Hanu Ancutei a aparut in anul 1928 cuprinde un sir de 9 povestiri: Povestire 1.Iapa lui Voda 2.Haralambie 3.Balaurul 4.

Fantana dintre plopi 5.Cealalta Ancuta 6.Judet al sarmanilor 7.Negustor lipscan 8.Orb sarac 9.Istorisirea Zahariei Fantanarul Caracter Umoristic Justitiar Fantastic Erotic Erotic Justitiar Memorialistic Istoric Erotic Narator Comisul Ionita Calugarul Gherman Mos Leonte Zodierul Capitanul Neculai Isaac Ienache Coropcarul Constantin Motoc Jupan Damian Orbul Constandin Zaharia Fantanarul Lita Salomia

tehnica narativa: povestire in rama cele noua povestiri sunt individualizate prin titlu sunt introduce si legate intre ele printr-o a zecea povestire care formeaza rama celorlalte aceasta, cu caracter memorabil, apartine unui povestitor a carui identitate ramane necunoscuta liantul narativ este reprezentat de cadrul pitoresc al hanului: cu porti ferecate, cu ziduri groase, ca de cetate atmosfera este de ospetie si de belsug personajele sunt vechi tovarasi sau necunoscuti, deosebiti ca varste, mentalitati, meserii ( ciobani, haiduci, hoti, calugari), dar au in comun placerea de a povesti Cine le spune mai frumos, acela are lauda mai mare fiecare povestire presupune un cadru si un ceremonial naratorii sunt de diferite tipuri: o personaj implicat in evenimente: comisul Ionita o martor Calugarul Gherman in Haralambie o colportor care relateaza intamplari auzite din batrani- orbul Constandin in Orb sarac o confident caruia i s-a relatat povestirea pe care o povesteste la randul lui: Lita Salomia in Istorisirea Zahariei Fantanarul fiecare narator in parte provoaca retragerea in trecut, in arhaic, adica retragerea din timpul povestitului in timpul evenimentului asadar, exista doi timpi narativi: o nararii profan o povestirii sacru

naratorul alege timpul propice al povestirii si provoaca un scenariu al spuneriiinstituie un dialog fictiv intre povestitor si ascultator naratiunea ca istorie are in vedere continutul narativ: evenimentele, actiunea, personajele naratiunea ca discurs consta in relatarea evenimentelor si implica instantele comunicarii narative: o narator o ascultator o cititior o mod de a face cunoscute evenimentele, personajele timpul din naratiunea ca istorie este pluridimensional, mitic, legendar timpul din naratiunea ca discurs este unidimensional, al perceperii povestirii Istorisirea Zahariei Fantanarul

Subiectul expozitiunea: este extinsa si fixeaza locul si timpul actiunii, o pozna care s-ar fi petrecut candva, legata de saparea unei fantani de catre Zaharia Fantanarul in Poiana lui Vladica Sas pentru Dimachi Marza, care astepta sosirea la o vanatoare domneasca a lui Voda-Calimah intriga: introdusa prin vocea Litei Salomia, e legata de povestea de dragoste dintre Aglaita, fata boierului, si Ilies Ursachi, fecior de mazal; dragoste cu care tatal fetei nu este de acord desfasurarea actiunii este redusa ca dimensiuni; consemneaza doar refuzul manios al boierului de a accepta o asemenea legatura punctul culminant o coincide cu hotararea marturisita de Aglaita lui Zaharia de a se arunca in fantana o din acel moment, Fantanarul devine ocrotitorul iubirii celor doi si printr-o strategema ii aduce in fata Domnului, care ii va binecuvanta si le va deveni nas, spre multumirea boierului deznodamantul este fericit; face ca cei doi sa devina finii lui Voda

Personajele sunt folosite pentru a dramatiza povestirea prezentata ca o sceneta eroii nu sunt memorabili, nefiind invididualizati sau caracterizati adevaratul erou al povestirii este Zaharia Fantanarul, asa cum il evidentiaza Lita Salomia ea scoate in relief statura lui morala, intrucat a aparat o valoare- iubirea si a jucat rolul de cavaler protector

se remarca astfel contrastul dintre imaginea cu care eroul e introdus in povestire (un batran barbos, cu capul buhos, taciturn, caruia ii place bautura) si profilul sau moral relevat pe parcursul povestirii (sensibil la suferinta, capabil de a gasi solutia salvatoare, aparand valori ca demnitatea, curajul etc)

