoniei). păroasă pe muchii. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de talpa gâştei. marginea pădurilor. Frunzele mijlocii au 3 crestături. . poiene. Compoziţie chimică. peţiolate. iar cele din vârful tulpinei sunt alungite şi dinţate. Frunze opuse.Descriere. recoltate pe timp frumos. goală în interior. recoltare. Plantă erbacee. Răspândire. cu peri aspri. pe terenuri necultivate.

TĂTĂNEASĂ Denumirea latină: Symphytum officinale Lepech. TĂTĂNEASĂ . Denumirea rusă: Окопник лекарственный Denumirea engleză: Common comfrey Familia: Boraginaceae 88.

aspru-p ăroasă . varicelor deschise. argiloase în şanţuri. ramificat. grupate în cime. Frunze alterne decurente.Descriere. tanin. diverselor traumatisme. Planta creşte pe soluri grele. tusei de diverse etiologii. mucilagii. muchiată la bază. Organul utilizat. gros. pe marginea apelor stătătoare. gastritelor hiperacide. cu peţiol aripat. Decoctul din rădăcini. substanţe minerale. Flori roşii-violacee. perenă cu rizom scurt. datorită mucilagiului şi alantoinei. Tulpina erectă. din care pornesc rădăcini cărnoase. se utilizează în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal. Răspândire. păroase. . cele inferioare eliptic sau ovat-lanceolate. În cantităţi mici se conţin alcaloizi. Plantă erbacee. recoltare . ramificată. uneori ca buruiană prin culturi. se taie în bucăţi nu mai lungi de 20 cm. Compoziţie chimică. de asemenea s-a izolat alantoină. fâneţe umede. Rădăcinile săpate se spală în apă. îngustate într-un peţiol aripat. iar cele groase se despică. Extern se întrebuinţează sub formă de comprese pentru tratamentul hematoamelor. negre la exterior şi albe la interior. cele mijlocii şi superioare din ce în ce îngustlanceolate. Rădăcinile de tătăneasă se recoltează toamna târziu sau primăvara devreme. întrebuinţări.

Denumirea rusă: Липа сердцевидная Denumirea engleză: Littleleaf linden Familia: Tiliaceae 89. TEI .TEI Denumirea latină: Tilia cordata L.

sedative şi sudorifice. Organul utilizat. pectorale. ale gripei şi răcelii. recoltare. Florile de tei se recoltează în momentul când majoritatea lor sunt complet înflorite. cu o bractee lungă în formă de limbă. datorată mucilagului. În afară de acţiunea emolientă. . iar pe faţa inferioară se observă nervuri proeminente. acţiunea spasmolitică şi diuretică determinate de flavone şi cea uşor antiinflamatoare a substanţelor triterpenice. întrebuinţări. Compoziţie chimică. Arbore cu o coroană deasă. hipotensive. aşezate pe un peduncul comun. Frunzele sunt lung-peţiolate. dar şi ca antivirale. rotunde. pentru care florile de tei sunt folosite ca medicament cu proprietăţi behice. Florile alb-gălbui. plăcut mirositoare.Descriere. iar un număr mic de boboci se află în curs de deschidere. concrescut aproape pe jumătatea lungimii lui. la aceasta se mai adaugă acţiunea diaforetică şi uşor sedativă a farnezolului. ca antipiretice şi sedative. Răspândire. Toate speciile cresc prin pădurile noastre sau sunt cultivate ca arbori ornamentali. ascuţite la vârf. Florile de tei fac parte din compoziţia speciilor calmante. fapt ce le recomandă în tratamentul afecţiunilor reumatice. de culoare verde-gălbuie.

TRAISTA CIOBANULUI Denumirea latină: Capsella bursa pastoris L. Denumirea rusă: Пастушья сумка Denumirea engleză: Shepherd's purse Familia: Brassicaceae 90. TRAISTA CIOBANULUI .

Cercetări experimentale pe animale au confirmat proprietăţile antitumorale ale extractului. citric. Răspândire. . 4 petale de culoare albă şi 6 stamine. se administrează sub formă de infuzie. la care din mijlocul rozetei de frunze ese tulpina florală. urme de ulei volatil. Planta creşte prin păşuni. culturi. acid fumaric. îmbrăcând tulpina cu baza lor. amine biogene. nedinţate pe margini. întrebuinţări. rutozida. Frunzele bazilare sunt alungite. Florile sunt mici. Compoziţie chimică. histamină. adânc scobite. livezi. colină. această acţiune fiind atribuită acidului fumaric. uneori până la nervura principală. Se culege planta întreagă. Pentru acţiunea hemostatică şi vasoconstrictoare. marginea drumurilor. extract fluid şi uscat. flavone. recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene. malic. acetilcolină. în hemoragii uterine. Plantă anuală. tiramină.Descriere. având 4 sepale verzi cu dungă albă. fără rădăcină . Frunzele tulpinale sunt rare. Organul utilizat. În părţile aeriene ale plantei se conţin vitaminele K şi C. Culeasă mai târziu va avea un procent crescut de fructificaţii. uneori formează chiar desişuri. în primele stadii de dezvoltare. adică la apariţia primelor flori. pe lângă ziduri.

TREI FRAŢI PĂTAŢI Denumirea latină: Viola tricolor L. TREI FRAŢI PĂTAŢI . Denumirea rusă: Фиалка трехцветная Denumirea engleză: Wild pansy Familia: Violaceae 91.

prin tăierea tulpinilor de la bază. în strat subţire. Planta intră în compoziţia speciilor antialergice şi desensibilizante. Compoziţie chimică. cu 5-7 dungi colorate mai închis şi terminată cu un pinten lung în formă de cornet. depurativ. în lunci umede. liziere. Plantă erbacee. Se utilizează ca diuretic. pe coastele dealurilor. galbene. peţiolul are diverse lungimi. care alături de flavonozide. stipelate. Părţile aeriene ale plantei se recoltează în timpul înfloririi. întrebuinţări. Se usucă la umbră. tanin. rar dinţate pe margini. expectorant.Descriere. fâneţe. . anuală. laterale – albe. ulei volatil. Flori lung peţiolate cu petale inegale şi divers colorate: petalele superioare sunt violet-închise. bienală cu rădăcină subţire şi tulpina ramificată. la marginea pădurilor şi drumurilor. după ce se ridică roua. După poziţia pe tulpină a frunzelor. pe timp frumos. în interior cavă. de regulă adânc fidate. sau albăstrui şi cea inferioară – totdeauna galbenă. în tratamentul unor dermatoze. imprimă diferite acţiuni farmacodinamice. recoltare. Frunze ovatalungite. Planta creşte prin poiene. mai rar violetdeschise sau alb. Părţile aeriene conţin saponozide triterpenice. mucilag. Răspândire. vitamina C. Organul utilizat. cu stipele polimorfe.

TROSCOT .TROSCOT Denumirea latină: Polygonum aviculare L. Denumirea rusă: Спорыш Denumirea engleză: Knotgrass Familia: Polygonaceae 92.

ramificată. fusiformă. scurtpedunculate. Răspândire. de la câmpie până în etajul subalpin. marginea drumurilor. . compuşi ai acidului silicic. rar ascendentă sau erectă. adeseori printre pietrele de pavaj. Rădăcină pivotantă. Organul utilizat. grupate câte 3-5 la subsuoara frunzelor. glabră. recoltate în timpul înfloririi. vitaminele C şi K. Planta este întâlnită pe lângă aşezările omeneşti. care este lignificată şi lipsită de frunze. Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca hemostatic uterin. Tulpină târâtoare. întrebuinţări. Frunze alterne. mucilagii. recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de troscot. plane. cu noduri umflate şi manşoane membranoase albicioase (ochree) la baza frunzelor. Compoziţie chimică. scurt peţiolate până la sesile. substanţe tanante. Părţile aeriene de troscot conţin flavonozide. Plantă erbacee. anuală. săruri minerale.Descriere. pe malurile râurilor. pe terenuri virane. caroten. Se înlătură partea de jos a tulpinii. antiinflamator şi la înlăturarea petrelor renale din rinichi şi vezica urinară. eliptice sau lanceolate. Datorită conţinutului mare în siliciu se utilizează şi ca adjuvant în tratamentul tuberculozei pulmonare. Flori axilare verzui sau roşietice.

TURIŢĂ (turicioară)
Denumirea latină:

Agrimonia eupatoria L. Denumirea rusă: Репейничек обыкновенный Denumirea engleză: Common agrimony Familia: Rosaceae