Tehnica narativa este ultima povestire din ciclu e introdusa direct dupa cea anterioara de Lita Salomia aceasta, nemultumita de succesul povestirii anterioare spuse de orbul Constandin, provoaca curiozitatea celor din jur, carora le propune un nou povestitor: pe Zaharia Numai sa spuie ce i s-a intamplat, si apoi sa vezi Vino-ti badica in simtire si spune toate Zaharia, posac, taciturn, rezuma in doar cateva fraze povestirea In locul lui, povestea este spusa de Lita Salomia si numai din cand in cand confirmata de Zaharia prin formule de genul: Asa-i; Asa este

Ultima povestire a ciclului antipovestire 1. naratorul propriu-zis, anuntat chiar din titlu, tace, lasand ca povestirea sa se construiasca singura 2. cei doi naratori, Zaharia si Lita, isi schimba rolurile Zaharia e narator-personaj, care devine martor al povestirii spuse de Lita, iar Lita- narator-confident 3. antipovestirea presupune deci existenta unei relatari virtuale facute la persoana I de catre Zaharia, cand de fapt relatarea se face la persoana a III-a, de catre Lita 4. ca orice narator autentic, Lita, desi auzise povestirea relatata anterior, o infloresteinventeaza noi amanunte, de care se mira Zaharia insusi 5. ambiguizarea personajului Zaharia narator, care-si reduce la tacere propria relatare, devenind martor al relatarii Litei Demonstratie ca e povestire Povestirea- specie a genului epic in proza, cu un continut redus fata de cel al nuvelei, cu o strategie narativa care scoate in evidenta povestirea, faptele narate Caracteristici se face in general la persoana I caracter pronuntat subiectiv presupune o stransa legatura intre narator si ascultator interesul se concentreaza asupra situatiei, si nu asupra personajului naratorul se implica in faptele relatate

constructia epica este mai putin riguroasa desfasurarea actiunii este destinsa relatia narator-receptor este cea care determina organizarea discursului si ii confera oralitate respecta un ceremonial al spunerii, al adresarii presupune o atmosfera proprie povestirii evoca un timp vag, istoric, mitic

In povestirea Istorisirea Zahariei Fantanarul este o povestire subiectiva, desi nu se face integral la persoana I Lita Salomia, naratorul-confident, relateaza faptele, dar inventeaza situatii noi, prezinta lumea epica asa cum a receptat-o ea povestirea presupune o legatura intre narator si cititor, receptor, prin formulele de captare a atentiei, de cucerire sau de verificare prodomina naratiunea in defavoarea descrierii sau analizei, punandu-se accent pe actul nararii, pe intamplari si mai putin pe personaje de aceea, personajele nu sunt individualizate si caracterizate presupune un scenariu (de exemplu: nelinistea Litei, care-l indeamna pe fantanar sa povesteasca) si o atmosfera de petrecere, sfat, intimitate (focul de la han, mancarea, bautura) continutul substantei narative nu e dat de calitatea intrigii, care e scurta si doar un pretext, ci de situatia epica evoca un timp trecut, istoric S-ar fi petrecut candva pe vremea lui Vladica Sas

Comparatie povestire-nuvela

Nuvela
1. constructie epica riguroasa 2. accentul este pus asupra personajului

Povestire
1. constructie epica nu neaparat riguroasa 2. importanta acordata naratorului si actiunii nararii; accent pus asupra evenimentelor, intamplarilor si nu asupra personajelor 3. arta de a povesti, deci conteaza fluenta narativa 4. predomina naratiunea, iar descrierea si analiza sunt dozate cu mare economie, povestitorul nu analizeaza, nu descrie, nu intra in detalii psihologice 5. este prin excelenta subiectiva 6. trebuie sa para credibila naratorcreditabil 7. prezenta unui cadru si a unui ceremonial

3. arta de a construi (N.Manolescu) este legata de importanta compozitiei si de dispunerea partilor 4. naratiunea principalul mod de expunere, alterneaza cu descrierea si dialogul 5. tinde spre obiectivitate, prezinta impersonal, chiar si atunci cand se face la persoana I sau de un narator-martor 6. trebuie sa fie nu doar credibila, ci si verosimila 7.