93. TURIŢĂ (turicioară)

Descriere. Plantă erbacee, perenă, cu rizom scurt târâtor. Tulpină erectă, cilindric ă sau cu coaste puţin proeminente, acoperită de peri abundenţi, se termină cu inflorescenţe neramificate. Frunze alterne, întrerupt imparipenate, formate din 5-9 foliole dinţate pe margini, între care se găsesc 6-10 foliole mici. Flori regulate, galbene-aurii. Fructul – achenă. Răspândire. Planta iubeşte locurile umede şi semiumbrite din păduri, poiene, pe margini de drum, tufărişuri, pajişti, livezi, dealuri. Organul utilizat, recoltare. Părţile aeriene se recoltează la începutul înfloririi prin tăierea părţilor foliate nelignificate. Se usucă la umbră în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Planta conţine ulei volatil, substanţe amare, tanin, siliciu, flavonozide. În tulburările căilor biliare şi gastro-intestinale, favorizează eliminarea secreţiei biliare, aducând astfel o uşurare şi o descongestionare a ficatului. Prin taninul care-l conţine are acţiune astringentă în tratamentul diareii. Extern, sub formă de băi, se foloseşte în ulcere varicoase, afecţiunile oculare, iar sub formă de gargară în stomatite, gingivite. Turiţa intră în compoziţia speciilor antidiareice şi hepatice.

ŢINTAURĂ
Denumirea latină: Centaurium umbellatum Gilib. Denumirea rusă: Золототысячник зонтичный Denumirea engleză: Common centaury Familia: Gentianaceae

94. ŢINTAURĂ

Descriere. Plantă ierboasă cu tulpină în patru muchii, simplă, glabră, ramificată spre vârf. La baza tulpinii se află o rozetă de frunze ovale. Frunzele aflate pe tulpină sunt opuse, cu marginea întreagă şi au 3-5 nervuri. Florile sunt dispuse la vârful tulpinii şi al ramurilor. Ele au forma unor steluţe cu 5 dinţi, de culoare roz, cu petale unite întrun tub ce înconjoară cele 5 stamine cu anterele răsucite în spirală. Răspândire. Ţintaura creşte prin fâneţe şi poieni umede, în luminişurile de pădure de la şes până la munte. Organul utilizat, recoltare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de ţintaură, care se culeg în timpul înfloririi, prin tăierea tulpinelor cu foarfeca sau cuţitul la 5 cm de la suprafaţa pământului. Uscarea se face la umbră, în buchete, atârnate pe sârmă sau întinse în strat subţire. Compoziţie chimică, întrebuinţări. Conţine heterozide amare. Au fost identificate şi izolate o serie de substanţe: eritaurozida identică cu genţiopicrozida; alcaloidul, eritricina, identic cu genţianarina; o rezină, acid oleanolic şi ulei volatil. Se foloseşte ca tonic amar şi laxativ uşor. Pentru tratarea eczemelor şi cicatrizarea rănilor se întrebuinţează amestec de suc proaspăt, obţinut din ţintaură şi păpădie.

Denumirea rusă: Крапива двудомная Denumirea engleză: Stinging nettle Familia: Urticaceae 95. URZICĂ .URZICĂ Denumirea latină: Urtica dioica L.

hemostatice. Atunci. carotenoide. acid pantotenic. de culoare albicioasă. frunzele se separă de tulpini. De la urzică se recoltează frunzele în timpul înfloririi. ca sursă de provitamină A şi pentru obţinerea clorofilei. în şanţuri pe lângă drumuri. Compoziţie chimică. diuretice şi colagoge. în păduri şi pe locuri grase unde au fost stâne de oi. pe marginea apelor. Urzica creşte pretutindeni. B2. dinţate pe margini. antidiabetice. La bază frunzele sunt cordate.Descriere. Mai importantă însă este pentru extracţia -carotenului. ţinând cu mâna stângă capătul de jos al tulpinii. Organul utilizat. când planta creşte în masă. lung şi ramificat. prinse de tulpină printrun peţiol lung. la vârf ascuţite. K. clorofilă. în locuri cultivate şi necultivate. . recoltare. acoperite cu frunze opuse. Imediat după cosire. iar cu dreapta se strujesc frunzele. cilindric. Atât tulpina cât şi frunzele sunt prevăzute cu peri urticanţi. întrebuinţări. Frunzele con ţin vitaminele C. Este utilizată pentru proprietăţile sale antianemice. Răspândire. Plantă ierbacee cu un rizom subţire. săruri minerale. Tulpini drepte. se coseşte. cu 4 muchii. Florile sunt de culoare verzuie. aşezate la subsuoara frunzelor superioare. deasemenea glucide.

VERIGAR .VERIGAR Denumirea latină: Rhamnus cathartica L. Denumirea rusă: Жостер слабительный Denumirea engleză: Common buckthorn Familia: Rhamnaceae 96.

Arbust cu scoarţă brună. siropul. glabre. Compoziţie chimică. extractul uscat din fructe este un purgativ foarte energic şi se folosesc la combaterea constipaţiilor cronice. . Decoctul. lemn cu alburn gălbui. Fructe. pe margini crenatserate. mici. drupe sferice. ce se exfoliază în inele. derivaţi de kemferol. ramnoxantozida (frangulozidă). cu nervuri ascuţite. negre cu gust dulceag-am ărui. recoltare. printre arbuşti. frecvent terminaţi cu un ghimpe. eliptice. Câte 5-10 fructe administrate pe zi au şi acţiune depurativă. şi anume: ramnocatartozida (identică glucofrangulozidei). aspră. Răspândire. Se mai conţin flavonozide. Flori verzi-gălbui. poligame. dispuse câte 2-5 în fascicule axilare. în lunci umede. greu. întrebuinţări. cvercetol şi ramnetol. Ca produs vegetal se folosesc fructele de verigar. frangula-emodolul. care după structură sunt identici de cei ai cruşinului. Planta creşte în poienele pădurilor foioase şi amestecate. durament roşcat. Fructele conţin antraderivaţi. recoltate la maturitate. Sămânţă ovoidală. Organul utilizat. tare. Frunze opuse.Descriere. Produsul vegetal are şi o acţiune diuretică atribuită flavonozidelor. Lujerii cenuşii. pectine. deasemenea zaharuri. Se adună fără pedunculi şi se usucă artificial la 50-600C.

VETRICE Denumirea latină: Tanacetum vulgare L. VETRICE . Denumirea rusă: Пижма обыкновенная Denumirea engleză: Common tansy Familia: Asteraceae 97.

cilindrică. Părţile aeriene se recoltează în timpul înfloririi prin tăierea tulpinilor la cel mult 25 cm sub inflorescenţă. deasemenea. locuri necultivate. cele inferioare lung-peţiolate. acid cafeic. pe ogoare. excitante ale funcţiilor digestive. perenă. recoltare. malurile râurilor.Descriere. Florile se recoltează prin tăierea inflorescenţelor sau a paneraşelor individuale. o sesquiterpenă amară. Flori galbeneportocalii. adânc-serate. grupate în calatidii. Frunze alterne. Răspândire. Tulpină erectă. glabre. Organul utilizat. garduri. rădăcini adventive. Planta creşte în zona de şes şi deal. provoacă intoxicaţii ce se caracterizează prin inflamaţii gastro-intestinale grave. Plantă erbacee. . În combaterea oxiurazei se utilizează pulberea. în fâneţe. flavone. infuzia. iar acestea la rândul lor adunate într-un corimb. penat-sectate. lunci mai uscate. Compoziţie chimică. În doze mici prezintă proprietăţi stimulente. cu 10-12 perechi foliole ovoide p ână la lanceolate. Conţine ulei volatil. pe lângă drumuri. cu rizom noduros. Administrarea preparatelor nu este lipsită de risc. Datorită prezenţei tuionei. superioare scurt-peţiolate. Produsele vegetale sunt pe larg folosite pentru proprietăţile vermifuge şi emenagoge. emenagoge. glabră. întrebuinţări.

Denumirea rusă: Омела белая Denumirea engleză: Mistletoe Familia: Loranthaceae 98.VÂSC Denumirea latină: Viscum album L. VÂSC .

Descriere. La subsuoara frunzelor şi în vârful ramurilor iau naştere florile galbene unisexuat dioice sau monoice. Nu se recomandă de recoltat de pe salcie. La administrarea acestui produs este necesară respectarea strictă a dozelor indicate. pieloase. străbătute de 5-6 nervuri paralele. aritmie şi tahicardie. sunt cele care cresc pe măr şi păr. tei. frasin. deoarece în cantităţi mai mari produce intoxicaţii manifestate prin încetinirea pulsului. cilindrice şi groase. salcâm şi plop. mesteacăn. Ramurile tinere însoţite de frunze se recoltează din noiembrie până în aprilie. În vâsc se află trei grupuri de principii active: un principiu puternic hipotensiv care acţionează la nivelul centrilor bulbari. recoltare. Plantă semiparazitară care se dezvoltă pe ramurile unor arbori fructiferi şi nefructiferi. dar toxic pentru inimă. întrebuinţări. ramificate de mai multe ori. Compoziţie chimică. un alt principiu cu acţiune hipotensivă mai slabă. arţar. şi un principiu toxic respirator. Cele mai puţin toxice varietăţi şi care se folosesc în terapeutică. apoi pe brad. groase. Plantă ce are aspectul unor tufe cu tulpini scurte. Organul utilizat. fără peţiol. grupate în mici capitule lipsite de peduncul. trandafir. . Răspândire. Frunzele opuse. deoarece produsul este foarte toxic.

VINĂRIŢĂ Denumirea latină: Asperula odorata L. VINĂRIŢĂ . Denumirea rusă: Ясменник душистый Denumirea engleză: Sweet woodruff Familia: Rubiaceae 99.

Infuzia din părţi aeriene se foloseşte ca sedativ şi antiseptic al căilor urinare. câte 6 spre bază şi câte 8-9 în partea mijlocie şi superioară a tulpinii. se îndepărtează părţile brunificate şi se usucă în strat subţire la 30-350C. Organul utilizat. caliciu redus la o margine îngustă. Se taie la 4-5 cm deasupra solului. Planta creşte în pădurile de fag sau fag cu brad. Flori albe. lung. tanin. pe soluri fertile.Descriere. mici (4-6 mm). înalte de 15-25 cm. afânate. ramificat. de la nodurile căruia pornesc rădăcini adventive şi tulpini aeriene cu 4 muchii. grupate în cime laxe. ulei volatil. glabre. Frunze lanceolat-eliptice. rizom orizontal. sesile. cu 4 lacinii. Răspândire. glabre. sunt dispuse verticilat. ameţeli. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. verde. În doze mari este toxică. corolă gamopetală. recoltare. substanţe amare. subţire. Părţile aeriene conţin heterozide cumarinice. otrăvirea se manifestă prin dureri de cap. Compoziţie chimică. uninerve. acid nicotinic. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene ale vinariţei. . Plantă erbacee. întrebuinţări. perenă. substanţe minerale. infundibuliformă. suficient de umede. ulei gras. cu peri mărunţi pe margine şi pe nervura mediană de pe faţa inferioară.

Denumirea rusă: Вьюнок полевой Denumirea engleză: Bindweed Familia: Convolvulaceae 100.VOLBURĂ Denumirea latină: Convolvulus arvensis L. VOLBURĂ .

lung pedunculate. recoltare.Descriere. câmpuri. Organul utilizat. volubilă. Compoziţie chimică. subţire şi ramificat care poartă numeroase radicele şi este de culoare albicioasă. frunzele întregi proaspete se pun pe locul afectat şi se bandajează. pe lângă drumuri. solitare. Tulpina aeriană în 5 muchii poartă frunze dispuse altern. provoacă un scaun unic. abundentă în regiunea de câmpie şi dealuri. În uz extern pentru vindecarea de răni. Părţile aeriene ale plantei conţin rezine. are un rizom lung. . hastate sau sagitate. Răspândire. cu urechi mici la bază. se înlătură frunzele îngălbinite şi se transportă în coşuri la locul de uscare. furuncule. întrebuinţări. locuri necultivate. neînsoţit de fenomene secundare. Se smulge întreaga plantă împreună cu rădăcinile. substanţe tanante şi minerale. Tinctura are proprietăţi laxative. perenă. recoltate înainte de înflorire sau în timpul înfloririi. axilare. Ca produs vegetal se folosesc părţile aeriene de volbură fără fructificaţii. se scutură de pământ. Ele sunt plăcut mirositoare. arsuri. Plantă erbacee. grădini. Planta este întâlnită ca buruiană în culturi. Flori albe sau slab roze. ca colici sau vomismente. vitamina C. abundent. în formă de pâlnii.

ZMEUR Denumirea latină: Rubus idaeus L. Denumirea rusă: Малина обыкновенная Denumirea engleză: Raspberry Familia: Rosaceae 101. ZMEUR .

Răspândire. care poartă muguri florali. Pe partea superioară frunzele sunt verzi. acizi organici. În al doilea an ei se lignifică. din subsuoara frunzelor cresc ramurile. Se produce sirop de zmeură. recoltare. Ele se folosesc ca remediu sudorific la diferite boli de răceală. dar ele sunt mai aromate. Zmeurul iubeşte locuri iluminate. mai acre ca la cea cultivată. antociane. întrebuinţări. care dezvoltă lăstari tereştri bianuali. substanţe tanante. imparipenate cu foliole ovate. Fructul – drupă compusă roşiezmeurie. Frunze alterne. sol bogat. Fructele de zmeur conţin oze. Ca produs vegetal se folosesc fructele mature. conţin mai puţină umiditate şi mai bine se păstrează la uscare.Descriere. pe cea inferioară cenuşiu-pufoasă. acoperiţi cu ghimpi subţiri. C. Pentru aceasta se pregăteşte infuzie şi se administrează în stare caldă. umede. Fructele de zmeur întră în componenţa speciilor sudorifice. după ce s-a luat roua. În primul an de viaţă lăstarii sunt verzi. Florile albeverzui. Arbust ramificat ghimpos. . care se foloseşte pentru corijarea gustului formelor medicamentoase. recoltate pe timp uscat. Mai preţios se consideră zmeurul de pădure – fructele sunt mai mici. vitamine din grupul B. Compoziţie chimică. caroten. Organul utilizat.

Familia Boraginaceae 10. Albăstrea thirke .Jurinea stoechadifolia (Bieb. 3. Familia Berberidaceae 6. Iarba-ciutei . Hodolean ţăţăresc .Plante din Cartea Roşie a Republicii Moldova ANGIOSPERME Familia Asteraceae 1. Gimnospermiu de odesa – Gymnospermium odessanum (DC.) DC 5.Alnus glutinosa (L.et Kit.) Moench 9.Dentaria glandulosa Waldst. 4.Carpinus orientalis Mill. Cărpiniţă . 2.) Gaertn.Rindera umbellata ( Waldst.Centaurea thirkei Sch. Familia Betulaceae 7. Stevie turcească Rhaponticum serratuloides (Georgi) Bobr. Colţişor glandulos .Alnus incana (L.) Takht. Iurinee lavandifolie . 8. Albăstrea Angelescu – Centaurea angelescui Grint. Rinderă umbelată .et Kit. Bip.Crambe tataria Sebeok 12. . Arin negru . Fil.) Bunge Familia Brassicaceae 11. Arin alb .Doronicum hungaricum Reichenb.

Panazburătorului 15. . Andrz. 18. Lunaria annua L. Studeniţă rigidă . 19. Familia Crassulaceae 25.) Bess 20. Familia Cistaceae 22. Paronihie capitată Paronychia cephalotes (Bieb.13. ex Adams Familia Celastraceae 21.Sempervivum ruthenicum Schnittsp. Colţişor pentafoliat . Şiverechie podoliană Schivereckia podolica ( Bess).et C.Lunaria rediviva L. . B. Familia Caryophyllaceae 17. Studeniţă capitată Eremogone cephalotes (Bieb. Lehm. Urechelniţă .Dentaria quinquefolia Bieb. Iarba.Euonymus nana Bieb.) Fenzl.) Hornem Familia Convolvulaceae 23. 14. Familia Fabaceae 26.ex DC. Volbură cantabrică Convolvulus cantabrica L. Lopăţea .Eremogone rigida (Bieb. Ipcărige glomerată Gypsophila glomerata Pall. Volbură lineată .Helianthemum canum (L.) Fenzl. Zăvăcustă . Vonicer pitic . 16.Convolvulus lineatus L. 24.Astragalus dasyanthus Pall.osului .

29. 40.)Gams. Familia Rosaceae 41. Mălin comun . Drobişor tetramuchiat .Coronilla elegans Panc. Grozamă . Păducel pentagin .27.et Kit. Familia Lamiaceae 32. .Delphinium fissum Waldst. 33.Genista tetragona Bess.Trifolium pannonicum Jacq. 42.Verigariu .Hepatica nobilis Mill. 39.Hypopitys monotropa Crantz Familia Nimphaeaceae 35.Padus avium Mill.Crataegus pentagyna Waldst. Trifoi panonian . Bujor-de-pădure . Nufăr alb . Coşaci pubiflor . Popâlnic . Familia Rhamnaceae 37. Mirgău pitulat . 31.Genistella sagittalis (L.Scutellaria supina L. Familia Ranunculaceae 38. Familia Monotropaceae 34.Rhamnus tinctoria Waldst.et Kit.Melittis sarmatica Klok. Coronişte elegantă .Pulsatilla grandis Wend.et Kit. 30. Familia Paeoniaceae 36. Sugătoare . Dumbravnic .Astragalus pubiflorus DC. Dediţel mare . 28.Nymphaea alba L.Paeonia peregrina Mill. Nemţişor fisurat .

C.dobrogea . Familia Vitaceae 50.Leucojum aestivum L.Trapa natans L.Scopolia carniolica Jacq.Galanthus nivalis L. fil. . Degetar lânos .Digitalis lanata Ehrh. Ghiocel elvez .de. Păr. Familia Solanaceae 47. Familia Scrophulariaceae 46. Ghiocel-de-toamnă Sternbergia colchiciflora Waldst.Sorbus domestica L. Ghiocel bogat . Familia Rutaceae 45.Gmel. Familia Thymelaeaceae 48. 54. Tulichină . Viţă-de-pădure .Dictamnus gymnostylis Stev.Galanthus plicatus Bieb. 55.VItis sylvestris C.Daphne mezereum L. Ceapă bulgărească Nectaroscordum bulgaricum Janka Familia Amaryllidaceae 52. Ghiocel nival . Familia Alliaceae 51.43. 53.et Kit. Mutulică .Pyrus elaeagrifolia Pall. Frăsinel gimnostil . 44. Ghiocel plicat . 56.Galanthus elwesii Hook. Cornaci . Scoruş . Familia Trapaceae 49.

Bulbocodiu diversicolor Bulbocodium versicolor (KerGawl. Kunze Familia Orchidaceae 68. Bumbăcăriţă latifolie Eriophorum latifolium Hoppe Familia Convallariaceae 58. Familia Iridaceae 62. Căpşuniţă grandifloră Cephalanthera damasonium (Mill. 67.Colchicum triphyllum G. Stânjenel pontic . Familia Melanthiaceae 65.W. Patrin ex Schult.Colchicum fominii Bordz.) Druce . Săbiuţă imbricată . Belevalie sarmaţiană Bellevalia sarmatica (Georgi) Woronow 60.) Spreng. 61. 63. Luşca ambiguă .Ornithogalum amphibolum Zahar.Gladiolus imbricatus L. Familia Liliaceae 64. Lăcrimiţă bifolie Maianthemum bifolium (L.) F.Fritillaria meleagroides. Et Schult. Luşcă-de-munte Ornithogalum oreoides Zahar. 66.Iris pontica Zapal. Schmidt Familia Hyacinthaceae 59. Brânduşă trifilă . Brânduşă fomin .Familia Cyperaceae 57. Fil. Lalea pestriţă .

Căpşuniţă longifolie Cephalanthera longifolia (L. 71.Orchis palustris Jacq.Poa versicolor Bess.Sesleria heufleriana Schur. 77. Familia Orchidaceae 72. Poroinic-de-mai . Kelerie moldovenească Koeleria moldavica M. Hunt et Summerhayes 73.Orchis purpurea Huds. Mlăştiniţă purpurie .69. Familia Poaceae 78. GIMNOSPERME Familia Ephedraceae 82. Untul-vacii . .) Fritsch 70.Epipactis palustris (L. 79.Dactylorhiza majalis (Reichenb.) Rich.) Crantz 74.) Trin.Epipactis purpurata Smith 75. Alexeenko 80. Cârcel .F.) P.Orchis morio L. Poroinic palustru . Papucul-doamnei Cypripedium calceolus L. 81. Seslerie heufler . 76. Mlăştiniţă palustră .Chrysopogon gryllus (L. Firuţă diversicoloră .Ephedra distachya L. Sadină . Poroinic purpuriu . Căpşuniţă roşie Cephalanthera rubra (L.

Ferigă palustră . Peştişoară . Familia Salviniaceae 90.P.) Roth 85.) Newm. Ferigă cartuziană .Phyllitis scolopendrium (L.Dryopteris carthusiana (Vill.Fuchs 88.Salvinia natans(L.) All.) Newm. Gimnocarpiu robert Gymnocarpium robertianum (Hohhm. Creasta-cocoşului Polystichum aculeatum (L.Ophioglossum vulgatum L.PTERIDOFITE Familia Aspleniaceae 83. Familia Thelypteridaceae 91.) H. 86. Familia Dryopteridaceae 87. Năvalnic .Athyrium filix-femina (L. Familia Athyriaceae 84. Limba-şarpelui .Thelypteris palustris Schott . Gimnocarpiu ferigoideu Gymnocarpium dryopteris (L. Spinarea-lupului .) Newn.) Roth Familia Ophioglossaceae 89.

15. Castan–Aesculus hippocastanum L Călin – Viburnum opulus L. 2. 14. Cerenţel – Geum urbanum L. 5. 12.) Elliot 9. Albăstrele – Centaurea cyanus L. Armurariu – Silybum marianum Gaerth. Albumeală – Gnaphalium uliginosum L. 7.CUPRINS 1. . Coada calului – Equisetum arvense L Coada şoricelului – Achillea millefolium L. Corn – Cornus mas L. 11. 16. Ardei – Capsicum annuum L. 21. 19. Angelică – Angelica arhangelica L. 18. 20. 8. 6. 23. Alun – Corylus avellana L. 3. 22. Coacăz – Ribes nigrum L. 17. 4. Creţuşcă – Filipendula ulmaria L Cruşin – Frangula alnus Mill. Ciuboţica cucului – Primula veris L. Cătină – Hippophae rhamnoides L. Cimbrişor – Thymus serpyllum L Cimbru – Thymus vulgaris L. Arin – Alnus incana Moanch. 13. 24. 10. Brusture – Arctium lappa L. Aronie – Aronia melanocarpa (Michx. Coşaci – Astragalus dasyanthus Pall. Cicoare – Cichorium intybus L.

Lumânărică – Verbascum thapsiforme Schrad.Hedera helix L. Ipcărige – Gypsophila paniculata L. Mesteacăn – Betula pendula Roth. Feciorică – Herniaria glabra L.Polygonum persicaria L. 26. Izmă bună – Mentha piperita L. Holeră (ghimpe) – Xanthium spinosum L.25. 45. Gălbenele – Calendula officinalis L. Măceş – Rosa canina L. (B. Iarbă mare – Inula helenium L. 43. 47. 33. (Matricaria chamomilla L. Ienupăr – Juniperus communis L. Nalbă de pădure – Malva silvestris L. Leurdă – Allium ursinum L. 39. 40. Mur – Rubus caesius L. Iarbă roşie . 36.) 50. Iederă . 44. Mărar – Anethum graveolens L. 28. . 49. Hrean – Armoracia rusticana Gaerth. 27. 37.Humulus lupulus L. Dentiţă – Bidens tripartita L. 30.) 48. Frag – Fragaria vesca L. 32. Cucurbeţică – Aristolochia clematidis L. 46. Muşeţel – Chamomilla recutita L. Mălin – Padus avium Mill.verrucosa Ehrh. Drăcilă – Berberis vulgaris L. 41. 34. 29. 42. Ferigă – Dryopteris filix-max L. 31. Hamei . Levănţică – Lavandula angustifolia Mill.. Meyt 35. 38.

51. 67. Păpădie – Taraxacum officinalis L. Sclipeţi – Potentilla erecta L. Scoruş – Sorbus aucuparia L. Păducel – Crataegus sanguinea Pall. Salcie – Salix alba L. Obligeană – Acorus calamus L. 71. Salvie – Salvia officinalis L. 59. 63. (Elytrigia repens (L. 75. Săpunăriţă – Saponaria officinalis L. 55. . Pir – Agropyron repens P. 72.B. 54. Salcâm galben – Sophora japonica L. 76. 57. Porumbar – Prunus spinosa L. Osul iepurelui – Ononis spinosa L. Pătlagină – Plantago major L. Pelin – Artemisia absinthium L 60. Piperul bălţii – Polygonum hydropiper L. Roibă – Rubia tinctorum L. Odolean – Valeriana officinalis L. 69. Pochivnic – Asarum europaeum L. Revent – Rheum palmatum L. 58. 53. 73. 52. 56. 68. Rostopască – Chelidonium majus L. 65. Negrilică – Nigella sativa L. 61. 74. Porumb – Zea mays L. 64. 66. Nalbă mare – Althaea officinalis L. 70.) Nevski ) 62. Podbal – Tussilago farfara L. Plumănărică (mierea ursului) – Pulmonaria officinalis L. Roiniţă – Melissa officinalis L.

Vâsc – Viscum album L. 94. Sorbestrea – Sanguisorba officinalis L. Zmeur – Rubus idaeus L. 81. 98. Stejar – Quercus robur L. 99. Tătăneasă – Symphytum officinale Lepech.Volbură – Convolvulus arvensis L. Ştevie – Rumex confertus Willd. Vetrice – Tanacetum vulgare L. Sporici – Verbena officinalis L. 80. . 100. Vinariţă – Asperula odorata L. 96. Ţintaură – Centaurium umbellatum Gilib. Talpa gâştii – Leonurus cardiaca L. Sunătoare – Hypericum perforatum L. 86. 93. Traista ciobanului – Capsella bursa pastoris L. Soc – Sambucus nigra L. 101. 83. 97. Troscot – Polygonum aviculare L. Sovârv – Origanum vulgare L. 87. Turiţă – Agrimonia eupatoria L. Tei – Tilia cordata L. 91. Sulfină – Melilotus officinalis L. 84.77. 82. 85. 78. Trei fraţi pătaţi – Viola tricolor L. 89. Verigar – Rhamnus cathartica L. 92. Siminoc – Helichrysum arenarium DC 79. 95. Urzică – Urtica dioica L. 88. Scumpie – Cotinus coggygria Scop. 90.

MD-2001. Chişinău. fax 022 577931 Realizarea acestui material este posibilă graţie suportului generos oferit de poporul American prin intermediul Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Interna ţ ional ă (USAID) . Opiniile exprimate aici aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia USAID. Bulgară 33/1. î n cadrul Proiectului de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA). 022 577930.Informaţia de contact: Proiectul de Dezvoltare a Businessului Agricol (PDBA) Str. tel. .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful